Varianta Cojocaru

LEGEA COJOCARU si “fuga” investitorilor, a multinationalelor.

Intr-o scrisoare  trimisa pe adresa mea de e-mail, dl Remus Carnu imi atrage atentia asupra faptului ca aplicarea LEGII COJOCARU va avea ca efect negativ, printre  altele, si  “fuga” investitorilor din Romania, cu tot cortegiul de urmari: reducerea locurilor de munca, reducerea veniturilor bugetului de stat etc. Nu este singurul ingrijorat din cauza unor astfel de urmari. Au mai fost si altii.

“Dupa cum ati observant si d-voastra – scrie dl Carnu – cei care inteleg cat de cat mecanismele economice care guverneaza o piata libera de desfacere, sunt mai circumspecti in a semna adeziunea pentru acest proiect de lege. Daca partea profana a fost atrasa de mirajul celor 20.000 euro <<castigati>> in urma aplicarii acestei legi, restul se intreaba si despre consecintele directe. Mai exact, concernele mari, multinationalele care au investit in Romania, vazandu-si profiturile diminuate prin aplicarea supraimpoizitarii, nu isi vor lua afacerile si se vor muta in alta republica bananiera?”. Mai departe: “In primele luni dupa aplicarea legii, nu ne vom trezi cu cateva sute de mii de someri?”. Si mai departe: “Nimeni nu va fi interest sa reinvesteasca intr-o tara scumpa, deci activele lor vor avea preturi accesibile pentru beneficiarii “Legii Cojocaru”, dar oare vor mai fi bani din impozite pentru aceasta lege?”

Nu, domnule Carnu. Concluziile  la care ajungi  sunt incorecte, pentru ca premisele de la care pornesti sunt incorecte, in ciuda faptului ca rationamentele pe care le folosti sunt corecte, in ciuda faptului ca  esti  printre cei “initiati” in economie, cum spui, undeva, mai catre sfarsitul scrisorii.

Concernele mari, multinationalele, la care te referi, nu au investit aproape nimic in Romania. Intra, te rog, pe site-ul  Institutului National de Statistica (www.insse.ro),  mergi la anuarele statistice ale Romaniei din ultimii 20 de ani – la capitolul INVESTITII -  si vei afla, printre altele, ca, in aceste doua decenii , valoarea investitiilor realizate in Romania din CAPITAL STRAIN  este egala cu UN MILIARD de euro. Atat. “Investitori” straini nu au investit in Romania, ei nu au venit cu banii lor sa construiasca, in Romania, noi fabrici, uzine, spatii comerciale, hoteluri, banci, etc. Ei au CUMPARAT capitalul romanesc – uzine, fabrici, spatii comerciale, hoteluri, banci, etc -  la preturi de nimic, de la statul roman, care furase acest capital de la cetatenii sai. Sumele incasate de statul roman din “vanzarea”  capitalului au fost facute venit la bugetul statului si, de acolo, au fost folosite, printre altele, pentru plata de salarii compensatorii, adica pentru mituirea romanilor sa se lase deposedati de capitalul scos la mezat si sa nu se revolte pentru pierderea locurilor de munca. Si pentru “sifonari” de sume uriase in conturile  “regilor” bordurilor, asfalturilor etc.

“Multinationalele” nu au ce afaceri sa-si ia din Romania pentru a le “muta” in alta tara “bananiera”. Ele nu au creat “afaceri”, adica intreprinderi, in Romania. Ele au devenit “proprietare” ale intreprinderilor create in Romania de catre poporul roman. Devenind “proprietare”,  ele si-au insusit profituri de zeci si sute de ori mai mari decat sumele modice pe care le-au platit statului roman. Combinatul SIDEX – Galati a fost “vandut” pe 75 milioane de dolari si, imediat dupa “vanzare”, a inceput sa “produca” mai mult de 200 milioane de dolari pe an, profituri, care au intrat in conturile noului “proprietar”.

SIDEX-ul nu poate fi “luat si mutat” in nici o alta tara, fie ea bananiera, sau nu. Nici PETROM-ul, nici BCR-ul, samd. Daca actualii lor “proprietari” vor vrea sa vanda, datorita  LEGII COJOCARU, n-au decat. Vor cumpara beneficiarii LEGII COJOCARU. Nu numai ca vor cumpara, dar vor mai face si investitii pentru modernizari si dezvoltari, adica pentru crearea de noi locuri de munca si …sporirea veniturile bugetare.

Iata, domnule Carnu, ca efectele  LEGII COJOCARU sunt opuse celor de care te temi. LEGEA COJOCARU actioneaza in stricta conformitate cu “mecanismele economice”.  Ea va crea cadrul in care aceste “mecanisme economice”  vor putea  functiona in deplina libertate, intr-o economie democratica,  productiva si eficienta.

Dr. Constantin Cojocaru

12.03.2010

De ce este nevoie de concursuri de proiecte.

Articolul 9 din “Legea Cojocaru” prevede ca rascumpararea obligatiunulor emise in baza “Legii”, adica transformarea lor in bani, cu care sa se cumpere bunuri de capital – utilaje, masini, farici, uzine, hoteluri etc – se face “prin concursuri de proiecte”.  Intr-o versiune mai veche a “legii”, scrisesem  “prin licitatii publice”. Acelasi lucru.

Concursurile de proiecte sunt o practica veche, de acum, folosita in Uniunea Europeana,  in procesul de accesare a fondurilor nerambursabile(gratuite) pentru finantarea de proiecte de investitii.

Nu este posibil sa acordam cele 20.000 de euro, tuturor celor 20 milioane de catateni ai Romaniei, in acelasi timp, in acelasi an. Nu avem de unde. Cifra de 20.000 de euro este rezultatul  unor calcule economice foarte riguroase. Acum, in anul 2010, economia romaneasca produce o avutie (PIB) egala cu suma de 120 miliarde de euro pe an. Din aceste 120 miliarde, 40 miliarde sunt salarii si pensii, iar 80 miliarde sunt profituri, pe care, acum, le insusesc cei care au devenit “proprietarii” capitalului romanesc, pri asa-zisa privatizare. “Legea Cojocaru” propune ca, din cele 80 miliarde de euro de profituri, sa se retina o parte, printr-un impozit progresiv pe avere (vezi Precizarea nr.3), egala cu o treime din valoarea acestor profituri, sau 20% din PIB, care sa fie folosita pentru acordarea despagubirii de 20.000 de euro.  In primul an de aplicare a “Legii”, aceasta inseamna  24 de miliarde de euro (120 X 0,20 = 24), adica atat cat sa poata primi despagubirea de 20.000 de euro un numar de 1,2 milioane de cetateni ai tarii. In anul urmator, ca urmare a investirii celor 24 miliarde de euro, suma disponibila va fi mai mare, samd.

Pe baza caror criterii sa-i alegem pe cei 1,2 milioane de romani care vor beneficia de despagubire in primul an de aplicare a legii? Pe baza criterilui de varsta, sex, etnie,  studii,  inteligenta, charisma, atasament fata de un partid, sau altul? Evident, nu.

Criteriul fundamental pe care trebuie sa-l avem in vedere este BINELE ŢĂRII, crearea conditiilor care sa asigure o crestere economica rapida si durabila a economiei nationale, crearea de capacitati de productie si de locuri de munca. Dispunem, in present, de un astfel de sistem de criterii de evaluare si selectie a proiectelor de investitii. El se aplica la selectia si evaluarea proiectelor de investitii finantate din fonduri UE (fonduri nerambursabile, gratuite, asa cum va fi si Fondul National de Despagubiri si Investitii, creat prin aplicarea “Legii Cojocaru). Nu trebuie decat sa preluam si  sa adaptam acest sistem de evaluare si selectie la nevoile noastre.

Ca orice Stat Membru al Uniunii Europene, Romania dispune de un Plan National de Dezvoltare (PND), elaborat pe perioada de programare de sapte ani, practicata de UE, in present, planul extinzandu-se pe perioda 2007-2013.  Acest PND este impartit in mai multe Programe  Operationale Sectoriale (POS-uri) : competitivitate – energie, transporturi, mediu, agricultura si dezvoltare rurala, dezvoltare regionala, dezvoltarea resurselor umane etc. Fiecare POS se imparte, la randul lui, in “axe”, in “domenii de interventie”, in “masuri” etc. Fondurile UE allocate pentru finantari  nerambursabile  de proiecte de investitii se aproba pe perioade de 7 ani, apoi, se defalca pe ani, pe state membre,  pe sectoare (POS-uri), pe axe, pe domenii de interventie, pe masuri. In anul 2010, sunt atatia bani pentru competitivitate, atatia pentru agricultura, atatia pemtru transporturi etc. Pentru fiecare domeniu de interventie, masura, dintr-un POS, este elaborat un “Ghid al solicitantului” care stabileste ce conditii trebuie sa indeplineasca cel care solicita finantarea, ce conditii trebuie sa indeplineasca proiectul pentru a fi acceptat la finantare , care sunt criteriile de selectie si evaluare,  cum se puncteaza aceste proiecte. Proiectele “se bat” pe suma de bani alocata in anul “x”, pentru masura “y”, din axa “z”, din POS-ul  “P” etc.  Nimic nu se face, in lumea civilizata, la intamplare. Totul se face planificat. Asa vom face si noi cu banii de la Fondul National pentru Despagubiri si Investitii.

Pe langa metodologia descrisa mai sus, pentru accesarea fondurilor UE, in Romania, a fost creat si un intreg sistem institutional. In cadrul fiecarui minister caruia i-a fost incredintat un POS, a fost creata o “Autoritate de management”, cu subunitati la nivelul regiunilor de dezvoltare, la unele si la nivelul judetelor. Exista si o Agentie Nationala de Consultanta pentru Agricultura, care, cu un pic de imaginatie,  poate fi transformata in Agentia Nationala de Consultanta pentru Investitii, gata sa pregateasca, gratuit, proiecte pentru toti beneficiarii “Legii Cojocaru”.

Dispunem, deci,  de  o buna parte din infrastructura de care avem nevoie petru aplicarea “Legii Cojocaru” . Nu trebuie decat sa dezvoltam  sistemul existent si sa-l adaptam la ce vrem sa facem cu banii din despagubiri.

Pe cei care doresc mai multe informatii despre “concursurile de proiecte” si despre modul in care se face accesarea fondurilor UE in Romania, ii invit sa intre pe www.guv.ro, de acolo, pe site-urile ministerelor, si, de acolo,  pe site-urile autoritatilor de management. Doua exemple: www.apdrp.ro, pentru agricultura si dezvoltare rurala si www.inforegio.ro, pentru dezvoltare regionala.

In Anexa, se prezinta Grila de evaluare si punctaj folosita, in prezent, pentru proiectele de investitii finantate prin Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), Masura 121 (Modernizarea exploatatiilor agricole).

Dr. Constantin  Cojocaru

1.03.2010