ANEXA NR: 4 „NIET”-UL PREZIDENŢIAL la proiectul de ţară pentru o Românie democratică şi reunită

14 iulie, 2014

NOTĂ INTRODUCTIVĂ.

În martie 1991, lui Ion Iliescu şi regimului său i-a fost o frică teribilă de „Varianta Cojocaru” şi de PROIECTUL DE ŢARĂ reprezentat de Alternativa „ALFA” pentru o Românie democratică şi reunită. Aşa cum îi este frică actualului regim de Constituţia Cetăţenilor.

Atunci, în martie 1991, în faţa marilor mitinguri şi marşuri organizate de Cartelul Sindical ALFA pentru susţinerea „Variantei Cojocaru”, lui Ion Iliescu i-a fost mai mult decât frică, astfel că, printre altele, a apelat la toată crema de „analişti” în ale economiei şi ale politicii, din toată ţara şi din afara ei, pe care i-a plătit cu bani grei, atunci, şi de atunci până astăzi, cărora le-a dat ordin să „nască” această jalnică însăilare de argumente sfertodocte, pentru a spune NIET „Variantei Cojocaru” şi Alternativei pentru o Românie democratică şi reunită, pentru a lăsa câmp liber ALTERNATIVEI LOR, care va împinge România la starea de colonie a corporaţiilor transnaţionale şi va aduce poporul român la situaţia de sclavi ai acestor corporaţii. Asta a vrut Ion Iliescu şi asta a realizat, împreună cu şleahta lui de trădători de ţară, din care a făcut parte şi armata de şoareci – „analişti” de prin Academia Română şi de prin institutele de cercetări ale ţării, pe care regimul fesenist i-a folosit ca să contracareze Varianta Cojocaru şi PROIECTUL DE ŢARĂ pentru o Românie democratică şi reunită.

Îi las pe cititori să urmărească argumentele pseudoştiinţifice, ambalate în cea mai pură formă a limbajului de lemn comunistoid, cu care analiştii prezidenţiali încearcă să arunce noroi asupra PROIECTULUI DE ŢARĂ care ar fi transformat România într-o adevărată Grădină a Maicii Domnului.

Mă opresc, puţin, numai asupra paragrafului în care analiştii fac referire la doctrinele COJOCARU şi RUGINĂ. L-am cunoscut pe profesorul Anghel Rugină, prin corespondenţă, încă din perioada când eram refugiat politic, la Chicago, în Statele Unite ale Americii, el locuind în Boston, pe Coasta de Est a SUA. Ne-am văzut faţă-n-faţă, în România, imediat după decembrie 1989. Amândoi economişti, amândoi patrioţi români, am avut domenii diferite de cercetare şi de interes. Eu m-am specializat pe problema capitalului, a proprietăţii asupra capitalului, el pe problema monedei, a banilor. Nu am avut dispute, nu ne-am amestecat în domeniul celuilalt.

Din nefericire, profesorul Anghel Rugină nu mai este printre noi şi nu mai poate să riposteze la afirmaţiile mincinoase făcute la adresa lui de către scribii prezidenţiali. Profesorul Rugină nu a făcut, niciodată, afirmaţiile pe care i le pun în gură slugile iliesciene. Iată ce scria profesorul Rugină, în anul 1999, într-o plângere penală adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, de pe care mi-a trimis o copie:

„În România, după cunoştinţa mea, a fost numai un singur plan serios de privatizare, lucrat de Dr. Constantin Cojocaru, care, pus în practică sistematic, ar fi putut ajuta imediat la dezvoltarea unei clase de mijloc sănătoasă, încă din 1990, spre binele poporului, dar, între timp, aceleaşi forţe adverse la „Miracolul Economic” au avut în grijă să înmormânteze şi Planul Cojocaru.”

Aceasta este adevărata opinie a profesorului Anghel Rugină despre Varianta Cojocaru. Punct.

Iată, textul NIET-ului prezidenţial. Un NIET care a aruncat România în dezastru.

În legătură cu Alternativa „ALFA” pentru o Românie democratică şi reunită.

În virtutea prerogativelor pe care le are, instituţia prezidenţială a luat act cu interes de Programul Cartelului sindical „ALFA”, program intitulat „Alternativa ALFA, pentru o Românie democratică şi reunită”.

Remis pe data de 21 martie 1991, programul relevă preocuparea justificată a sindicatelor pentru identificarea celor mai adecvate căi de trecere la economia de piaţă, dar şi pentru atenuarea – pe cât posibil – a efectelor şi costurilor implicate de procesul de tranziţie.

Programul depăşeşte cu mult sfera activităţilor sindicale, el constituindu-se, chiar în opinia autorilor lui, într-o alternativă la actualul program de guvernare, ceea ce ar putea sugera intenţia transformării acestui sindicat într-un partid politic.

Din analiza conţinutului acestei alternative, pe lângă unele idei general acceptate în legătură cu care se şi desfăşoară o amplă activitate a Parlamentului şi Constituantei, se desprind însă şi unele observaţii, mai ales în domeniul reformei economice, care, în opinia noastră, ar trebui luate în considerare în eventualitatea conturării unui program aplicabil în practica economică şi socială. Astfel:

1. Deşi „Alternativa” este considerată ca o cale sigură pentru tranziţia la economia de piaţă, ca o variantă perfectă, autorii nu au estimat şi nu au analizat şi riscurile aplicării acesteia, ceea ce pune sub semnul întrebării însăşi validitatea criteriilor care au fundamentat-o.

2. Cu toate că problema privatizării este primordială în tranziţia spre economia de piaţă, tendinţa de absolutizare a acesteia în dauna altor componente ale programului reformei nu este de natură să confere alternativei propuse un caracter coerent, fiabil. Spre exemplu nu se face nici o referire la programele deosebit de complexe de restructurare a economiei şi de retehnologizare a ramurilor acesteia.

3. Fundamentul teoretic al realizării „economiei democratice de piaţă” este proclamat a fi constituit, în mod cu totul surprinzător, din doctrinele COJOCARU şi RUGINĂ, deşi este cunoscut faptul că opiniile celor doi economişti diferă în mod esenţial. Semnificativ este că însuşi profesorul RUGINĂ a declarat recent că „varianta COJOCARU” de privatizare, deşi aparent atrăgătoare, este foarte greu de aplicat în practică şi cu rezultate discutabile din punct de vedere analitic, iar din punct de vedere ştiinţific ea nu oferă nici pe departe un program care să ducă la refacerea şi stabilizarea economiei şi finanţelor româneşti.

4. În ceea ce priveşte împroprietărirea gratuită a cetăţenilor ţării cu capitalul acumulat în proprietate de stat şi cooperatistă, principalul punct al reformei economice din alternativa prezentată, se impun câteva consideraţii:

A) schimbarea formei de proprietate nu poate conduce de la sine la obţinerea efectelor întrevăzute, mai ales în condiţiile în care unele aspecte (utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie existente, asigurarea unui volum sporit de mărfuri şi servicii) depind mai mult de modificarea structurilor tehnice şi de producţie, în care factorul investiţional este decisiv. Trecerea forţată a întregului patrimoniu naţional în proprietatea cetăţenilor prezintă mai degrabă riscul adâncirii haosului şi derutei populaţiei, a salariaţilor în faza tranziţiei la economia de piaţă. Punerea în aplicare a acestei idei ar însemna practic adoptarea unei poziţii extreme, de aruncare pe umerii agenţilor economici, ai populaţiei, a tuturor dificultăţilor, degrevând statul de orice responsabilitate. Ideea este utopică, nerealistă;

B) ideea fundamentală de la care se porneşte, conform căreia proprietatea privată, motivată de interesul personal, este suficientă pentru declanşarea resorturilor care să soluţioneze în mod brusc toate problemele cu care se confruntă în prezent economia românească, vădeşte în fapt tocmai insuficienta cunoaştere a acestor realităţi;

C) revigorarea sentimentului de proprietar şi a interesului în exercitarea acestui drept prin simpla deţinere a unor TDP-uri este doar ipotetică în condiţiile în care puterea de decizie rămâne, în cadrul societăţilor pe acţiuni, în competenţa consiliilor de administraţie. Nu există nicio garanţie a modificării în masă a comportamentului cetăţenilor, presupuşii întreprinzători sau acţionari, şi nici pentru funcţionarea normală a economiei, în absenţa unor forme variate, adecvate de organizare a diferitelor activităţi;

D) deşi pretinde că se bazează pe principiul echităţii sociale, datorită acţiunii diverşilor factori (înclinaţia spre consum a populaţiei, devalorizarea TDP-urilor şi a monedei naţionale ş.a.), posibilitatea ca în practică să se producă un efect invers celui scontat, respectiv concentrarea proprietăţii la un număr redus de deţinători, este extrem de mare. Astfel, este posibil ca această alternativă să se constituie tocmai într-o sursă a inechităţii sociale, într-o cale de preluare rapidă a întregului capital social de către posesorii actuali ai unor mari sume de bani, din ţară sau din străinătate;

E) împroprietărirea, menită să asigure mediul concurenţial prin „crearea rapidă a unui mare număr de întreprinderi particulare”, ipoteză la fel de nerealistă, nu poate elimina monopolul producătorului, concurenţa neloială şi specula, ţinând seama de configuraţia actuală a structurilor economice şi de dimensiunea mare a majorităţii întreprinderilor;

F) desfiinţarea actualelor forme de stat, a staţiunilor de maşini agricole, a staţiunilor experimentale şi a altor unităţi similare – aşa cum rezultă din conţinutul „alternativei” – ar fi o aventură periculoasă pentru soarta agriculturii şi a asigurării pieţei cu produse agroalimentare de primă necesitate (exemplu: zahăr, ulei, făină ş.a.). Propunerea vădeşte o insuficientă evaluare a consecinţelor unor asemenea măsuri.

G) protecţia cetăţeanului prin intermediul acţiunii statului ca „agent protector”, exclusiv pe seama utilizării instrumentelor fiscale, a bugetului de stat, este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru asigurarea protecţiei societăţii în ansamblu şi a intereselor generale ale naţiunii. Ea trebuie însoţită – mai ales într-o perioadă de tranziţie – de o strategie globală pe termen lung şi de politici adecvate pentru asigurarea corelaţiilor macroeconomice şi prevenirea dezechilibrelor structurale între diferitele sectoare de activitate.

În cazul existenţei unei motivaţii fundamentate a măsurilor propuse şi evident, a disponibilităţii pentru un dialog constructiv, o soluţie bine venită ar putea consta – în opinia noastră – în dezbaterea alternativei „ALFA”, ca, de altfel, a oricărei alte alternative, cu un cerc de specialişti din domeniul economiei şi al privatizării. Dezbaterile ar putea fi organizate, de exemplu, sub egida Academiei Române, a Institutului Naţional de Cercetări Economice, cu scopul şi voinţa comună de a fundamenta unele soluţii şi conveni asupra unei variante optime, care să reziste confruntării cu problemele actuale, deosebit de complexe, ale economiei româneşti.

Departamentul de analiză politică al Preşedinţiei României

Ziarul Adevărul din data de 29 martie 1991

ANEXA NR. 3 PROIECT DE ŢARĂ pentru o Românie democratică şi reunită – Martie 1991

14 iulie, 2014

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Republic, aici, proiectul intitulat ALTERNATIVA „ALFA” pentru o Românie democratică şi reunită, pe care l-am scris la 8 luni după de fusese adoptată Legea 15/1990 şi cu 9 luni înainte de adoptarea Constituţiei României, prin referendumul din data de 8 decembrie 1991. Proiectul a fost aprobat şi însuşit de conducerea Cartelului Sindical „ALFA”. A fost prezentat şi Preşedintelui Ion Iliescu, de o delegaţie a Cartelului din care am făcut şi eu parte.

Republic, mai jos, şi replica Departamentului de analiză politică al Preşedinţiei României la această ALTERNATIVĂ.

Republic aceste două documente pentru a demonstra că a existat o ALTERNATIVĂ la ceea ce s-a întâmplat, în România, în ultimii 25 de ani, că această ALTERNATIVĂ a fost respinsă de cea mai înaltă autoritate a statului român, de Preşedintele României.

Există mulţi români, inclusiv în mediile academice, care afirmă că dezastrul economiei şi societăţii româneşti din ultimul sfert de veac a fost posibil şi datorită faptului că România nu a avut un PROIECT DE ŢARĂ, nu a avut o ALTERNATIVĂ care să fi orientat poporul român în direcţia cea bună.

Cele două documente, publicate în luna martie a anului 1991, stau mărturie că România a avut un PROIECT DE ŢARĂ, care, aplicat, ar fi transformat România într-o ţară prosperă şi puternică, într-o Elveţie a Europei de Est.

Ideile de forţă, principiile fundamentale ale actualului PROIECT DE ŢARĂ, care este Constituţia Cetăţenilor, erau, deja, cristalizate în ALTERNATIVA elaborată şi pusă la dispoziţia poporului român în martie 1991. Erau cristalizate conceptele de suveranitate a cetăţeanului, a poporului, conceptul de economie democratică, de oligarhie financiară şi altele.

România a avut o ALTERNATIVĂ, dar a existat o forţă criminală care s-a opus acestei ALTERNATIVE.

Responsabili de această crimă sunt cei care au fost instalaţi la conducerea statului român prin lovitura de stat din decembrie 1989 şi care ţin în captivitate poporul român, prin statul uzurpat şi corupt.

Iată textul ALTERNATIVEI publicat în ziarul România Liberă din data de 20 martie 1991.

ALTERNATIVA „ALFA”

Pentru o Românie democratică şi reunită

“Având în vedere, pe de o parte, eşecul reformei elaborată şi aplicată de către guvernul ROMAN, faptul că această reformă a adus ţara la dezastru economic şi social, la degradarea potenţialului productiv şi sărăcirea fără precedent a populaţiei, şi, pe de altă parte, lipsa unei alternative viabile din partea opoziţiei politice, Cartelul Sindical ALFA, profund îngrijorat de soarta milioanelor de salariaţi ai ţării, consecvent cu poziţia pe care a avut-o de la început faţă de efectele reformei guvernamentale, propune naţiunii următoarea alternativă pentru scoaterea României din comunism şi plasarea ei pe drumul democraţiei şi prosperităţii:

I. OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL NAŢIUNII

O Românie democratică şi reunită

Obiectivul fundamental ce trebuie urmărit de naţiune în acest moment al istoriei sale este construirea unei Românii democratice şi reunite, partener egal, demn şi activ în comunitatea europeană şi mondială a naţiunilor democratice.

II. REFORMA STATULUI

1. Suveranitatea absolută a cetățeanului

Repunerea cetățeanului, a poporului român, în situația de suveran, de deținător al tuturor drepturilor sale naturale, individuale și colective, între care esențiale sunt: dreptul la viață, proprietate, bunăstare și fericire personală, educație, sănătate, muncă, informare, credință, exprimare a opiniei, întrunire și asociere, așezare și circulație, unitate și independență națională.

Aceste drepturi nu pot face obiectul nici unei alte legi în afară de contractul social fundamental care este Constituția, adoptată prin exprimarea directă a voinței cetățenilor, prin referendum popular.

2. Stat garant al libertăților individuale

Restructurarea statului român prin transformarea lui în garant al libertăților individuale și slujitor al cetățeanului: organismele și funcționarii statului, indiferent de denumire și rang (președinte, parlament, guvern, senator, deputat, prim-ministru, prefect, primar etc.) există și funcționează numai prin voința, sub controlul și în serviciul cetățeanului. Statul nu are și nu poate exercita nici o putere, nici un drept în afara celor încredințate direct de către cetățean, prin referendum.

III. REFORMA ECONOMICĂ

1. Economie democratică de piață

Crearea şi dezvoltarea în România a unei economii democratice de piaţă, ale cărei principale caracteristici sunt:

A) proprietatea individuală asupra capitalului, proprietate izvorâtă din muncă şi larg difuzată în rândul populaţiei;

B) alocarea eficientă a resurselor şi formarea echitabilă a veniturilor şi capitalurilor prin mecanismul controlat al pieţei, care să facă imposibile acţiunile speculative, de manipulare a instrumentelor financiare (preţuri, dobânzi etc.) de către stat sau deţinători de monopoluri asupra resurselor;

C). Participarea statului la activitatea economică ca agent regulator, prin emiterea şi aplicarea de legi care să apere şi să stimuleze iniţiativa economică particulară şi ca agent de protecţie a cetăţeanului, prin preluarea unei părţi din veniturile create în economie sub formă de taxe şi impozite şi utilizarea acestora pentru exercitarea funcţiilor ce-i sunt încredinţate prin Constituţie, calitatea sa de garant al drepturilor naturale ale cetăţenilor – apărarea independenţei naţionale, ordinea publică, învăţământ, sănătate etc.

2. Împroprietărirea cetăţenilor României cu avuţia acumulată până la Revoluţie

Transformarea economiei comuniste într-o economie democratică de piaţă nu poate fi efectuată decât prin împroprietărire, prin trecerea gratuită în proprietatea individuală a cetăţenilor ţării a capitalului acumulat în proprietatea comunistă, de stat şi cooperatistă.

Mecanismul de împroprietărire trebuie să răspundă intereselor tuturor generaţiilor şi tuturor categoriilor de cetăţeni ai ţării şi să ofere garanţia transformării rapide a societăţii româneşti într-una asemănătoare celor existente astăzi în ţările democratice, civilizate şi prospere ale lumii. Proiectul de lege privind împroprietărirea cetăţenilor României, susţinut de către ALFA încă din luna august 1990 şi introdus ca iniţiativă legislativă în Senatul României la data de 10 decembrie 1990, neluat încă în dezbatere până în prezent, răspunde integral acestor cerinţe.

Va fi cea mai mare împroprietărire din istorie şi ALFA consideră realizarea acesteia ca principală îndatorire a naţiunii faţă de ea însăşi.

Trecerea capitalului naţional în proprietatea cetăţenilor României va avea ca efecte:

  • oprirea procesului de pauperizare a populaţiei, de îmbogăţire fără muncă a privilegiaţilor vechiului şi actualului regim, de transformare a acestora în oligarhie financiară, de degradare a potenţialului productiv şi financiar al ţării;
  • creşterea rapidă a unui mare număr de întreprinderi particulare româneşti, viabile, sănătoase, capabile să asigure:

– Concurenţa cerută de reala liberalizare şi reducere a preţurilor mărfurilor;

– Utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie, existente;

– Locuri de muncă pentru personalul disponibilizat;

– Volum sporit de mărfuri şi servicii:

– Scăderea presiunii inflaţioniste;

– Venituri sporite, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru stat;

– Disponibilităţi pentru export;

– Valută pentru cumpărarea energiei, materiilor prime şi tehnologiei din import;

– Rezerve valutare financiare şi materiale pentru susţinerea circulaţiei demne a monedei naţionale etc.

3. Împroprietărirea ţăranilor cu întregul pământ şi inventar agricol

Prin mecanismul de împroprietărire propus de către ALFA ţăranii României vor deveni, în mod gratuit, proprietari nu numai asupra suprafeţelor agricole „aduse” în CAP-uri, ci şi asupra celor din IAS-uri, ca şi asupra întregului capital – clădiri, construcţii agrozootehnice, tractoare, alte maşini agricole – acumulat în CAP-uri, IAS-uri, SMA-uri etc.

Prin aplicarea acestui proiect vor fi eliminate deficienţele şi inechităţile create de Legea fondului funciar, se va asigura independenţa reală a ţărănimii faţă de bănci şi faţă de monopolul statului asupra resurselor economice necesare gospodăriilor ţărăneşti – în primul rând uneltele agricole – se vor crea condiţii pentru dezvoltarea unei agriculturi româneşti moderne, eficiente.

4. Tratament egal pentru capitalul străin şi cel autohton

Crearea cadrului legislativ care să ofere investitorilor străini condiţii de plasare a capitalurilor în România asemănătoare cu cele existente în ţările democratice ale lumii:

– Investiții în obiective noi cu capitalul integral străin;

– Societăți mixte cu capital particular străin și capital particular autohton;

– Cumpărări de capital financiar (acțiuni, obligațiuni etc.) de la proprietarii particulari români.

ALFA se pronunță în mod categoric împotriva tranzacţiilor care au ca obiect capitalul aflat în proprietatea statului. Investițiile străine și orice alte operațiuni care privesc această avuție inclusiv vânzările trebuie să constituie dreptul exclusiv al cetățenilor împroprietăriți.

IV. PROTECȚIA CETĂȚEANULUI

Din necesitatea armonizării intereselor și acțiunilor întreprinse de cetățenii liberi și independenți ai societății democratice, în scopul asigurării bunăstării și fericirii lor personale, rezultă rolul statului modern de agent protector al libertăților individuale și colective ale cetățenilor țării. Rostul statului modern nu este acela de a se proteja pe sine ci de a-i proteja pe cetățenii în slujba cărora se află.

Din acest punct de vedere, Cartelul ALFA se pronunță pentru un stat puternic, bogat, îndreptățit să preia – sub formă de taxe și impozite – și obligat să administreze, în mod centralizat și eficient, o importantă parte a veniturilor create în economie pentru protecția pe diverse planuri a cetățenilor, între care esențiale sunt:

  • protecția biologică, prin dezvoltarea unui sistem de asistență medicală, minimă, de care să beneficieze în mod gratuit toți cetățenii tării, indiferent de veniturile lor personale, de sprijinire a mamelor și a familiilor noastre în creșterea de copii sănătoși, de susţinere a activității de educație fizică și sportivă de care să beneficieze întreaga populație a țării;
  • protecția ecologică, prin intervenția energică, legislativă și financiară, a statului în refacerea și păstrarea purității mediului natural al țării, ca și al celui construit de către oameni;
  • protecția socială, concretizată pe de o parte, în instaurarea unor relații de echitate și securitate între muncă și capital, de neconceput fără existența unor sindicate puternice, independente, pe de altă parte, într-un sistem de asigurări sociale – pensii de bătrânețe, de boală, de șomaj etc. – Finanțat de agenți economici, administrat și garantat de către stat;
  • protecția educațională, prin dezvoltarea unui sistem de învățământ independent din punct de vedere ideologic, înzestrat cu tehnică modernă, încadrat cu dascăli competenți, responsabili și autonomi, bine plătiți; învățământ gratuit pentru toți copiii țării, indiferent de veniturile părinților, la toate nivelurile, în funcție de aptitudinile fiecăruia;
  • protecția culturală, prin finanțarea de către stat a acțiunilor de păstrare și dezvoltare a patrimoniului cultural al națiunii;
  • protecție juridică, prin punerea sub controlul cetățeanului a întregului sistem juridic al țării, ceea ce implică, printre altele, și alegerea judecătorilor de către populație prin vot direct, universal și secret;
  • protecția informațională, prin asigurarea unei informări corecte şi gratuite a cetăţeanului asupra vieţii politice, prin crearea unui canal de televiziune, a unui post de radio la nivel naţional, finanţate de la bugetul statului, cu administraţii numite de un consiliu de guvernatori, independenţi faţă de organele executive ale statului, ales de către popor, prin vot direct, universal şi secret;
  • protecția financiară, prin instituirea uni consiliu de guvernatori financiari ai naţiunii, independenţi faţă de organele executive ale statului, ales direct de către popor, prin vot universal şi secret, care va avea ca principală atribuţie numirea administratorilor Băncii Naţionale a României şi aprobarea principalelor decizii ale acestora referitoare la moneda naţională şi nivelul ratei dobânzilor;
  • protecția publică, prin crearea unei poliţii dedicate servirii cetăţeanului, bine plătită şi înzestrată din punct de vedere tehnic, ai căror conducători la nivelul localităţilor (comune, oraşe, municipii) să fie aleşi direct de către populaţie, prin vot universal şi secret;
  • protecția naţională, asigurată prin crearea şi dezvoltarea unei armate puternice, bine plătită şi înzestrată din punct de vedere tehnic, capabilă să apere integritatea teritoriului ţării.

V. Cooperare externă în demnitate naţională

ALFA porneşte de la realitatea că România a fost, este şi va rămâne o ţară europeană. Naţiunea română nu are nevoie să ceară nimănui intrarea în propria locuinţă: ea este locatară pe veci a unei părţi a teritoriului Europei; este un drept definitiv, imprescriptibil, care nu poate fi câştigat sau pierdut prin comportamentul bun sau rău al unui guvern efemer. Lucrul de care are nevoie naţiunea română în acest moment este o guvernare capabilă să ofere cetăţenilor săi, românilor, o societate cu reguli şi structuri asemănătoare celor existente în majoritatea ţărilor Europei şi a restului lumii, adică o societate democratică, fără de care relaţiile noastre cu celelalte naţiuni nu vor fi cele dorite, adică relaţii de egalitate, demnitate şi cooperare.

De succesul nostru acasă, în asigurarea democratizării şi prosperităţii interne, va depinde atât calitatea relaţiilor cu celelalte ţări, participarea la procesul unificării europene, cât şi făurirea idealului reunificării noastre naţionale.”

ANEXA NR. 2 ÎMPROPRIETĂRIREA ROMÂNILOR Legea Cojocaru. Prima versiune. August 1990

14 iulie, 2014

NOTĂ INTRODUCTIVĂ.

Proiectul de lege privind împroprietărirea populaţiei României, publicat, pentru prima dată, în ziarul Adevărul din data de 14 August 1990. Cu mici modificări, acest proiect de lege a fost introdus in Parlamentul României, ca iniţiativă legislativă a 7 senatori FSN, înregistrată la Senatul României cu nr. CJ/654/10. XII.1990, dar nu a fost luat în dezbatere si n-a fost adoptat. Cu alte mici modificări, acelaşi proiect de lege, a fost însuşit, în luna iulie 1991, sub semnătura preşedinţilor, sau a reprezentanţilor acestora, de aproape toate partidele opoziţiei parlamentare: PNL, PNTCD, PSDR, etc.

Din nefericire, după ce au semnat proiectul de lege, conducerile acestor partide n-au avut curajul să-l promoveze în Parlament, mulţumindu-se să se “opună” proiectului de lege al “reformiştilor” care, având controlul asupra majorităţii parlamentare, şi-au votat propria lege – Legea 58/1991 – netezindu-şi drumul către realizarea obiectivelor finale ale “reformei” lor.

PROIECT DE LEGE PRIVIND ÎMPROPRIETĂRIREA

POPULAŢIEI ROMÂNIEI

Capitolul I.

Dispoziţii generale

Art. 1. Pentru eliminarea marilor inechităţi făcute poporului român prin naţionalizarea şi cooperativizarea economiei naţionale de către ciclocraţia comunistă, ca şi pentru formarea structurilor de proprietate cerute de economia de piaţă, întreaga avuţie naţională – care la data de 31 decembrie 1989 era constituită ca patrimoniu al unităţilor economice de stat şi cooperatiste este trecută integral în proprietate individuală a cetăţenilor României, corespunzător aportului fiecăruia la formarea acestei avuţii.

Art. 2. Bunurile care sunt necesare îndeplinirii funcţiilor statului trec în proprietatea statului român şi sunt administrate direct de instituţiile cărora le sunt date în folosinţă. Patrimoniul ce trece în proprietatea statului român este cel din Anexa 1 la prezenta lege.

Art. 3. În conformitate cu prevederile Legii privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, unităţile economice din Anexa 2 la prezenta lege se organizează ca regii autonome.

Toate celelalte unităţi economice de stat, ca si cele cooperatiste – meşteşugăreşti, de consum şi agricole – cu rang de întreprindere şi cooperativă se organizează ca societăţi pe acţiuni, capitalul lor fiind egal cu patrimoniul net înregistrat la data de 31 decembrie 1989.

Capitolul II.

Titlurile de proprietate

Art. 4. În termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei legi, Ministerul de Finanţe va comunica Agenţiei Naţionale de Privatizare valoarea totală a capitalului (patrimoniul net) pe care unităţile economice menţionate la art. 3 din prezenta lege îl aveau la data de 31 decembrie 1989.

Pentru sprijinirea unităţilor economice de stat şi cooperatiste în stabilirea valorii suprafeţelor de teren pe care-l au în folosinţă, Ministerul de Finanţe, în termen de 15 zile de la data adoptării prezentei legi, va comunica unităţilor în cauză preţurile orientative ce urmează a fi aplicate diferitelor categorii de terenuri.

Art. 5. În termen de 15 zile de la primirea comunicării Ministerului de Finanţe, Agenţia Naţională de Privatizare va solicita Băncii Naţionale a României emiterea de titluri de proprietate (T.D.P.- uri), fiecare cu o valoare nominală de 1000 lei.

Banca Naţională a României va pune TDP-urile emise la dispoziţia Agenţiei Naţionale de Privatizare în termen de 15 zile de la data primirii solicitării Agenţiei, conform aliniatului 1 de mai sus.

Capitolul III.

Atribuirea titlurilor de proprietate

Art. 6. Toţi cetăţenii români vor primi gratuit TDP-uri nominalizate, proporţional cu numărul anilor lucraţi, în perioada 1948 – 1989, în unităţi de stat şi cooperatiste, indiferent de domeniu, ramură, sector, funcţie, nivel de calificare.

Art. 7. În termen de 60 de zile de la data adoptării prezentei legi, Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale va comunica la Agenţia Naţională de Privatizare lista tuturor angajaţilor la 22 decembrie 1989 şi a pensionarilor existenţi la data.de 22 decembrie 1989.

Lista menţionată la aliniatul 1 va conţine numele şi prenumele celor în cauză, seria şi numărul buletinului de identitate, numărul de ani lucraţi, numele şi adresa unităţii unde cei în cauză lucrau la data de 22 decembrie 1989, sau de la care au ieşit la pensie la această dată.

Art. 8. Pentru cei care au lucrat în unităţi de stat sau cooperatiste în perioada 1948 – 1989 şi care au decedat înainte de 22 decembrie 19.89, drepturile la TDP-uri vor fi stabilite de către Agenţia Naţională de Privatizare pe baza declaraţiilor personale ale primilor moştenitori ai celor decedaţi (soţ (ie), copilul cel mai în vârstă).

În termen de 15 zile de la data prezentei legi, Agenţia Naţională de Privatizare va pune la dispoziţia celor interesaţi Declaraţia-tip pentru obţinerea de TDP-uri.

Declaraţiile-tip, după completare şi semnare, vor fi depuse în termen de 45 de zile de la data adoptării prezentei legi.

Agenţia Naţională de Privatizare va rezolva cererile de TDP-uri pentru decedaţi în termen de 15 zile de la primirea lor. Eventualele litigii în această materie vor fi rezolvate de către tribunale.

Repartizarea TDP-urilor primite de către primii moştenitori între toţi moştenitorii îndreptăţiţi se va face ulterior, pe baza înţelegerii dintre cei în cauză, în ultimă instanţă de către tribunal, în conformitate cu legile în vigoare privind drepturile de moştenire.

Art. 9. Pentru cei care deşi au lucrat în unităţi de stat şi cooperatiste în perioada 1948-1989, dintr-un motiv sau altul, la data de 22 decembrie 1989 nu erau nici angajaţi, nici membrii cooperatori, nici pensionari, drepturile la TDP-uri vor fi stabilite de către Agenţia Naţională de Privatizare pe baza aceleiaşi declaraţiilor pentru obţinerea de TDP-uri şi în aceleaşi condiţii menţionate la art. 8, în cazul acesta declaraţia fiind completată şi semnată de către cel în cauză;

Art. 10. Pe baza rezultatelor aplicării prevederilor art. 6-9, din prezenta lege, Agenţia Naţională de Privatizare, prin filialele sale, va începe distribuirea către populaţie a TDP-urilor, această acţiune urmând a fi încheiată în 20 de zile de la data începerii ei.

Capitolul IV.

Utilizarea titlurilor de proprietate

Art. 11. În termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei legi, pe baza comunicării Ministerului de Finanţe privind valoarea totală a capitalului. Regiilor autonome, Banca Naţionala a României va emite obligaţiuni, fiecare cu o valoare nominală de 1000 lei, acoperind întreaga valoare a capitalului regiilor autonome. Obligaţiunile astfel emise de Banca Naţională a României vor avea o scadenţă de 20 de ani şi o dobândă fixă de 2 la sută, calculată anual.

Obligaţiunile vor fi date în gestiunea Agenţia Naţională de Privatizare, care le va pune în vânzare numai contra TDP-uri.

Agenţia Naţională de Privatizare va repartiza numărul total de obligaţiuni pe regii autonome, proporţional cu valoarea capitalului regiilor respective.

Obligaţiunile repartizate fiecărei regii vor fi oferite spre vânzare, contra TDP-uri, la valoare nominală, cu prioritate, celor angajaţi la data de 22 decembrie 1989 si celor ieşiţi la pensie din unitatea a cărei succesoare este, regia respectivă. În cazul în care cererea de obligaţiuni astfel determinată este mai mică decât valoarea obligaţiunilor repartizate regiei respective, restul obligaţiunilor vor fi oferite spre vânzare de către Agenţia Naţională de Privatizare, altor deţinători de TDP-uri. În cazul în care cererea de obligaţiuni determinată ca mai sus este mai mare decât valoarea obligaţiunilor repartizate regiei respective, repartizarea obligaţiunilor la care este îndreptăţit fiecare se va face proporţional cu valoarea TDP-urilor oferite de fiecare pentru a fi schimbate pe obligaţiuni.

TDP-urile schimbate pe obligaţiuni vor fi anulate şi retrase din circulaţie.

Art. 12. În termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei legi, toate societăţile comerciale constituite în conformitate cu art. 3 din prezenta lege, vor emite acţiuni, fiecare cu o valoare de 1000 lei, acoperind întreaga valoare a capitalului lor, aceeaşi valoare comunicată de către Ministerul de Finanţe, conform art. 4 din prezenta lege, şi le vor depune la filialele Agenţiei Naţionale de Privatizare.

Art 13. Membrii cooperativelor meşteşugăreşti şi de consum vor schimba în mod obligatoriu un număr de TDP-uri contra acţiuni ale noii societăţi provenite din fosta cooperativă la nivelul valorii părţilor lor sociale în fosta cooperativă.

Restul acţiunilor vor fi oferite, cu prioritate, tot membrilor cooperatori.

Art. 14. Acţiunile societăţilor provenite din cooperative agricole de producţie vor fi oferite spre vânzare, contra TDP-uri, la valoare nominală, într-o primă prioritate, celor care s-au înscris în C.A.P.

Restul acţiunilor societăţilor provenite din C.A.P.- uri vor fi oferite spre vânzare, contra TDP-uri, cu prioritate, la valoarea nominală, celor ce aveau calitatea de membrii cooperatori sau pensionari ai C.A.P.- ului respectiv la data de 22 decembrie 1989.

Art. 15. Prevederile aliniatelor 3,4,5 şi 6 ale art. 11 se aplică şi acţiunilor emise de către societăţile pe acţiuni provenite din fostele unităţi economice de stat şi cooperative – meşteşugăreşti, de consum şi agricole.

Art. 16. Posesorii de TDP-uri vor putea utiliza TDP-urile drept activ financiar pentru constituirea de noi întreprinderi – personale, asociaţii, societăţi pe acţiuni – în orice domeniu de activitate, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 17. TDP-urile vor putea fi utilizate ca mijloc de plată pentru cumpărarea de active (mijloace de producţie) din patrimoniul regiilor autonome şi societăţilor pe acţiuni din fostele unităţi economice de stat şi cooperatiste.

Vânzarea de active contra TDP-uri de către unităţile menţionate în aliniatul precedent, se va face numai prin licitaţie publică, cu respectarea prevederilor legale privind organizarea licitaţiilor publice.

Art. 18. TDP-urile încasate de către regiile autonome prin vânzarea de active către populaţie vor fi depuse la Banca Naţională a României, unde vor fi anulate, cu valoarea lor nominală mărindu-se contul statului în care vor fi acumulate fondurile băneşti pentru răscumpărarea obligaţiunilor emise de stat pentru patrimoniul regiilor autonome.

Art. 19. Societăţile pe acţiuni provenite din fostele unităţi economice de stat si cooperatiste vor putea vinde active din patrimoniul lor, contra TDP-uri, prin licitaţie, numai în limita valorii nominale a acţiunilor deţinute de către stat, respectiv, cele nevândute populaţiei contra TDP-uri.

TDP-urile încasate de către societăţile pe acţiuni din vânzarea de active, conform aliniatului precedent, vor fi anulate şi retrase din circulaţie.

Concomitent, vor fi anulate şi acţiuni ale statului, în valoare nominală egală cu aceea a TDP-urilor încasate din vânzarea activelor, cu aceeaşi valoare reducându-se şi contul de capital al statului la societatea respectivă.

Art. 20. TDP-urile vor putea fi utilizate şi pentru cumpărarea de produse de natura mijloacelor de producţie – materiale, clădiri, maşini, utilaje, echipamente. Etc.

Tranzacţiile prevăzute la aliniatul precedent vor fi efectuate numai pe bază de contracte scrise, în care se va stipula expres că produsele respective vor fi utilizate numai pentru producţie şi nu pentru comercializare, încălcarea acestor prevederi atrăgând confiscarea produselor în cauză sau a contravalorii acestora.

Contractele prevăzute în aliniatul precedent vor fi avizate, înaintea executării lor, de către reprezentanţii autorizaţi ai Băncii Naţionale a României şi, pe baza acestui aviz, aprobate de către reprezentantul autorizat al Agenţiei Naţionale de Privatizare.

TDP-urile încasate de către vânzători pentru tranzacţiile prevăzute la aliniatul 1, însoţite de o copie a contractului menţionat la aliniatul 2 şi una a facturii comerciale a vânzătorului vor fi depuse, pentru a fi schimbate în lei, la filiala Băncii Naţionale a României, care a avizat favorabil contractul în cauză şi care va transfera suma respectivă de bani în contul curent al vânzătorului la banca unde acest cont este ţinut de către vânzător.

TDP-urile schimbate pe lei de către Banca Naţională a României, în urma tranzacţiilor menţionate în aliniatul precedent, vor fi anulate şi retrase din circulaţie.

Capitolul V.

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 21. TDP-urile nu pot face obiectul unor tranzacţii, pe lei, pe piaţa liberă.

Art. 22. Operaţiunile privind atribuirea şi utilizarea TDP-urilor se vor încheia cel mai târziu la 31 decembrie 1992. TDP-urile neutilizate până la expirarea acestui termen îşi pierd valabilitatea.

Până la aceeaşi dată, acţiunile deţinute de către stat sau cooperatiste, nu vor putea fi schimbate decât contra TDP-uri.

De asemenea, în acelaşi interval de timp, obligaţiunile emise, în baza acestei legi, în contul patrimoniului regiilor autonome, nu vor putea fi schimbate decât contra TDP-uri.

Atât obligaţiunile, cât şi acţiunile statului emise pe baza prezentei legi şi neschimbate pe TDP-uri până la data 31 decembrie 1992, după această dată, vor putea fi oferite spre vânzare, contra lei.

După data de 31 decembrie 1992, Guvernul României va putea răscumpăra obligaţiuni emise pe baza prezentei legi din proprie iniţiativă, în orice moment, în serii complete, la valoarea lor nominală.

Toate obligaţiunile şi acţiunile emise în baza prezentei legi vor putea fi transferate liber, contra lei sau alte active financiare sau reale imediat după intrarea lor în proprietatea populaţiei.

Art. 23. Litigiile privind atribuirea şi utilizarea TDP-urilor sunt de competenţa Agenţiei Naţionale de Privatizare si/sau a tribunalelor, după caz.

Art. 24. Statul Român garantează fiecărui cetăţean dreptul de proprietate dobândit, prin intermediul TDP-urilor, în condiţiile prezentei legi.

Art. 25 Se abrogă art. 23 din Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

Art. 26. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

Dr. Constantin Cojocaru

August 1990

ANEXA Nr. 1 ÎNCEPUTUL Varianta Cojocaru. Februarie 1990

14 iulie, 2014

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Republic, aici, studiul “Restructurarea economiei româneşti” care a văzut lumina tiparului, prima dată, într-o formă prescurtată, în ziarul Adevărul, din 13-14 februarie 1990, studiu ce avea să se transforme, de-a lungul anului 1990, în “Varianta Cojocaru” de reformă economică.

Primăvara visată de mine în luna ianuarie a anului 1990 nu şi-a făcut, din păcate, apariţia în economia şi societatea românească. Dimpotrivă, iarna comunistă, metamorfozată în iarna fesenistă, şi-a prelungit existenţa, cu aproape un sfert de secol. Refuzând si încălcând drepturile de proprietate ale românilor, feseniştii şi-au pus în aplicare propria lor “politică de restructurare” economică, aceea de acaparare a capitalului românesc şi de transformare a românilor într-o naţiune de robi salariaţi, lipsiţi de proprietate, obligaţi să-şi câştige existenţa din salarii de mizerie.

În ciuda pierderilor şi a degradărilor la care a fost supusă economia, ca şi societatea românească, de către fesenişti, România are încă şansa de a ieşi din iarna comunisto – fesenistă şi a se bucura de soarele primăverii adevăratei democraţii. “Varianta Cojocaru” a cărei esenţă constă în apărarea dreptului românilor la proprietate şi prosperitate, a rezistat şi va rezista timpului şi criticilor. Mai devreme, sau mai târziu, naţiunea română va impune aplicarea ei în practică.

Iată, textul integral al studiului “Restructurarea economiei româneşti”, scris de mine în luna ianuarie 1990, perioadă în care eram refugiat politic, în oraşul Chicago, din Statele Unite ale Americii.

Restructurarea economiei româneşti

Cu oarecare întârziere, mi-a parvenit, la Chicago, Comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, dat publicităţii în ziua de 24 Decembrie 1989. Comunicatul conţine 20 de puncte, de propuneri, al căror ansamblu trebuie privit ca reflectând platforma politică a acestuia. 6 din cele 20 propuneri se referă direct la problemele economice ale ţării. Ele sunt următoarele:

7 – Se acţionează pentru restructurarea întregii economii naţionale pe baza rentabilizării şi eficienţei, renunţarea la conducerea centralizată;

8 – Promovarea iniţiativei libere şi competenţei în conducerea unităţilor economice;

9 – Restructurarea agriculturii prin ajutorarea micilor proprietari şi producători;

15 – Reorganizarea întregii activităţi de comerţ;

16 – Stoparea exportului de alimente şi produse agro-alimentare;

17 – Diminuarea exportului de produse petroliere, pentru a asigura necesităţile naţionale.

Ultimele, două puncte – stoparea exportului de produse alimentare şi diminuarea celui de produse petroliere – sunt acţiuni de moment, desigur, bine venite, însă ele pot, cu greu, fi legate de noţiunea de platformă politică.

Pe termen lung, România va continua să facă schimb de produse agricole cu alte ţări, să exporte unele produse agricole – sunt ramuri ale agriculturii în care ţara, în condiţii normale de eficienţă, va avea, întotdeauna, un surplus – şi să importe produse agricole, pe care nu le poate produce rentabil. La fel cu produsele petroliere. Ce şi cât va importa şi exporta ţara din aceste produse va depinde de condiţiile concrete ale fiecărei perioade, deciziile urmând a fi luate de către întreprinzători, pe criterii economico-financiare, nu în mod arbitrar, de către birocraţi incompetenţi. Guvernul va trebui însă să-şi asume răspunderi proprii în acest domeniu, să ajute întreprinzători particulari prin acţiuni diplomatice şi pârghii financiare adecvate, sistem judicios de taxe vamale, de garanţii pentru creditele acordate de bănci exportatorilor şi importatorilor etc.

Celelalte patru puncte ale Comunicatului, referitoare la economie, pot fi, cu uşurinţă, grupate într-unul singur: RESTRUCTURAREA ECONOMIEI NAŢIONALE. Într-adevăr, punctul 7 se referă la “restructurarea întregii economii naţionale”, punctul 9 – la “restructurarea agriculturii”, punctul 15 la “reorganizarea întregii activităţi de comerţ”. Agricultura şi comerţul nu sunt nimic altceva decât COMPONENTE ale economiei naţionale. – Alături de industrie, transporturi, bănci etc. – Iar “reorganizarea” este un alt fel de a spune “restructurare”. Punctul 8, privind “promovarea iniţiativei” (care, în paranteză fie spus, nu poate fi decât ‘’liberă” si “competentă”, aşa că nu are nevoie de aceste atribute) în conducerea unităţilor economice”, este o dependentă a structurilor, intrând şi ea în conceptul de restructurare a economiei naţionale.

Comunicatul nu ne spune nimic despre structura ACTUALĂ, respectiv, cea lăsată de dictatură, nici despre structura VIITOARE, ce va rezulta ca urmare a procesului de schimbare, de restructurare. Nu căpătăm prea multe detalii nici relative la CUM, prin ce mijloace, se va face restructurarea.

Tot ceea ce ni se spune este că “restructurarea întregii economii naţionale” se va face “pe baza rentabilizării şi eficienţei”, în timp ce “restructurarea agriculturii” se va face “prin ajutorarea micilor proprietari si producători”.

Relaţia naturală între restructurare, pe de o parte, si rentabilizare şi eficienţă, pe de altă parte, este exact inversă, în sensul că rentabilizarea constituie SCOP, în timp ce restructurarea este MIJLOC, eficienţa (cum o arată şi numele) este EFECT, în timp ce structura este CAUZA. Altfel spus, trebuie să ne propunem să ridicăm nivelul rentabilităţii şi eficienţei economice naţionale prin, pe baza restructurării acesteia. Să punem boii şi carul la locul lor natural. În ceea ce priveşte agricultura, observ, mai întâi, că nu numai MICII proprietari-producători agricoli au nevoie de ajutor, ci toţi agricultorii, mici şi mari. În al doilea rând, ajutorul pe care guvernul îl va da întreprinzătorilor români, nu numai celor din agricultură, ci din toate ramurile economiei naţionale, este de dorit şi va fi bine venit, însă el, ca atare, nu este de natură să schimbe structura economiei.

Elemente de optimism.

Conceptul de structură economică este unul deosebit de complex.

Elementele sale constitutive pot însă fi grupate astfel: structura materială, de ramură (produse, ramuri, subramuri), structura tehnică (utilaje, tehnologii), structura forţei de muncă (meserii, nivele de calificare), structura financiară (taxe, impozite, dobânzi) etc. şi structura de proprietate. Aceste componente sunt interdependente, se influenţează reciproc, fiecare contribuind la crearea avuţiei naţionale, fie direct, fie indirect, prin influenţa, favorabilă, sau nefavorabilă, pe care o exercită asupra celorlalte elemente structurale.

Ce. Este rău în structura economiei româneşti, ce trebuie schimbat, restructurat? Răspunsul meu la această întrebare este că, DEŞI TOATE COMPONENTELE STRUCTURII ECONOMIEI NAŢIONALE VOR SUFERI SCHIMBĂRI, AJUSTĂRI, ACEEA CARE ARE CEA MAI MARE SI ACUTĂ NEVOIE DE SCHIMBARE, CU CARE TREBUIE ÎNCEPUT SI ASUPRA CĂREIA TREBUIE CONCENTRATĂ ATENŢIA FACTORILOR POLITICI ÎN ACESTE MOMENTE ESTE STRUCTURA DE PROPRIETATE.

Aceasta deoarece schimbarea formei de proprietate va determina si schimbarea celorlalte componente structurale, schimbare favorabilă, care să le facă propice creşterii eficienţei, rentabilităţii. Altfel spus, SCHIMBAREA FAVORABILĂ A CELORLALTOR COMPONENTE ESTE IMPOSIBILĂ FĂRĂ SCHIMBAREA FORMEI DE PROPRIETATE.

Referitor la acest subiect, circulă multe idei eronate, născute fie din necunoaştere, fie din nu prea lăudabile intenţii.

Nu sunt puţini aceia care afirmă că structura de ramură a economiei româneşti este complet necorespunzătoare, dându-se ca exemplu construirea unor ramuri industriale – siderurgie, petrochimie – consumatoare de materii prime de care ţara nu dispune, trebuind să le importe. Pe cei ce fac astfel de afirmaţii îi invit să privească la alte ţări – spre exemplu, Japonia – care, deşi sunt şi mai puţin dotate cu acele materii prime, au construit puternice industrii în domeniile respective, foarte, foarte rentabile. RĂUL NU CONSTĂ ÎN FAPTUL CĂ S-AU CONSTRUIT FABRICI SIDERURGICE ŞI PETROCHIMICE, CI CĂ, DIN CAUZA FORMEI DE PROPRIETATE, CARE A GENERAT INCOMPETENŢĂ ŞI IRESPONSABILITATE, NU S-A CONSTRUIT SISTEMUL DE PIAŢĂ, DE MARKETING, CARE SĂ PERMITĂ VÂNZAREA EFICIENTĂ A PRODUSELOR ACESTOR INDUSTRII, ATÂT PE PIAŢA INTERNĂ, CÂT ŞI, MAI ALES, PE CEA EXTERNĂ.

O idee particulară, legată de structura de ramură, o reprezintă aşa-zisa “industrializare forţată” a României în perioada postbelică. Această idee vrea să spună că, în respectiva perioadă istorică, România s-a industrializat prea repede şi prea mult, dincolo de posibilităţile şi nevoile sale. Ideea este greşită, deoarece o analiză mai atentă arată că, pe de o parte, industria românească actuală este mult sub nevoile şi posibilităţile ţării, iar, pe de altă parte, alte ţări s-au industrializat într-un ritm mult mai accelerat.

Există numeroase produse, industrii – tehnică de calcul, telecomunicaţii, medicamente, echipament turistic, de cercetare, învăţământ, bunuri de larg consum etc. – De care ţara are acută nevoie şi pe care le poate asimila rapid. INDUSTRIALIZAREA ŢĂRII VA CONTINUA; DEOSEBIREA VA CONSTA ÎN ACEEA CĂ NOILE INDUSTRII VOR FI RENTABILE, EFICIENTE, DEOARECE VOR FI CREATE DE ÎNTREPRINZĂTORI COMPETENŢI DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC ŞI COMERCIAL.

O altă idee falsă referitoare la economia românească priveşte forţa de muncă. Se afirmă că forţa de muncă de care dispune ţara este slab calificată, incapabilă să mânuiască tehnologia modernă. Din acest motiv, spun vocile descurajatoare, vor fi necesari ani mulţi pentru reeducarea tehnică a populaţiei, implicit ajutorul străin în acest domeniu. Adevărul este altul. Corpul profesoral românesc, format în covârşitoarea lui majoritate din români în prima generaţie de la opincă, a preluat de la părinţi o atitudine corectă faţă de muncă şi profesie, un profund ataşament faţă de interesele poporului, este înzestrat cu bune cunoştinţe tehnice, profesionale. În pofida intervenţiilor distrugătoare ale clicii comunist-dejist-ceauşiste, sistemul instructiv-educativ românesc şi-a păstrat independenţa funcţională, asigurând o bună pregătire profesională a poporului, nu numai la nivelul muncitorilor, dar şi al celor cu pregătire medie şi superioară. O dovadă o constituie faptul că, după o perioadă scurtă, deşi grea, de adaptare, numeroşi emigranţi români – muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti, medici etc. – Devin la fel de buni, în multe cazuri mult mai buni, decât colegii lor autohtoni: americani, francezi, germani, australieni etc.

ROMÂNIA DISPUNE DE UN POTENŢIAL PRODUCTIV CARE O POATE TRANSFORMA ÎNTR-O ŢARĂ BOGATĂ ŞI PROSPERĂ, ÎNTR-UN SCURT INTERVAL DE TIMP. POPORUL ROMÂN A FOST ADUS ÎN STAREA DE SĂRĂCIE ACTUALĂ CA URMARE A DOI FACTORI PRINCIPALI: 1) PRODUCTIVITATEA SCĂZUTĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE, DETERMINATĂ DIRECT DE FACTORI MOTIVAŢIONALI – LIPSA DE INIŢIATIVĂ, COINTERESARE, COMPETENŢĂ, RESPONSABILITATE – DETERMINAŢI, LA RÂNDUL LOR, DE STRUCTURA DE PROPRIETATE – PROPRIETATEA COMUNISTĂ, DE CLICĂ, ASUPRA AVUŢIEI NAŢIONALE; 2) JEFUIREA ŢĂRII DE CĂTRE CLICĂ, ÎN CÂRDĂŞIE CU ACOLIŢII EI DIN AFARĂ, JEFUIRE CARE N-AR FI FOST POSIBILĂ FĂRĂ EXISTENŢA RESPECTIVEI STRUCTURI DE PROPRIETATE.

Restructurarea proprietăţii.

Structura de proprietate se referă la relaţia dintre individ şi rezultatele muncii sale şi ale muncii altora, la relaţia dintre membrii societăţii şi bogăţia acesteia. Omenirea a cunoscut, practic, două forme fundamentale de proprietate: proprietatea individuală (care ar putea fi denumită şi proprietate provenită din muncă), în care individul producător este şi proprietar în sensul că-şi însuşeşte şi dispune liber de rezultatele muncii sale – şi numai ale muncii sale – şi proprietatea înstrăinată, care, indiferent de formele ei istorice concrete – iobăgistă, feudalistă, comunistă – se caracterizează prin aceea că producătorul este deposedat de o parte a rezultatelor muncii sale, acestea fiind însuşite de un grup redus de membri ai societăţii, deţinători ai puterii politice, financiare şi/sau militare – stăpânii de sclavi, feudali, clicile comuniste.

PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ ŢINE LA DISTANŢĂ PUTEREA DE VIAŢA ECONOMICĂ, ÎN TIMP CE PROPRIETATEA COMUNISTĂ INFILTREAZĂ PUTEREA ÎN ECONOMIE CU TOATE CONSECINŢELE RELE, CE DECURG DE DE AICI. ÎN ROMÂNIA, CLICA DE LA CONDUCEREA ŢĂRII, ADUSĂ DIN AFARA ŢĂRII, MAI ÎNTÂI A EXPROPRIAT POPORUL ROMÂN, însuşindu-şi avuţia acumulată de acesta de-a lungul secolelor, APOI, treptat, a instaurat proprietatea sa, a clicii – cunoscută sub denumirile de proprietate de stat şi cooperatistă – prin care, an de an, ŞI-A ÎNSUŞIT PARTEA CEA MAI IMPORTANTĂ A REZULTATELOR MUNCII POPORULUl, lăsându-i acestuia strictul necesar pentru a fiinţa ca forţă de muncă, iar în ultimii ani nici atâta. O bună parte a avuţiei creată de poporul român în această jumătate de secol a fost consumată în mod parazitar de clică, o altă parte a fost transferată, fără echivalent, în străinătate, iar restul se găseşte în ţară, sub formă de fabrici, uzine, drumuri etc. ACEASTĂ AVUŢIE ESTE A POPORULUI ŞI EA TREBUIE DATĂ ÎNAPOI ROMÂNILOR, PRIN ÎMPROPRIETĂRIRE, PRIN TRANSFORMAREA PROPRIETĂŢII COMUNISTE ÎN PROPRIETATE INDIVIDUALĂ. ÎMPROPRIETĂRIREA ESTE PRIMUL ŞI CEL MAI IMPORTANT ELEMENT AL “RESTRUCTURĂRII ÎNTREGII ECONOMII NAŢIONALE”.

PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ – sub formele în care ea este practicată astăzi în ţările democratice ale lumii – proprietate personală, de asociaţie şi corporatistă – prin faptul că garantează producătorului însuşirea rezultatelor muncii sale şi libertate deplină în folosirea acestora, ESTE GENERATOARE DE INIŢIATIVĂ, CREATIVITATE, INVENTIVITATE, COINTERESARE, COMPETENŢĂ ŞI RESPONSABILITATE, din partea TUTUROR participanţilor la activitatea economică, nu numai, a cadrelor de conducere, tot aşa cum IRESPONSABILITATE, LENE, PARAZITISM, IMPOSTURĂ, SPIRIT DE DESCURCĂREALĂ, NEPOTISM ŞI, PRIN TOATE ACESTEA, INEFICIENTĂ ŞI SĂRĂCIE.

ÎMPROPRIETĂRIREA POPORULUI ESTE O NECESITATE ECONOMICĂ – FĂRĂ EA NU VA FI EFICIENŢĂ, PRODUCTIVITATE, RENTABILITATE, BOGĂŢIE, PROSPERITATE – ESTE O NECESITATE POLITICĂ – FĂRĂ EA NU VA FI DEMOCRAŢIE, UNITATE, PACE SOCIALĂ: ESTE O NECESITATE MORALĂ – FĂRĂ EA NU VA FI DREPTATE ŞI CINSTE.

Tehnica împroprietăririi.

Există desigur mai multe modalităţi tehnice de înfăptuire a împroprietăririi şi invit specialiştii, ca şi publicul larg, să-şi exprime părerile în acest sens. Personal, consider că aceea care răspunde cel mai bine necesităţilor economice şi politice, de moment şi de perspectivă, ale României este următoarea:

1 – Împărţirea întregii avuţii naţionale, reflectată în valoarea netă de bilanţ la data de 31 decembrie 1989, către populaţie, prin emiterea de TITLURI DE PROPRIETATE (TDP-uri) prin care românii, particulari, vor deveni CREDITORI asupra avuţiei naţionale existente la acea dată.

2 – Transformarea unităţilor economice de stat şi cooperatiste în CORPORAŢII (pe care le voi denumi DE STAT, pentru a le distinge de cele ce vor fi înfiinţate exclusiv cu capital particular, denumite CORPORAŢII PUBLICE). Corporaţiile de stat vor emite ACŢIUNI DE CORPORAŢIE (AC-uri), ce vor reflecta valoarea netă de bilanţ a unităţilor respective la data de 31 decembrie 1989.

3 – Schimbarea, treptată, de către populaţie a TDP-urilor pe acţiuni şi activele corporaţiilor de stat, astfel încât, în final, toate aceste corporaţii de stat să devină corporaţii publice.

4 – Înfiinţarea, treptată, de ÎNTREPRINDERI particulare, care vor utiliza drept capital iniţial TDP-uri şi bani economisiţi de populaţie

5 – Introducerea mecanismelor PIEŢEI LIBERE pentru desfăşurarea schimbului de mărfuri, pe baza legii cererii şi ofertei, prin reactivarea vechiului Cod Comercial Român, îmbunătăţit cu experienţa din ultimele decenii a ţărilor democratice

6 – Introducerea în economia românească a unor forme moderne de organizare – leasing, franchising, etc. – Prin care întreprinzătorii particulari – mari sau mici – pot folosi, prin. Închiriere, mijloace fixe – clădiri, echipamente, vehicule, etc. – Cate rămân în proprietatea marilor corporaţii sau a statului.

7 – Crearea unui nou sistem de taxe – pe venituri, salarii, vânzări, proprietăţi etc. – Care să asigure organelor de stat suficiente venituri pentru îndeplinirea funcţiilor lor, să introducă disciplină şi spirit de răspundere financiară; atât în activitatea întreprinzătorilor particulari, cât şi a organelor de stat, ELEMENTUL CENTRAL AL PROPUNERII MELE ÎL CONSTITUIE TITLUL DE PROPRIETATE (TDP-ul). EL VA ÎNDEPLINI DOUĂ FUNCŢII PRINCIPALE:

1) TRANSFERAREA PROPRIETĂŢII DIN MÂINILE STATULUI ÎN CELE ALE POPULAŢIEI, FĂRĂ PERTURBAREA CIRCULAŢIEI BĂNEŞTI, CU EVITAREA COMPLICAŢIILOR TEHNICE ŞI SOCIALE PE CARE LE-AR PROVOCA ÎMPĂRŢIREA “ÎN NATURĂ” A AVUŢIEI NAŢIONALE ÎNTRE MEMBRII SOCIETĂŢII;

2) SURSA DE CAPITAL PENTRU DEMARAREA RAPIDĂ A ZECI DE MII DE ÎNTREPRINDERI PARTICULARE: PERSONALE, ÎN ASOCIAŢIE SAU CORPORAŢII. TDP-urile vor fi hârtii de valoare, ce vor putea fi schimbate pe bani, la valoarea lor de piaţă, care va fi egală, mai mare sau mai mică decât valoarea lor nominală, ca şi pe acţiuni şi active ale corporaţiilor. De asemenea, ele vor putea fi ipotecate, la bănci, pentru obţinerea de împrumuturi (de capital, nu şi pentru consum), sau drept garanţii pentru obţinerea de contracte de leasing sau franchising. Ele vor circula pe piaţă prin simpla andosare, care va preciza cine este cel căruia i-au fost vândute, noul proprietar, cu formularea:

“Plăteşte D-lui…” sau “Plăteşte Companiei..”.”. Cele schimbate pe active şi acţiuni ale corporaţiilor de stat vor fi anulate, retrase de pe piaţă şi distruse.

În acest moment, ele îşi încheie existenţa, misiunea lor, aceea de transferare a proprietăţii în mâinile întreprinzătorilor particulari, fund îndeplinită.

Titlurile de Proprietate vor avea o valabilitate de 4 ani, în sensul că cele care până la 31 decembrie 1994 nu vor fi fost schimbate de către deţinătorii lor pe acţiuni sau active ale corporaţiilor, vor fi anulate.

Valoarea nominală a TDP-urilor va reflecta valoarea netă de bilanţ (capitalul net) a avuţiei naţionale la data de 31 decembrie 1989. Să presupunem că la acea dată, prin estimări competente, se stabileşte că această valoare este de 5.000.000.000.000 lei. Să presupunem, în continuare, că la aceeaşi dată, numărul celor îndreptăţiţi să fie împroprietăriţi (poate fi şi număr de ani lucraţi, la rândul lui corectat cu un coeficient dat pentru proprietăţile confiscate – colectivizate – de către comunişti) este de 10.000.000. Rezultă că, în medie, fiecare român este îndreptăţit la 500.000 lei, primind 5.000 TDP-uri, fiecare cu o valoare nominală de 100 lei.

Concomitent cu emiterea TDP-urilor, toate unităţile economice de stat şi cooperatiste – cu excepţia unor sectoare care, prin natura lor specifică, pot şi trebuie să rămână în proprietatea organelor de stat, locale şi centrale – gospodărirea localităţilor, poştă, învăţământul general obligatoriu, asigurările sociale, banca naţională etc. – Vor fi transformate în CORPORAŢII de stat. Pe măsură ce populaţia va cumpăra acţiunile lor, corporaţiile de stat se vor transforma în corporaţii publice. Pe timpul existenţei lor, corporaţiile de stat vor avea două conturi de capital: capitalul acţionarilor particulari – acţiuni vândute populaţiei – şi capitalul guvernului – acţiuni încă nevândute populaţiei. Evident, fiecare acţiune va avea drept de vot în numirea consiliilor de administraţie – şi de participare la profit, la dividende, ca şi la pierderi.

Activele corporaţiilor de stat vor fi oferite spre vânzare numai prin licitaţii publice, atât contra bani, o astfel de tranzacţie neafectând conturile de capital – se va reduce un cont de activ, mijloace fixe, de exemplu – şi va creste alt cont de activ, cel de bani – cât şi contra TDP-uri, caz în care reducerea contului de activ – mijloace fixe – va fi compensată prin reducerea contului de capital al guvernului, reducerea numărului de acţiuni deţinut de guvern. TDP-urile respective fiind anulate, vor fi retrase din circuit. Dividendele încasate de stat de la corporaţiile în care el va deţine acţiuni – cele rentabile – precum şi diferenţele favorabile de preţ obţinute din vânzarea la licitaţie a activelor corporaţiilor de stat vor fi folosite pentru sprijinirea (subsidii, împrumuturi etc.) acelor corporaţii de stat care, deşi se vor dovedi nerentabile în arena pieţii libere, vor fi angajate în realizarea de produse şi servicii considerate vitale pentru buna funcţionare de ansamblu a economiei naţionale în această perioadă de tranziţie.

Fără îndoială că aplicarea în practică a propunerilor de mai sus va cere un susţinut şi competent efort legislativ şi organizatoric. Acesta poate şi trebuie să fie făcut: prin el vom aduce… PRIMĂVARA în economie, în întreaga societate românească.

Dr. Constantin COJOCARU

31 ianuarie 1990

Chicago. USA

Capitala

14 iulie, 2014

Articolul 14.

Am păstrat textul din actuala Constituţie, dar am adăugat un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2) Capitala poate fi schimbată prin referendum naţional.”

Limba oficială

14 iulie, 2014

Articolul 13.

Am păstrat textul din actuala Constituţie, care prevede că, „în România, limba oficială este limba română”, însă am adăugat patru noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2) Dezbaterile publice în cadrul organismelor deliberative ale statului şi ale autorităţilor locale se fac în limba română.

(3) Învăţarea, cunoaşterea şi folosirea limbii române în raporturile de serviciu cu ceilalţi cetăţeni români este obligatorie pentru toţi cetăţenii României.

(4) Limba maternă poate fi folosită în raporturile dintre cetăţenii care aparțin aceleiaşi etnii.

(5) Orice cetăţean român are dreptul de a pretinde ca, în raporturile cu el, ceilalţi cetăţeni români să folosească limba română.”

Din nou, juriştii Consiliului Legislativ citesc una şi văd alta. Iată ce scriu ei, în Avizul lor nr. 47/2014:

„6.3. La art. I pct. 16, completarea art. 13 cu norme prin care se instituie obligaţia utilizării exclusiv a limbii române în raporturile cu autorităţile publice, coroborată cu abrogarea art. 120, potrivit art. I pct. 133, precum şi cu lipsa unei norme de excepţie în cuprinsul titlului referitor la autorităţile locale (art. I pct. 158), elimină posibilitatea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere semnificativă, prevăzută în prezent de art. 120 alin. (2). Întrucât această posibilitate reprezintă o garanţie a dreptului la identitate consacrat de art. 6 din Constituţie, suprimarea acesteia încalcă limitele revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2).

În plus, dispoziţia propusă pentru art. 13 alin. (2), referitoare la dezbaterile publice în limba română la toate nivelurile administraţiei publice, nu poate fi acceptată şi pentru că este în contradicţie cu obligaţiile asumate de România prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum şi prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992.”

Deci, noi scriem, negru pe alb, că „dezbaterile publice în cadrul organismelor deliberative ale statului şi ale autorităţilor locale se fac în limba română”, iar juriştii Consiliului Legislativ ne acuză, tot negru pe alb, că instituim „obligaţia utilizării exclusiv a limbii române în raporturile cu autorităţile publice”. Norma propusă de noi instituie obligaţia ca dezbaterile publice în cadrul organismelor deliberative ale statului şi ale autorităţilor locale, adică dezbaterile din Parlamentul României, din consiliile locale şi consiliile judeţene, deci care privesc pe toţi cetăţenii ţării, ai localităţilor, ori judeţelor, în cauză, să se facă în limba română, limba oficială a statului român. Noi nu propunem utilizarea exclusivă a limbii române în raporturile cu autorităţile publice.

Noi nu propunem încălcarea prevederilor Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare. Dimpotrivă, noi spunem, la alineatul (1) al articolului 11 că „statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă normele generale acceptate ale dreptului internaţional, precum şi obligaţiile care îi revin din tratatele la care este parte”, deci inclusiv obligaţiile care îi revin din Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare, în speţă, obligaţia de a asigura posibilitatea folosirii limbilor minorităţilor naţionale în învăţământ, în justiţie, în relaţiile cu autorităţile publice locale..

Noi am eliminat norma prevăzută la art.120 alin. (2) din actuala Constituţie deoarece această normă devine inutilă ca urmare a existenţei, în Constituţia Cetăţenilor, a alineatului (1) din articolul 11, mai sus menţionat.

Simboluri naţionale

14 iulie, 2014

Articolul 12.

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că drapelul Româniri este tricolor, culorile fiind aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

La alineatul (2), am propus ca România să aibă două zile naţionale: 9 mai şi 1 decembrie. Facem această propunere pornind de la constatarea că, la marea majoritate a statelor moderne ale lumii, ziua naţională este legată de data cuceririi independenţei naţionale, dar şi de la faptul că, în cazul României, data finalizării procesului de unificare naţională are o importanţă deosebită. La acest argument, se adaugă şi aspecte legate de condiţiile atmosferice specifice celor două zile naţionale propuse de noi. Reţinem, de asemenea, că există şi alte state care au câte două zile naţionale, cum sunt India şi Pakistanul, de exemplu.

La alineatul (3), propunem ca imnul naţional al României să fie „Trei culori”, cu muzica şi versurile de Ciprian Porumbescu. Actualul imn al României, „Deşteaptă-te române”, are un text greoi, stufos, plin de arhaisme, care slăveşte pe cei care ne-au agresat şi ne-au cotropit ţara, la care se adaugă o melodie tânguitoare, lipsită de dinamism. Ni se pare mult mai potrivit cântecul “Trei culori”, cu muzica şi versurile de Ciprian Porumbescu.

Dreptul internaţional şi dreptul intern

14 iulie, 2014

Articolul 11.

Având în vedere că, în actuala Constituţie a României, articolul 11 şi articolul 20, cu denumirea „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, au acelaşi obiect, respectiv raportul între dreptul internaţional şi dreptul intern, am comasat conţinutul celor două articole, în articolul 11, articolul 20 rămânând fără obiect, urmând să fie abrogat.

Am schimbat, complet, conţinutul articolului 11.

La alineatul (1), Constituţia actuală obligă statul român „să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile cei revin din tratatele la care este parte”. Constituţia Cetăţenilor obligă statul român „să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă normele generale acceptate ale dreptului internaţional, precum şi obligaţiile care îi revin din tratatele la care este parte”.

Am introdus un nou alineat, (2), care precizează că tratatele la care statul român urmează să devină parte se aprobă de poporul român, prin referendum, şi că aceste tratate nu pot avea clauze secrete. Redăm, astfel, poporului român puterea de a hotărî el, direct, prin referendum, toate tratatele internaţionale la care urmează să se angajeze ţara. Un astfel de tratat nu se încheie în fiecare zi. Poporul român nu mai trebuie să lase astfel de tratate la cheremul “reprezentanţilor”, oricare ar fi aceştia.

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord cu teza a doua a acestui alineat (2), propus de noi, teză care prevede că tratatele internaţionale la care România este parte nu pot avea clauze secrete. Iată argumentele lor, conţinute în Avizul nr. 47/2014:

13. La art. I pct. 14, referitor la norma propusă pentru art. 11 alin. (2) teza finală, semnalăm faptul că, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional este reglementată posibilitatea încheierii, de către stat, a unor tratate care pot fi, în totalitate sau în parte, declarate secrete, în măsura în care acestea cuprind informaţii clasificate. În acest sens, menţionăm şi faptul că, în prezent, România este parte la mai multe instrumente juridice internaţionale care au ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu: Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000, şi Acordul între statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene, semnat la Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr. 64/2013. Menţinerea prevederii potrivit căreia tratatele nu pot avea clauze secrete ar conduce la neîndeplinirea, de către România, a obligaţiilor asumate pe plan internaţional, fiind în contradicţie cu norma prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol.

Mai mult, art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, enumeră informaţiile care intră în categoria informaţiilor secrete de stat, aici regăsindu-se, inclusiv, relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.”

Să ne lămurim. Prin teza propusă, noi nu propunem deposedarea poporului român, respectiv, a statului român, de dreptul acestuia de a-şi proteja informaţiile confidenţiale, considerate secret de stat, nici dreptul lui de încheia tratate cu alte state pentru protecţia reciprocă a unor astfel de informaţii. Prin teza propusă, noi obligăm statul român, mai exact, pe cei care ajung, pe o cale sau alta, să reprezinte poporul român, să încheie tratate cu alte state, în numele poporului român, să nu includă în aceste tratate clauze secrete, prevederi de care poporul român să nu aibă cunoştinţă.

Juriştii Consiliului Legislativ fie sunt în confuzie fie vor să creeze confuzie. Secretele de stat sunt informaţiile la care au acces numai anumite persoane aflate la conducerea diverselor componente ale statului, stabilite, ca atare, prin lege. Prevederile tratatelor internaţionale la cate statul român este parte interesează întregul popor şi nu pot fi ascunse acestuia, poporului. Punct.

Pornind de la noul conţinut al alineatului (2), care prevede că tratatele internaţionale sunt aprobate de popor, dar şi de la constatarea că nu toate tratatele ratificate intră, automat, în vigoare, am modificat şi alineatul din Constituţia actuală care prevede că „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, În Constituţia Cetăţenilor, acest alineat capătă numărul (4) şi următorul cuprins: „Tratatele la care statul român este parte, aprobate şi intrate în vigoare, fac parte din dreptul intern.”

Am preluat de la articolul 20 şi am integrat aici, la articolul 11, alineatul (5), care precizează că, în interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor se va ţine seama de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale celorlalte tratate la care statul român este parte.

Am introdus încă un alineat, (6), prin care se recunoaşte dreptul cetăţenilor de a organiza referendumuri în care să fie supuse aprobării poporului tratatele internaţionale la care România este parte la data intrării în vigoare a Constituţiei Cetăţenilor, în cazurile în care aceste tratate conţin prevederi contrare intereselor naţionale. Dacă poporul le aprobă, tratatele rămân în vigoare, dacă nu, ele trebuie renegociate, sau denunţate.

Juriştii Consiliului Legislativ resping şi această propunere, aşa cum fac cu toate propunerile prin care noi încercăm să redăm poporului român puterea de care a fost deposedat prin actuala Constituţie a României. Iată poziţia lor faţă de această propunere:

14. La art. I pct. 14, referitor la art. 11 alin. (6), semnalăm că soluţia legislativă propusă ar implica o reanalizare a tuturor tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, în raport cu noile dispoziţii constituţionale. O astfel de operaţiune juridică este imposibilă, atât din punct de vedere al principiilor dreptului intern (tratatele respective făcând deja parte din ordinea juridică naţională), cât şi din punct de vedere al regulilor dreptului internaţional. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită în cuprinsul normei propuse) ar stabili că anumite tratate sunt “contrare intereselor naţionale”, supunerea lor “aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii” ar fi imposibilă, întrucât respectivele tratate sunt deja în vigoare şi produc efecte. Singura modalitate prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar fi prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare a acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional.”

Prima lor frază este corectă. Da, este adevărat, soluţia propusă de noi implică o REANALIZARE a tuturor tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, în raport cu noile dispoziţii constituţionale. Mai departe, poziţia domnilor jurişti nu mai este deloc corectă. După ce afirmă, mai întâi, că o astfel de reanalizare este IMPOSIBILĂ, pentru că respectivele tratate sunt în vigoare şi produc efecte, revin şi admit că ar fi posibilă, dar… numai după prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare. În final, pentru că propunerea trebuie respinsă, domnii jurişti ajung la concluzia că, deşi posibile, denunţarea, renegocierea şi aprobarea acestor tratate de către popor AR PUTEA reprezenta o nerespectare de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional. Deci, prin propunerea noastră, nu ÎNCĂLCĂM obligaţiile asumate pe plan internaţional, ci am PUTEA să le încălcăm.

Câtă acurateţe juridică în această argumentaţie!

Relaţii internaţionale

14 iulie, 2014

Articolul 10.

Am menţinut alineatul existent, care prevede că „România întreține şi dezvoltă relaţii pașnice cu toate statele si, în acest cadru, relații de buna vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional” şi am adăugat un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2) România nu poate participa la războaie de agresiune, cotropire, sau colonizare.”

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

14 iulie, 2014

Articolul 9.

Am lăsat neschimbat articolul 9, care prevede că sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii, ele având rolul de a contribui la apărarea drepturilor şi promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

Tratatele internaţionale privind drepturile omului

14 iulie, 2014

Articolul 20

Am arătat, când am comentat articolul 11, că am comasat prevederile articolelor 11 şi 20, având în vedere că cele două articole au acelaşi obiect de reglementare, adică raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional. Această comasare face ca articolul 20 să nu mai aibă obiect, el urmând să fie abrogat.

În actuala Constituţie, articolul 20, la alineatul (1), prevede că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, iar alineatul (2) precizează că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

Juriştii Consiliului Legislativ se fac a nu observa propunerea noastră de comasare a articolelor 11 şi 20 şi ne acuză, din nou, fără temei, că încălcăm limitele revizuirii Constituţiei.

Iată ce scriu ei în Avizul nr. 47/2014, în legătură cu acest subiect:

„6.5. Normele din cuprinsul art. 20, referitoare la efectele tratatelor internaţionale privind drepturile omului, propuse spre abrogare la art. I pct. 22, reprezintă garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţile cetăţenilor consfinţite prin Constituţie, astfel încât eliminarea lor reprezintă o încălcare evidentă a limitelor revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art. 152 alin. (2)”.

Noi nu am ELIMINAT nimic. Nu am făcut decât să ducem normele din cuprinsul articolului 20 în cuprinsul articolului 11, deoarece acolo le este locul.

Extrădarea şi expulzarea

14 iulie, 2014

Articolul 19

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România”.

Am propus abrogarea alineatului (2), care, în actuala Constituţie are următorul cuprins:

„2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii romani pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.”

Practic, acest alineat anulează dreptul garantat în alineatul precedent. Trebuie să ne hotărâm. Ori garantăm cetăţenilor noştri că nu vor fi nici extrădaţi nici expulzaţi din ţara lor, ori îi lăsăm la cheremul… convenţiilor internaţionale, la care România devine parte prin semnătura unor guvernanţi trădători de ţară.

În ce ne priveşte, optăm pentru apărarea dreptului propriilor noştri cetăţeni de a nu fi niciodată extrădaţi sau expulzaţi din ţara lor, România.

Am păstrat neschimbate alineatul (3), care prevede că cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate, precum şi alineatul (4), care prevede că expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

Am introdus un nou alineat, (5), cu următorul cuprins:

“(5) Statul român este obligat să întreprindă toate demersurile necesare pentru a obţine extrădarea cetăţenilor români găsiţi vinovaţi pentru orice delicte şi pentru repatrierea integrala a valorilor scoase ilegal în afara ţării.”

Am introdus acest alineat pornind de la constatarea că un număr mare de cetăţeni români s-au îmbogăţit în ultimii 24 de ani, prin săvârşirea de infracţiuni, şi au părăsit ţara, fără să fie urmăriţi de organele de justiţie, în multe cazuri complici la aceste infracţiuni. Această normă constituţională, coroborată cu cele care prevăd caracterul imprescriptibil al acestor infracţiuni şi obligaţia statului de a-i trimite în judecată pe autori, este menită să asigure pedepsirea autorilor şi recuperarea valorilor scoase ilegal din ţară.

Cetăţenii străini şi apatrizii

14 iulie, 2014

Articolul 18.

Am păstrat neschimbat textul articolului, prevederile acestuia fiind conforme cu cele acceptate de dreptul internaţional.

Cetăţenii români în străinătate

14 iulie, 2014

Articolul 17

Am păstrat textul din actuala Constituţie, care prevede că “cetăţenii români se bucură în străinătate de protecția statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligațiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară”.

Am adăugat un alineat nou, cu următorul cuprins:

„(2) În cazul în care o persoană, pe lângă cetăţenia română, mai are şi o altă cetăţenie care îi creează obligaţii faţă de un alt stat contrare intereselor României, ea trebuie să aleagă cetăţenia care îi convine.”

În legătură cu această propunere, juriştii Consiliului Legislativ ne spun următoarele:

15. La art. I pct. 20, semnalăm că norma propusă pentru art. 17 alin. (2), referitoare la dubla cetăţenie, nu se încadrează tematic în obiectul de reglementare al articolului, respectiv “Cetăţenii români în străinătate”.

Pe de altă parte, soluţia legislativă propusă este cel puţin discutabilă, având în vedere că impune cetăţeanului să decidă cu privire la sfera noţiunii de “interese ale României” şi “să aleagă cetăţenia care îi convine”.

Prima parte a observaţiei este corectă. Într-adevăr, locul acestei norme nu este aici, ci la articolul 5, „Cetăţenia”. Vom lua în considerare această observaţie la definitivarea textului Constituţiei Cetăţenilor.

În ce priveşte a doua parte a observaţiei, lucrurile vor fi clarificate şi precizate prin legea privind cetăţenia. Este evident, de exemplu, că dacă România este în stare de război cu un anumit stat, cetăţenii români care au şi cetăţenia acelui stat nu o mai pot avea şi pe cea a statului român. Mai departe, nu persoana în cauză trebuie să decidă cu privire la sfera noţiunii de interese ale României, ci statul român face asta, prin organele sale de specialitate. Persoanei în cauză i se aduce la cunoştinţă că obligaţiile sale faţă de celălalt stat contravin intereselor României şi i se cere să aleagă între cele două cetăţenii.

Universalitatea

14 iulie, 2014

Articolul 15

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că cetăţenii României „beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”, dar am adăugat un nou alineat, 1.1, care precizează că „legalitatea este subordonată binelui individual şi naţional”.

Am păstrat neschimbat şi alineatul (2) al acestui articol, care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau convenţionale mai favorabile”.

Având în vedere caracterul totalitar, nedemocratic, al statului român creat în urma loviturii de stat din 23 august 1944, sub oblăduirea căruia au fost săvârşite multe crime împotriva poporului român, rămase nepedepsite, am introdus 3 noi alineate, la acest articol, care să facă imposibilă prescrierea acestor crime şi să permită noului stat român să cerceteze şi să-i condamne pe toţi cei vinovaţi de aceste fapte.

În plus, am introdus şi alineatul (6), care obligă statul să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi, sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Degeaba înscriem aceste drepturi şi libertăţi în Constituţie, dacă nu obligăm statul să adopte legi prin care să sancţioneze funcţionarii care se fac vinovaţi de încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.

Iată conţinutul celor 4 noi alineate”

“(3) Este înlăturată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 august 1944 de persoanele care au împiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor.

(4) Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, faptele care au condus la subminarea economiei naţionale, a patrimoniului spiritual şi a puterii de stat, care au produs distrugerea şi înstrăinarea capitalului naţional, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.

(5) Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României în timpul regimului comunist, sau ulterior, ca şi protejarea responsabililor de aceste abuzuri, care ar fi trebuit judecaţi, sunt delicte imprescriptibile.

(6) Statul este obligat să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate prin Constituţie.”

14 iulie, 2014

ANEXA 8

TABEL COMPARATIV

Constituţia Cetăţenilor faţă-n-faţă cu actuala Constituţie a României

Nr.

Crt.

Textul actual al Constituţiei României Text propus de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC)
1. Înainte de TITLUL I, se introduce un Preambul, cu următorul cuprins:

„PREAMBUL

Noi, poporul român,

Conştienţi de răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, mulţumind strămoşilor pentru că au creat pentru noi România şi civilizaţia românească, dorind să asigurăm libertatea, bunăstarea şi fericirea noastră şi a urmaşilor noştri, să construim un stat al nostru, naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic, clădit pe temelia valorilor civilizaţiei româneşti, slujitor competent şi responsabil al drepturilor şi intereselor noastre, capabil să se integreze cu demnitate în familia statelor suverane ale Uniunii Europene,

Ştiind că singura cale prin care putem stăpâni şi apăra libertatea, bunăstarea şi fericirea, drepturile câştigate prin sângele strămoşilor asupra teritoriului naţional, asupra resurselor naturale ale acestui pământ şi asupra avuţiei pe care am creat-o şi pe care o creăm, prin munca noastră, este construcţia economiei democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor cetăţenilor, astfel încât majoritatea capitalului să rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor,

Înţelegând că numai deţinând puterea economică, poporul român va deţine şi puterea politică, va controla şi statul său şi îşi va impune şi propriile sale valori morale: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare,

Am hotărât, prin referendum, să adoptăm prezenta Constituţie a României.”

TITLUL I

Principii generale

Identic
ARTICOLUL 1

Statul român

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluției din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor–legislativă, executivă şi judecătorească–în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. Forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional.

(3) Statul român este clădit pe temelia valorilor morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti: credinţa, demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare.

(4) Statul român se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului, separaţiei, independenţei şi echilibrului autorităţilor statului – legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, statistică, morală, ştiinţifică – în cadrul democraţiei constituţionale. Autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie. Între ele nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai relaţii de colaborare şi de control reciproc.

(5) România este stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituțiilor statului.”

3. După articolul 1, se introduce un nou articol, 1.1, astfel:

Denumirea articolului va fi „Uniunea Europeană”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) România este stat membru al Uniunii Europene.

(2) România aplică prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări ale Uniunii, stabilite în conformitate cu prevederile tratatelor constitutive.

(3) Revizuirea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se aprobă de poporul român, prin referendum.

(4) Poporul român poate hotărî, prin referendum, retragerea României din Uniunea Europeană, în cazul în care consideră că reglementările sau acţiunile Uniunii Europene contravin intereselor sale, cu respectarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii.”

ARTICOLUL 2

Suveranitatea

(1) Suveranitatea naţională aparține poporului român, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

4. Articolul 2 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin referendum, ca instrument al democraţiei directe, şi prin autorităţile statului şi autorităţile locale, constituite potrivit Constituţiei, prin alegeri libere, periodice şi corecte.”

După alineatul (1), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(1.1) Poporul încredinţează o parte din atributele suveranităţii sale autorităţilor statului şi autorităţilor locale, care le exercită în numele şi în interesul poporului, potrivit Constituţiei.

(1.2) Orice încălcare a mandatului încredinţat autorităţilor statului şi autorităţilor locale va fi sancționat de popor, prin referendum, potrivit Constituţiei”

5. După articolul 2, se introduce un nou articol, 2.1, astfel

Denumirea articolului va fi “Referendumul”

Articolul va avea următorul cuprins:

“(1) Poporul îşi exprimă voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional, sau local, prin referendum, organizat potrivit Constituţiei şi legii.

(2) Referendumul local se organizează la nivelul comunei, oraşului, municipiului, sau judeţului, la cererea primarului, a voievodului, a unui sfert din numărul consilierilor locali, respectiv, judeţeni, sau la cererea a cel puţin 5% din numărul cetăţenilor cu drept de vot ai comunei, oraşului, municipiului, sau judeţului respectiv.

(3) Referendumul naţional se organizează la iniţiativa Preşedintelui României, la iniţiativa a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot, sau din oficiu, de către Autoritatea Electorală, în situaţiile prevăzute în Constituţie.

(4) Autoritatea Electorală este obligată să organizeze referendumul iniţiat potrivit Constituţiei, în termen de 45 zile de la data înregistrării iniţiativelor la această Autoritate, sau la termenele prevăzute în Constituţie.

(5) Referendumul, organizat potrivit Constituţiei, este valabil şi îşi produce efectele în sensul hotărât de majoritatea celor înscrişi pe listele electorale permanente care au participat la referendum şi şi-au exprimat în mod valabil votul. La referendum, participă şi cetăţenii care au domiciliul sau reşedinţa ori călătoresc în străinătate şi sunt înscrişi pe listele electorale suplimentare. La referendum, opţiunile de vot vor fi prezentate pe buletinele de vot în aşa fel încât votanţii înscrişi pe listele electorale să poată alege exprimându-şi opţiunea prin “DA” sau “NU”.

(6) Voinţa exprimată de alegători prin referendum, validat ca fiind legal, este obligatorie pentru toate autorităţile statului şi autorităţile locale.

(7) O lege, sau hotărâre, aprobată prin referendum poate fi modificată, completată sau abrogată doar printr-un alt referendum.”

ARTICOLUL 3

Teritoriul

(1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

6. Articolul 3 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în localităţi – comune şi oraşe – şi judeţe. Comunele sunt compuse din unul sau mai multe sate. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

După alineatul (3), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(3.1) Reorganizarea teritoriului naţional, sub aspect administrativ, se aprobă prin referendum naţional.”

7. După articolul 3, se introduce au nou articol, 3.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Reîntregirea Patriei”

Articolul va avea următorul cuprins:

“(1) Statul român este continuatorul statului naţional şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu România citit şi semnat în Sfatului Ţării la Chişinău pe 27 Martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu România aprobată de Congresul General al Bucovinei la Cernăuţi în 15/28 Noiembrie 1918 şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.

(2) Poporul român militează şi acţionează, necontenit şi paşnic, pentru Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.”

8. După articolul 3.1, se introduce un nou articol, 3.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Regiunile de dezvoltare”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Pe teritoriul României sunt constituite regiuni de dezvoltare, care sunt unităţi de planificare a dezvoltării regionale şi de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene.

(2) Atribuţiile, denumirile şi componenţa regiunilor de dezvoltare sunt stabilite prin lege, care poate fi modificată prin referendum naţional.”

ARTICOLUL 4

Unitatea poporului şi egalitatea intre cetățeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetățenilor săi.

(2) România este patria comuna şi indivizibila a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială

Identic
ARTICOLUL 5

Cetățenia

(1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Cetățenia română nu poate fi retrasa aceluia care a dobândit-o prin naștere.

9. Articolul 5 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de lege, adoptată prin referendum naţional.”

După alineatul (1), se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:

„(1.1) Statul român ţine evidenţa persoanelor cărora li s-a acordat cetăţenia română, la cerere, sau prin adopţie, şi publică lista completă a acestor persoane, în Monitorul Oficial al României, Partea I, în ultima zi lucrătoare a fiecărui an. Lista precizează cetăţeniile străine pe care persoanele în cauză le deţin, sau le-au deţinut, înainte de primirea cetăţeniei române, precum şi prenumele celor doi părinţi ai persoanelor în cauză. În prima listă, publicată la sfârşitul anului în care intră în vigoare prezenta lege, sunt cuprinse toate persoanele care au primit cetăţenia română începând cu data de 24 ianuarie 1859 până la sfârşitul anului în care se publică lista.

(1.2) Etnicii români care au locuit sau locuiesc în teritorii care au făcut parte din teritoriul României nu au pierdut cetăţenia română. Tuturor cetăţenilor care arată că se află în această situaţie şi descendenţilor acestora li se recunoaşte cetăţenia română, la cerere, de îndată, fără taxe.

(1.3) Persoanele care au participat, în orice fel, la genocidul antiromânesc de după 1944, nu pot primi cetăţenia română, dacă participarea la genocid este stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă.”

ARTICOLUL 6

Dreptul la identitate

(1) Statul recunoaște şi garantează persoanelor aparținând minorităţilor naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2) Masurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparținând minorităţilor naţionale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni român.

10. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Statul recunoaşte şi garantează tuturor cetăţenilor săi dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţilor etnice, culturale, lingvistice şi religioase ale tuturor cetăţenilor săi trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

(3) Etnia reprezintă comunitatea persoanelor care vorbesc aceiaşi limbă maternă.

(4) Fiecare cetăţean al României are dreptul să-şi afirme etnia şi religia, prin declararea acestora la primul recensământ organizat după data la care a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Beneficiază de măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase numai cetăţenii care şi-au declarat etnia şi religia, conform alineatului (4).

(6). Până la împlinirea vârstei de 18 ani, copiii îşi exercită drepturile prin intermediul părinţilor, în condiţiile legii.”

ARTICOLUL 7

Românii din străinătate

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor tarii şi acționează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.

11. Articolul 7 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Românii din afara graniţelor statului

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2) Românii din teritoriile situate în afara graniţelor statului român, teritorii care fac parte din spaţiul de etnogeneză a poporului român, beneficiază de o atenţie specială din partea statului român.”

ARTICOLUL 8

Pluralismul şi partidele politice

(1) Pluralismul în societatea româneasca este o condiție şi o garanție a democrației constituţionale.

(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritoriala, ordinea de drept şi principiile democrației.

12. Articolul 8 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Partidele politice”

Articolul va avea următorul cuprins:

“(1) Pluralismul politic în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.

(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, principiile democraţiei şi statului de drept.

(3) Partidele politice sunt obligate să respecte ordinea de drept existentă, dar au dreptul să urmărească schimbarea ei, pe căi democratice.

(4) Este interzisă folosirea partidelor politice ca instrumente de promovare a intereselor unor grupuri minoritare care încearcă să acapareze instituţiile statului, folosindu-le împotriva intereselor societăţii.

(5) Partidele politice sunt persoane juridice de drept privat.

(6) Este interzisă constituirea de partide politice pe criterii etnice sau religioase.

(7) Este interzisă funcţionarea partidelor politice care acţionează împotriva intereselor naţionale.

(8) Toate partidele înregistrate, potrivit legii, dispun de aceleaşi drepturi, inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea în birourile electorale şi accesul la timpi de antenă.

(9) Este interzisă finanţarea de la bugetul public naţional a partidelor politice.

(10) Partidele politice sunt finanţate exclusiv din cotizaţiile plătite de membrii lor. Cotizaţia este aceiaşi pentru toţi membrii unui partid.

(11) Este interzisă condiţionarea constituirii şi funcţionării partidelor politice de numărul de membri al acestora.

(12) Este interzisă condiţionarea funcţionării partidelor politice de obţinerea unui anumit număr de voturi în alegeri.

ARTICOLUL 9

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

Identic
ARTICOLUL 10

Relații internaţionale

România întreține şi dezvoltă relaţii pașnice cu toate statele si, în acest cadru, relații de buna vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

13. Articolul 10 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins

(2) România nu poate participa la războaie de agresiune, cotropire, sau colonizare.

ARTICOLUL 11

Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.

14. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă normele generale acceptate ale dreptului internaţional, precum şi obligaţiile care îi revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele la care statul român urmează să devină parte se aprobă de poporul român, prin referendum. Aceste tratate nu pot avea clauze secrete.

(3) Dacă tratatul la care statul român ar urma să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, el nu poate fi ratificat decât după ce a avut loc revizuirea Constituţiei.

(4) Tratatele la care statul român este parte, aprobate şi intrate în vigoare, fac parte din dreptul intern

(5) În interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor se va ţine seama de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale celorlalte tratate la care statul român este parte.”

(6) Tratatele internaţionale la care România este parte la data intrării în vigoare a prezentei legi, care conţin prevederi contrare intereselor naţionale, sunt supuse aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii”

ARTICOLUL 12

Simboluri naționale

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.

(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.

(3) Imnul naţional al României este “Deșteaptă-te române”.

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

15. Articolul 12 se modifică, astfel:

Alineatele (2), (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„(2) Zilele naţionale ale României sunt 9 mai şi 1 decembrie.

(3) Imnul național al României este „Trei culori”, cu muzica şi versurile de Ciprian Porumbescu.

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi.”

ARTICOLUL 13

Limba oficiala

In România, limba oficiala este limba română.

16. Articolul 13 se completează, astfel:

După alineatul (1) se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2) Dezbaterile publice în cadrul organismelor deliberative ale statului şi ale autorităţilor locale se fac în limba română.

(3) Învăţarea, cunoaşterea şi folosirea limbii române în raporturile de serviciu cu ceilalţi cetăţeni români este obligatorie pentru toţi cetăţenii României.

(4) Limba maternă poate fi folosită în raporturile dintre cetăţenii care aparțin aceleiaşi etnii.

(5) Orice cetăţean român are dreptul de a pretinde ca, în raporturile cu el, ceilalţi cetăţeni români să folosească limba română.”

ARTICOLUL 14

Capitala

Capitala României este municipiul București.

17. Articolul 14 se completează, astfel:

După alineatul (1) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2) Capitala poate fi schimbată prin referendum naţional.”

TITLUL II

Drepturile, libertățile şi îndatoririle fundamentale

Identic
CAPITOLUL I

Dispoziții comune

Identic
ARTICOLUL 15

Universalitatea

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenționale mai favorabile.

18. Articolul 15 se modifică şi se completează astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(1.1) Legalitatea este subordonată binelui individual şi naţional.”

După alineatul (2), se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:

“(3) Este înlăturată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 august 1944 de persoanele care au împiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor.

(4) Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, faptele care au condus la subminarea economiei naţionale, a patrimoniului spiritual şi a puterii de stat, care au produs distrugerea şi înstrăinarea capitalului naţional, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.

(5) Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României în timpul regimului comunist, sau ulterior, ca şi protejarea responsabililor de aceste abuzuri, care ar fi trebuit judecaţi, sunt delicte imprescriptibile.

(6) Statul este obligat să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate prin Constituţie.”

ARTICOLUL 16

Egalitatea în drepturi

(1) Cetățenii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul roman garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeana, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleși în autorităţile administraţiei publice locale.

19. Articolul 16 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Funcţiile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4) Cetăţenii Uniunii Europene rezidenţii în România care îndeplinesc cerinţele legii au dreptul de a alege şi a fi aleşi în autorităţile locale.”

După alineatul (4), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(5) Nu pot ocupa funcţii publice persoanele care, potrivit hotărârilor judecătoreşti, rămase definitive, au dobândit averi prin încălcarea legii sau nu au putut justifica averile dobândite, cele care au fost condamnate pentru infracţiuni contra siguranţei statului, pentru acte de corupţie, pentru conflict de interese sau pentru incompatibilitate.

(6) Persoanele care ocupă funcţii publice răspund material şi penal pentru prejudiciile create statului sau cetăţenilor în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, potrivit legii.”

ARTICOLUL 17

Cetățenii români în străinătate

Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecția statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligațiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

20. Articolul 17 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2) În cazul în care o persoană, pe lângă cetăţenia română, mai are şi o altă cetăţenie care îi creează obligaţii faţă de un alt stat contrare intereselor României, ea trebuie să aleagă cetăţenia care îi convine.”

ARTICOLUL 18

Cetățenii străini şi apatrizii

(1) Cetățenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generala a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituție şi de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acorda şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Identic
ARTICOLUL 19

Extrădarea şi expulzarea

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii romani pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

21. Articolul 19 se modifică, astfel:

Alineatul (2) se abrogă.

După alineatul (4), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

“(5) Statul român este obligat să întreprindă toate demersurile necesare pentru a obţine extrădarea cetăţenilor români găsiţi vinovaţi pentru orice delicte şi pentru repatrierea integrala a valorilor scoase ilegal în afara ţării.”

ARTICOLUL 20

Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

22. Articolul 20 se abrogă.
ARTICOLUL 21

Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative

Sunt facultative şi gratuite.

23. Articolul 21 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, fără plata vreunei taxe.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un timp optim şi previzibil.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.”

CAPITOLUL II

Drepturile şi libertăţile fundamentale

Identic
ARTICOLUL 22

Dreptul la viaţa şi la integritate fizică şi psihică

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

24. Articolul 22 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(1.1) Dreptul la integritate fizică şi psihică nu poate fi restrâns în nici un mod, nici chiar în condiţiile articolului 53.”

ARTICOLUL 23

Libertatea individuală

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totala sa depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștința, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștința numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situații prevăzute de lege.

(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

(11) Pana la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerata nevinovata.

(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

25. Articolul 23 se modifică, astfel:

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii în cursul procesului penal.”

ARTICOLUL 24

Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

26. Articolul 24 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării.”

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3) În tot cursul procesului, trebuie respectat principiul egalităţii armelor între părţi.

(4) Tehnicile speciale de investigaţie, precum interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, ambientale sau de orice altă natură sau utilizarea investigatorilor cu identitate protejată, pot fi folosite în tot cursul cercetării penale şi al procesului penal, pe o durată determinată, numai cu autorizarea instanţei de judecată şi sub stricta supraveghere a acesteia.”

ARTICOLUL 25

Libera circulație

(1) Dreptul la libera circulație, în tara şi în străinătate, este garantat. Legea stabilește condiţiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetăţean ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

Identic
ARTICOLUL 26

Viața intimă, familială şi privată

(1) Autoritățile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

27. Articolul 26 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Statul garantează dreptul cetăţenilor la viaţă intimă, familială şi privată. Este interzisă supravegherea vieţii cetăţenilor de către autorităţile publice, sau de către orice persoane fizice şi juridice române, sau străine. Cetăţenii au dreptul să monitorizeze activitatea organelor statului, în totală transparenţă.”

După alineatul (2), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

“(3) Statul garantează dreptul cetăţenilor la protecţia datelor cu caracter personal. Cetăţenii nu pot invoca protecţia datelor cu caracter personal în situaţia necesităţii apărării unui interes public al comunităţii.”

ARTICOLUL 27

Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul şi reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:

A) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

B) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

C) apărarea securității naţionale sau a ordinii publice;

D) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.

(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afara de cazul infracțiunilor flagrante.

28. Articolul 27 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea urătorul cuprins:

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga potrivit legii, pe bază de mandat explicit şi cu penalităţi severe în caz de abuz, pentru următoarele situaţii:

A) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

B) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

C) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;

D) prevenirea răspândirii unei epidemii.

Alineatul (3) va avea urătorul cuprins:

“(3) Percheziţia se dispune de instanţele judecătoreşti şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege”

ARTICOLUL 28

Secretul corespondentei

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Identic
ARTICOLUL 29

Libertatea conștiinței

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasa.

(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

29. Articolul 29 se modifică, astfel:

Alineatele (1), (4) şi (5) vor avea următorul cuprins:

“(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale. Nici o lege nu poate introduce limitări ale acestui drept. Delictele de opinie, neînsoţite de acţiuni antisociale, nu pot fi penalizate, în nici o împrejurare.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat. Ele se bucură de sprijinul statului, prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

ARTICOLUL 30

Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor şi libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicații.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

30. Articolul 30 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Cenzura de orice fel este interzisă. Acţiunile prin care mijloacele de comunicare în masă împiedică publicarea informaţiilor, ideilor şi opiniilor care prezintă interes pentru opinia publică sunt interzise şi se sancţionează, potrivit legii.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

” (4) Niciun mijloc de comunicare în masă nu poate fi suspendat sau suprimat, cu excepţia cazurilor de încălcare a legii, a cazurilor în care a fost împiedicată publicarea unei informaţii de interes public şi a cazurilor în care a fost încălcat dreptul la replică.”

După alineatul (8), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

(9) Dreptul la replică este garantat. Mijlocul de comunicare în masă – publicaţie, post de radio, post de televiziune etc. – Care nu a acordat dreptul la replică, potrivit legii, este sancţionat cu suspendarea şi poate pierde licenţa, respectiv autorizaţia de funcţionare.”

ARTICOLUL 31

Dreptul la informație

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

31. Articolul 31 se modifică şi se completează, astfel:

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2.1) Orice persoană este obligată să facă public, din oficiu, toate bunurile, lucrările sau serviciile achiziţionate din fonduri sau resurse publice, inclusiv procedura urmată şi costurile pentru fiecare achiziţie.

(2.2) Proiectele de acte normative ce urmează să fie adoptate de autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia celor care au caracter de urgenţă, sunt supuse, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare, dezbaterii publice. Mijloacele de comunicare în masă sunt obligate să ofere spaţii şi timpi de antenă pentru aceste dezbateri, potrivit legii.”

După alineatul (3), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(3.1) Nici o excepţie nu va putea fi opusă dreptului de acces la o informaţie de interes public.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4) Mijloacele de comunicare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a publicului. Dezinformarea şi manipularea publicului se pedepsesc, conform legii.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

(5) Serviciile publice de presă, de radio şi de televiziune trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea dreptului la antenă. Organizarea şi funcţionarea acestor servicii se stabilesc prin lege.”

ARTICOLUL 32

Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucție şi de perfecționare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfășura şi într-o limba de circulație internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparținând minorităţilor naţionale de a învaţă limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniți din familii defavorizate şi celor instituționalizați, în condiţiile legii.

(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigura libertatea învăţământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

32. Articolul 32 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie, de formare profesională şi de formare continuă.”

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

” (1.1) Învăţământul de toate gradele trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane, maximizarea potenţialului individual, formarea de profesionişti de înaltă calificare, dezvoltarea creativităţii, a gândirii analitice, a capacităţilor inovative, întărirea respectului faţă de munca bine făcută, a respectului faţă de semeni, faţă de natură, faţă de istoria, tradiţiile şi valorile civilizaţiei poporului român.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Dreptul persoanelor de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.”

După alineatul (4), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(4.1) Învăţământul de stat este ideologic neutru, potrivit legii.”

La alineatul (5), se adaugă o nouă teză, cu următorul cuprins:

„Statul stabileşte standarde de calitate în educaţie pentru fiecare nivel şi formă de învăţământ şi monitorizează respectarea acestora.”

După alineatul (6), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(6.1) Libertatea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice sunt garantate.

(6.2) Statul asigură educaţia juridică, economică, tehnică, ecologică, muzicală, morală şi sportivă, pe tot parcursul procesului de învăţământ, începând cu învăţământul general obligatoriu, continuând cu învăţământul liceal şi cel profesional, până la terminarea învăţământului superior.”

După alineatul (7), se introduc cinci noi alineate, cu următorul cuprins:

„(8) Statul acordă ajutor social şi alte subvenţii de la bugetul public naţional numai persoanelor care au absolvit cel puţin gimnaziul şi au obţinut o calificare profesională încheiată cu diplomă de absolvire.

(9) Statul asigură şcolarizarea şi calificarea profesională în locurile de detenţie pentru persoanele condamnate în urma unor infracţiuni. Pentru aceste persoane, finalizarea calificării profesionale începută în timpul detenţiei este obligatorie.

(10) Pentru învăţământul general obligatoriu, statul asigură existenţa şcolii în fiecare localitate, unde exista un număr minim de elevi, stabilit prin lege.”

(11) Statul este obligat să recupereze cheltuielile pe care le-a făcut cu şcolarizarea persoanelor care părăsesc ţara înainte de a profesa cel puţin cinci ani în domeniile pentru care au fost educate.

(12) Statul ia măsuri ca şi în învățământ performanţa să fie stimulată, prin retribuirea personalului didactic în funcţie de rezultate muncii prestate.

ARTICOLUL 33

Accesul la cultură

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

33. Articolul 33 se modifică şi se completează, astfel:

După aliniatul (1), se introduc două noi aliniate cu următorul cuprins:

(1.1) Îmbogăţirea şi rafinarea culturală a românilor este un scop de societate.

(1.2) Este interzisă, sub sancţiune penală, degradarea conştiinţelor prin intoxicare informaţională şi supunere la condiţii de viaţă degenerative.

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea patrimoniului cultural naţional, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.”

ARTICOLUL 34

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistentei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităților paramedicale, precum şi alte măsuri de protecție a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

34. Articolul 34 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) Dreptul la sănătate fizică şi mentală, precum şi la hrană sănătoasă, este garantat.”

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins;

„(1.1) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, statul este obligat să ia măsuri pentru a asigura accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, la apă curată şi la aer curat.”

După alineatul (3), se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:

“(4) Pacienții au dreptul de a-și alege medicul curant din lista celor disponibili la unitatea sanitară căreia i se adresează.

(5) Este interzisă aderarea României la acorduri internaţionale care permit comercializarea de seminţe şi produse alimentare modificate genetic, dacă se creează, astfel, dependenţă economică faţă de producătorii acestora.

(6) Statul român este obligat să asigure dezvoltarea unei industrii naţionale farmaceutice competitive, capabilă să furnizeze cetăţenilor medicamente ieftine şi de calitate.

7) Statul încurajează şi acordă drept de liberă practică alternativelor medicale validate pe plan internaţional.”

ARTICOLUL 35

Dreptul la mediu sănătos

(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

35. Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Statul recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane la un mediu natural sănătos şi ecologic funcţional, prin:

A) asigurarea cadrului legislativ, instituţional şi educaţional, care să garanteze exercitarea acestui drept;

B) protecţia, utilizarea durabilă şi refacerea mediului natural, conservarea naturii vii şi celorlalte resurse naturale;

C) păstrarea peisajului natural şi cultural, cu valoare de conservare;

D) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice pentru daunele pricinuite mediului natural.

(2) Statul este obligat să acţioneze la nivel internaţional pentru conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător şi a biodiversităţii prin crearea şi întreţinerea de arii protejate.

(3) Statul este obligat să asigure educaţia şi instruirea populaţiei în spiritul respectării şi protejării mediului înconjurător.

(4) Persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a proteja mediul înconjurător.

(5) Cetăţenii au drept de acces la natură. Statul este obligat să asigure conservarea în regim de proprietate publică a unui spațiu natural suficient de mare, de care să se poată bucura, gratuit, cetăţenii ţării.

(6) Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor.

(7) Măsurile pentru protejarea și ameliorarea mediului înconjurător fac parte din Programul Naţional de Dezvoltare a României, asumat de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României.”

ARTICOLUL 36

Dreptul de vot

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți pana în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puși sub interdicție, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătoreasca definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

36. Articolul 36 se modifică şi se completează astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Nu au drept de vot persoanele puse sub interdicţie din raţiuni medicale şi nici persoanele condamnate la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre judecătorească definitivă.”

După alineatul (2) se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:

(3) Votul se exercită la urne, prin sisteme informatice protejate, sau prin corespondenţă, potrivit legii.

(4) În componenţa birourilor electorale constituite, potrivit legii, pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor şi a referendumului, la nivel naţional, la nivel de circumscripţie electorală şi la nivel de secţie de votare intră şi câte un reprezentant al asociaţiilor comunitare, desemnat de organele de conducere ale acestora.

(5) Statul este obligat să asigure educaţia juridică permanentă a cetăţenilor, prin cunoaşterea prevederilor Constituţiei, a organizării şi funcţionării statului şi autorităţilor locale, a drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor legislaţiei electorale. Această educaţie se face atât pe parcursul învăţământului de toate gradele cât şi printr-o emisiune permanentă, zilnică, la postul public naţional de televiziune, ca şi prin celelalte componente ale Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, potrivit legii”

ARTICOLUL 37

Dreptul de a fi ales

(1) Au dreptul de a fi aleși cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie sa fi împlinit, pana în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat şi vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României.

37. Articolului 37 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatele (3) şi (5).

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Parlamentul României sau în organele administraţiei publice locale şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României, Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, Preşedinte al Autorităţii Mediatice, Preşedinte al Autorităţii Financiare, Preşedinte al Autorităţii Electorale, Preşedinte al Autorităţii Statistice, Preşedinte al Autorităţii Morale, Preşedinte al Autorităţii Ştiinţifice, Avocatul Poporului, Preşedinte al Curţii de Conturi, Preşedinte al Curţii Constituţionale, Preşedinte al Consiliului Legislativ, directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul Serviciului Român de Informaţii.”

După alineatul (2), se introduc cinci noi alineate, cu următorul cuprins:

(3) Nici o persoană nu poate îndeplini aceiaşi funcţie electivă decât pentru cel mult două mandate, care pot fi şi succesive, potrivit legii.

(4) Persoana aleasă într-o funcţie publică pe lista unui partid politic care părăseşte din proprie iniţiativă partidul pe lista căruia a fost aleasă pierde mandatul, de îndată, potrivit legii.

(5) Este interzisă condiţionarea participării la alegeri de plata de către candidaţi a unor sume de bani, sau constituirea de depozite bancare.

(6) Este interzisă introducerea de praguri electorale pentru validarea alegerilor în funcţii elective.

(7) Este interzisă condiţionarea candidaturilor pentru funcţii publice elective de prezentarea unor liste de susţinători”.

ARTICOLUL 38

Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

In condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleși în Parlamentul European.

38. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Cetăţenii români au dreptul de a alege şi a fi aleşi în Parlamentul European, în condiţiile legii şi cu respectarea dispoziţiilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.”

39. După articolul 38, se introduce un nou articol, 38.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Alegerea membrilor din România în Parlamentul European”

Articolul va avea următorul cuprins:

„Membrii din România în Parlamentul European sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente, conform legii.”

40. După articolul 38.1, se introduce un nou articol, 38.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Candidaturile pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European”

Cuprinsul articolului va fi:

„(1) Candidaţii la funcţia de membru din România în Parlamentul European trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă pregătire superioară;

B) să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 37 alineatul (1);

C) să aibă vârsta de cel puţin 35 de ani;

D) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

E) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

F) să fie propuşi de partide politice legal înregistrate în România sau să candideze ca independenţi.

G) să prezinte electoratului Programul Legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de membru din România în Parlamentul European, dacă va fi ales.

(2) Programul Legislativ constituie contractul electoral al candidatului. Programul trebuie să precizeze proiectele de legi pe care candidatul se angajează să le susţină în Parlamentul European în interesul cetăţenilor României. El va fi semnat de candidatul la funcţia de membru din România în Parlamentul European, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor din colegiul în care candidează, pe toată durata campaniei electorale. Un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, la Autoritatea Morală şi la Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.”

ARTICOLUL 39

Libertatea întrunirilor

Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.

41. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Dreptul cetăţenilor de a se întruni, paşnic, pe domeniul public al localităţilor, în adunări publice, mitinguri, demonstraţii, procesiuni, proteste, sau orice alte întruniri, este garantat.

(2) Primarii localităţilor sunt obligaţi să asigure condiţiile necesare pentru desfăşurarea normală a adunărilor publice ale cetăţenilor.

(3) Locurile aparţinând domeniului public pe care nu se pot desfăşura adunări publice sunt stabilite prin lege. În baza prevederilor legii, primăriile sunt obligate să afişeze, la sediile lor, lista cu locurile aparţinând domeniului public pe care nu se pot desfăşura adunări publice.

(4) Organizatorii adunărilor publice au obligaţia să anunţe primăriile, cu cel puţin 3 zile înainte, locul şi intervalul de timp în care se vor desfăşura aceste adunări.

(5) Nici o lege şi nici o persoană nu poate interzice desfăşurarea unei adunări publice dacă aceasta urmează să se desfăşoare pe un loc neinterzis de lege, fără să se suprapună cu o altă adunare, anunţată anterior.

(6) Este interzisă, sub sancţiune penală, instigarea unei părţi a populaţiei împotriva altei părţi care protestează paşnic pe domeniul public.

(7) Este interzisă utilizarea forţei împotriva manifestaţiilor paşnice ale cetăţenilor pe domeniul public.

(8) Statul este obligat să stimuleze și să sprijine spiritul civic al cetățenilor, exprimarea publică a opiniilor legate de problemele societății și participarea activă a acestora la deciziile publice.”

ARTICOLUL 40

Dreptul de asociere

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii şi alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

42. Articolul 40 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Libertatea de asociere:

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Libertatea de asociere în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere este garantată.

(2) Partidele sau organizaţiile ale căror scopuri ori activităţi concrete sunt îndreptate împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, definite prin Constituţie, ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice, în perioada mandatului, Preşedintele României, Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, Preşedintele Autorităţii Mediatice, Preşedintele Autorităţii Financiare, Preşedintele Autorităţii Electorale, Preşedintele Autorităţii Statistice, Preşedintele Autorităţii Morale, Preşedintele Autorităţii Ştiinţifice, Preşedintele şi membrii Curţii de Conturi, Preşedintele şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, Preşedintele Consiliului Legislativ, directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul Serviciului Român de Informaţii, magistraţii, cadrele militare în activitate, poliţiştii şi celelalte categorii de funcţionari publici. În timpul mandatului, aceste persoane nu pot susţine nici un partid politic.

(4) Nici o lege, sau alt act normativ nu poate îngrădi sau condiţiona dreptul la liberă asociere, în afara restricţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).

(5) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. Caracterul este secret atunci când obiectivele reale ale asociaţiei nu sunt declarate în statut şi când proiectele asociaţiei cu impact social negativ sunt ascunse.

(6) Sunt interzise asociaţiile de tip clan, care au ca scop avantajarea membrilor lor asupra restului populaţiei.”

ARTICOLUL 41

Munca şi protecţia socială a muncii

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

43. Articolul 41 se modifică şi se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„1.1 Statul este obligat să construiască o economie naţională care să ofere locuri de muncă pentru toţi cetăţenii apţi de muncă şi care doresc să muncească.”

După alineatul (2), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(2.1) Statul este obligat să adopte legi care să împiedice încheierea de raporturi de muncă abuzive faţă de angajaţi.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al contractelor şi acordurilor colective sunt garantate. Nerespectarea normelor de calitate sau de bună conlucrare cu echipele de lucru determină anularea drepturilor acordate de contractul colectiv de muncă.”

După alineatul (5), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(6) Salariaţii au dreptul la egalitate de tratament şi la respectarea demnităţii lor în muncă.”

ARTICOLUL 42

Interzicerea muncii forțate

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie munca forţată:

A) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

B) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;

C) prestațiile impuse în situația creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.

44. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Munca forţată este interzisă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alineatul (2).

(2) Munca forţată, prestată în condiţii acceptabile biologic şi moral, este permisă în următoarele situaţii:

A) activităţi pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

B) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

C) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

(3) Munca voluntară, sau aleasă de un contribuabil ca alternativă la plata unor datorii către stat, sau autorităţi publice locale, nu constituie muncă forţată.”

ARTICOLUL 43

Dreptul la greva

(1) Salariații au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

(2) Legea stabilește condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.

45. Articolul 43 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins

„(2) Legea stabileşte categoriile de personal, situaţiile, condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.”

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privata

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privata este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

46. Articolul 44 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: Dreptul de proprietate.

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Dreptul de proprietate, constituit legal şi legitim, precum şi creanţele asupra statutului, constituite legal şi legitim, sunt garantate.”

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

“(1.1) Proprietatea este publică sau privată.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Proprietatea este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc potrivit legii, cu luarea în considerare a preţurilor practicate pe piaţă.”

Alineatul (8) va avea următorul cuprins:

„(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.”

Alineatul (9) va avea următorul cuprins:

„(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, ca şi cele a căror provenienţă nu se justifică, sunt confiscate, în condiţiile legii. Prin justificarea provenienţei bunurilor se înțelege obligaţia persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.”

După alineatul (9), se introduc nouă noi alineate, cu următorul cuprins:

„(10) Proprietatea publică aparţine poporului român, sau comunităţilor locale, şi este administrată de stat sau de autorităţile locale.

11) Bogățiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile şi pădurile din fondul funciar al poporului, spaţiul aerian, căile de comunicaţie, de uz şi interes public, apele, izvoarele de energie naturală, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, baza materială a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(12) Fac obiectul proprietăţii publice şi bunurile create prin munca voluntară, neremunerată, a membrilor asociaţiilor comunitare, precum şi bunurile achiziţionate din fondurile asociaţiilor comunitare. Aceste bunuri aparţin comunităţilor locale şi sunt administrate de autorităţile locale.

(13) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în folosinţă sau în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(14) Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale este şi rămâne în întregime abrogată, ca şi toate actele normative adoptate în aplicarea ei. Statul român este obligat să recupereze întregul capital trecut din proprietate publică în proprietate privată prin aplicarea prevederilor acestei legi.

(15) La cumpărarea terenurilor situate în extravilan, au drept de preemţiune, în ordine: coproprietarii; vecinii persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; alţi proprietari de terenuri situate în extravilanul localităţii care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; alte persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 de hectare de teren situate în extravilan; Statul Român.

(16) Terenurile cumpărate de statul român intră în fondul funciar aflat în proprietatea publică şi în administrarea statului. Terenurile aflate în proprietate publică situate în extravilan pot fi date în arendă sau concesionate numai vecinilor persoane fizice care deţin în proprietate cel mult 20 hectare de teren situat în extravilan şi care se obligă să exploateze terenul luat în arendă sau în concesiune prin forţe proprii, precum şi cooperativelor agricole care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul localităţii în care sunt situate terenurile date în arendă sau concesiune de Statul Român, care se obligă să exploateze terenurile luate în arendă sau în concesiune prin forţe proprii.

(17) Terenurile agricole pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, cele care au fost neexploatate timp de trei ani consecutivi, precum şi cele care au fost supuse intoxicării chimice sunt expropriate şi trecute în proprietate publică.

(18) Terenurile silvice pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, precum şi cele defrişate ilegal sunt expropriate şi trecute în proprietate publică.”

ARTICOLUL 45

Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

47. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Cetăţenii au dreptul să desfăşoare orice fel de activitate economică, care nu este interzisă de lege, ca persoane fizice sau asociaţi în persoane juridice, autorizate, potrivit legii.

(2) Nici o lege sau alt act normativ nu poate condiţiona autorizarea desfăşurării de activităţi economice de obţinerea de avize, de orice fel, de la autorităţile executive ale statului sau locale.

(3) Persoanele fizice şi juridice nu pot fi obligate să plătească taxe pentru autorizarea desfăşurării de activităţi economice în România.

(4) Autorizarea desfăşurării de activităţi economice este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătorești.

(5) Autorităţile executive ale statului şi cele locale supraveghează modul în care persoanele fizice şi juridice respectă obligaţiile stabilite prin autorizaţiile de funcţionare ca agenţi economici şi solicită instanţelor judecătoreşti sancţionarea celor care se fac vinovaţi de încălcarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti, inclusiv anularea autorizaţiilor de funcţionare

(6) Statul român este obligat ca, prin sistemul de distribuire şi redistribuire a venitului naţional, să asigure tuturor cetăţenilor ţării şansa de a deveni proprietari de capital, de a crea şi administra întreprinderi mici, mijlocii şi mari, care să valorifice eficient resursele naturale ale ţării şi să producă bunuri şi servicii de înaltă calitate şi competitivitate.”

ARTICOLUL 46

Dreptul la moștenire

Dreptul la moștenire este garantat.

Identic
48. După articolul 46, se introduce un nou articol, 46.1, astfel:

Denumirea articolului va fi „Dreptul la locuinţă”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Statul român sprijină cetăţenii săi să dobândească şi să-şi exercite dreptul de proprietate privată asupra unei locuințe.

(2) Locuinţa este constituită din construcţia în care cetăţeanul, împreună cu familia sa, îşi are domiciliul permanent, la care se adaugă anexele gospodăreşti şi terenul aferent.

(3) Locuinţa nu poate fi gajată şi nu poate face obiectul executării silite pentru plata datoriilor contractate de proprietarul ei.

ARTICOLUL 47

Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecție socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de șomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

Identic
ARTICOLUL 48

Familia

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor.

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrata numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

49. Articolul 48 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(1.1) Căsătoria se poate încheia numai între bărbat şi femeie, aceştia având vârsta de cel puţin 18 ani.”

ARTICOLUL 49

Protecția copiilor şi a tinerilor

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecție şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralității sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.

(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea libera a tinerilor la viaţa politica, sociala, economica, culturala şi sportiva a tarii.

50. Articolul 49 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Protecţia minorilor”

Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) Minorii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii pentru minori şi ajutoare pentru îngrijirea minorului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a minorilor se stabilesc prin lege.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi în raporturi de muncă.”

ARTICOLUL 50

Protecţia persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

51. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor şi de incluziune, de prevenire şi de tratament, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. Statul ia măsuri pentru ca să nu se comită abuzuri în stabilirea calităţii de persoană cu handicap.”

ARTICOLUL 51

Dreptul de petiționare

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutita de taxă.

(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

52. Articolul 51 se modifică, astfel:

Aliniatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii. Dacă se constată justeţea plângerii, ea trebuie să profite tuturor celor aflaţi în situaţie similară, indiferent dacă se află sau nu printre semnatarii petiţiei.

La alineatul (4) se adaugă o nouă teză, cu următorul cuprins:

„Nerespectarea acestei obligaţii atrage demiterea imediată din funcţia publică a celui vinovat, potrivit legii.”

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publica

(1) Persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condițiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcția cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

53. Articolul 52 se modifică şi se completează, astfel

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Statul răspunde patrimonial, integral şi nediscriminatoriu, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sau administrative. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor sau funcţionarilor care au săvârşit erorile judiciare şi administrative.”

După alineatul (3), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„3.1 Statul este obligat să se îndrepte, de îndată, în regres către autorii erorilor judiciare sau administrative cauzatoare de prejudicii.”

ARTICOLUL 53

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie sa fie proporţională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Identic
CAPITOLUL III

Îndatoririle fundamentale

Identic
ARTICOLUL 54

Fidelitatea faţă de ţară

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcții publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligațiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

54. Articolul 54 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:

“(1.1) Promovarea intereselor unor persoane fizice sau juridice străine care intră în conflict cu interesele cetăţenilor României este interzisă.

(1.2) Antiromânismul se pedepseşte, potrivit legii..

(1.3) Propaganda pentru aservirea României constituie delict împotriva poporului român şi se pedepseşte, potrivit legii.”

După alineatul (2), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(3) Încălcarea jurământului se sancţionează cu încetarea de drept a mandatului sau demiterea din funcţie, după caz, potrivit legii.”

ARTICOLUL 55

Apărarea tarii

(1) Cetăţenii au dreptul şi obligația sa apere România.

(2) Condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi incorporați de la vârsta de 20 de ani şi pana la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

55. Articolul 55 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România, împotriva oricărei forme de agresiune, inclusiv împotriva agresiunilor economice şi propagandistice.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii.”

După alineatul (3), se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:

„(4) Cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani sunt membri ai miliţiilor populare, organizate şi instruite potrivit legii, pentru respingerea agresiunilor militare împotriva statului român şi pentru eliminarea consecinţelor dezastrelor.

(5) Îndatoririle militare ale cetăţenilor României privesc numai apărarea României şi a ţărilor cu care România a încheiat tratate militare de apărare comună.

(6) Statul român trebuie să-şi continue tradiţia sa de stat neagresor, să militeze ca principiile omeniei, dreptăţii şi echităţii, convenite între cetăţenii săi, să fie aplicate şi în relaţiile dintre state.”

ARTICOLUL 56

Contribuții financiare

(1) Cetăţenii au obligația să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.

56. Articolul 56 se completează, astfel:

După alineatul (3), se introduce două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(4) Nimeni nu poate fi obligat să plătească impozit pe venit înainte ca venitul să fie realizat.

(5) Legile şi hotărârile prin care se stabilesc noi taxe sau impozite, ca şi cele care modifică, completează sau anulează legi şi hotărâri referitoare la taxe sau impozite se adoptă prin referendum.”

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Cetăţenii romani, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Identic
CAPITOLUL IV

Avocatul Poporului

Identic
ARTICOLUL 58

Numirea şi rolul

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

57. Articolul 58 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Rolul şi alegerea”

Articolul va avea următorul cuprins:

(1) Avocatul Poporului apără drepturile şi libertățile persoanelor fizice în relaţiile acestora cu funcţionarii publici.

(2) Prevederile articolelor 62.1, 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Avocatului Poporului.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege.”

ARTICOLUL 59

Exercitarea atribuţiilor

(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.

(2) Autoritățile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

58. Articolul 59 se completează, astfel:

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3) Avocatul Poporului transmite sesizările primite de la cetăţeni, ca şi propriile constatări referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la abuzurile funcţionarilor publici, organelor competente ale Procuraturii, solicitând trimiterea în judecată şi pedepsirea celor care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

(3) Lipsa de reacție a organelor Procuraturii la sesizările Avocatului Poporului se pedepsește, potrivit legii.”

ARTICOLUL 60

Raportul în faţa Parlamentului

Avocatul Poporului prezintă celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

59. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Raportul anual”

Articolul va avea următorul cuprins:

„Avocatul Poporului prezintă Parlamentului, Preşedintelui României şi Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti raportul anual care conţine constatările sale referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la modul în care organele Procuraturii au rezolvat sesizările formulate de el referitoare la abuzurile funcţionarilor publici împotriva cetăţenilor, precum şi recomandările sale privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Raportul anual include şi analiza modului în care cei aleşi în funcţii publice şi-au respectat contractul electoral. Raportul anual se publică, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă, pe site-ul Avocatului Poporului şi în Monitorul Oficial al României.”

TITLUL III

Autoritățile publice

60. Denumirea titlului III se modifică, astfel:

Denumirea va fi: „Autorităţile statului”

CAPITOLUL I

Parlamentul

61. Denumirea capitolului I din titlul III se modifică, astfel:

Denumirea va fi: „Autoritatea Legislativă”

Secţiunea 1 Organizare şi funcţionare Identic
ARTICOLUL 61

Rolul şi structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

62. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Parlamentul exercită puterea legislativă în statul român, în limitele stabilite prin Constituţie.

(2) Parlamentul nu poate adopta legi, hotărâri sau moţiuni care sunt contrare rezultatului unui referendum naţional valabil.

(3) Poporul poate aproba legi, prin referendum naţional, în orice domeniu, inclusiv legi prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze legi adoptate de Parlament.

(4) Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră denumită Camera Reprezentanţilor.”

ARTICOLUL 62

Alegerea Camerelor

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabilește prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.

63. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Alegerea membrilor Parlamentului”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Membrii Parlamentului sunt denumiţi parlamentari şi sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente, conform legii.

(2) Numărul parlamentarilor este de maxim 300 de persoane.”

64. După articolul 62, se introduce un nou articol, 62.1, astfel:

Denumirea articolului va fi „Candidaturile pentru alegerea membrilor Parlamentului”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Candidaţii la funcţia de parlamentar trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă pregătire superioară;

B) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

C) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

D) să prezinte electoratului Programul Legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de parlamentar, dacă va fi ales.

(2) Programul Legislativ constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de parlamentar, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electoratului din colegiul în care candidează, pe toată durata campaniei electorale. Un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, la Autoritatea Morală şi la Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.”

ARTICOLUL 63

Durata mandatului

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În aceasta perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continua procedura în noul Parlament.

65. Articolului 63 se modifică, astfel:

Alineatele (1) – (4) vor avea următorul cuprins:

“(1) Camera Reprezentanţilor este aleasă pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Reprezentanţilor se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Camerei, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 zile de la data dizolvării Camerei.

(3) Camera Reprezentanţilor nou aleasă se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerei Reprezentanţilor se prelungeşte până la întrunirea legală a noii Camere a Reprezentanţilor. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.”

ARTICOLUL 64

Organizarea internă

(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

66. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Organizarea şi funcţionarea Camerei Reprezentanţilor se stabileşte prin lege. Resursele financiare ale Camerei sunt prevăzute în bugetul de stat.

(2) Camera Reprezentanţilor îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Reprezentanţilor se alege pe durata mandatului Camerei. Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.

(3) Parlamentarii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei Reprezentanţilor.

(4) Camera Reprezentanţilor îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. În componenţa fiecărei comisii a Camerei Reprezentanţilor intră şi un reprezentant al Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare.

(5) Biroul permanent şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a Camerei Reprezentanţilor.”

ARTICOLUL 65

Şedinţele Camerelor

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.

(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:

A) primirea mesajului Preşedintelui României;

B) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;

C) declararea mobilizării totale sau parţiale;

D) declararea stării de război;

E) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;

F) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;

G) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

H) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;

I) numirea Avocatului Poporului;

J) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

K) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţa comună.

67. Articolul 65 se abrogă.
ARTICOLUL 66

Sesiuni

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

68. Articolul 66 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Camera Reprezentanţilor se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe la 15 ianuarie şi se termină la 31 iulie. A doua sesiune începe la 1 septembrie şi se termină la 15 decembrie.

(2) Camera Reprezentanţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin o treime din numărul parlamentarilor.

3) În caz de mobilizare sau de război, ca şi în cazul instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, Camera Reprezentanţilor îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

4) Convocarea Camerei Reprezentanţilor se face de preşedintele acesteia.”

ARTICOLUL 67

Actele juridice şi cvorumul legal

Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.

69. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Camera Reprezentanţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.”

ARTICOLUL 68

Caracterul public al şedinţelor

(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.

70. Articolul 68 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Şedinţele Camerei Reprezentanţilor sunt publice.

(2) Voturile parlamentarilor, la fiecare lege, sau hotărâre, adoptată de Camera Reprezentanţilor, sunt la vedere, confirmate prin semnătură, şi sunt prezentate pe site-ul Camerei Reprezentanţilor şi în Monitorul Oficial al României.”

Secţiunea 2 – Statutul deputaţilor şi al senatorilor 71. Denumirea Secţiunii a 2-a se modifică, astfel:

Denumirea Secţiunii a 2-a va fi: „Statutul parlamentarilor”

ARTICOLUL 69

Mandatul reprezentativ

(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

72. Articolul 69 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În exercitarea mandatului, parlamentarii sunt în serviciul poporului.

(2) Parlamentarii sunt obligaţi să acţioneze şi să voteze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost aleşi. Parlamentarul care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală poate fi demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii.”

Articolul 70

Mandatul deputaţilor şi al senatorilor

(1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.

(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

73. Articolul 70 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Mandatul parlamentarilor”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentarii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei Reprezentanţilor, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege.

(2) Calitatea de parlamentar încetează:

A) la data întrunirii legale a Camerei nou aleasă;

B) în caz de demisie, sau de demitere;

B) în caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;

C) în caz de deces.”

ARTICOLUL 71

Incompatibilităţi

(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

74. Articolul 71 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, membru al Camerei Reprezentanţilor şi membru al Parlamentului european.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice sau private.

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

(2.1) Parlamentarii nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(2.2) Parlamentarul condamnat pentru trafic de influență ori alte fapte de corupţie îşi pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.”

Alineatul (3) se abrogă.

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentară

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată ca nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

75. Articolul 72 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Răspunderea parlamentarilor”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentarii răspund juridic, individual, pentru încălcarea contractului electoral, dacă voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.

(2) Parlamentarii răspund juridic, individual, potrivit legii, pentru prejudiciile produse poporului român de legile pentru care şi-au dat votul, în ciuda faptului că legile respective nu au făcut parte din Programul Legislativ aprobat de popor.

(3) Răspunderea parlamentarilor pentru faptele prevăzute la alineatele (1) şi (2) este imprescriptibilă.

(3) Parlamentarul care a încălcat legea penală este urmărit, percheziţionat, reţinut, arestat şi trimis în judecată, potrivit legii. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se fac de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

76. După articolul 72, se introduce un nou articol, 72.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Demiterea Parlamentarilor”

Articolul va avea următorul cuprins:

“(1) Orice parlamentar poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul în care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(2) Parlamentarul este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:

A) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;

B) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;

C) în caz de incompatibilitate;

D) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;

E) a lipsit nemotivat de la 8 şedinţe ale comisiei permanente a Camerei Reprezentanţilor din care face parte sau de la 4 şedinţe ale plenului Camerei Reprezentanţilor.”

Secţiunea 3 – Legiferarea Identic
Articolul 73

Categorii de legi

(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

A) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;

B) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
C) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

D) organizarea şi desfăşurarea referendumului;

E) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

F) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;

G) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;

H) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

I) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;

J) statutul funcţionarilor publici;

K) contenciosul administrativ;

L) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătorești, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;

M) regimul juridic general al proprietăţii şi al moștenirii;

N) organizarea generală a învăţământului;

O) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

P) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;

R) statutul minorităţilor naţionale din România;

S) regimul general al cultelor;

T) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

77. Articolul 73 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Camera Reprezentanţilor adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.”

Litera a) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Judecătoreşti, Autorităţii Mediatice, Autorităţii Financiare, Autorităţii Electorale, Autorităţii Statistice, Autorității Morale, Autorității Ştiinţifice, Curţii Constituţionale, Curţii de Conturi, Avocatului Poporului, Consiliului Naţional de Securitate, Consiliului Legislativ, Serviciului Român de Informaţii.”

Litera c) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora.”

Litera e) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:

E) organizarea Guvernului;

Litera l) din alineatul (3) se abrogă.

Litera r) din alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„r) statutul etniilor din România;”

Articolul 74

Iniţiativa legislativă

(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel putin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.

(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca prima Cameră sesizată.

(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativa legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.

(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca prima Cameră sesizată.

78. Articolului 74 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Preşedintelui României, Avocatului Poporului, parlamentarilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Au dreptul de iniţiativă legislativă şi Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, Preşedintele Autorităţii Mediatice, Preşedintele Autorităţii Financiare, Preşedintele Autorităţii Electorale, Preşedintele Autorităţii Statistice, Preşedintele Autorităţii Morale, Preşedintele Autorităţii Ştiinţifice, Preşedintele Curţii Constituţionale, Preşedintele Curţii de Conturi, Preşedintele Consiliului Legislativ, Directorul Serviciului Român de Informaţii.

(3) Titularii dreptului de iniţiativa legislativă prezintă propunerile lor legislative Camerei Reprezentanţilor.

(4) Propunerile legislative vor fi dezbătute şi votate în plen, în două şedinţe diferite, la cel puţin 30 zile distanţă. Dezbaterile şi votul se vor face pe articole în cadrul primei dezbateri şi pe articole şi ca întreg în cadrul celei de-a doua. În mod excepţional, Camera Reprezentanţilor poate aproba, cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, reducerea termenului de 30 de zile.

(5) În cazul în care Parlamentul respinge propunerea legislativă iniţiata de Preşedintele României, de Avocatul Poporului, sau de cetăţeni, Autoritatea Electorală organizează referendum, în 45 zile de la data respingerii proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de lege respins de Parlament.

(6) În cazul în care poporul aprobă proiectul de lege respins de Parlament, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.”

ARTICOLUL 75

Sesizarea Camerelor

(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaților, ca prima Camera sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Camera sesizată, Senatului.

(2) Prima Camera sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3) După adoptare sau respingere de către prima Camera sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4) În cazul în care prima Camera sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intra în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Camera este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Camera sesizată, care va decide definitiv în procedura de urgență.

(5) Dispoziţiile alineatului

(4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține primei Camere.

79. Articolul 75 se abrogă.
ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Camera.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgență, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

80. Articolul 76 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Legile organice şi hotărârea privind regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor Camerei.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Camerei.

(3) La cererea Preşedintelui României sau din proprie iniţiativă, Camera Reprezentanţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgenţă, stabilită potrivit legii.”

ARTICOLUL 77

Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

81. Articolului 77 se modifică, astfel:

Alineatul (2) ca avea următorul cuprins:

„(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Camerei Reprezentanţilor, o singură dată, reexaminarea legii.”

ARTICOLUL 78

Intrarea în vigoare a legii

Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

82. Articolul 78 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Legile se publică pe site-ul Camerei Reprezentanţilor şi în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

(2) Accesul la varianta electronică a Monitorului Oficial al României este gratuit şi nu poate fi îngrădit.”

ARTICOLUL 79

Consiliul Legislativ

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şicoordonării  întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.

(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

83. Articolului 79 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Consiliul Legislativ este instituţie publică autonomă, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. Avizele Consiliului Legislativ se referă la respectarea principiilor de sistematizare, unificare şi coordonare legislativa stabilite prin lege.

(2) Consiliul Legislativ colaborează cu iniţiatorii proiectelor de acte normative la definitivarea redactării acestor acte, astfel încât ele să fie conforme cu principiile de sistematizare, unificare şi coordonare legislativă.

(3) Consiliul Legislativ ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.

(4) Consiliul Legislativ este condus de un Preşedinte, ales de popor.

(5) Prevederile articolelor 62.1, 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Consiliului Legislativ.

(6) Dacă funcţia de Preşedinte al Consiliului legislativ devine vacantă ori dacă Preşedintele Consiliului Legislativ este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.

(7) Organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege.”

CAPITOLUL II

Președintele României

84. Denumirea capitolului II din titlul III se modifică, astfel:

Denumirea va fi: „Autoritatea Executivă”

85. În capitolul II al titlului III, se introduce Secţiunea 1, cu denumirea “Preşedintele României”
ARTICOLUL 80

Rolul Președintelui

(1) Președintele României reprezintă statul român şi este garantul independenței naţionale, al unităţii şi al integrității teritoriale a țării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituției şi la buna funcționare a autorităţilor publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

86. Articolul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Preşedintele României conduce Autoritatea Executivă a statului român, în limitele stabilite de Constituţie.

(2) Preşedintele României reprezintă poporul şi statul român şi este garantul democraţiei, al suveranităţii şi independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(3) Preşedintele României răspunde în faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun Autoritatea Executivă a statului.

(4) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a tuturor autorităţilor statului. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între autorităţile statului, precum şi între stat şi popor.”

ARTICOLUL 81

Alegerea Președintelui

(1) Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale.

(3) În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi.

(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

87. Articolului 81 se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:

“(1.1) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al României trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia sa pe proprie răspundere din care să rezulte dacă are cunoştinţă despre funcţiile deţinute în statul român, sau în alt stat, de către părinţii şi bunicii săi.

B) să aibă pregătire superioară;

C) să se fi remarcat ca un bun profesionist şi ca un cetăţean de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca un luptător activ pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

E) să prezinte electoratului activitatea sa profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al României;

F) să prezinte electoratului Programul Legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al României, dacă va fi ales.

G) să prezinte electoratului Programul Naţional de Dezvoltare a României pe următorii 4 ani, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al României, dacă va fi ales;

H) să prezinte electoratului structura Guvernului şi lista membrilor Guvernului, precum şi lista candidaţilor pentru funcţiile de prefect, cu care se angajează să realizeze Programul Legislativ şi Programul Naţional de Dezvoltare a României.

(1.2) Programul Naţional de Dezvoltare a României, asumat de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României, va include, obligatoriu, şi dinamica anuală a următorilor indicatori economici şi sociali:

A) Produsul Intern Brut;

B) Valoarea şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului public naţional;

C) Valoarea investiţiilor productive;

D) Numărul locurilor de muncă;

E) Indicele preţurilor de consum;

F) Salariul minim şi salariul mediu pe economie;

G) Pensia medie plătită de Fondul Naţional de Pensii Publice;

H) Numărul locuitorilor ţării;

I) Indicele natalităţii;

J) Datoria externă;

K) Datoria publică.

(1.3) Documentele prevăzute la alineatul (1.1), litera f) şi g), constituie contractul electoral al candidatului. Ele vor fi semnate de candidatul la funcţia de Preşedinte al României, vor fi tipărite şi puse la dispoziţia electoratului, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestor documente va fi depus la Autoritatea Electorală, Autoritatea Morală, Autoritatea Statistică, Autoritatea Ştiinţifică şi Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.

(1.4) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Preşedintelui, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 60 zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte.”

ARTICOLUL 82

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Camerei Deputaților şi a Senatului, în şedinţa comună, următorul jurământ: “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propășirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile tării, să apăr democrația, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independența, unitatea şi integritatea teritoriala a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”.

88. Articolul 82 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Reprezentanţilor următorul jurământ:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

ARTICOLUL 83

Durata mandatului

(1) Mandatul Președintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Președintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.

(3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

89. Articolul 83 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege, în caz de război sau de catastrofă.”

ARTICOLUL 84

Incompatibilități şi imunităţi

(1) În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.

(2) Președintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

90. Articolul 84 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Pe durata exercitării mandatului, Preşedintele României se bucură de imunitate.”

ARTICOLUL 85

Numirea Guvernului

(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru şi numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanta a postului, Președintele revocă şi numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

91. Articolul 85 se modifică astfel:

Denumirea articolului va fi: „Atribuţiile Preşedintelui României”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Preşedintele României îndeplineşte următoarele atribuţii:

A) numeşte şi revocă pe primul–ministru şi pe membrii Guvernului României;

B) prezidează şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea sa, în alte situaţii;

C) semnează tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare poporului;

D) acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;

E) acreditează reprezentanţii diplomatici ai altor state în România;

F) este comandantul forţelor armate şi îndeplinește funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional de Securitate;

G) declară mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, pe care o supune aprobării Camerei Reprezentanţilor, în cel mult 24 de ore de la declarare;

H) în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Camerei Reprezentanţilor, care, dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 ore de la declanşarea agresiunii;

I) instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Camerei Reprezentanţilor încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia;

J) adresează poporului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;

K) dizolvă Camera Reprezentanţilor, în cazul în care aceasta refuză să aprobe sau să respingă, în termen de 60 zile de la iniţiere, un proiect de lege propus de Preşedintele României, de Avocatul Poporului, sau de cetăţeni;

L) conferă decoraţii şi titluri de onoare, instituite potrivit legii;

M) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral, în condiţiile prevăzute de lege;

N) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

O) acordă graţierea individuală, cu condiţia ca actul de graţiere să fie justificat temeinic şi cu răspunderea de rigoare, potrivit legii.

ARTICOLUL 86

Consultarea Guvernului

Președintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanță deosebită.

92. Articolul 86 se abrogă.
ARTICOLUL 87

Participarea la ședințele Guvernului

(1) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea tării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații.

(2) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la care participă.

93. Articolul 87 se abrogă.
ARTICOLUL 88

Mesaje

Președintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale națiunii.

94. Articolul 88 se abrogă.
ARTICOLUL 89

Dizolvarea Parlamentului

(1) După consultarea președinților celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puțin două solicitări de investitură.

(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.

95. Articolul 89 se abrogă.
ARTICOLUL 90

Referendumul

Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes naţional.

96. Articolul 90 se abrogă.
ARTICOLUL 91

Atribuții în domeniul politicii externe

(1) Președintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Președintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanții diplomatici ai României şi aproba înfiinţarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă Președintele României.

97. Articolul 91 se abrogă.
ARTICOLUL 92

Atribuții în domeniul apărării

(1) Președintele României este comandantul forțelor armate şi îndeplineşte funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totala a forțelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Președintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoștința Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul își continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar daca nu se afla în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

98. Articolul 92 se abrogă.
ARTICOLUL 93

Măsuri excepționale

(1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență şi funcționează pe toată durata acestora.

99. Articolul 93 se abrogă.
ARTICOLUL 94

Alte atribuții

Președintele României îndeplinește şi următoarele atribuții:

A) conferă decorații şi titluri de onoare;
B) acordă gradele de mareșal, de general şi de amiral;
C) numește în funcții publice, în condiţiile prevăzute de lege;

D) acordă grațierea individuală.

100. Articolul 94 se abrogă.
ARTICOLUL 95

Suspendarea din funcție

(1) În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorității deputaților şi senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoștința Președintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcție este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui.

101. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României este suspendat din funcţie de către Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. Pe perioada suspendării, se suspendă şi imunitatea prevăzută la articolul 84 aliniatul (2).

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

(4) Dacă poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în 45 zile de la data validării rezultatului referendumului.”

ARTICOLUL 96

Punerea sub acuzare

(1) Camera Deputaților şi Senatul, înşedinţă  comună, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi inițiată de majoritatea deputaților şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoștința Președintelui României pentru a putea da explicații cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Președintele este suspendat de drept.

(4) Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație şi Justiție. Președintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

102. Articolul 96 se modifică, astfel:

Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) Camera Reprezentanţilor, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi, poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare este iniţiată de majoritatea parlamentarilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

” (4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

După alineatul (4), se introduc trei noi alineate, cu următorul cuprins:

(5) Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge hotărârea de punere sub acuzare a Preşedintelui României, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în cel mult 45 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(6) Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte condamnarea pentru trădare a Preşedintelui României, în cel mult 30 de zile se organizează referendum pentru demiterea Preşedintelui.

(7) Dacă poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui, Camera Reprezentanţilor este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, în 45 zile de la data validării rezultatului referendumului, iar judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au votat pentru condamnarea Preşedintelui României sunt demişi din funcţie.”

103. După articolul 96, se introduce un nou articol, 96.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Demiterea Preşedintelui”

Articolul va avea următorul cuprins:

„Preşedintele României este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot.”

ARTICOLUL 97

Vacanta funcției

(1) Vacanta funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.

(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta funcției de Președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Președinte.

104. Articolul 97 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În termen de 60 zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Autoritatea Electorală va organiza alegeri pentru funcţia de Preşedinte.”

ARTICOLUL 98

Interimatul funcției

(1) Dacă funcția de Președinte devine vacantă ori dacă Președintele este suspendat din funcție sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, interimatul se asigură, în ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților.

(2) Atribuțiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcției prezidențiale.

105. Articolul 98 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Dacă funcţia de Preşedinte al României devine vacantă ori dacă Preşedintele României este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi îndeplini atribuţiile, interimatul se asigură de către preşedintele Camerei Reprezentanţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolul 2.1, alineatul (3), articolul 74, alineatul (1) şi articolul 85 literele a), j) şi k) nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.”

ARTICOLUL 99

Răspunderea preşedintelui interimar

Dacă persoana care asigură interimatul funcției de Președinte al României săvârșește fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituției, se aplică articolul 95 şi articolul 98.

106. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98, interimatul fiind asigurat de un parlamentar, desemnat de Camera Reprezentanţilor.”

ARTICOLUL 100

Actele Președintelui

(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului.

(2) Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

107. Alineatul (2) al articolului 100 se abrogă.
ARTICOLUL 101

Indemnizația şi celelalte drepturi

Indemnizația şi celelalte drepturi ale Președintelui României se stabilesc prin lege.

108. Articolul 101 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Salariul şi celelalte drepturi”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Salariul şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.

(2) Salariul Preşedintelui României este de cel mult 50 de ori mai mare decât salariul minim brut pe economie.

(3) Nici un funcționar public nu poate avea un salariu mai mare decât cel al Preşedintelui României.”

CAPITOLUL III – Guvernul 109. Capitolul III din Titlul III devine Secţiunea a 2-a în Capitolul II din titlul III
ARTICOLUL 102

Rolul şi structura

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a țării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri şi alți membri stabiliți prin lege organică.

110. Articolul 102 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, în conformitate cu mandatul încredinţat de Preşedintele României.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege.”

ARTICOLUL 103

Investitura

(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților şi senatorilor.

111. Articolul 103 se modifică, astfel

Denumirea articolului va fi „Numirea membrilor Guvernului”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Membrii Guvernului sunt numiţi, pe funcţii, de către Preşedintele României, pe criterii de merit, de competenţă profesională şi de moralitate.

(2) Candidaţii la funcţia de membru al Guvernului trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia sa pe proprie răspundere din care să rezulte dacă are cunoştinţă despre funcţiile şi demnităţile deţinute în statul român, sau în alt stat, de către părinţii şi bunicii săi.

B) să aibă pregătire superioară;

C) să se fi remarcat ca un bun profesionist şi ca un cetăţean de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca un luptător activ pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

E) să prezinte electoratului activitatea sa profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de membru al Guvernului;

F) să prezinte electoratului o declaraţie prin care se angajează să acţioneze pentru realizarea Programului Legislativ şi a Programului Naţional de Dezvoltare a României, asumate de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României şi de Guvernul din care urmează să facă parte.

ARTICOLUL 104

Jurământul de credință

(1) Primul-ministru, miniștrii şi ceilalți membri ai Guvernului vor depune individual, în fața Președintelui României, jurământul de la articolul 82.

(2) Guvernul în întregul sau şi fiecare membru în parte își exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

Identic
ARTICOLUL 105

Incompatibilități

(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial.

(2) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

112. Articolul 105 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau private.”

ARTICOLUL 106

Încetarea funcției de membru

Funcția de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării Guvernului, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Identic
ARTICOLUL 107

Primul-ministru

(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte şi declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Președintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

(3) Dacă primul-ministru se afla în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului – ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile.

113. Articolul 107 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin.

(2) Primul ministru prezintă Preşedintelui României rapoarte cu privire la activitatea Guvernului, potrivit calendarului stabilit de Preşedinte.

(3) Dacă primul-ministru se află în una din situaţiile prevăzute la articolul 106, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României numeşte un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.”

ARTICOLUL 108

Actele Guvernului

(1) Guvernul adopta hotărâri şi ordonanțe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4) Hotărârile şi ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.

114. Articolul 108 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor şi a Programului Naţional de Dezvoltare a României, aprobat de popor. Hotărârile Guvernului nu pot adăuga la lege sau modifica spiritul ei.

(2) Hotărârile adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare, se aprobă de Preşedintele României şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.”

ARTICOLUL 109

Răspunderea membrilor Guvernului

(1) Guvernul raspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaților, Senatul şi Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Daca s-a cerut urmărirea penală, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din funcție. Trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație şi Justiție.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

115. Articolul 109 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Preşedintelui României pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Răspunderea penală a membrilor Guvernului se stabileşte prin lege. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Membrii Guvernului nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(4) Membrii Guvernului condamnaţi pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie sunt pedepsiţi cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.”

ARTICOLUL 110

Încetarea mandatului

(1) Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile.

(3) În situațiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.

(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

116. Articolul 110 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor prezidenţiale.

(2) Guvernul este demis dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

(3) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

CAPITOLUL IV

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

117. Capitolul IV din Titlul III devine Secţiunea a 3-a în Capitolul II din titlul III

Denumirea Secţiunii a 3-a va fi: „Raporturile dintre Autoritatea Legislativă şi Autoritatea Executivă”

ARTICOLUL 111

Informarea Parlamentului

(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informațiile şi documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. În cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezența, participarea lor este obligatorie.

118. Articolul 111 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Reprezentanţilor sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat, solicitarea informării este obligatorie.”

ARTICOLUL 112

Întrebări, interpelări şi moțiuni simple

(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligația să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputaților sau Senatul poate adopta o moțiune simplă prin care să-și exprime poziția cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

119. Articolul 112 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de parlamentari, în condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor.

(2) Camera Reprezentanţilor poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privite la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.”

ARTICOLUL 113

Moțiunea de cenzură

(1) Camera Deputaților şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților şi senatorilor.

(2) Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

(3) Moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţă comună a celor două Camere.

(4) Dacă moțiunea de cenzură a fost respinsă, deputații şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția, în aceeași sesiune, o noua moțiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul își angajează răspunderea potrivit articolului 114.

120. Articolul 113 se abrogă
ARTICOLUL 114

Angajarea răspunderii Guvernului

(1) Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților şi a Senatului, în ședința comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declarației de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4) În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţă comună a celor doua Camere.

121. Articolul 114 se abrogă.
ARTICOLUL 115

Delegarea legislativă

(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanța de urgență intra în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se afla în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

122. Articolul 115 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Camera Reprezentanţilor poate adopta o lege specială de abilitare a Preşedintelui pentru a emite ordonanţe de urgenţă în domenii care nu fac obiectul legilor organice.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Preşedintele României poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera Reprezentanţilor şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camera Reprezentanţilor, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere.”

CAPITOLUL V

Administrația publică

123. Capitolul V din Titlul III devine Secţiunea a 4-a în Capitolul II din titlul III

Denumirea Secţiunii a 4-a va fi „Administraţia publică centrală”

Noua secţiune înlocuieşte fosta secţiune 1 din fostul capitol V din titlul III.

Secțiunea 1 – Administrația publică centrală de specialitate
ARTICOLUL 116

Structura

(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.

124. Articolul 116 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor, potrivit legii.”

ARTICOLUL 117

Înfiinţarea

(1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcționează potrivit legii.

(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență.

(3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organica.

125. Articolul 117 se modifică şi se completează, astfel:

După alineatul (1), se introduc şapte noi alineate, cu următorul cuprins:

„(1.1) Ministerele se organizează pe următoarele domenii de activitate:

A) educaţie;

B) sănătate;

C) cultură;

D) muncă şi protecţie socială;

E) economie;

F) finanţe publice;

G) agricultură;

H) dezvoltare regională;

I) mediu;

J) transporturi şi comunicaţii;

K) apărare naţională;

L) afaceri interne;

M) afaceri externe.

(1.2) În exercitarea atribuţiilor lor, miniştrii emit ordine care se publică pe site-urile ministerelor şi în Monitorul Oficial al României.

(1.3) În cadrul fiecărui minister, funcţionează un Consiliu Tehnico-Ştiinţific, ca organ consultativ al ministrului de resort.

(1.4) Consiliul Tehnico-Ştiinţific este constituit din 7 experţi, în domeniul de activitate al ministerului, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale din domeniul de activitate al ministerului, şi 4 sunt propuşi de către Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele României.

(1.5) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Tehnico-Ştiinţific sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească activitatea din domeniul coordonat de minister.

(1.6) Mandatul membrilor Consiliului Tehnico-Ştiinţific este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui României.

(1.7) Consiliul Tehnico-Ştiinţific avizează toate ordinele ministrului. Avizele Consiliului Tehnico-Ştiinţific se publică pe site-ul ministerului şi în Monitorul Oficial al României.”

Alineatul (3) se abrogă.

126. După articolul 117, se introduce un nou articol, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Personalul

Articolul va avea următorul cuprins:

„Articolul 117.1

(1) Personalul din aparatul autorităţilor statului şi al instituţiilor publice din subordinea acestora este angajat prin concurs sau examen, pe criterii de merit şi de competentă profesională, potrivi legii.

(2) Este interzisă, sub sancţiune penală şi administrativă, numirea, promovarea, sau sancţionarea personalului angajat al autorităţilor statului şi al instituţiilor publice din subordinea acestora pe criterii politice sau cu sprijin politic.”

ARTICOLUL 118

Forțele armate

(1) Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței şi a unităţii statului, a integrității teritoriale a țării şi a democrației constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară şi participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.

(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populației, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forțelor armate stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorități statale este interzisă.

(5) Pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

127. Articolul 118 se modifică, astfel:

Aliniatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Este interzisă participarea armatei române la operaţiuni militare desfăşurate în afara teritoriului naţional sau a graniţelor ţărilor cu care România a încheiat tratate militare de apărare comună, cu excepţia cazurilor în care aceste operaţiuni militare au ca scop eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor.

(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege.”

128. După articolul 118, se introduce un nou articol, 118.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Siguranţa naţională”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 118.1

(1) Prin siguranţa naţionala a României se înțelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării poporului român şi statului său naţional, suveran, unitar, independent şi indivizibil, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice stabilite prin Constituţie.

(2) În condiţiile realităţilor socio-economice şi politice contemporane, principalele ameninţări la siguranţa naţională sunt:

A) decăderea materială, intelectuală, morală şi biologică a populaţiei, generată de agresiunile structurilor mafiote care pot uzurpa instituţiile statului şi le pot folosi pentru jefuirea, manipularea şi umilirea cetăţenilor şi statului lor;

B) aservirea economică a ţării, transformarea ei în neocolonie, sursă de materii prime şi de mână de lucru ieftină, piaţă de desfacere pentru produse străine de mică utilitate;

C) combinarea celor două fenomene, precizate la literele a) şi b).

(3) Măsurile luate pentru apărarea siguranţei naţionale nu pot justifica încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care nu încalcă legile ţării. Este interzis să se execute foc sau alte acțiuni de molestare fizică sau de intimidare asupra manifestanţilor paşnici.

(4) Serviciul Român de Informaţii este singura instituţie publică, cu personalitate juridică, specializată în domeniul informaţiilor interne şi externe privitoare la siguranţa naţionala a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare.

(5) Serviciul Român de Informații organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit Constituţiei şi legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.

(6) Serviciul Român de Informaţii este obligat să pună, deîndată, la dispoziţia membrilor Consiliului Naţional de Securitate, toate informaţiile pe care le deţine, referitoare la acţiuni care, potrivit Constituţiei şi legii, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.

(7) În cazul în care Consiliul Naţional de Securitate nu ia măsurile adecvate pentru contracararea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale semnalate de Serviciul Român de Informaţii şi, ca urmare, statul român sau cetăţenii acestuia sunt prejudiciaţi, Serviciul Român de Informaţii este obligat să informeze poporul despre aceasta. Neîndeplinirea acestei obligaţii se pedepseşte, potrivit legii.

(8) Serviciul Român de Informaţii este obligat să pună la dispoziţia publicului toate informațiile pe care le deţine referitoare la fosta securitate comunistă şi la vânzarea de către statul român a activelor reale şi financiare dobândite abuziv prin Legea 15/1990.

(9) Serviciul Român de Informaţii nu poate desfăşura alte activităţi în afara de cele prevăzute de Constituţie şi nu poate interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat. Este interzisă folosirea informaţiilor obţinute de Serviciul Român de Informaţii în alte scopuri decât cele prevăzute de Constituţie.

(10) Serviciul Român de Informaţii este condus de un director, ales de popor.

(11) Prevederile articolelor 62.1, 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi directorului Serviciului Român de Informaţii.

(12) Directorul Serviciului Român de Informaţii numeşte în funcţie personalul Serviciului, angajat prin concurs sau examen, potrivit legii.

(13) Dacă funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii devine vacantă ori dacă directorul Serviciului Român de Informaţii este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.

(14) Organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii se stabilesc prin lege.

(15) Activitatea Serviciului Român de Informaţii este controlată de Consiliul Naţional de Securitate şi de Sfatul Ţării, potrivit legii”

ARTICOLUL 119

Consiliul Suprem de Apărare a Țării

Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea țării şi securitatea naţională, participarea la menținerea securității internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum şi la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii.

129. Articolul 119 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi „Consiliul Naţional de Securitate”

Articolul va avea următorul cuprins:

(1) Consiliul Naţional de Securitate este organ decizional al autorităţilor statului român, care organizează şi coordonează unitar activităţile ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.

(2) Consiliul Naţional de Securitate emite hotărâri care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice. Hotărârile Consiliului Naţional de Securitate se iau cu votul majorităţii a două treimi din numărul membrilor Consiliului. La şedinţele Consiliului Naţional de Securitate participă, fără drept de vot, şi miniştri sau alţi funcţionari publici în responsabilitatea cărora intră problemele supuse atenţiei Consiliului.

(3) Consiliul Naţional de Securitate se compune din: Preşedintele României, Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, Preşedintele Autorităţii Mediatice, Preşedintele Autorităţii Financiare, Preşedintele Autorităţii Electorale, Preşedintele Autorităţii Statistice, Preşedintele Autorităţii Morale, Preşedintele Autorităţii Ştiinţifice, Preşedintele Curţii de Conturi, Preşedintele Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, Directorul Serviciului Român de Informaţii.

(4) Organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Securitate se stabilesc prin lege.”

130. După articolul 119, se introduce un nou articol, 119.1, astfel:

Denumirea articolului va fi „Prefectul”

Articolul va avea următorul cuprins:

„(1) Preşedintele României numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, în condiţiile legii.

(2) Candidaţii la funcţia de prefect trebuie să aibă pregătire superioară, înaltă competenţă profesională, să se fi remarcat ca buni cunoscători ai realităţilor economice şi sociale ale judeţului pentru care candidează, ca promotori de proiecte pentru îmbunătăţirea acestor realităţi şi să aibă domiciliul în judeţele pentru care candidează de cel puţin 10 ani.

(3) Funcţia de prefect este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(4) Mandatul prefectului este de 4 ani şi poate fi înnoit o singură dată.

(5) Prefectul este reprezentantul Preşedintelui României pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(6) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege.

(7) Între prefect, pe de o parte, consiliile locale, primarii, consiliile judeţene şi voievozii judeţelor, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

(8) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean sau local, al voievodului sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat poate fi suspendat numai de instanţa competentă, potrivit legii.”

Secţiunea a 2-a. Administraţia publică locală 131. Secţiunea a 2-a a capitolului V din titlul III devine Titlul III.1 al Constituţiei, cu denumirea de “Autorităţile locale”
132. Capitolul VI al titlului III devine capitolul III al titlului III, cu denumirea „Autoritatea Judecătorească”
ARTICOLUL 120

Principii de bază

(1) Administrația publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparținând unei minorități naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.

133. Articolul 120 se abrogă.
ARTICOLUL 121

Autorități comunale şi orășenești

(1) Autoritățile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în orașe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleși, în condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primarii funcționează, în condiţiile legii, ca autorități administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din orașe.

(3) Autoritățile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

134. Articolul 121 se abrogă.
ARTICOLUL 122

Consiliul județean

(1) Consiliul județean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.

(2) Consiliul județean este ales şi funcționează în condiţiile legii.

135. Articolul 122 se abrogă.
ARTICOLUL 123

Prefectul

(1) Guvernul numește un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul București.

(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(3) Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4) Între prefecți, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile județene şi președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

(5) Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

136. Articolul 123 se abrogă.
CAPITOLUL VI

Autoritatea judecătorească

Capitalul VI devine Capitolul III. Autoritatea judecătorească.
Secțiunea 1 – Instanţele judecătorești 137. Denumirea Secţiunii 1 din Capitolul III va fi: „Înfăptuirea justiţiei”
ARTICOLUL 124

Înfăptuirea justiţiei

(1) Justiția se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială şi egală pentru toți.

(3) Judecătorii sunt independenți şi se supun numai legii.

138. Articolul 124 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Rolul şi organizarea”

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Autoritatea Judecătorească înfăptuieşte justiţia în numele împlinirii umane, al binelui social şi al dreptăţii, cu respectarea adevărului şi a legii.”

După alineatul (2), se introduc zece noi alineate, cu următorul cuprins:

(2.1) Autoritatea Judecătorească se organizează pe instanţe judecătoreşti, parchete ale procurorilor, barouri ale avocaţilor şi birouri notariale, potrivit legii.

(2.2) Autoritatea Judecătorească este condusă de un Preşedinte, ales de popor

(2.3) Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti este garantul independenţei, calităţii şi corectitudinii justiţiei.

(2.4) Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti numeşte în funcţie judecătorii, procurorii, avocaţii şi notarii, la propunerea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti.

(2.5) Prevederile articolelor 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti.

(2.6) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia sa pe proprie răspundere din care să rezulte dacă are cunoştinţă despre funcţiile deţinute în statul român, sau în alt stat, de către părinţii şi bunicii săi.

B) să aibă pregătire superioară juridică;

C) să se fi remarcat ca un bun profesionist şi ca un cetăţean de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca un luptător activ pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

E) să prezinte electoratului activitatea sa profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti;

F) să prezinte electoratului Programul Legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, dacă va fi ales.

(2.6) Documentul prevăzut la alineatul (2.6), litera f), constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electoratului, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, Autoritatea Morală şi Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.

(2.7) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Preşedintelui României, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 60 zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti.”

(2.8) Dacă funcţia de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti devine vacantă ori dacă Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.

(2.9) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti emite decizii care se publică pe site-ul Autorităţii Judecătoreşti şi în Monitorul Oficial al României.

(2.10) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Judecătoreşti se stabilesc prin lege.”

Alineatul (3) se abrogă.

ARTICOLUL 125

Statutul judecătorilor

(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepţia funcțiilor didactice din învăţământul superior.

139. Articolul 125 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

“(1) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai adevărului şi legii.

(2) Propunerile de numire, promovare, transferare şi sancţionare a judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, în condiţiile legii.”

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

(2.1) Candidaţii la funcţia de judecător trebuie să aibă pregătire juridică superioară şi înaltă competenţă profesională. Criteriile de numire şi promovare a judecătorilor se stabilesc prin lege.

(2.2) Judecătorii care s-au făcut vinovaţi de decizii greşite sunt revocaţi din funcţie şi nu mai pot practica această meserie. Decizia de revocare se ia de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, după consultarea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, potrivit legii.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.”

După alineatul (3), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(3.1) Statutul judecătorilor se aprobă prin lege.”

ARTICOLUL 126

Instanțele judecătorești

(1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație şi Justiție şi prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Competența instanțelor judecătorești şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casație şi Justiție asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

(4) Compunerea Înaltei Curți de Casație şi Justiţie şi regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente sa soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanțe declarate neconstituţionale.

140. Articolul 126 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Curţile cu Juraţi şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, fără să aducă atingere independenţei judecătorilor, potrivit competenţei sale.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege. Vor putea intra în compunerea acestei instanţe numai judecători cu o vechime de cel puţin 15 ani la instanţele inferioare”.

După aliniatul (4) se introduce un nou aliniat cu următorul cuprins:

„(4.1) Organizarea şi funcţionarea Curţilor cu Juraţi se stabilesc prin lege.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.”

După aliniatul (6) se adaugă trei noi alineate, cu următorul cuprins:

(7) În cazul în care victima unui abuz administrativ obţine despăgubiri în urma unui contencios administrativ, statul este obligat să se îndrepte în regres împotriva funcţionarului vinovat, pentru recuperarea pagubelor

(8) Judecătorii sunt obligaţi să asigure folosirea în proces a unui limbaj inteligibil pentru părţile în proces.

(9) Toate dosarele sunt repartizate în mod aleator instanțelor de judecată. Fraudarea sau încercarea de fraudare a sistemului de repartizare a dosarelor se sancționează, potrivit legii.

ARTICOLUL 127

Caracterul public al dezbaterilor

Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

141. Articolul 127 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Şedinţele de judecată sunt publice.

(2) Discuţiile din şedinţele de judecată sunt înregistrate, în scris, de către grefier, precum şi video.

(3) Partea publică din dosar va putea fi consultată de orice cetăţean cu drept de vot.

(4) Probele dosarului vor putea fi folosite, oricând, în analiza prestaţiei judecătorilor şi procurorilor.

(5) Conţinutul dosarelor va fi pus la dispoziţia publicului, pe internet.

(6) Este interzisă distrugerea dosarelor judecate, pe o perioadă de 50 de ani de la încheierea procesului, când o comisie specială va decide care dosare vor fi conservate în continuare.

(7) Printr-un sistem de rotaţie şi sondaj, stabilit potrivit legii, postul public naţional de televiziune, va transmite, în direct, procese de la instanţele de judecată.”

ARTICOLUL 128

Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii români aparținând minorităților naţionale au dreptul să se exprime în limba materna în fața instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.

(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștința de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

142. Articolul 128 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Cetăţenii au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.”

ARTICOLUL 129

Folosirea căilor de atac

Împotriva hotărârilor judecătorești, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

143. Articolul 129 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Procuratura au dreptul să exercite căile de atac, fără excepţie, în condiţiile legii.”

ARTICOLUL 130

Poliția instanțelor

Instanțele judecătorești dispun de poliția pusă în serviciul lor.

144. Articolul 130 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor, care se organizează potrivit legii”

Secțiunea 2 – Ministerul Public 145. Denumirea Secţiunii a 2-a din Capitolul III va fi: “Procuratura”.
ARTICOLUL 131

Rolul Ministerului Public

(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condiţiile legii.

146. Articolul 131 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Rolul Procuraturii”

Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) În activitatea judiciară, Procuratura apără legalitatea şi reprezintă interesele generale ale societăţii.

(2) Procuratura îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.”

După alineatul (3), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3.1) Competenţa parchetelor şi procedura exercitării acesteia sunt prevăzute numai prin lege.

(3.2) Parchetul General al României, care funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte parchete, fără să aducă atingere independenţei procurorilor, potrivit competenţei sale. Îşi vor putea desfăşura activitatea în cadrul acestuia numai procurori cu o vechime de cel puțin 15 ani în parchetele de pe lângă instanţele de judecată inferioare”

ARTICOLUL 132

Statutul procurorilor

(1) Procurorii își desfăşoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepţia funcțiilor didactice din învăţământul superior.

147. Articolul 132 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Procurorii sunt independenţi şi se supun numai adevărului şi legii.

(2) Propunerile de numire, promovare, transferare şi sancţionare a procurorilor sunt de competenţa Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, în condiţiile legii.

(3) Candidaţii la funcţia de procuror trebuie să aibă pregătire juridică superioară şi înaltă competenţă profesională. Criteriile de numire şi promovare a procurorilor se stabilesc prin lege.

(4) Procurorii care s-au făcut vinovaţi de nerespectarea obligaţiei de autosesizare, nefinalizarea dosarelor, sau de decizii greşite sunt revocaţi din funcţie şi nu mai pot practica această meserie. Decizia de revocare se ia de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, după consultarea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, potrivit legii.

(5) Statutul procurorilor se aprobă prin lege.”

Secțiunea 3 – Consiliul Superior al Magistraturii 148. După Secţiunea a 2-a, se introduce o nouă Secţiune, a 3-a, astfel:

Denumirea Secțiunii va fi: „Avocatura”

Secţiunea a 3-a va avea următorul cuprins:

“Rolul Avocatului

ARTICOLUL 132.1

(1) Persoanele fizice şi juridice au dreptul să fie asistate, gratuit, de avocaţi, în faţa instanţelor judecătoreşti, în condiţiile legii.

(2) Avocaţii sunt constituiți în barouri, care funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti, sub coordonarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România, potrivit legii.

(3) Constituirea şi funcționarea de barouri de avocaţi în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România sunt interzise.

(4) Cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii. Părţile în proces au dreptul să refuze avocaţii traşi la sorţi de maxim 5 ori. Un avocat refuzat în peste jumătate din cazurile unui an este eliminat din barou.

(5) Orice parte în proces are dreptul să se apere singură.

Statutul avocaţilor

ARTICOLUL 132.2

(1) Avocaţii sunt independenţi şi se supun numai adevărului şi legii.

(2) Propunerile de numire, promovare, transferare şi sancţionare a avocaţilor sunt de competenţa Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, în condiţiile legii. Criteriile de numire şi promovare a avocaţilor se stabilesc prin lege.

(3) Candidaţii la funcţia de avocat trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională, vechime în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior, stabilită prin lege.

(4) Avocaţii care şi-au încălcat atribuţiile legale sunt revocaţi din funcţie şi nu mai pot practica această meserie. Decizia de revocare se ia de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, după consultarea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, potrivit legii.

(5) Funcţia de avocat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(6) Statutul avocaţilor se aprobă prin lege.”

149. După Secţiunea a 3-a, se introduce o nouă Secţiune, a 4-a, astfel:

Denumirea Secţiunii va fi: „Notariatul de stat”

Secţiunea a 4-a va avea următorul cuprins:

“Rolul Notarului

ARTICOLUL 132.3

(1) Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. Activitatea notarială este un serviciu public oferit gratuit de către statul român cetăţenilor săi.

(2) Activitatea notarială se realizează de notari prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile legii.

(3) Notarii sunt constituiți în birouri notariale, care funcţionează pe lângă judecătorii, sub coordonarea Uniunii Naţionale a Notarilor din România şi a Camerelor Notarilor, constituite pe lângă tribunale şi curţile de apel, potrivit legii.

(4) Funcţia de notar se exercită numai de către notarii membri ai Uniunii Naţionale a Notarilor din România.

(5) Constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar, altele decât birourile notariale coordonate de Uniunea Naţională a Notarilor din România şi de Camerele Notarilor sunt interzise.

Statutul notarilor

ARTICOLUL 132.4

(1) Notarii sunt independenţi şi se supun numai adevărului şi legii.

(2) Propunerile de numire, promovare, transferare şi sancţionare a notarilor sunt de competenţa Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, în condiţiile legii. Criteriile de numire şi promovare a notarilor se stabilesc prin lege.

(3) Candidaţii la funcţia de notar trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională, vechime în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior, stabilită prin lege.

(4) Notarii care şi-au încălcat atribuţiile legale sunt revocaţi din funcţie şi nu mai pot practica această meserie. Decizia de revocare se ia de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, după consultarea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti, potrivit legii.

(5) Funcţia de notar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(6) Statutul notarilor se aprobă prin lege.”

ARTICOLUL 133

Rolul şi structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

A) 14 sunt aleși în adunările generale ale magistraților şi validați de Senat; aceștia fac parte din doua secții, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secție este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

B) 2 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucura de înaltă reputație profesională şi morală, aleși de Senat; aceștia participă numai la lucrările în plen;

C) ministrul justiţiei, președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție.

(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistrații prevăzuţi la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Președintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.

(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

150. Articolul 133 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Consiliul Autorităţii Judecătoreşti este organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti.

(2) Consiliul Autorităţii Judecătoreşti este alcătuit din 33 membri, din care:

A) 24 sunt aleşi în adunările generale ale judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor, şi sunt validaţi de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti; aceştia fac parte din patru secţii, una pentru judecători, una pentru procurori, una pentru avocaţi şi una pentru notari; prima secţie este compusă din 9 judecători, cea de a doua din 5 procurori, cea de a treia din 5 avocaţi, cea de a patra din 5 notari;

B) 5 reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, validaţi de Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti;

C) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al României, Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor din România.”

(3) Preşedintele Consiliului Autorităţii Judecătoreşti este ales de membrii Consiliului, pentru un mandat de un an, ce nu poate fi prelungit sau înnoit, dintre membrii prevăzuţi la alineatul (2) litera a) şi este validat de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti.

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Autorităţii Judecătoreşti este de 4 ani.

(5) Hotărârile Consiliului Autorităţii Judecătoreşti se iau prin vot deschis şi se publică pe site-ul Consiliului şi în Monitorul Oficial al României”

ARTICOLUL 134

Atribuții

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanţa de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. În aceste situații, ministrul justiţiei, președintele Înaltei Curți de Casație şi Justiție şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție nu au drept de vot.

(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație şi Justiție.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește şi alte atribuții stabilite prin legea sa organica, în realizarea rolului său de garant al independenței justiţiei.

151. Articolul 134 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Consiliul Autorităţii Judecătoreşti propune Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti numirea în funcţie a judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Autorităţii Judecătoreşti propune Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor

(3) Consiliul Autorităţii Judecătoreşti îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor, potrivit procedurii stabilite prin lege. În aceste situaţii, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al României, Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor din România nu au drept de vot.

(4) Hotărârile Consiliului Autorităţii Judecătoreşti în materie disciplinară pot fi atacate la un alt complet al Consiliului Autorităţii Judecătoreşti format dintr-un număr mai mare de judecători.

(5) Hotărârile Consiliului Autorităţii Judecătoreşti se publică pe site-ul Consiliului Autorităţii Judecătoreşti şi în Monitorul Oficial al României.”

TITLUL IV

Economia şi finanțele publice

152. După CAPITOLUL III, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL IV, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL IV

Autoritatea Mediatică

Rolul Autorităţii Mediatice

ARTICOLUL 134.1

(1) Autoritatea Mediatică este garantul informării corecte a cetăţenilor în procesul formării opţiunilor lor profesionale, civice, politice şi electorale.

(2) Autoritatea Mediatică exercită atributele suveranităţii naţionale în domeniul serviciilor media, având misiunea de a aplica legislaţia ţării în acest domeniu.

(3) Toate mijloacele de comunicare în masă – agenţii de presă, publicaţii, posturi de radio şi televiziune – sunt obligate să-și construiască un site oficial, în care să publice structura acţionariatului şi bilanţul contabil la data de 31 decembrie a fiecărui an, auditat, potrivit legii, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor. Aceste date sunt publicate şi în Monitorul Oficial al României.

(4) Este interzisă folosirea produselor media furnizate de mijloacele de comunicare pentru dezinformarea şi manipularea cetăţenilor în procesul formării opţiunilor lor profesionale, civice, politice şi electorale.

(5) Posturile de televiziune ale căror programe includ emisiuni destinate prezentării programelor politice şi a celor electorale sunt obligate să prezinte programele tuturor partidelor politice, înregistrate, potrivit legii, precum şi programele tuturor candidaţilor în alegeri, în mod egal, fără nici un fel de discriminare.

(6) Posturile de televiziune care organizează dezbateri referitoare la activitatea curentă a partidelor politice, a autorităţilor statului, sau a autorităţilor locale, sunt obligate ca, la aceste dezbateri, să invite reprezentanţi ai tuturor partidelor politice înregistrate, în funcţie de numărul membrilor, fără nici un fel de discriminare, potrivit legii.

(7) Postul naţional public de televiziune este obligat să organizeze dezbateri referitoare la activitatea curentă a partidelor politice legal înregistrate, a autorităţilor statului şi a autorităţilor locale, la care invită reprezentanţi ai tuturor partidelor politice înregistrate, în funcţie de numărul membrilor, fără nici un fel de discriminare, potrivit legii.

(8) În cadrul Autorităţii Mediatice, funcţionează Consiliul Mediatic Naţional, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Mediatice.

(9) Consiliul Mediatic Naţional este constituit din 7 experţi în domeniul mijloacelor de comunicare în masă, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale din domeniul mijloacelor de comunicare în masă, din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de către Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Mediatice..

(10) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Mediatic Naţional sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească activitatea din domeniul mijloacelor de comunicare în masă.

(11) Mandatul membrilor Consiliului Mediatic Naţional este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Mediatice.

(12) Consiliul Mediatic Naţional avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Mediatice. Avizele Consiliul Mediatic Naţional se publică pe site-ul Autorităţii Mediatice şi în Monitorul Oficial al României.

(13) Autoritatea Mediatică este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(14) Prevederile articolelor 81, alineatul (1) şi alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Mediatice.

(15) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al Autorităţii Mediatice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia sa pe proprie răspundere din care să rezulte dacă are cunoştinţă despre funcţiile deţinute în statul român, sau în alt stat, de către părinţii şi bunicii săi.

B) să aibă pregătire superioară;

C) să se fi remarcat ca un bun profesionist şi ca un cetăţean de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca un luptător activ pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

E) să prezinte electoratului activitatea sa profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Autorităţii Mediatice;

F) să prezinte electoratului Programul Legislativ pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al Autorităţii Mediatice, dacă va fi ales.

(16) Documentul prevăzut la alineatul (15), litera f), constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de Preşedinte al Autorităţii Mediatice, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electoratului, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, Autoritatea Morală şi Avocatul Poporului, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea campaniei electorale.

(17) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Autorităţii Mediatice se desfăşoară în prima duminică a lunii octombrie a anului în care expiră mandatul Preşedintelui României, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 60 zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Autorităţii Mediatice.

(18) Dacă funcţia de Preşedinte al Autorităţii Mediatice devine vacantă ori dacă Preşedintele Autorităţii Mediatice este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Camera Reprezentanţilor, cu votul majorităţii membrilor săi.

(19) Preşedintele Autorităţii Mediatice numeşte în funcţie personalul Autorităţii, angajat prin concurs sau examen, potrivit legii.

(20) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Autorităţii Mediatice emite decizii care se publică pe site-ul Autorităţii Mediatice şi în Monitorul Oficial al României.

(21) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Mediatice se stabilesc prin lege.”

Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune

ARTICOLUL 134.2

(1) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este instituţie publică autonomă, are personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul poporului, potrivit legii.

(2) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este condus de un director, ales de popor

(3) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20) se aplică, în mod corespunzător, şi directorului Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune.

(4) Organizarea şi funcţionarea Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune se stabilesc prin lege.”

153. După CAPITOLUL IV, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL V, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL V

Autoritatea Financiară

Rolul Autorităţii Financiare

ARTICOLUL 134.3

(1) Autoritatea Financiară este garantul securităţii veniturilor şi capitalurilor cetăţenilor ţării..

(2) Autoritatea Financiară exercită atributele suveranităţii naţionale în organizarea şi funcţionarea sistemului financiar al ţării, potrivit legii.

(3) Legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului financiar trebuie să asigure securitatea veniturilor dobândite de cetăţeni pentru participarea lor la crearea Produsului Intern Brut al ţării, precum şi securitatea capitalurilor acumulate de cetăţeni prin economisirea de venituri dobândite licit.

(4) Autoritatea Financiară aplică legislaţia referitoare la funcţionarea sistemului financiar şi supraveghează activitatea desfăşurată de Banca Naţională a României, de bănci şi alte instituţii de credit, de instituţiile pieţii de capital financiar, ale pieţii de asigurări şi reasigurări, ca şi ale sistemelor de pensii.

(5) În piaţa de capital financiar din România nu pot fi tranzacţionate decât valori mobiliare şi instrumente financiare emise contra aporturi în numerar sau în natură. Este interzisă tranzacţionarea de instrumente financiare derivate.

(6) Valorile mobiliare şi instrumentele financiare pot fi tranzacţionate numai pe pieţe reglementate şi numai prin procedura licitaţiei, cu plata în numerar, în momentul efectuării tranzacţiilor.

(7) Folosirea de informaţii confidenţiale, ca şi orice formă de speculă, de înşelare a cetăţenilor, prin clauze contractuale dolosive, prin manipularea preţurilor pe pieţele de mărfuri, de capital bănesc, sau financiar, de asigurări, sau de pensii, în vederea obţinerii de foloase necuvenite, de orice fel, se pedepseşte cu închisoarea pe viaţă şi cu confiscarea averii făptuitorilor.

(8) Persoanele fizice şi juridice române nu pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi, sau de creditare, decât în moneda naţională, leul.

(9) Băncile şi instituţiile de credit nu pot acorda împrumuturi mai mari decât valoarea capitalurilor proprii şi a depozitelor clienţilor lor.

(10) Băncile şi instituţiile de credit nu pot acorda împrumuturi decât pentru investiţii productive, pentru crearea de capacităţi de producţie noi, sau pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de producţie existente. Sumele băneşti atrase de bănci şi instituţiile de credit de la populaţie nu pot fi folosite decât pentru acordarea de împrumuturi pentru investiţii productive.

(11) Prin excepţie de la prevederile alineatului (10), casele de ajutor reciproc pot acorda orice fel de credite membrilor lor, potrivit legii şi statutelor lor.

(12) Dobânda datorată de persoanele fizice şi juridice române nu poate fi mai mare de 7% pe an.. Împrumutătorii nu pot pretinde de la împrumutaţi nici o altă plată în afară de suma împrumutată, indexată cu rata inflaţiei, de dobânda aferentă şi de majorări şi penalităţi de întârziere.

(13) Valoarea totală a majorărilor şi penalităţilor de întârziere la plata datoriei nu poate fi mai mare decât valoarea datoriei indexată cu rata inflaţiei.

(14) Este interzisă folosirea veniturilor bugetului public naţional pentru acoperirea pierderilor băncilor şi instituţiilor de credit cu capital privat.

(15) Persoanele fizice şi juridice române pot cumpăra valută, în orice cantitate, pe care o folosesc pentru efectuarea de plăţi către persoane fizice şi juridice străine.

(16) Cursurile valutare sunt determinate numai de cererea şi oferta de valută de pe piaţa valutară, organizată potrivit legii. Este interzisă manipularea sub orice formă a cursurilor valutare.

(17) Proprietarii mijloacelor fixe utilizate în economia României sunt obligaţi să calculeze şi să constituie fondul de amortizare prin utilizarea metodei lineare, potrivit legii. Fondul de amortizare este folosit exclusiv pentru crearea de capacităţi de producţie noi, sau pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de producţie existente. Încălcarea acestei dispoziţii se sancţionează cu închisoarea pe viaţă şi cu confiscarea averii făptuitorilor.

(18) În cadrul Autorităţii Financiare, funcţionează Consiliul Financiar Naţional, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Financiare.

(19) Consiliul Financiar Naţional este constituit din 7 experţi în domeniul finanţelor, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale economiştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Financiare.

(20) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Financiar Naţional sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească activitatea din sistemul financiar al ţării.

(21) Mandatul membrilor Consiliului Financiar Naţional este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Financiare.

(22) Consiliul Financiar Naţional avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Financiare. Avizele Consiliul Financiar Naţional se publică pe site-ul Autorităţii Financiare şi în Monitorul Oficial al României.

(23) Autoritatea Financiară este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(24) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Financiare.

(25) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Financiare se stabilesc prin lege.”

Banca Naţională a României

ARTICOLUL 134.4

(1) Banca Naţională a României este banca centrală a României, având personalitate juridică.

(2) Banca Naţională a României are ca obiect de activitate emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României, precum şi supravegherea pieţii valutare şi calcularea şi publicarea cursurilor medii de schimb valutar, pentru evidenţa statistică.

(3) Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

(4) În teritoriul naţional al României nimeni nu poate crea bani, în afară de Banca Naţională a României.

(5) Cantitatea de numerar în circulaţie nu poate creşte mai repede decât Produsul Intern Brut.

(6) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

(9) Banca Naţională a României este obligată să folosească toate cantităţile de numerar rezultate din emisiunile monetare pentru cumpărarea de aur, cu prioritate din producţia internă, în vederea sporirii rezervei internaţionale a ţării constituită din aur.

(10) Înlocuirea monedei naționale cu o altă monedă se aprobă de poporul român, prin referendum.

(11) Banca Naţională a României este condusă de un Guvernator, ales de popor.

(12) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Guvernatorului Băncii Naţionale a României.

(13) În cadrul Băncii Naţionale a României, funcţionează Consiliul de Supraveghere, ca organ consultativ al Guvernatorului Băncii Naţionale a României.

(14) Consiliul de Supraveghere este constituit din 7 experţi în domeniul finanţelor, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale economiştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Financiare.

(15) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească activitatea din sistemul financiar al ţării.

(16) Mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Financiare.

(17) Consiliul de Supraveghere avizează toate deciziile Guvernatorului Băncii Naţionale a României. Avizele Consiliul de Supraveghere se publică pe site-ul Băncii Naţionale a României şi în Monitorul Oficial al României.

(18) Organizarea şi funcţionarea Băncii Naţionale a României se stabilesc prin lege.”

154. După CAPITOLUL V, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL VI, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL VI

Autoritatea Electorală

ARTICOLUL 134.5

(1) Autoritatea Electorală este garantul exercitării suveranităţii poporului în alegerile organizate pentru desemnarea reprezentanţilor săi în autorităţile statului şi în autorităţile locale, precum şi în referendumurile prin care poporul participă direct la adoptarea legilor şi hotărârilor sau îşi exprimă voinţa în probleme de interes naţional, sau local.

(2) Autoritatea Electorală aplică legislaţia referitoare la alegeri şi referendumuri.

(3) Autoritatea Electorală pregăteşte, organizează şi asigură desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor, potrivit legii.

(4) Este interzisă orice formă de reclamă electorală, în timpul şi în afara campaniilor electorale, cu excepţia broşurilor şi pliantelor în care sunt tipărite contractele electorale ale candidaţilor. Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu eliminarea din cursa electorală şi pierderea drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită în timpul campaniei electorale, cu pierderea mandatului şi a drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită după alegeri, potrivit legii.

(5) Este interzisă orice formă de mită electorală. Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu eliminarea din cursa electorală şi pierderea drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită în timpul campaniei electorale, cu pierderea mandatului şi a drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită după alegeri, potrivit legii.

Se adaugă sancţiunile prevăzute de lege pentru dare şi luare de mită.

(5) Este interzisă orice formă de manipulare a voinţei electoratului cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă. Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu eliminarea din cursa electorală şi pierderea drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită în timpul campaniei electorale, cu pierderea mandatului şi a drepturilor electorale, dacă fapta este descoperită după alegeri, potrivit legii. Se adaugă sancţiunile prevăzute de lege pentru manipulare şi înşelăciune..

(6) Cheltuielile necesare pentru funcţionarea Autorităţii Electorale, ca şi cheltuielile necesare pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi referendumurilor sunt prevăzute în bugetul Autorităţii Electorale, parte integrantă a bugetului de stat.

(7) În cadrul Autorităţii Electorale, funcţionează Consiliul Electoral Naţional, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Electorale.

(8) Consiliul Electoral Naţional este constituit din 7 experţi în domeniul juridic, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale juriştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Electorale.

(9) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Electoral Naţional sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească sistemul electoral al ţării.

(10) Mandatul membrilor Consiliului Electoral Naţional este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Electorale.

(11) Consiliul Electoral Naţional avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Financiare. Avizele Consiliul Electoral Naţional se publică pe site-ul Autorităţii Electorale şi în Monitorul Oficial al României.

(12) Autoritatea Electorală este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(13) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Electorale.

(14) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale se stabilesc prin lege”

155. După CAPITOLUL VI, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL VII, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL VII

Autoritatea Statistică

ARTICOLUL 134.6

(1) Autoritatea Statistică este garantul asigurării poporului şi statului român cu datele statistice necesare cunoaşterii situaţiei şi evoluţiei economiei şi societăţii româneşti, în vederea fundamentării planurilor de dezvoltare durabilă a ţării şi a localităţilor ei.

(2) Autoritatea Statistică aplică legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea statisticii oficiale în România, în conformitate cu principiile fundamentale ale ştiinţei statisticii, cu reglementările Uniunii Europene privind statisticile comunitare şi cu Codul de practici ale statisticii europene.

(5) Autoritatea Statistică emite opinii anuale asupra modului în care au fost realizaţi indicatorii economici şi sociali înscrişi în Programele Naţionale de Dezvoltare a României asumate în campaniile electorale de candidaţii la funcţia de Preşedinte al României şi de preşedinţii celorlalte autorităţi ale statului. Opiniile Autorităţii Statistice sunt publicate în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Autorităţii, până la data de 30 iunie a anului următor celui la care se oferă opinia.

(6) În cadrul Autorităţii Statistice, funcţionează Consiliul Statistic Naţional, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Statistice.

(7) Consiliul Statistic Naţional este constituit din 7 experţi în statistică, din care 3 sunt propuşi de Societatea Română de Statistică, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Statistice.

(8) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Statistic Naţional sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească sistemul statistic al ţării.

(9) Mandatul membrilor Consiliului Statistic Naţional este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Statistice.

(10) Consiliul Statistic Naţional avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Statistice. Avizele Consiliul Statistic Naţional se publică pe site-ul Autorităţii Statistice şi în Monitorul Oficial al României.

(11) Autoritatea Statistică este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(12) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Statistice.

(13) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Statistice se stabilesc prin lege”

156. După CAPITOLUL VII, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL VIII, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL VIII

Autoritatea Morală

ARTICOLUL 134.7

(1) Autoritatea Morală este garantul asigurării integrităţii morale în exercitarea funcţiilor publice.

(2) Autoritatea Morală aplică legislaţia referitoare la integritatea morală a persoanelor care exercită funcţii publice.

(3) Autoritatea Morală monitorizează modul în care persoanele alese în funcţii publice îşi respectă contractele electorale şi angajamentele asumate în campaniile electorale şi aduce la cunoştinţa publicului rezultatele acestei monitorizări.

(4) Autoritatea Morală emite opinii referitoare la modul în care persoanele alese în funcţii publice şi-au îndeplinit angajamentele asumate în campaniile electorale. Opiniile sunt emise anual şi sunt publicate pe site-ul Autorităţii Morale şi în Monitorul Oficial al României, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă.

(5) Autoritatea Morală formulează cereri pentru trimiterea în judecată a persoanelor alese în funcţii publice care au încălcat prevederile contractelor electorale, care se află în incompatibilitate ori în conflict de interese, sau care nu pot justifica averile dobândite înainte sau în timpul exercitării mandatului.

(6) Autoritatea Morală acordă asistenţă de specialitate comitetelor cetăţeneşti constituite, potrivit legii, pentru promovarea iniţiativelor legislative cetăţeneşti şi pentru organizarea referendumurilor.

(7) În cadrul Autorităţii Morale, funcţionează Consiliul Naţional de Integritate, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Morale

(8) Consiliul Naţional de Integritate este constituit din 7 experţi în domeniul dreptului, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale juriştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Statistice.

(9) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Naţional de Integritate sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească moralitatea sistemul politic al ţării.

(10) Mandatul membrilor Consiliului Naţional de Integritate este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Morale.

(11) Consiliul Naţional de Integritate avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Morale. Avizele Consiliul Naţional de Integritate se publică pe site-ul Autorităţii Morale şi în Monitorul Oficial al României.

(12) Autoritatea Morală este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(13) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Morale.

(14) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Morale se stabilesc prin lege”

157. După CAPITOLUL VIII, se introduce un nou capitol, CAPITOLUL IX, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL IX

Autoritatea Ştiinţifică

ARTICOLUL 134.8

(1) Autoritatea Ştiinţifică este garantul întemeierii dezvoltării economice şi sociale a României pe cuceririle ştiinţei.

(2) Autoritatea Ştiinţifică coordonează întreaga activitate desfăşurată de institutele, centrele şi unităţile de cercetare ştiinţifică ale României, finanţate de la bugetul naţional.

(3) Autoritatea Ştiinţifică coordonează activitatea de cercetare desfăşurată de Academia Română şi de academiile de ramură, finanţate de la bugetul naţional.

(4) Autoritatea Ştiinţifică elaborează Strategia de dezvoltare a României, pe termene de 5, 10, 20 şi 30 de ani. Strategia de dezvoltare a României este actualizată în fiecare an şi este publicată pe site-ul Autorităţii şi în Monitorul Oficial al României, în ultima zi a fiecărui an.

(5) Autoritatea Ştiinţifică emite opinii asupra modului în care Programele Naţionale de Dezvoltare a României asumate în campaniile electorale de candidaţii la funcţia de Preşedinte al României şi de preşedinţi ai celorlalte autorităţi ale statului se încadrează în Strategia de Dezvoltare a României. Opiniile Autorităţii Ştiinţifice sunt publicate în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Autorităţii, cu 30 de zile înainte de data începerii campaniei pentru alegerea Președintelui României şi a preşedinţilor celorlalte autorităţi ale statului..

(6) Autoritatea Ştiinţifică emite opinii privind impactul iniţiativelor legislative prezentate spre aprobare Camerei Reprezentanţilor asupra Strategiei de Dezvoltare a României, potrivit legii. Opiniile sunt publicate în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Autorităţii,

(7) Autoritatea Ştiinţifică emite opinii privind impactul proiectelor propuse a fi finanţate de la bugetul public naţional asupra Strategiei de Dezvoltare a României, potrivit legii. Opiniile sunt publicate în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Autorităţii,

(8) În cadrul Autorităţii Ştiinţifice, funcţionează Consiliul Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare, ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice..

(9) Consiliul Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare este constituit din 7 de experţi în domeniul cercetării ştiinţifice, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale din institutele, centrele şi unităţile de cercetare aflate sub coordonarea Autorităţii Ştiinţifice, din universităţile acreditate de statul român, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Autorităţii Ştiinţifice.

(10) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare, sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească nivelul cercetării ştiinţifice şi contribuţia acesteia la dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti.

(11) Mandatul membrilor Consiliului Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice.

(12) Consiliul Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare avizează toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice. Avizele Consiliul Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare se publică pe site-ul Autorităţii Ştiinţifice şi în Monitorul Oficial al României.

(13) Autoritatea Ştiinţifică este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(14) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice.

(15) Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Ştiinţifice se stabilesc prin lege”

158. După Titlul III, se introduce un nou titlu, Titlul III.1, astfel:

Denumirea titlului va fi: „Autorităţile locale”

Titlul va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL 1

Principii de bază
ARTICOLUL 134.9

(1) În localităţile şi judeţele ţării se constituie autorităţi locale care se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, al controlului cetăţenilor asupra autorităţilor locale, al separaţiei şi echilibrului acestor autorităţi, al respectării Constituţiei şi legilor ţării.

(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.

(3) Autorităţile statului consultă, înainte de adoptarea oricărei decizii, autorităţile locale, în toate problemele care le privesc în mod direct, potrivit legii.

(4) Autorităţile prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.

(5) Autorităţile prin care se realizează autonomia locală în judeţe sunt consiliile judeţene alese şi voievozii aleşi, în condiţiile legii.

(6) Personalul din aparatul autorităţilor locale şi al instituţiilor publice din subordinea acestora este angajat prin concurs sau examen, pe criterii de merit şi de competentă profesională, potrivi legii. Este interzisă, sub sancţiune penală şi administrativă, numirea, promovarea, sau sancţionarea personalului autorităţilor publice locale pe criterii politice sau cu sprijin politic.

CAPITOLUL 2

Autorităţile comunale şi orăşeneşti

SECŢIUNEA 1

Consiliul local

Rolul şi competenţa

ARTICOLUL 134.10

(1) Consiliul local este organ deliberativ care adoptă hotărâri în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau centrale.

(2) Consiliul local nu poate adopta hotărâri care sunt contrare rezultatului unui referendum local valabil.

(3) Cetăţenii pot aproba hotărâri, prin referendum local, în orice domeniu, inclusiv hotărâri prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze hotărâri adoptate de consiliul local, cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legii.

Alegerea consiliului local

ARTICOLUL 134.11

(1) Membrii consiliului local sunt denumiţi consilieri locali şi sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente, conform legii.

(2) Membrii consiliilor locale se aleg pe circumscripţii electorale, organizate pe localităţi.

(3) Numărul membrilor consiliilor locale este stabilit prin lege, în funcţie de numărul cetăţenilor cu drept de vot ai localităţii.

(4) Alegerile pentru consiliul local se desfăşoară în prima duminică a lunii iunie a anului în care expiră mandatul consiliului, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 zile de la data dizolvării consiliului.

Candidaturile pentru alegerea membrilor consiliului local

ARTICOLUL 134.12

(1) Candidaţii la funcţia de consilier local trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă domiciliul în localitatea în care candidează;

B) să aibă cel puţin studii liceale atestate prin diplomă de bacalaureat;

C) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor localităţii;

E) să prezinte electoratului propunerile de hotărâri ale consiliului local, pentru adoptarea cărora se obligă să acţioneze, în calitate de consilier local, dacă va fi ales.

(2) Propunerile de hotărâri pentru adoptarea cărora se obligă să acţioneze, dacă va fi ales, constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de consilier local, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală şi Autoritatea Morală, înainte de începerea campaniei electorale.

Durata mandatului

ARTICOLUL 134.13

(1) Consiliul local este ales pentru un mandat de 4 ani care se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Consiliul local îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de consiliul local nou ales.

(3) Mandatul consiliului local se prelungeşte, prin lege, în caz de război sau de catastrofă.

Validarea mandatului de consilier local

ARTICOLUL 134.14

Validarea alegerii consilierilor locali se face de către judecătoria în raza căreia se află unitatea administrativ-teritorială, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei.

Constituirea consiliilor locale

ARTICOLUL 134.15

(1) Constituirea consiliilor locale se face în termen de 25 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Convocarea consilierilor locali aleşi şi validaţi în funcţie se face de către primar, în maximum 5
Zile de la pronunţarea hotărârii de validare. La şedinţa de constituire, participă prefectul sau reprezentantul său, precum şi primarul sau, după caz, candidatul declarat câştigător la alegerile pentru funcţia de primar.

(2) Şedinţa se desfăşoară în condiţii legale dacă participă cel puţin majoritatea consilierilor locali aleşi şi validaţi.

(3) În şedinţa de constituire a consiliului local, consilierii locali depun jurământul prevăzut prin lege.

(4) Consiliul local se declară legal constituit, dacă majoritatea consilierilor locali validaţi au depus jurământul. Constituirea consiliului local se constată prin hotărâre, adoptată cu votul majorităţii consilierilor locali validaţi.

Alegerea preşedintelui consiliului local

ARTICOLUL 134.16

(1) Consiliul local alege dintre membrii săi, prin hotărâre adoptată cu votul deschis al majorităţii consilierilor locali în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care va conduce şedinţele consiliului şi va semna hotărârile adoptate de acesta.

(2) Consilierul local ales în condiţiile alin. (1) poate fi schimbat din funcţie, la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor locali, prin votul majorităţii consilierilor locali în funcţie.

Organizarea internă

ARTICOLUL 134.17

(1) Organizarea şi funcţionarea consiliului local se stabileşte prin regulament propriu, elaborat potrivit legii.

(1) Consiliul local îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Acestea au rolul să asigure fundamentarea hotărârilor ce se impun a fi adoptate.

(2) Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali. La şedinţele fiecărei comisii a consiliului local participă şi un reprezentant al Asociaţiei Comunitare a localităţii.

(3) Comisiile de specialitate îşi aleg câte un preşedinte şi un secretar.

(4) Comisiile de specialitate analizează şi avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate.

(5) Comisiile de specialitate lucrează în plen şi iau hotărâri cu votul majorităţii membrilor lor.

(6) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, respectându-se configuraţia politică rezultată în urma alegerilor locale.

(7) Consiliile locale pot organiza, din proprie iniţiativă sau la iniţiativa primarului, după caz, comisii speciale de analiză şi verificare, pe perioadă determinată. Componenţa comisiilor speciale de analiză şi verificare, obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliului local. Membrii comisiilor acţionează în limitele stabilite prin hotărâre.

Întrunirile consiliului local

ARTICOLUL 134.18

(1) Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului.

(2) Consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului.

(3) În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai oraşului convocarea consiliului local se poate face de îndată.

Caracterul public al şedinţelor

ARTICOLUL 134.19

(1) Şedinţele consiliului local sunt publice, sunt filmate şi publicate pe site-ul Primăriei localităţii.

(2) Voturile consilierilor locali, la fiecare hotărâre adoptată de consiliul local, sunt la vedere, confirmate prin semnătură, şi sunt prezentate pe site-ul Primăriei localităţii.

Mandatul consilierilor locali

ARTICOLUL 134.20

(1) În exercitarea mandatului, consilierii locali sunt în serviciul localităţii.

(2) Consilierii locali sunt obligaţi să acţioneze şi să voteze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost aleşi. Consilierul local care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală poate fi demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii.

(3) Consilierii locali intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a consiliului local, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului.

(2) Calitatea de consilier local încetează:

A) la data întrunirii legale a consiliului local nou ales;

B) În caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;

C) în caz de demisie, sau de demitere;

D) în caz de deces.

Incompatibilităţi

ARTICOLUL 134.21

(1) Calitatea de consilier local este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, inclusiv cu orice funcţie la regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital aflat în proprietate publică.

(2) Consilierii locali nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii publice şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(3) Consilierul local condamnat pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.

Răspunderea consilierilor locali

ARTICOLUL 134.22

(1) Consilierii locali răspund politic doar faţa de cei care i-au ales şi nu îşi pot pierde mandatul prin retragerea sprijinului politic de către partidele din partea cărora au candidat în alegeri.

(2) Consilierii locali răspund juridic, individual, pentru încălcarea contractului electoral, dacă voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.

(3) Consilierii locali răspund juridic, individual, pentru prejudiciile produse localităţii de hotărârile pentru care şi-au dat votul.

(4) Răspunderea consilierilor locali pentru faptele prevăzute la alineatele (2) şi (3) este imprescriptibilă.

(5) Fiecare consilier local prezintă, în scris, raportul anual asupra modului în care şi-a realizat obligaţiile asumate în campania electorală în care a fost ales. Raportul este prezentat în şedinţa consiliului organizată în acest scop, nu mai târziu de 31 martie a anului următor celui la care se referă. Raportul este arhivat şi pus la dispoziţia electoratului, pentru consultare, prin grija secretarului localităţii. Raportul este publicat pe site-ul Primăriei.

Atribuţiile consiliului local

ARTICOLUL 134.23

(1) Consiliul local exercită următoarele atribuţii, în condiţiile legii:

A) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local;

B) aprobă înfiinţarea, organizarea, statul de funcţii şi numărul de personal ale aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, precum şi ale regiilor autonome de interes local;

C) aprobă bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

D) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii;

E) aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în condiţiile legii;

F) hotărăşte darea în folosinţa instituţiilor publice sau a regiilor autonome din subordine a bunurilor aflate în proprietate publică şi în administrarea comunei, oraşului sau municipiului;

G) avizează, sau aprobă, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţii;

H) aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea străzilor, drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local;

I) atribuie, sau schimbă, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective de interes public local.

J) aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în administrarea sa;

K) hotărăşte cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

L) hotărăşte, înfrăţirea comunei, oraşului sau municipiului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări;

M) hotărăşte cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor publice locale, în vederea promovării unor interese comune.

N) conferă persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament propriu; prin acest regulament, se stabilesc şi condiţiile retragerii titlului conferit.

(2) Consiliul local îndeplineşte orice alte atribuţii, cerute de realităţile economice şi sociale ale localităţii, potrivit Constituţiei şi legii.

Dizolvarea consiliului local

ARTICOLUL 134.24

(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local.

(2) Consiliul local se dizolvă de drept:

A) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv;

B) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;

C) în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi.

D) dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puţin 3 hotărâri care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(3) Primarul, secretarul localităţii sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alineatul (2). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.

(4) Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condiţiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens Autorităţii Electorale de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale ale localităţii.

(5) Până la constituirea noului consiliu local, primarul sau, în absenţa acestuia, secretarul localităţii rezolvă problemele curente ale comunei, oraşului sau municipiului.

Suspendarea mandatului de consilier local

ARTICOLUL 134.25

(1) Mandatul de consilier local se suspendă de drept în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.

(2) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alineatul (1). Ordinul de suspendare se comunică de îndată consilierului local.

(3) În cazul în care consilierul local al cărui mandat a fost suspendat a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii.

Demiterea consilierilor locali

ARTICOLUL 134.26

(1) Orice consilier local poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în circumscripţia electorală în care a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din circumscripţia în care a fost ales, egal cu cel puţin 10% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(2) Consilierul local este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:

A) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;
B) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;
C) când şi-a schimbat domiciliul în altă localitate;

D) în caz de incompatibilitate;

E) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;

F) a lipsit nemotivat de la 3 şedinţe ordinare consecutive ale consiliului local.

Iniţiativa propunerilor de hotărâri ale consiliului local

ARTICOLUL 134.27

(1) Iniţiativa propunerilor de hotărâri ale consiliului local aparţine, după caz, primarului, consilierilor locali sau unui număr de cetăţeni cu drept de vot egal cu cel puţin 10% din numărul cetăţenilor cu drept de vot ai localităţii.

(2) Titularii dreptului de iniţiativă prezintă propunerile lor de hotărâri preşedintelui consiliului local.

(4) Propunerile de hotărâri vor fi dezbătute şi votate în plenul consiliului local în termen de cel mult 60 zile de la data depunerii lor la preşedintele consiliului local.

(5) În cazul în care consiliul local respinge propunerea de hotărâre iniţiată de primar, sau de cetăţeni, Autoritatea Electorală organizează referendum local, în 45 zile de la data respingerii propunerii de către consiliul local, pentru aprobarea hotărârii respinsă de consiliul local.

(6) În cazul în care cetăţenii participanţi la referendumul local aprobă hotărârea respinsă de consiliul local, consiliul local este dizolvat şi se organizează alegeri anticipate pentru alegerea unui nou consiliu local.

Adoptarea hotărârilor

ARTICOLUL 134.28

Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor consiliului local.

Comunicarea şi publicarea hotărârilor

ARTICOLUL 134.29

(1) Hotărârile consiliului local sunt înregistrate, prin grija secretarului primăriei, într-un registru special şi sunt comunicate, de îndată, primarului şi prefectului, dar nu mai târziu de 3 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile sunt publicate, la data adoptării, pe site-ul primăriei.

(3) Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti

ARTICOLUL 134.30

Prevederile articolelor 134.9 – 134.29 se aplică, în mod corespunzător, şi consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

SECŢIUNEA a 2-a

Primarul

Rolul primarului

ARTICOLUL 134.31

(1) Primarul exercită componenta executivă a autorităţii locale. El este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate, pe care îl conduce şi îl controlează.

(2) Primarul răspunde, în faţa cetăţenilor localităţii, de buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii.

(3) Primarul conduce serviciile publice locale.

(4) Primarul reprezintă localitatea în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

(5) Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.

(6) Semnul distinctiv al primarului este o eşarfă în culorile drapelului naţional.

(7) Eşarfa este purtată, în mod obligatoriu, la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor.

(8) Modelul eşarfei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Alegerea primarului

ARTICOLUL 134.32

(1) Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Primarii se aleg pe circumscripţii electorale, prin scrutin uninominal.

(3) Alegerile pentru funcţia de primar se desfăşoară în aceiaşi zi cu alegerile pentru consiliul local, în prima duminică a lunii iunie a anului în care expiră mandatul consiliului, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de primar.

(4) Candidaţii la funcţia de primar trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă domiciliul în localitatea în care candidează;

B) să aibă studii superioare;

C) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor localităţii;

E) să prezinte electoratului Programul de dezvoltare al localităţii pe următorii 4 ani, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de primar, dacă va fi ales.

(5) Programul de dezvoltare al localităţii constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de primar, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală şi Autoritatea Morală, înainte de începerea campaniei electorale.

(6) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale ale localităţii.

(7) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

(8) O persoană poate îndeplini funcţia de primar al aceleiaşi localităţi pentru cal mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

Validarea mandatului de primar

ARTICOLUL 134.33

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de primar este validat de către judecătoria în raza căreia se află localitatea, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa consiliului local jurământul stabilit prin lege.

Durata mandatului

ARTICOLUL 134.34

(1) Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Primarul îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către primarul nou ales.

(3) Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege, în caz de război sau de catastrofă.

Mandatul primarului

ARTICOLUL 134.35

(1) În exercitarea mandatului, primarul este în serviciul localităţii.

(2) Primarul este obligat să acţioneze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost ales. Primarul care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală este demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii.

(3) Calitatea de primar încetează:

A) la data depunerii jurământului de către primarul nou ales;

B) în caz de demisie, sau de demitere;

C) în caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;

C) în caz de deces.

Incompatibilităţi

ARTICOLUL 134.36

(1) Calitatea de primar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(2) Primarul nu poate interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii publice şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(3) Primarul condamnat pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.

Răspunderea primarului

ARTICOLUL 1134.37

(1) Primarul răspunde politic doar faţa de cei care l-au ales şi nu îşi poate pierde mandatul prin retragerea sprijinului politic de către partidul din partea căruia a candidat în alegeri.

(2) Primarul răspunde juridic pentru încălcarea contractului electoral, dacă dispoziţiile adoptate de el în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.

(3) Primarul răspunde juridic pentru prejudiciile produse localităţii de dispoziţiile adoptate de el în exercitarea mandatului.

(4) Răspunderea primarului pentru faptele prevăzute la alineatele (2) şi (3) este imprescriptibilă.

Atribuţiile primarului

ARTICOLUL 134.38

(1) Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii, în condiţiile legii:

A) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor celorlalte autorităţi ale statului şi ale Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a hotărârilor consiliului local.

B) îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, organizarea şi desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a recensământului

A) exercită funcţia de ordonator principal de credite, pentru bugetul localităţii;

C) propune consiliului local spre aprobare înfiinţarea şi reorganizarea, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor publice şi ale regiilor autonome de interes local.

D) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local;

E) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;

F) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative;

(2) Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege.

(3) Primarul întocmeşte Raportul anual privind realizarea Programului de dezvoltare a localităţii pe care şi l-a asumat în campania electorală în care a fost ales. Raportul este prezentat în şedinţa consiliului local organizată cu acest scop, nu mai târziu de data de 31 martie a anului următor celui la care se referă. Raportul este depus la secretarul primăriei, care asigură punerea lui la dispoziţia cetăţenilor, pentru consultare. Raportul este publicat pe site-ul Primăriei.

Suspendarea din funcţie

ARTICOLUL 134.39

(1) Primarul este suspendat, de drept, în cazul în care este arestat preventiv.

(2) Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea primarului.

(3) Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului.

(4) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (2).

(5) Dacă primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii.

(6) În cazul în care încalcă prevederile Constituţiei şi ale legii, primarul este suspendat din funcţie de către consiliul local, prin votul majorităţii membrilor acestuia.

(7) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului local.

(8) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează referendum local pentru demiterea primarului.

(9) Dacă cetăţenii, prin referendum, resping propunerea de suspendare aprobată de consiliul local, consiliul local este dizolvat şi se organizează alegeri anticipate pentru alegerea unui nou consiliu local.

Demiterea primarului

ARTICOLUL 134.40

(1) Primarul poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în circumscripţia electorală în care a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din circumscripţia în care a fost ales, egal cu cel puţin 10% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(2) Primarul este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:

A) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;
B) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;
C) când şi-a schimbat domiciliul în altă localitate;

D) în caz de incompatibilitate;

E) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;

F) când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Vacanţa funcţiei

ARTICOLUL 134.41

(1) Vacanţa funcţiei de primar intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) În termen de 30 zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de primar, Autoritatea Electorală organizează alegeri pentru un nou primar.

Interimatul funcţiei

ARTICOLUL 134.42

Dacă funcţia de primar devine vacantă ori dacă primarul este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de către un consilier local, desemnat de consiliul local, cu votul majorității membrilor acestuia.

Actele primarului

ARTICOLUL 134.43

(1) În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz, de către secretarul localităţii.

(2) Dispoziţiile primarului sunt publicate pe site-ul primăriei.

Indemnizaţia şi celelalte drepturi

ARTICOLUL 134.44

Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale primarului se stabilesc prin lege.

Primarii sectoarelor municipiului Bucureşti

ARTICOLUL 134.45

Prevederile articolelor 134.31 – 134.44 se aplică, în mod corespunzător, şi primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL 3

Autorităţile judeţene

SECŢIUNEA 1

Consiliul judeţean

Rolul şi competenţa

ARTICOLUL 134.46

(1) Consiliul judeţean este organ deliberativ care adoptă hotărâri în toate problemele de interes judeţean, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau centrale.

(2) Consiliul judeţean nu poate adopta hotărâri care sunt contrare rezultatului unui referendum judeţean valabil.

(3) Cetăţenii pot aproba hotărâri, prin referendum judeţean, în orice domeniu, inclusiv hotărâri prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze hotărâri adoptate de consiliul judeţean, cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legii.

Alegerea consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.47

(1) Membrii consiliului judeţean sunt denumiţi consilieri judeţeni şi sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, şi pe bază de candidaturi independente, conform legii.

(2) Membrii consiliilor judeţene se aleg pe circumscripţii electorale, organizate pe judeţe.

(3) Numărul membrilor consiliilor judeţene este stabilit prin lege, în funcţie de numărul cetăţenilor cu drept de vot ai judeţului.

(4) Alegerile pentru consiliul judeţean se desfăşoară în prima duminică a lunii iunie a anului în care expiră mandatul consiliului, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 zile de la data dizolvării consiliului.

Candidaturile pentru alegerea membrilor consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.48

(1) Candidaţii la funcţia de consilier judeţean trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă domiciliul în judeţul în care candidează;

B) să aibă cel puţin studii liceale atestate prin diplomă de bacalaureat;

C) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor judeţului;

E) să prezinte electoratului propunerile de hotărâri ale consiliului judeţean, pentru adoptarea cărora se obligă să acţioneze, în calitate de consilier judeţean, dacă va fi ales.

(2) Propunerile de hotărâri pentru adoptarea cărora se obligă să acţioneze, dacă va fi ales, constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de consilier judeţean, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală şi Autoritatea Electorală, înainte de începerea campaniei electorale.

Durata mandatului

ARTICOLUL 134.49

(1) Consiliul judeţean este ales pentru un mandat de 4 ani care se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Consiliul judeţean îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de consiliul judeţean nou ales.

(3) Mandatul consiliului judeţean se prelungeşte, prin lege, în caz de război sau de catastrofă.

Validarea mandatului de consilier judeţean

ARTICOLUL 134.50

Validarea alegerii consilierilor judeţeni se face de către tribunalul în raza căruia se află judeţul, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei.

Constituirea consiliilor judeţene

ARTICOLUL 134.51

(1) Constituirea consiliilor judeţene se face în termen de 25 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Convocarea consilierilor judeţeni aleşi şi validaţi în funcţie se face de către voievod, în maximum 5
Zile de la pronunţarea hotărârii de validare. La şedinţa de constituire, participă prefectul sau reprezentantul său, precum şi voievodul sau, după caz, candidatul declarat câştigător la alegerile pentru funcţia de voievod.

(2) Şedinţa se desfăşoară în condiţii legale dacă participă cel puţin majoritatea consilierilor judeţeni aleşi şi validaţi.

(3) În şedinţa de constituire a consiliului judeţean, consilierii locali depun jurământul prevăzut prin lege.

(4) Consiliul judeţean se declară legal constituit, dacă majoritatea consilierilor judeţeni validaţi au depus jurământul. Constituirea consiliului judeţean se constată prin hotărâre, adoptată cu votul majorităţii consilierilor judeţeni validaţi.

Alegerea preşedintelui consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.52

(1) Consiliul judeţean alege dintre membrii săi, prin hotărâre adoptată cu votul deschis al majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care va conduce şedinţele consiliului şi va semna hotărârile adoptate de acesta.

(2) Consilierul judeţean ales în condiţiile alin. (1) poate fi schimbat din funcţie, la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor judeţeni, prin votul majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie.

Organizarea internă

ARTICOLUL 134.53

(1) Organizarea şi funcţionarea consiliului judeţean se stabileşte prin regulament propriu, elaborat potrivit legii.

(1) Consiliul judeţean îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Acestea au rolul să asigure fundamentarea hotărârilor ce se impun a fi adoptate.

(2) Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii judeţeni. La şedinţele fiecărei comisii a consiliului judeţean participă şi un reprezentant al Uniunii Judeţene a Asociaţiilor Comunitare.

(3) Comisiile de specialitate îşi aleg câte un preşedinte şi un secretar.

(4) Comisiile de specialitate analizează şi avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate.

(5) Comisiile de specialitate lucrează în plen şi iau hotărâri cu votul majorităţii membrilor lor.

(6) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean, respectându-se configuraţia politică rezultată în urma alegerilor locale.

(7) Consiliile judeţene pot organiza, din proprie iniţiativă sau la iniţiativa voievodului, după caz, comisii speciale de analiză şi verificare, pe perioadă determinată. Componenţa comisiilor speciale de analiză şi verificare, obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliului judeţean. Membrii comisiilor acţionează în limitele stabilite prin hotărâre.

Întrunirile consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.54

(1) Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare, o dată la două luni, la convocarea voievodului.

(2) Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea voievodului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului.

(3) În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judeţului convocarea consiliului judeţean se poate face de îndată.

Caracterul public al şedinţelor

ARTICOLUL 134.55

(1) Şedinţele consiliului judeţean sunt publice.

(2) Voturile consilierilor judeţeni, la fiecare hotărâre adoptată de consiliul judeţean, sunt la vedere, confirmate prin semnătură, şi sunt prezentate pe site-ul judeţului.

Mandatul consilierilor judeţeni

ARTICOLUL 134.56

(1) În exercitarea mandatului, consilierii judeţeni sunt în serviciul locuitorilor judeţului.

(2) Consilierii judeţeni sunt obligaţi să acţioneze şi să voteze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost aleşi. Consilierul judeţean care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală este demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii.

(3) Consilierii judeţeni intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a consiliului judeţean, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului.

(2) Calitatea de consilier judeţean încetează:

A) la data întrunirii legale a consiliului judeţean nou ales;

B) În caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;

C) în caz de demisie, sau de demitere;

D) în caz de deces.

Incompatibilităţi

ARTICOLUL 134.57

(1) Calitatea de consilier judeţean este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, inclusiv cu orice funcţie la regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital aflat în proprietate publică.

(2) Consilierii judeţeni nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii publice şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(3) Consilierul judeţean condamnat pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.

Răspunderea consilierilor judeţeni

ARTICOLUL 134.58

(1) Consilierii judeţeni răspund politic doar faţa de cei care i-au ales şi nu îşi pot pierde mandatul prin retragerea sprijinului politic de către partidele din partea cărora au candidat în alegeri.

(2) Consilierii judeţeni răspund juridic, individual, pentru încălcarea contractului electoral, dacă voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.

(3) Consilierii judeţeni răspund juridic, individual, pentru prejudiciile produse localităţii de hotărârile pentru care şi-au dat votul.

(4) Răspunderea consilierilor judeţeni pentru faptele prevăzute la alineatele (2) şi (3) este imprescriptibilă.

(5) Fiecare consilier judeţean prezintă, în scris, raportul anual asupra modului în care şi-a realizat obligaţiile asumate în campania electorală în care a fost ales. Raportul este prezentat în şedinţa consiliului organizată în acest scop, nu mai târziu de 31 martie a anului următor celui la care se referă. Raportul este arhivat şi pus la dispoziţia electoratului, pentru consultare, prin grija secretarului judeţului. Raportul este publicat pe site-ul judeţului.

Atribuţiile consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.59

(1) Consiliul judeţean exercită următoarele atribuţii, în condiţiile legii:

A) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului judeţean;

B) aprobă înfiinţarea, organizarea, statul de funcţii şi numărul de personal ale aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean, precum şi ale regiilor autonome de interes judeţean;

C) aprobă bugetul judeţului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; hotărăşte repartizarea pe comune, oraşe şi municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse;

D) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele judeţene, în condiţiile legii;

E) aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean;

F) hotărăşte darea în folosinţa instituţiilor publice sau a regiilor autonome din subordine a bunurilor aflate în proprietate publică şi în administrarea judeţului;

G) avizează, sau aprobă, documentaţiile de amenajare a teritoriului judeţului;

H) aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes judeţean;

I) coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean;

J) hotărăşte cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes judeţean;

K) hotărăşte cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor locale, în vederea promovării unor interese comune.

(2) Consiliul judeţean îndeplineşte orice alte atribuţii, cerute de realităţile economice şi sociale ale judeţului, potrivit Constituţiei şi legii.

Dizolvarea consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.60

(1) Consiliul judeţean se dizolvă de drept sau prin referendum judeţean.

(2) Consiliul judeţean se dizolvă de drept:

A) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de şase luni consecutiv;

B) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;

C) în situaţia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu şi nu se poate completa prin supleanţi.

D) dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 12 luni, cel puţin 3 hotărâri care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(3) Voievodul, secretarul localităţii sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alineatul (2). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.

(4) Consiliul judeţean poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condiţiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens Autorităţii Electorale de cel puţin 10% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale ale judeţului.

(5) Până la constituirea noului consiliu judeţean, voievodul sau, în absenţa acestuia, secretarul judeţului rezolvă problemele curente ale judeţului.

Suspendarea mandatului de consilier judeţean

ARTICOLUL 134.61

(1) Mandatul de consilier judeţean se suspendă de drept în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.

(2) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alineatul (1). Ordinul de suspendare se comunică de îndată consilierului judeţean.

(3) În cazul în care consilierul judeţean al cărui mandat a fost suspendat a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii.

Demiterea consilierilor judeţeni

ARTICOLUL 134.62

(1) Orice consilier judeţean poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în circumscripţia electorală în care a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din circumscripţia în care a fost ales, egal cu cel puţin 10% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(2) Consilierul judeţean este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:

A) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;
B) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;
C) când şi-a schimbat domiciliul în alt judeţ;

D) în caz de incompatibilitate;

E) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;

F) a lipsit nemotivat de la 3 şedinţe ordinare consecutive ale consiliului judeţean.

Iniţiativa propunerilor de hotărâri ale consiliului judeţean

ARTICOLUL 134.63

(1) Iniţiativa propunerilor de hotărâri ale consiliului judeţean aparţine, după caz, voievodului, consilierilor judeţeni sau unui număr de cetăţeni cu drept de vot egal cu cel puţin 10% din numărul cetăţenilor cu drept de vot ai judeţului.

(2) Titularii dreptului de iniţiativă prezintă propunerile lor de hotărâri preşedintelui consiliului judeţean.

(4) Propunerile de hotărâri vor fi dezbătute şi votate în plenul consiliului judeţean în termen de cel mult 60 zile de la data depunerii lor la preşedintele consiliului judeţean.

(5) În cazul în care consiliul judeţean respinge propunerea de hotărâre iniţiată de voievod, sau de cetăţeni, Autoritatea Electorală organizează referendum judeţean, în 45 zile de la data respingerii propunerii de către consiliul judeţean, pentru aprobarea hotărârii respinsă de consiliul judeţean.

(6) În cazul în care cetăţenii participanţi la referendumul judeţean aprobă hotărârea respinsă de consiliul judeţean, consiliul judeţean este dizolvat şi se organizează alegeri anticipate pentru alegerea unui nou consiliu judeţean.

Adoptarea hotărârilor

ARTICOLUL 134.64

Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor consiliului judeţean.

Comunicarea şi publicarea hotărârilor

ARTICOLUL 134.65

(1) Hotărârile consiliului judeţean sunt înregistrate, prin grija secretarului judeţului, într-un registru special şi sunt comunicate, de îndată, voievodului şi prefectului, dar nu mai târziu de 3 zile de la data adoptării.

(2) Hotărârile sunt publicate, la data adoptării, pe site-ul judeţului.

(3) Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.

Consiliul general al municipiului Bucureşti

ARTICOLUL 134.66

Prevederile articolelor 134.46 – 134.65 se aplică, în mod corespunzător, şi consiliului general al municipiului Bucureşti.

SECŢIUNEA a 2-a

Voievodul

Rolul voievodului

ARTICOLUL 134.67

(1) Voievodul exercită componenta executivă a autorităţii judeţene. El este şeful administraţiei publice judeţene şi al aparatului propriu de specialitate, pe care îl conduce şi îl controlează.

(2) Voievodul răspunde, în faţa cetăţenilor judeţului, de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene, în condiţiile legii.

(3) Voievodul conduce serviciile publice judeţene.

(4) Voievodul reprezintă judeţul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

(5) Voievodul participă la şedinţele consiliului judeţean şi are dreptul să îşi exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.

Alegerea voievodului

ARTICOLUL 134.68

(1) Voievodul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Voievozii se aleg pe circumscripţii electorale, prin scrutin uninominal.

(3) Alegerile pentru funcţia de voievod se desfăşoară în aceiaşi zi cu alegerile pentru consiliul judeţean, în prima duminică a lunii iunie a anului în care expiră mandatul consiliului, sau tot într-o zi de duminică, în cel mult 45 zile de la data când a intervenit vacanţa funcţiei de voievod.

(4) Candidaţii la funcţia de voievod trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să aibă domiciliul în judeţul în care candidează;

B) să aibă studii superioare;

C) să se fi remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca luptători activi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor judeţului;

E) să prezinte electoratului Programul de dezvoltare al judeţului pe următorii 4 ani, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de voievod, dacă va fi ales.

(5) Programul de dezvoltare al judeţului constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de voievod, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electorilor, pe toată durata campaniei electorale. Câte un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală şi Autoritatea Morală, înainte de începerea campaniei electorale.

(6) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale ale judeţului.

(7) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

(8) O persoană poate îndeplini funcţia de voievod al aceluiaşi judeţ pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

Validarea mandatului de voievod

ARTICOLUL 134.69

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de voievod este validat de către tribunalul în raza căreia se află judeţul, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa consiliului judeţean jurământul stabilit prin lege.

Durata mandatului

ARTICOLUL 134.70

(1) Mandatul voievodului este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Voievodul îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către voievodul nou ales.

(3) Mandatul voievodului poate fi prelungit, prin lege, în caz de război sau de catastrofă.

Mandatul voievodului

ARTICOLUL 134.71

(1) În exercitarea mandatului, voievodul este în serviciul locuitorilor judeţului.

(2) Voievodul este obligat să acţioneze în conformitate cu angajamentele asumate în campania electorală, în care au fost ales. Voievodul care îşi încalcă angajamentele asumate în campania electorală este demis, prin referendum, potrivit Constituţiei şi legii.

(3) Calitatea de voievod încetează:

A) la data depunerii jurământului de către voievodul nou ales;

B) în caz de demisie, sau de demitere;

C) în caz de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor;

C) în caz de deces.

Incompatibilităţi

ARTICOLUL 134.72

(1) Calitatea de voievod este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(2) Voievodul nu poate interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii publice şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(3) Voievodul condamnat pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie pierde mandatul şi este pedepsit cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.

Răspunderea voievodului

ARTICOLUL 1134.73

(1) Voievodul răspunde politic doar faţa de cei care l-au ales şi nu îşi poate pierde mandatul prin retragerea sprijinului politic de către partidul din partea căruia a candidat în alegeri.

(2) Voievodul răspunde juridic pentru încălcarea contractului electoral, dacă dispoziţiile adoptate de el în exercitarea mandatului contravin obligaţiilor asumate prin contractul electoral.

(3) Voievodul răspunde juridic pentru prejudiciile produse localităţii de dispoziţiile adoptate de el în exercitarea mandatului.

(4) Răspunderea voievodului pentru faptele prevăzute la alineatele (2) şi (3) este imprescriptibilă.

Atribuţiile voievodului

ARTICOLUL 134.74

(1) Voievodul îndeplineşte următoarele atribuţii, în condiţiile legii:

A) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor celorlalte autorităţi ale statului şi ale Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean;

A) exercită funcţia de ordonator principal de credite, pentru bugetul judeţului;

C) propune consiliului judeţean spre aprobare înfiinţarea şi reorganizarea, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale aparatului propriu de specialitate, ale instituţiilor publice şi ale regiilor autonome de interes judeţean.

D) întocmeşte proiectul bugetului judeţean şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeţean;

E) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean;

F) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative;

(2) Voievodul îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege.

(3) Voievodul prezintă, în scris, raportul anual asupra modului în care a fost realizat Programul de dezvoltare a judeţului pe care l-a asumat în campania electorală în care a fost ales. Raportul este prezentat în şedinţa consiliului organizată în acest scop, nu mai târziu de 31 martie a anului următor celui la care se referă. Raportul este arhivat şi pus la dispoziţia electoratului, pentru consultare, prin grija secretarului judeţului. Raportul este publicat pe site-ul judeţului.

Suspendarea din funcţie

ARTICOLUL 134.75

(1) Voievodul este suspendat, de drept, în cazul în care este arestat preventiv.

(2) Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea voievodului.

(3) Ordinul de suspendare se comunică de îndată voievodului.

(4) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (2).

(5) Dacă voievodul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii.

(6) În cazul în care încalcă prevederile Constituţiei şi ale legii, voievodul este suspendat din funcţie de către consiliul judeţean, prin votul majorităţii membrilor acestuia.

(7) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului judeţean.

(8) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează referendum judeţean pentru demiterea voievodului.

(9) Dacă cetăţenii, prin referendum judeţean, resping propunerea de suspendare aprobată de consiliul judeţean, consiliul judeţean este dizolvat şi se organizează alegeri anticipate pentru alegerea unui nou consiliu judeţean.

Demiterea voievodului

ARTICOLUL 134.76

(1) Voievodul poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat în circumscripţia electorală în care a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din circumscripţia în care a fost ales, egal cu cel puţin 10% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(2) Voievodul este demis, de drept, din funcţie, în următoarele cazuri:

A) când se constată, după validarea mandatului, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii;
B) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate sau la pierderea drepturilor electorale;
C) când şi-a schimbat domiciliul în alt judeţ;

D) în caz de incompatibilitate;

E) când şi-a dat demisia din partidul politic sau din formaţiunea politică din partea căreia a fost ales sau când s-a înscris într-un alt partid politic sau altă formaţiune politică;

F) când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 6 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Vacanţa funcţiei

ARTICOLUL 134.77

(1) Vacanţa funcţiei de voievod intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) În termen de 30 zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de voievod, Autoritatea Electorală organizează alegeri pentru un nou voievod.

Interimatul funcţiei

ARTICOLUL 134.78

Dacă funcţia de voievod devine vacantă ori dacă voievodul este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de către un consilier judeţean, desemnat de consiliul judeţean, cu votul majorității membrilor acestuia.

Actele voievodului

ARTICOLUL 134.79

(1) În exercitarea atribuţiilor sale, voievodul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz, de către secretarul judeţului.

(2) Dispoziţiile voievodului sunt publicate pe site-ul judeţului.

Indemnizaţia şi celelalte drepturi

ARTICOLUL 134.80

Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale voievodului se stabilesc prin lege.

Primarul general al municipiului Bucureşti

ARTICOLUL 134.81

Prevederile articolelor 134.67 – 134.80 se aplică, în mod corespunzător, şi primarului general al municipiului Bucureşti.

159. După Titlul III.1, se introduce un nou titlu, Titlul III.2, astfel:

Denumirea titlului va fi: „Asociaţiile comunitare”

Titlul va avea următorul cuprins:

Constituirea şi rolul

ARTICOLUL 134.82

„(1) În localităţile ţării se constituie asociaţii comunitare, din care fac parte toţi cetăţenii cu drept de vot ai localităţilor. În municipiul Bucureşti, asociaţiile comunitare se constituie în fiecare sector al municipiului.

(2) Asociaţiile comunitare asigură cadrul organizatoric prin care cetăţenii ţării participă direct la exercitarea suveranităţii poporului, la luarea deciziilor politice care le afectează viaţa lor şi a comunităţilor lor, prin care ei controlează nemijlocit activitatea autorităţilor locale şi a autorităţilor statului.

Organizarea şi funcţionarea

ARTICOLUL 134.83

(1) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor comunitare se stabilesc prin lege. Asociaţiile comunitare sunt persoane juridice de drept public.

(2) Organul suprem de conducere al asociaţiei comunitare este adunarea generală, la care participă toţi membrii asociaţiei, direct, sau prin reprezentanţi aleşi de adunări cetăţeneşti organizate în subunităţile localităţii – cătune, sate, străzi, cartiere etc. – Potrivit statutului asociaţiei.

(3) Adunarea generală a asociaţiei comunitare se întruneşte o dată la 4 ani, cu două săptămâni înainte de alegerile locale, sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui asociaţiei, sau la cererea a cel puţin 5% din numărul membrilor asociaţiei.

(4) Adunarea generală a asociaţiei alege, din rândul membrilor săi, un preşedinte al asociaţiei şi un comitet de conducere al asociaţiei, care conduc activitatea asociaţiei între două adunări generale şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute în statutul asociaţiei. Numărul membrilor comitetului de conducere al asociaţiei este egal cu jumătate plus unu din numărul membrilor consiliului local.

(5) Persoanele care candidează la funcţia de preşedinte sau de membru al comitetului de conducere al asociației comunitare trebuie să nu fie şi să nu fi fost membri ai unui partid politic.

(6) În fiecare judeţ, se constituie Uniunea Judeţeană a Asociaţiilor Comunitare, din care fac parte asociaţiile comunitare din toate localităţile judeţului. În municipiul Bucureşti se constituie Uniunea Municipală a Asociaţiilor Comunitare.

(7) Adunarea generală a Uniunii Judeţene a Asociaţiilor Comunitare este formată din preşedinţii şi membrii comitetelor de conducere ai asociaţiilor comunitare componente ale uniunii.

(8) Adunarea generală a Uniunii Judeţene a Asociaţiilor Comunitare alege, din rândul membrilor săi, un preşedinte al uniunii şi un comitet de conducere al uniunii, care conduc activitatea uniunii între două adunări generale şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute în statutul uniunii. Numărul membrilor comitetului de conducere al uniunii este egal cu jumătate plus unu din numărul membrilor consiliului judeţean.

(9) Adunarea generală a uniunii judeţene se întruneşte o dată la 4 ani, cu trei săptămâni înainte de alegerile locale, sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui uniunii, sau la cererea a cel puţin 10% din numărul membrilor uniunii.

(10) Se constituie Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, din care fac parte uniunile judeţene ale asociaţiilor comunitare.

(11) Adunarea generală a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare este formată din preşedinţii şi membrii comitetelor de conducere ai uniunilor judeţene ale asociaţiilor comunitare.

(12) Adunarea generală a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare alege, din rândul membrilor săi, un preşedinte al uniunii şi un comitet de conducere al uniunii, care conduc activitatea uniunii între două adunări generale şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute în statutul uniunii. Numărul membrilor comitetului de conducere al uniunii este egal cu jumătate din judeţele ţării plus municipiul Bucureşti.

(13) Adunarea generală a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare se întruneşte o dată la 4 ani, cu patru săptămâni înainte de alegerile parlamentare, sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui uniunii, sau la cererea a cel puţin 10% din numărul membrilor uniunii.

(14) În cadrul Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare, funcţionează Sfatul Ţării, ca organ consultativ al Uniunii.

(15) Sfatul Ţării este constituit din 51 membri aleşi de Adunarea Generală a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare dintre personalităţile vieţii publice româneşti, în vârstă de peste 50 de ani, care nu au fost şi nu sunt membrii unui partid politic, care s-au remarcat ca luptători pentru drepturile şi libertăţile românilor, ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească viaţa economică şi socială a ţării.

(16) Mandatul membrilor Sfatului Ţării este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Adunării Generale a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare. În timpul mandatului, membrii Sfatului Ţării nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(17) Sfatul Ţării emite opinii referitoare la toate deciziile care urmează a fi luate de Adunarea Generală a Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare, de preşedintele uniunii ori de comitetul de conducere al uniunii. Opiniile Sfatului Ţării sunt publicate pe site-ul Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Comunitare şi în Monitorul Oficial al României.

(14) Primarii localităţilor sunt obligaţi să asigure spaţii adecvate pentru întrunirea adunărilor generale ale asociaţiilor comunitare şi a uniunilor acestora, precum şi pentru desfăşurarea activităţii organelor lor de conducere.

15) Adunarea generală a asociaţiei comunitare poate hotărî ca membrii asociaţiei să contribuie, benevol, cu munca lor, sau cu sume băneşti, pentru crearea sau achiziţionarea de bunuri care intră şi rămân în proprietatea publică a comunităţii şi în administrarea autorităţii locale.

(16) Cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii asociaţiilor comunitare, a uniunilor judeţene şi a uniunii naţionale ale asociaţilor comunitare sunt finanţate de la bugetul de stat, potrivit legii.

(17) Autorităţile statului şi autorităţile locale sunt obligate să pună la dispoziţia organelor de conducere ale asociaţiilor comunitare toate datele şi informaţiile pe care acestea le solicită, în îndeplinirea atribuţiilor lor constituţionale.

Atribuţiile asociaţiilor comunitare

ARTICOLUL 134.84

Asociaţiile comunitare îndeplinesc următoarele atribuţii:

A) supraveghează modul în care persoanele alese sau numite în funcţii publice îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractele electorale, sau prin contractele de muncă, şi aduc la cunoştinţa Avocatului Poporului şi a Autorităţii Morale orice încălcări ale acestor obligaţii;

B) sesizează procuratura atunci când constată că un funcţionar public a încălcat legea;

C) culeg propuneri formulate de membrii lor referitoare la soluţionarea problemelor cu care aceştia se confruntă şi le aduc la cunoştinţa autorităţilor locale şi autorităţilor statului;

D) asigură consilierea membrilor lor în formularea de propuneri de hotărâri care trebuie adoptate de consiliul local, sau prin referendum, ori în formularea de iniţiative legislative, care trebuie adoptate de Parlament, sau prin referendum;

E) asigură consilierea membrilor lor în iniţierea de referendumuri locale, judeţene şi naţionale;

F) organizează investigaţii şi cercetări asupra consecinţelor pe care hotărârile autorităţilor locale şi ale autorităţilor statului le au asupra vieţii cetăţenilor, asupra localităţilor, asupra judeţelor, asupra ţării, în urma cărora întocmesc rapoarte pe care le aduc la cunoştinţa membrilor lor;

G) organizează investigaţii şi cercetări asupra modului în care sunt cheltuiţi banii bugetelor locale, ai bugetelor judeţene şi ai bugetului de stat, în urma cărora întocmesc rapoarte pe care le aduc la cunoştinţa membrilor lor şi a Curţii de Conturi;

H) organizează investigaţii şi cercetări asupra consecinţelor negative pe care activităţile desfăşurate de agenţii economici le au asupra vieţii, asupra patrimoniului natural şi cultural al localităţilor ţării, în urma cărora întocmesc rapoarte, pe care le aduc la cunoştinţa membrilor lor, a autorităţilor locale şi autorităţilor statului, cu atribuţii în contracararea acestor consecinţe;

I) organizează investigaţii şi cercetări asupra modului în care autorităţile statului şi autorităţile locale îşi îndeplinesc atribuţiile stabilite prin Constituţie şi prin lege, în urma cărora întocmesc rapoarte pe care le aduc la cunoştinţa membrilor lor şi a autorităţilor respective;

J) organizează manifestaţii de protest ale membrilor lor împotriva actelor normative adoptate de autorităţile locale ori de autorităţile statului prin încălcarea legii, împotriva acţiunilor acestor autorităţi care încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor, precum şi împotriva agenţilor economici a căror activitate are consecinţe negative asupra vieţii, asupra patrimoniului natural şi cultural al localităţilor ţării;

K) emit opinii asupra proiectelor de hotărâri care urmează a fi adoptate de consiliile locale sau judeţene, sau prin referendum, pe care le aduc la cunoştinţa consiliilor respective şi a membrilor lor;

L) emit opinii asupra proiectelor de acte normative care urmează a fi adoptate de Guvern şi de ministere, pe care le aduc la cunoştinţa Guvernului şi a membrilor lor;

M) emit opinii asupra proiectelor de legi care urmează a fi adoptate de Parlament, sau prin referendum, pe care le aduc la cunoştinţa Parlamentului şi a membrilor lor;

N) emit opinii asupra persoanelor care candidează pentru ocuparea funcţiilor publice, pe care le aduc la cunoştinţa membrilor lor, a electoratului şi a autorităţilor mandatate cu numirea în funcţii publice;

O) numesc reprezentanţii lor în comisiile de evaluare şi selecţie ale proiectelor finanţate de la Fondul Naţional de Capital Distributiv;

P) numesc reprezentanţii lor în Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Mediatic Naţional, Consiliul Financiar Naţional, Consiliul Electoral Naţional, Consiliul Statistic Naţional, Consiliul Naţional de Integritate, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă, Tehnologie, Inovare şi Dezvoltare, în consiliile tehnico-ştiinţifice ale ministerelor, în consiliile de supraveghere ale Băncii Naţionale a României, Fondului Naţional de Capital Distributiv, Fondului Naţional de Pensii Publice, Fondului Naţional de Şomaj, Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate, Casei de Economii şi Consemnaţiuni, regiilor naţionale şi locale, în comisiile permanente şi speciale ale Camerei Reprezentanţilor, ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale, în birourile electorale.

ARTICOLUL 135

Economia

(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă şi concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

A) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

B) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

C) stimularea cercetării științifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecția dreptului de autor;

D) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul naţional;

E) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menținerea echilibrului ecologic;

F) crearea condiţiilor necesare pentru creșterea calității vieții;

G) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.

160. Articolul 135 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Economia României este economie democratică, bazată pe proprietatea privată asupra capitalului, larg distribuită în masa cetăţenilor ţării, pe libera iniţiativă şi pe concurenţă, pe încurajarea muncii productive şi pe distribuirea echitabilă a rezultatelor activităţii economice între participanţii la această activitate.

(2) Statul este obligat să ia măsuri care să asigure:

A) libertatea comerţului cu protejarea concurenţei loiale;

B) împiedicarea speculei şi a însuşirii de venituri necuvenite;

C) remunerarea echitabilă a factorilor de producţie, prin creşterea continuă a ponderii remunerării muncii în valoarea totală a veniturilor create în economia naţională;

D) distribuţia echitabilă a veniturilor obţinute din muncă, prin reducerea continuă a raportului dintre salariul minim brut şi salariul mediu brut realizat în economia naţională;

E) constituirea şi administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv, care să colecteze cel puţin o cincime din Produsul Intern Brut al ţării şi să fie utilizat pentru împroprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv: terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente, brevete, licenţe etc.;

F) constituirea şi administrarea Fondului Naţional de Pensii Publice, astfel încât pensia publică să fie cât mai apropiată de valoarea salariului mediu realizat de fiecare participant în perioada minimă de contribuţie, stabilită prin lege;

G) protejarea capitalului național, astfel încât acesta să deţină o pondere crescândă în totalul capitalului utilizat în economia naţională;

H) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, astfel încât valoarea produselor şi serviciilor realizate cu tehnologii româneşti să deţină o pondere crescândă în Produsul Intern Brut al ţării;

I) exploatarea resurselor naturale ale ţării, aflate în proprietate publică, în concordanţă cu interesul naţional, prin regii autonome şi instituţii ale statului român, cu obligaţia statului de a se îngriji şi de zestrea de resurse naturale lăsată generaţiilor viitoare;

J) furnizarea de servicii publice gratuite, de bună calitate, pentru toţi cetăţenii ţării;

K) ocrotirea mediului înconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic;

L) dezvoltarea economică echilibrată a tuturor localităţilor şi judeţelor ţării;

M) aplicarea politicilor de dezvoltate economică ale Uniunii Europene, în concordanţă cu interesul naţional.”

(3) Statul este obligat să ţină evidenţa indicatorilor economici prevăzuţi la alineatul (2), literele c)-h) şi să publice nivelul şi dinamica acestor indicatori în Anuarul Statistic al României.

(4) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al României sunt obligaţi să includă indicatorii economici prevăzuţi la alineatul (2) în Programele Naţionale de Dezvoltare ale României supuse aprobării poporului în campaniile pentru alegerile prezidenţiale.

(5) Este interzisă încheierea de contracte de natură economică cu clauze secrete între statul român, regiile autonome, instituţiile publice şi autorităţile locale române, pe de o parte, şi terţi, pe de altă parte. “

161. După articolul 135, se introduce un nou articol, 135.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Fondul Naţional de Capital Distributiv”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.1

(1) Fondul Naţional de Capital Distributiv este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului.

(2) Obiectivele Fondului Naţional de Capital Distributiv sunt:

A) crearea unei surse sigure şi permanente pentru realizarea de investiţii productive, generatoare de venituri şi locuri de muncă;

B) despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul de care au fost deposedaţi abuziv prin Legea 15/1990 şi de profiturile realizate de acest capital;

C) împroprietărirea continuă cu capital a cetăţenilor ţării, astfel încât, în România, să funcţioneze o economie democratică, în care majoritatea capitalului să intre şi să rămână în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor.

(3) Veniturile Fondului Naţional de Capital Distributiv se formează din următoarele surse:

A) impozitul progresiv pe proprietăţi;

B) venituri din capitalul aflat în administrarea Fondul Naţional de Capital Distributiv;

C) venituri încasate de stat prin aplicarea prevederilor legale referitoare la controlul averilor;

D) alte surse prevăzute de lege.

(4) Impozitul progresiv pe proprietăţi se stabileşte astfel încât, din sursele prevăzute la alineatul (3), să se asigure preluarea la Fondul Naţional de Capital Distributiv a echivalentului a o cincime din Produsul Intern Brut al României, în fiecare an.

(5) Veniturile colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt folosite pentru finanţarea de proiecte de investiţii productive, implementate în România, elaborate în conformitate cu prevederile Strategiei de Dezvoltare a României. Investiţiile productive sunt cheltuieli efectuate pentru crearea de noi mijloace fixe, definite potrivit legii.

(6) Veniturile colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt repartizate pe Programe Operaţionale Sectoriale, potrivit legii, astfel încât să se asigure dezvoltarea echilibrată şi sustenabilă a tuturor ramurilor şi sectoarelor de activitate generatoare de venituri şi locuri de muncă.

(7) Fiecare cetăţean al României, în vârstă de peste 18 ani, care este pensionar al statului român, sau angajat printr-un contract de muncă în România, sau care desfăşoară activităţi economice independente autorizate în România, sau care a părăsit România după data de 22 decembrie 1989, în căutarea unui loc de muncă, este îndreptăţit să devină beneficiar al Fondului Naţional de Capital Distributiv şi să primească de la acesta o cotă individuală egală cu echivalentul sumei de 100.000 de lei, o singură dată, pe care să o folosească pentru finanţarea de proiecte de investiţii, potrivit prezentei legi. Valoarea cotei individuale poate fi modificată, prin lege, în funcţie de inflaţie şi de evoluţia Produsului Intern Brut al României şi a numărului cetăţenilor României.

(8) Cetăţenii pot folosi cotele lor individuale primite de la Fondul Naţional de Capital Distributiv pentru finanţarea de proiecte iniţiate de ei, în calitate de persoane fizice autorizate, potrivit legii, sau ca aport la capitalul social al unor persoane juridice, în care ei sunt membri, ca asociaţi sau acţionari, aport folosit pentru finanţarea de proiecte iniţiate de aceste persoane juridice. Cetăţenii pot folosi cotele lor individuale primite de la Fondul Naţional de Capital Distributiv şi pentru cumpărarea de capital oferit spre vânzare de Fond.

(9) Sumele colectate în Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt transformate în cote individuale şi sunt puse la dispoziţia beneficiarilor Fondului, eşalonat, prin concursuri de proiecte, organizate potrivit legii. Concursurile de proiecte se organizează anual, separat pentru fiecare Program Operaţional Sectorial. Sunt selectate şi admise la finanţare proiectele care obţin cel mai mare număr de puncte.

(10) Capitalul rezultat din realizarea proiectelor de investiţii intră în proprietatea privată a persoanelor care au iniţiat proiectele finanţate cu bani primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv.

(11) Întregul capital aflat în proprietatea privată a satului român la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu este trecut în patrimoniul administrat de regii autonome, trece în administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv.

(12) Întregul capital vândut ilegal de satul român până la data intrării în vigoare a prezentei legi este confiscat şi este trecut în administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv.

(13) Fondul Naţional de Capital Distributiv este obligat să folosească o parte din veniturile sale pentru răscumpărarea capitalului vândut legal de statul român până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Răscumpărarea se face la preţul la care capitalul a fost vândut, indexat cu rata inflaţiei şi corectat cu investiţiile făcute de cumpărător şi cu profiturile însuşite de acesta. După răscumpărare, acest capital este trecut în administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv.

(14) Fondul Naţional de Capital Distributiv este obligat să transfere în administrarea Fondului Naţional de Pensii Publice partea din valoarea capitalului trecut în administrarea sa, prin aplicarea prevederilor alineatelor (11), (12) şi (13), egală cu valoarea activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice, stabilită potrivit legii.

(15) Fondul Naţional de Capital Distributiv este obligat să ofere spre vânzare întregul capital rămas în administrarea sa beneficiarilor Fondului, care îl pot cumpăra numai cu cotele individuale primite de la Fond.

(16) Fondul Naţional de Capital Distributiv finanţează integral valoarea proiectelor iniţiate de beneficiarii Fondului, care sunt aprobate a fi cofinanţate şi din alte surse, inclusiv din fonduri ale Uniunii Europene, urmând să recupereze de la finanţatorii respectivi părţile cofinanţate de aceştia, potrivit legii.

(17) Fondul Naţional de Capital Distributiv poate înfiinţa societăţi comerciale pe acţiuni având ca scop crearea de capacităţi de producţie noi în diverse ramuri ale economiei naţionale. După punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie, Fondul oferă spre vânzare acţiunile respectivelor societăţi comerciale, care pot fi cumpărate numai de beneficiarii Fondului, în limita cotelor individuale primite de la Fond.

(18) Activele create sau achiziţionate cu bani primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv nu pot fi înstrăinate.

(19) Tinerii, în vârstă de până la 35 de ani, care nu au şi nu au avut o locuinţă în proprietate, pot opta ca jumătate din cota lor individuală să fie folosită pentru plata parţială sau integrală a preţului primei lor locuinţe.

(20) Fondul Naţional de Capital Distributiv este condus de un Guvernator, numit de Preşedintele României.

(21) Guvernatorul Fondului Naţional de Capital Distributiv trebuie să aibă pregătire economică superioară, înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 10 ani în activităţi financiar-bancare sau în învăţământul economic superior şi să se fi remarcat ca autor şi promotor de proiecte menite să îmbunătăţească funcţionarea economiei româneşti.

(22) Funcţia de Guvernator al Fondului Naţional de Capital Distributiv este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(23) În exercitarea atribuţiilor sale, Guvernatorul Fondului Naţional de Capital Distributiv emite decizii care se publică pe site-ul Fondului Naţional de Capital Distributiv şi în Monitorul Oficial al României.

(24) În cadrul Fondului Naţional de Capital Distributiv, funcţionează Consiliul de Supraveghere, ca organ consultativ al Guvernatorului Fondului Naţional de Capital Distributiv.

(25) Consiliul de Supraveghere este constituit din 7 experţi în domeniul finanţelor, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale economiştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele României.

(26) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească funcţionarea economiei româneşti.

(27) Mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui României.

(28) Consiliul de Supraveghere avizează toate deciziile Guvernatorului Fondului Naţional de Capital Distributiv. Avizele Consiliul de Supraveghere se publică pe site-ul Fondului Naţional de Capital Distributiv şi în Monitorul Oficial al României.

(29) Organizarea şi funcţionarea Fondului Naţional de Capital Distributiv se stabilesc prin lege.”

162. După articolul 135.1, se introduce un nou articol, 135.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Fondul Naţional de Pensii Publice”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.2

(1) Fondul Naţional de Pensii Publice este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului

(2) Fondul Naţional de Pensii Publice se alimentează cu contribuţiile pentru pensii publice plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege. În caz de nevoie, statul român poate sprijini Fondul Naţional de Pensii Publice cu sume alocate de la bugetul de stat, potrivit legii. Cetăţenii pot participa şi la fonduri de pensii private, care sunt facultative.

(3) Contribuţiile pentru pensii publice sunt astfel stabilite şi administrate încât să se asigure fiecărui participant la fond o pensie cât mai apropiată de valoarea salariului mediu realizat de el în perioada minimă de contribuţie, stabilită prin lege;

(4) Pensiile de la Fondul Naţional de Pensii Publice se calculează şi se acorda pe baza principiului contributivităţii.

(5) Veniturile Fondului Naţional de Pensii Publice sunt folosite pentru plata pensiilor cuvenite participanţilor la Fond.

(6) Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional de Pensii Publice sunt păstrate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, în depozite purtătoare de dobânzi.

(7) Este interzisă utilizarea resurselor Fondului Naţional de Pensii Publice pentru finanţarea cheltuielilor bugetului public naţional.

(8) Prevederile alineatelor (20)-(29) ale articolului 135.1 se aplică, în mod corespunzător, şi Fondului Naţional de Pensii Publice.”

163. După articolul 135.2, se introduce un nou articol, 135.3, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional de Şomaj”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.3

(1) Fondul Naţional de Şomaj este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului.

(2) Fondul Naţional de Şomaj se alimentează cu contribuţiile pentru şomaj plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege. În caz de nevoie, statul român poate sprijini Fondul Naţional de Şomaj cu sume alocate de la bugetul de stat, potrivit legii.

(3) Contribuţiile pentru şomaj sunt astfel stabilite şi administrate încât să se asigure fiecărui participant la fond o indemnizaţie de şomaj de 6 luni de o valoare cât mai apropiată de valoarea salariului mediu realizat de el în ultimii 3 ani de angajare.

(4) Veniturile Fondului Naţional de Şomaj sunt folosite pentru plata indemnizaţiilor de şomaj cuvenite participanţilor la Fond.

(5) Prevederile alineatelor (6)-(8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător şi Fondului Naţional de Şomaj.”

164. După articolul 135.3, se introduce un nou articol, 135.4, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.4

(1) Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului

(2) Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate se alimentează cu contribuţiile pentru asigurări de sănătate plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege. În caz de nevoie, statul român poate sprijini Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate cu sume alocate de la bugetul de stat, potrivit legii. Cetăţenii pot participa şi la fonduri de asigurare medicală privată, care sunt facultative.

(3) Contribuţiile pentru asigurări de sănătate sunt astfel stabilite şi administrate încât să se asigure fiecărui participant la fond plata serviciilor medicale şi medicamentelor de care are nevoie.

(4) Prevederile alineatelor (6)-(8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător, şi Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate.”

165. După articolul 135.4, se introduce un nou articol, 135.5, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional pentru Inovare”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.5

(1) Fondul Naţional pentru Inovare este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului.

(2) Fondul Naţional pentru Inovare se alimentează cu redevenţele plătite pentru fabricarea produselor şi utilizarea tehnologiilor realizate prin aplicarea invenţiilor şi inovaţiilor finanţate de Fond. În caz de nevoie, statul român poate sprijini Fondul Naţional pentru Inovare cu sume alocate de la bugetul de stat, potrivit legii.

(3) Veniturile Fondului Naţional pentru Inovare sunt folosite pentru finanţarea activităţii de cercetare aplicată efectuată pentru transformarea invenţiilor şi ideilor inovatoare în noi tehnologii şi produse destinate comercializării.

(4) Prevederile alineatelor (6)-(8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător, şi Fondului Naţional pentru Inovare.”

166. După articolul 135.5, se introduce un nou articol, 135.6, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional pentru Mediu”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.6

(1) Fondul Naţional pentru Mediu este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului.

(2) Fondul Naţional pentru Mediu se alimentează cu amenzile plătite pentru alterarea mediului.

3) Veniturile Fondului Naţional pentru Mediu sunt folosite pentru refacerea mediului alterat şi pentru menţinerea echilibrului ecologic.

(4) Prevederile alineatelor (6)-(8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător, şi Fondului Naţional pentru Mediu.”

167. După articolul 135.6, se introduce un nou articol, 135.7, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Fondul Naţional Valutar de Rulment”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.7

(1) Fondul Naţional Valutar de Rulment este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Guvernului.

(2) Fondul Naţional Valutar de Rulment se creează, potrivit legii, prin cumpărarea de active valutare cu sumele băneşti provenite din:

A) emisiunile monetare efectuate de Banca Naţională a României;

B) excedentele bugetului de stat.

(3) Fondul Naţional Valutar de Rulment se completează cu veniturile produse de activele valutare deţinute de Fond.

(4) Este interzisă contractarea de împrumuturi pentru sporirea Fondul Naţional Valutar de Rulment.

(5) Este interzisă acordarea de împrumuturi din Fondul Naţional Valutar de Rulment.

(6) Activele valutare deţinute de Fondul Naţional Valutar de Rulment sunt folosite numai pentru efectuarea de plăţi externe în situaţii excepţionale, când ţara se află în stare de mobilizare, de război, de urgenţă sau de asediu.

(7) Activele valutare deţinute de Fondul Naţional Valutar de Rulment se află în proprietatea publică a poporului român şi sunt administrate de către statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

(8) Prevederile alineatelor (7) şi (8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător, şi Fondului Naţional Valutar de Rulment.”

168. După articolul 135.7, se introduce un nou articol, 135.8, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Casa de Economii şi Consemnaţiuni”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.8

(1) Casa de Economii şi Consemnaţiuni, prescurtat CEC, este instituţie de credit, cu personalitate juridică, al cărui capital se află în proprietate publică şi în administrarea statului român.

(2) Casa de Economii şi Consemnaţiuni are ca obiectiv fundamental dezvoltarea spiritului de economisire şi de buna gospodărire a banului, precum şi păstrarea în siguranţă a disponibilităţilor băneşti ale cetăţenilor ţării şi investirea acestora pentru creşterea capacităţilor de producţie ale ţării.

(3) Disponibilităţile băneşti ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni sunt folosite, exclusiv, pentru acordarea de credite pentru investiţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

(4) Depozitele băneşti constituite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sunt garantate integral de statul român, potrivit legii.

(4) Profiturile realizate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni se fac venituri la Fondul Naţional de Capital Distributiv.

(5) Prevederile alineatelor (7) şi (8) ale articolului 135.2 se aplică, în mod corespunzător, şi Casei de Economii şi Consemnaţiuni.”

169. După articolul 135.8, se introduce un nou articol, 135.9, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Regiile autonome”

Cuprinsul articolului va fi:

“Articolul 135.9

(1) Regiile autonome sunt agenţi economici, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate producţia şi furnizarea de bunuri şi servicii de uz şi de interes public, prin administrarea capitalului aflat în proprietate publică.

(2) Regiile autonome se constituie în acele sectoare ale economiei naţionale care au caracter de monopol natural sau monopol de stat ori care prezintă importanţă strategică pentru poporul român, în ansamblul său, sau pentru comunităţile locale al ţării.

(3) Regiile autonome se înfiinţează, prin lege, în subordinea Guvernului, sau prin hotărâre a consiliului local, în subordinea primarului localităţii.

(4) Profiturile realizate de regiile autonome se fac venituri la Fondul Naţional de Capital Distributiv.

(5) Toate societăţile şi companiile naţionale care exploatează activităţi constituind monopol de stat se reorganizează ca regii autonome.

(6) Regia Autonomă este condusă de un Administrator, numit de Preşedintele României, pentru regiile subordonate Guvernului, şi de primar, pentru regiile subordonate consiliului local.

(7) Administratorul Regiei Autonome trebuie să aibă pregătire economică superioară, înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 10 ani în activităţi financiar-bancare sau în învăţământul economic superior şi să se fi remarcat ca autor şi promotor de proiecte menite să îmbunătăţească funcţionarea economiei naţionale, ori a economiei locale, după caz.

(8) Funcţia de Administrator al Regiei Autonome este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.

(9) În exercitarea atribuţiilor sale, Administratorul Regiei Autonome emite decizii care se publică pe site-ul Regiei şi în Monitorul Oficial al României.

(10) În cadrul Regiei Autonome, funcţionează Consiliul de Supraveghere, ca organ consultativ al Administratorului Regiei.

(11) Consiliul de Supraveghere este constituit din 7 experţi în domeniul finanţelor, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale economiştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, sau de Asociaţia Comunitară, după caz, ei fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele României, ori de primarul localităţii, după caz.

(12) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească funcţionarea economiei naţionale, a economiei locale, după caz.

(13) Mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin deciziile celor care i-au numit.

(14) Consiliul de Supraveghere avizează toate deciziile Administratorului Regiei Autonome. Avizele Consiliul de Supraveghere se publică pe site-ul Regiei şi în Monitorul Oficial al României.

(16) Organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome se stabilesc prin lege.”

170. După articolul 135.9, se introduce un nou articol, 135.10, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Regimul monopolului de stat”

„Articolul 135.10

(1) Constituie monopol de stat:
A) fabricarea şi importul, în vederea comercializării, a armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
B) producerea şi importul, în vederea comercializării, a medicamentelor şi substanţelor stupefiante;
C) extracţia şi prelucrarea, în vederea comercializării, a bogăţiilor subsolului;

D) exploatarea şi comercializarea resurselor de apă;

E) exploatarea căilor ferate şi a drumurilor publice;

F) transportul, distribuţia şi comercializarea energiei electrice;

G) exploatarea fondului forestier aflat în proprietate publică;

H) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
I) fabricarea şi importul, în vederea comercializării, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate;
J) fabricarea şi importul, în vederea comercializării, a produselor de tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;
K) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
L) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.
(2) Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu.

(3) Administrarea monopolurilor de stat prevăzute la alineatul (1) se face de către statul român.

(4) Exploatarea activităţilor constituind monopol de stat se face de către instituţii publice sau regii autonome de profil, constituite în subordinea Guvernului sau a autorităţilor locale, pe baza de licenţe eliberate de ministerul de resort.

(5) Este interzisă exploatarea activităţilor care constituie monopol de stat de către entităţi private.”

171. După articolul 135.10, se introduce un nou articol, 135.11, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Rezervele internaţionale ale României”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.11

(1) Rezervele internaţionale ale României sunt alcătuite din aur deţinut în tezaur în ţară.

(2) Rezervele internaţionale ale României se creează, potrivit legii, prin cumpărarea de aur cu sumele băneşti provenite din:

A) emisiunile monetare efectuate de Banca Naţională a României;

B) excedentele bugetului de stat.

(3) Este interzisă contractarea de împrumuturi pentru sporirea rezervelor internaţionale ale României.

(4) Este interzisă acordarea de împrumuturi din rezervele internaţionale ale României.

(5) Rezervele internaţionale ale României sunt folosite numai pentru efectuarea de plăţi externe în situaţii excepţionale, când ţara se află în stare de mobilizare, de război, de urgenţă sau de asediu.

(6) Rezervele internaţionale ale României se află în proprietatea publică a poporului român şi sunt administrate de către statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice.”

172. După articolul 135.11, se introduce un nou articol, 135.12, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Protejarea concurenţei loiale”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.12

(1) Legea trebuie să interzică şi să sancționeze orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea liberei concurenţe în cadrul pieţei naţionale şi, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

(b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

(c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

(e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul alineatului (1) sunt nule de drept.

(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:

— Oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;

— Oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;

— Oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obţinut şi care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

(4) Legea trebuie să interzică şi să sancționeze folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa naţională sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;

(b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente,

Creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

(d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

173. După articolul 135.12, se introduce un nou articol, 135.13, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Protecţia consumatorilor”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.13

(1) Legea trebuie să dispună măsuri care să protejeze sănătatea, siguranţa şi interesele economice ale consumatorilor şi să asigure exercitarea dreptului consumatorilor la informare, educare şi organizare în vederea apărării intereselor lor.

(2) Legea trebuie să prevadă proceduri simple şi operative pentru rezolvarea cererilor consumatorilor şi ale organizaţiilor acestora.

(3) Nimeni nu poate fi obligat să plătească preţul unui bun care nu i-a fost livrat, sau al unei lucrări care nu i-a fost executată ori al unui serviciu care nu i-a fost prestat. Contractele care încalcă această dispoziţie sunt lovite de nulitate absolută.

(4) În executarea contractelor de prestări servicii cu furnizare continuă, la prima factură neplătită la termen, contractul este reziliat şi prestarea serviciului este oprită. Continuarea prestării serviciului se face pe cheltuiala prestatorului.

(5) Nimeni nu poate fi obligat să plătească penalităţi de întârziere mai mari decât valoarea datoriei, indexată cu indicele inflaţiei.

ARTICOLUL 136

Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparține statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

174. Articolul 136 se abrogă.
ARTICOLUL 137

Sistemul financiar

(1) Formarea, administrarea, întrebuințarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda naţionala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaște circulația şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

175. Articolul 137 se abrogă.
ARTICOLUL 138

Bugetul public naţional

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale orașelor şi ale județelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.

176. Articolul 138 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor şi fondurile prevăzute la articolele 135.1-135.7 din Constituţie.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat, pe care îl supune aprobării Parlamentului.”

După alineatul (2), se introduc patru noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2.1) Guvernul este obligat să prezinte spre aprobarea Parlamentului numai bugete de stat echilibrate sau cu excedente.

„(2.2) Autorităţile locale executive sunt obligate să prezinte spre aprobarea autorităţilor locale deliberative numai bugete locale echilibrate sau cu excedente.

(2.3) Legea stabileşte principiile ce trebuie respectate în alocarea de subvenţii de la bugetul de stat către bugetele locale.

(2.4) Legea prin care este aprobat bugetul de stat precizează sumele alocate de la bugetul de stat pentru fiecare judeţ, comună ori oraş, astfel încât să se asigure resursele financiare cerute de funcţionarea normală a tuturor instituţiilor publice locale.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Dacă legea bugetului de stat, respectiv, hotărârea de aprobare a bugetului local, nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică bugetul de stat, respectiv bugetul local, al anului precedent, până la adoptarea noului buget. În cazul în care bugetul de stat nu este aprobat cu cel puţi 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate, potrivit legii..”

După alineatul (5), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(5.1) Este interzisă contractarea de împrumuturi pentru finanţarea cheltuielilor bugetului de stat sau a bugetelor locale.

(5.2) În caz de mobilizare sau de război ori la instituirea stării de asediu sau de urgență, Guvernul poate contracta împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor bugetului de stat, cu aprobarea Camerei Reprezentanţilor, în condiţiile legii.”

ARTICOLUL 139

Impozite, taxe şi alte contribuții

(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele şi în condiţiile legii.

(3) Sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinației acestora.

177. Articolul 139 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.”

ARTICOLUL 140

Curtea de Conturi

(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuințare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.

(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.

(3) La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.

(4) Consilierii de conturi sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor şi inamovibili petoată  durata acestuia. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.

(5) Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiți de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curții.

(6) Revocarea membrilor Curții de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

178. Articolul 140 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a capitalului aflat în proprietate publică şi a resurselor financiare ale statului şi ale autorităţilor locale. În condiţiile legii, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Curtea de Conturi prezintă anual Camerei Reprezentanţilor şi Preşedintelui României un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând neregulile constatate şi răspunderile materiale şi penale ale celor implicaţi în gestiunea bugetului public naţional. Raportul anual este depus la Camera Reprezentanţilor şi la Preşedintele României şi este publicat în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Curţii de Conturi, cel mai târziu pe data de 30 iunie a anului următor celui la care se referă.”

După alineatul (2), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

(2.1) Curtea de Conturi prezintă anual Camerei Reprezentanţilor şi Preşedintelui României un raport asupra modului în care a fost gestionat capitalul aflat în proprietate publică şi în administrarea statului şi a autorităţilor locale în anul financiar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate şi răspunderile materiale şi penale ale celor implicaţi în gestiunea acestui capital. Raportul anual este depus la Camera Reprezentanţilor şi la Preşedintele României şi este publicat în Monitorul Oficial al României şi pe site-ul Curţii de Conturi, cel mai târziu pe data de 30 iunie a anului următor celui la care se referă. Primul raport anual întocmit după intrarea în vigoare a prezentei legi se referă şi la modul în care a fost gestionat întregul capital trecut în proprietatea statului şi a autorităţilor locale prin Legea 15/1990, cuprinzând neregulile constatate şi răspunderile materiale şi penale ale celor implicaţi în administrarea acestui capital.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) La cererea Camerei Reprezentanţilor, a Preşedintelui României, sau a cel puţin 10.000 de cetăţeni cu drept de vot, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.”

După alineatul (3), se introduc opt noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3.1) Curtea de Conturi este condusă de un Preşedinte, ales de popor.

(3.2) Candidaţii la funcţia de Preşedinte al Curţii de Conturi trebuie să aibă pregătire economică superioară, înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 10 ani în activităţi economice sau în învăţământul superior economic, să se fi remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să asigure îmbunătăţirea administrării resurselor financiare ale statului român.

(3.3) Prevederile articolului 134.1, alineatele (14)-(20), se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Curţii de Conturi.

(3.4) În cadrul Curţii de Conturi, funcţionează Consiliul de Supraveghere, ca organ consultativ al Preşedintelui Curţii de Conturi.

(3.5) Consiliul de Supraveghere este constituit din 7 experţi în domeniul finanţelor, din care 3 sunt propuşi de organizaţiile profesionale ale economiştilor din România, legal constituite, şi 4 sunt propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, toţi fiind validaţi, în funcţie, de Preşedintele Curţii de Conturi.

(3.6) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere sunt specialişti de înaltă calificare, personalităţi ale vieţii publice, care s-au remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să îmbunătățească funcţionarea economiei româneşti.

(3.7) Mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere este de 6 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, prin decizia Preşedintelui Curţii de Conturi.

(3.8) Consiliul de Supraveghere avizează toate deciziile Preşedintelui Curţii de Conturi. Avizele Consiliului de Supraveghere se publică pe site-ul Curţii de Conturi şi în Monitorul Oficial al României.

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Cei 18 controlori de conturi ai Curţii sunt numiţi de Preşedintele Curţii de Conturi pentru un mandat de 4 ani, care poate fi înnoit o singură dată. Ei sunt independenţi în exercitarea mandatului lor. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute pentru judecători.”

Alineatul (5) se abrogă.

Alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Preşedintele Curţii de Conturi, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.”

După alineatul (6), se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(9) Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se stabilesc prin lege.”

ARTICOLUL 141

Consiliul Economic şi Social

Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcționare.

179. Articolul 141 se abrogă.
TITLUL V

Curtea Constituțională

Identic
ARTICOLUL 142

Structura

(1) Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.

(2) Curtea Constituțională se compune din noua judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat şi trei de Președintele României.

(4) Judecătorii Curții Constituționale aleg, prin vot secret, președintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoiește cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curții.

180. Articolul 142 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, din care un Preşedinte, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat şi opt judecători, numiţi de Preşedintele Curţii Constituţionale, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi înnoit o singură dată.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Prevederile articolelor 81, alineatele (2)-(4), 82, alineatul (2), 83, 84, 95, 96 şi 97, se aplică, în mod corespunzător, şi Preşedintelui Curţii Constituţionale.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale este validat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Dacă funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale devine vacantă ori dacă Preşedintele Curţii Constituţionale este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un judecător din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnat de Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti.”

După alineatul (5), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(6) Preşedintele Curţii Constituţionale este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui României, a Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 250.000 cetăţeni cu drept de vot.

(7) Organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stabilesc prin lege.”

ARTICOLUL 143

Condiții pentru numire

Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională şi o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.

181. Articolul 143 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Condiţii pentru numire şi alegere”.

Cuprinsul articolului va fi:

“(1) Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi probitate morală, să nu fi fost membri ai unui partid politic, să nu fi fost aleşi sau numiţi într-o funcţie publică din partea unui partid politic, să se fi remarcat ca autori şi promotori de proiecte menite să asigure îmbunătăţirea organizării şi funcţionării statului român.

(2) Candidații la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale trebuie să prezinte electoratului Programul apărării Constituţiei, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, în calitate de Preşedinte al Curţii Constituţionale, dacă va fi ales.

(3) Programul apărării Constituţiei constituie contractul electoral al candidatului. El va fi semnat de candidatul la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale, va fi tipărit şi pus la dispoziţia electoratului, pe toată durata campaniei electorale. Un exemplar al acestui document va fi depus la Autoritatea Electorală, înainte de începerea campaniei electorale.”

ARTICOLUL 144

Incompatibilități

Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepţia funcțiilor didactice din învăţământul juridic superior.

182. Articolul 144 se modifică şi va avea următorul cuprins

„Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.”

ARTICOLUL 145

Independența şi inamovibilitatea

Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

183. Articolul 145 se modifică, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Independenţa”

Cuprinsul articolului va fi:

„Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor.”

ARTICOLUL 146

Atribuții

Curtea Constituționala are următoarele atribuţii:

A) se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor doua Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație şi Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;

B) se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre președinții celor doua Camere, a unui număr de cel putin 50 de deputați sau de cel putin 25 de senatori;

C) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;

D) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile şi ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituționalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului.

E) soluționează conflictele juridice de natura constituțională dintre autorităţile publice, la cererea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor doua Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

F) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

G) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

H) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
I) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfășurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

J) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetăţeni;

K) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;

L) îndeplinește şi alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.

184. Articolul 146 se modifică şi avea următorul cuprins:

A) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 30 de parlamentari, a unui număr de cel puţin 10.000 cetăţeni cu drept de vot, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

B) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale, la sesizarea Preşedintelui României, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 30 de parlamentari, a unui număr de cel puţin 10.000 cetăţeni cu drept de vot, precum şi, din oficiu;

C) se pronunţă asupra constituționalității Regulamentului Camerei Reprezentanţilor, la sesizarea Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a unui grup parlamentar, a unui număr de cel puţin 30 de parlamentari, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 10.000 cetăţeni cu drept de vot, precum şi, din oficiu;

D) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Preşedintele Curţii Constituţionale, de Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti, de Avocatul Poporului sau de cel puţin 10.000 cetăţeni cu drept de vot;

E) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autoritățile statului, la cererea Preşedintelui României, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti, a Preşedintelui Autorităţii Mediatice, a Preşedintelui Autorităţii Financiare, a Preşedintelui Autorităţii Electorale, a Preşedintelui Autorităţii Statistice, a Preşedintelui Autorităţii Morale, a Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice şi a Preşedintelui Curţii de Conturi, sau la iniţiativa Preşedintelui Curţii Constituţionale;

F) veghează la respectarea prevederilor Constituţiei referitoare la alegerea Preşedintelui României, a Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti, a Preşedintelui Autorităţii Mediatice, a Preşedintelui Autorităţii Financiare, a Preşedintelui Autorităţii Electorale, a Preşedintelui Autorităţii Statistice, a Preşedintelui Autorităţii Morale, a Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice şi a Preşedintelui Curţii de Conturi şi confirmă rezultatele sufragiilor;

G) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiilor de Preşedinte al României, de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, de Preşedinte al Autorităţii Mediatice, de Preşedinte al Autorităţii Financiare, de Preşedinte al Autorităţii Electorale, de Preşedinte al Autorităţii Statistice, de Preşedinte al Autorităţii Morale, de Preşedinte al Autorităţii Ştiinţifice şi de Preşedinte al Curţii de Conturi şi comunică cele constatate Parlamentului şi celorlalte autorităţi ale statului interesate;

H) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti, a Preşedintelui Autorităţii Mediatice, a Preşedintelui Autorităţii Financiare, a Preşedintelui Autorităţii Electorale, a Preşedintelui Autorităţii Statistice, a Preşedintelui Autorităţii Morale, a Preşedintelui Autorităţii Ştiinţifice şi a Preşedintelui Curţii de Conturi;

I) Veghează la respectarea prevederilor Constituţiei referitoare la organizarea şi validarea referendumurilor şi confirmă rezultatele acestora;

J) verifică îndeplinirea condiţiilor stabilite de Constituţie pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.”

ARTICOLUL 147

Deciziile Curții Constituționale

(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanțele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.

(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

185. Articolul 147 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Camera Reprezentanţilor sau Preşedintele României, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

După alineatul 4, se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins

„(5) Poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze, sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale.

(6) Judecătorii Curţii Constituţionale răspund juridic, individual, pentru prejudiciile produse poporului român de deciziile Curţii Constituţionale pentru care au votat.”

TITLUL VI

Integrarea euroatlantică

186. Titlul VI se abrogă.
ARTICOLUL 148

Integrarea în Uniunea Europeană

(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaților şi Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numărul deputaților şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul şi autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea sa fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene.

Identic
ARTICOLUL 149

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţă comună a Camerei Deputaților şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților şi senatorilor.

Identic
TITLUL VII

Revizuirea Constituției

Identic
ARTICOLUL 150

Inițiativa revizuirii

(1) Revizuirea Constituției poate fi inițiata de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum şi de cel puțin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie sa fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.

187. Articolul 150 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Revizuirea Constituției este iniţiată de Preşedintele României, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum şi de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Alineatul (2) se abrogă.

ARTICOLUL 151

Procedura de revizuire

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților şi de Senat, cu o majoritate de cel puțin doua treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul deputaților şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

188. Articolul 151 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei trebuie adoptat de Camera Reprezentanţilor, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor săi.

(2) În cazul în care Camera Reprezentanţilor respinge propunerea de revizuire iniţiata de Preşedintele României sau de cetăţeni, Autoritatea Electorală organizează referendum, în 30 zile de la data respingerii proiectului de către Camera Reprezentanţilor, pentru aprobarea proiectului de revizuire respins de Cameră.

(3) În cazul în care poporul aprobă proiectul respins de Camera Reprezentanţilor, Camera este dizolvată şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.

(4) Proiectul de revizuire aprobat de Camera Reprezentanţilor se supune aprobării poporului, prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării.

(5) Revizuirea Constituţiei este definitivă, după aprobarea ei de către popor, prin referendum.”

ARTICOLUL 152

Limitele revizuirii

(1) Dispoziţiile prezentei Constituții privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului roman, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută daca are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanțiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență şi nici în timp de război.

189. Articolul 152 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar, indivizibil şi democratic al statului român, integritatea teritoriului, controlul poporului asupra statului, separaţia şi independenţa autorităţilor statului, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”

TITLUL VIII

Dispoziții finale şi tranzitorii

Identic
ARTICOLUL 153

Intrarea în vigoare

Prezenta Constituție intra în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeași data, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.

Identic
ARTICOLUL 154

Conflictul temporal de legi

(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislației cu prezenta Constituție şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

190. Articolul 154 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Consiliul Legislativ, în termen de 180 zile de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta lege şi va face Camerei Reprezentanţilor sau, după caz, Preşedintelui României, propuneri corespunzătoare. În acelaşi termen, vor fi iniţiate şi adoptate toate legile privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor statului prevăzute de prezenta lege, ca şi celelalte legi necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi.”

ARTICOLUL 155

Dispoziții tranzitorii

(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.

(2) Instituțiile prevăzute de Constituție, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcțiune până la constituirea celor noi.

(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat prezidențial.

(4) Dispoziţiile cu privire la Înalta Curte de Casație şi Justiție vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.

(5) Judecătorii în funcție ai Curții Supreme de Justiție şi consilierii de conturi numiți de Parlament își continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți. Pentru asigurarea înnoirii Curții de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceștia vor putea fi numiți pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6) Până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.

191. Articolul 155 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare la data intrării în vigoare a prezentei legi se dezbat şi se aprobă potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) În termen de un 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va calcula valoarea activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice şi va prezenta spre aprobarea Camerei Reprezentanţilor legea Fondului Naţional de Pensii Publice, care va prevedea şi sursele de completare a activului net al acestui fond.”

Alineatele (5) şi (6) se abrogă.

ARTICOLUL 156

Republicarea Constituției

Legea de revizuire a Constituției se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.

Identic

Libertatea conştiinţei

14 iulie, 2014

Articolul 29

În actuala Constituţie, alineatul (1) al acestui articol are următorul text:

„(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.”

Am păstrat integral acest text, dar am adăugat două noi teze, cu următorul cuprins:

„Nici o lege nu poate introduce limitări ale acestui drept. Delictele de opinie, neînsoţite de acţiuni antisociale, nu pot fi penalizate, în nici o împrejurare.”

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord cu amendamentul propus de noi, pe motiv că ultima teză, referitoare la delictul de opinie, ar împiedica angajarea răspunderii civile pentru afirmaţiile calomnioase. Iată textul intervenţiei lor, pe acest subiect:

16. La art. I pct. 29, referitor la art. 29 alin. (1), precizăm că teza finală a normei, prin care se exclude posibilitatea “penalizării” “delictelor de opinie” face imposibilă angajarea răspunderii civile în cazul exprimării unor afirmaţii calomnioase, fapt care nu poate fi acceptat.

De data aceasta, domnii jurişti chiar sunt în confuzie. Opinia nu este calomnie. Opinia este un punct de vedere, o apreciere personală a oricui despre orice lucru şi orice persoană. Calomnia nu este o părere despre lucruri şi persoane. Calomnia constă în a afirma, în public, că o anumită persoană a săvârşit o anumită faptă, care, dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public. Una este să apreciezi că regimul fesenist a fost şi rămâne unul criminal şi alta este să afirmi că Ion Iliescu a furat o găină. Al doilea caz reprezintă o calomnie, dacă cel care a făcut afirmaţia nu dovedeşte, în faţa instanţei judecătoreşti, că Ion Iliescu a furat găina în cauză.

Am păstrat neschimbat alineatul (2), care prevede că „libertatea conştiinţei este garantată” şi că „ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc”, precum şi alineatul 3, cu următorul text: “Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii”.

În actuala Constituţie, alineatul (4) are următorul text:

„(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.” Am eliminat „forme, mijloace, acte sau”, reţinând numai „acţiuni”, pentru a lăsa şi aici deplină libertate opiniilor, inclusiv a celor exprimate de un cult despre altul. Important este să fie interzise acţiunile de învrăjbire dintre culte.

În actuala Constituţie, alineatul (5) are următorul text:

„(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

Observăm că, în baza acestei norme constituţionale, statul poate să acorde ORICĂRUI cult religios ORICE fel de SPRIJIN, inclusiv financiar, sau de altă natură, ceea ce contrazice şi prima parte a normei, care impune autonomia cultelor religioase, dar şi norma de la alineatul (3), care afirmă că toate cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii. Din aceste motive, am reformulat acest alineat, astfel:

„(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat. Ele se bucură de sprijinul statului, prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

Am păstrat neschimbat alineatul 6, care conferă părinţilor sa tutorilor dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Secretul corespondenţei

14 iulie, 2014

Articolul 28

Am păstrat neschimbat textul articolului, care prevede că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.

Inviolabilitatea domiciliului

14 iulie, 2014

Articolul 27

La alineatul 2, am precizat că eventuale derogări de la principiul inviolabilităţii domiciliului, stabilite prin lege, să poată fi impuse prin mandat explicit şi cu penalităţi severe în caz de abuz, iar la alineatul 3, am reformulat, în sensul că percheziţia să fie dispusă de instanţele judecătoreşti, nu de judecător, cum este acum.

Viaţa intimă, familială şi privată

14 iulie, 2014

Articolul 26

Am modificat alineatul (1), care, în actuala Constituţie are urm [torul cuprins:

„(1) Autoritățile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

Am propus modificarea acestui alineat, ţinând seama că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată trebuie nu numai respectat şi ocrotit, ci şi garantat, şi nu de către autorităţile publice, ci de către statul român. Am introdus o nouă teză, care interzice supravegherea vieţii cetăţenilor, nu numai de către autorităţile publice, ci şi de către orice persoane fizice sau juridice, române sau străine, precum şi o teză care conferă cetăţenilor dreptul să monitorizeze activitatea organelor statului, în totală transparenţă.

Am păstrat neschimbat alineatul 2, care prevede că „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

Am introdus un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

“(3) Statul garantează dreptul cetăţenilor la protecţia datelor cu caracter personal. Cetăţenii nu pot invoca protecţia datelor cu caracter personal în situaţia necesităţii apărării unui interes public al comunităţii.”