“Tendinţele” domnului Tăriceanu

La numai o zi după ce postasem aici articolul Tigrul economic românesc are cancer, domnul prim-ministru Tăriceanu, nu a scăpat prilejul oferit de Comunicatul Institutului Naţional de Statistică (INS), prin care am aflat că, în semestrul I 2008, România a înregistrat o creştere economică de 8,8 %. Domnia sa a ieşit la rampă şi ne-a anunţat că dacă actualele tendinţe se menţin, România poate deveni la orizontul anului 2014, a şaptea sau a opta putere economică a Europei.

Care român nu s-ar bucura ca ţara lui să devină a şaptea putere economică a Europei şi care roman nu ar vrea ca România să aibă un prim-ministru care s-o ducă pe o asemenea culme?

Să vedem, însă, care sunt adevăratele tendinţe” ale economiei româneşti în perioada scursă din momentul în care domnul Tăriceanu a fost înscăunat ca prim-ministru şi unde am ajunge dacă aceste “tendinţe” s-ar menţine până în anul 2014.

A se vedea şi cifrele din tabel şi grafic.

În anul 2004, PIB-ul României a fost egal cu suma de 101,8 miliarde euro (preţuri 2007). În anul 2007, PIB-ul a ajuns la 121,3 miliarde euro. Dacă “tendinţa” din semestrul I 2008 (creştere de 8,8 %) se va “menţine” şi în semestrul II 2008, pe întregul an 2008, vom realiza un PIB egal cu 132,0 miliarde euro. Pentru a se ajunge de la 101,8 miliarde euro, în anul 2004, la 132,0 miliarde euro, în anul 2008, a fost nevoie de o creştere medie anuală a PIB-ului de 6,72 % pe an. Aceasta este tendinţa” PIB-ului pentru perioada 2004-2008 – creştere medie anuală de 6,72 %.

Dacă această “tendinţă” s-ar menţine, adică dacă PIB-ul României ar înregistra o creştere medie anuală de 6,72 % pe an, în anul 2014, valoarea acestui PIB ar ajunge la 195,1 miliarde euro, sau aproape 9.000 euro pe cap de locuitor, lucru care nu ar fi deloc rău. Numai că …

Domnul Tăriceanu nu ne spune nimic despre o altă “tendinţă” a economiei româneşti manifestată în perioada 2004-2008, tendinţă” a cărei “menţinere” face imposibilă “menţinerea” “tendinţei” PIB-ului.

În anul 2004, din PIB-ul realizat de români, în valoare de 101,8 miliarde euro, 7,8 miliarde euro, au plecat în afară sub formă de plăţi pentru rate de rambursare a datoriei externe, dobânzi, dividende. Din PIB-ul realizat, de 101, 8 miliarde euro, românilor le-a mai rămas 94,0 miliarde euro, adică 92% din cât au produs (94,0:101,8*100).

În anii 2005-2007, birul datoriei externe a crescut vertiginos, ajungând la cifra de 33,4 miliarde euro, în anul 2007 (estimat, luând în calcul datele publicate, până în prezent, de BNR). În anul 2007, din PIB-ul realizat, de 121,3 miliarde euro, au “plecat” în afara ţării 33,4 miliarde euro (27,5 % din PIB), românii rămânând cu suma de 87,9 miliarde lei (121,3-33,4), respectiv 73% din ce au produs, faţă de 92% cât le rămăsese în 2004.

Pentru a ajunge de la 7,8 miliarde euro, în 2004, la 33,4 miliarde euro, în 2007, birul datoriei externe a trebuit să crească într-un ritm mediu anual de 62,4%. Aceasta este “tendinţa” birului datoriei externe, respectiv a hemoragiei de venit naţional pe care românii îl produc, dar care intră în buzunarele străinilor.

Dacă s-ar “menţine” şi tendinţa” birului datoriei externe înregistrată în perioada guvernării domnului Tăriceanu, atunci, în anul 2014, acest bir ar trebui să ajungă la suma de 995,3 miliarde euro. În acel an, 2014, valoarea PIB-ului va fi, însă, 195,1 miliarde euro. Asta înseamnă că întregul PIB va trebui să fie folosit pentru plata birului datoriei externe, românii urmând să se mai împrumute, pe undeva, prin cosmos, pentru a plăti şi diferenţa de 800,2 miliarde euro (995,3-195,1). Plus alte împrumuturi pentru cele necesare traiului de robi.

Este evident că, dacă se vor menţine tendinţele” economiei româneşti din perioada mandatului domnului Tăriceanu (2004-2008), România nu numai că nu va deveni a şaptea putere economică a Europei, dar nici nu va ajunge în anul 2014 decât dezintegrată. Şi ca stat, şi ca ţară.

Dr. Constantin Cojocaru

Comentarii
  • Mihai

    doua intrebari se nasc citind articolul dumneavoastra:

    1. care este nivelul exact, la momentul de fata, a datoriei externe (practic unde se gaseste aceasta informatie – pentru ca eu nu am gasit-o)?
    2. In conditiile in care dumneavoastra emiteti niste supozitii (daca s-ar mentine tendintele de crestere…) privind ritmul de crestere a datoriei externe, care este pozitia “conducatorilor” nostri vis-a-vis de opinia dumneavoastra si mai ales care este tendinta proiectata de catre ei?

    Cu respect,
    Mihai