Dreptul la informaţie

Articolul 31

Am modificat două din cele cinci alineate ale articolului şi am introdus trei noi alineate.

A rămas neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”, ca şi alineatul (2), cu textul următor:

“(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

După alineatul (2), am introdus două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2.1) Orice persoană este obligată să facă public, din oficiu, toate bunurile, lucrările sau serviciile achiziţionate din fonduri sau resurse publice, inclusiv procedura urmată şi costurile pentru fiecare achiziţie.

(2.2) Proiectele de acte normative ce urmează să fie adoptate de autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia celor care au caracter de urgenţă, sunt supuse, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare, dezbaterii publice. Mijloacele de comunicare în masă sunt obligate să ofere spaţii şi timpi de antenă pentru aceste dezbateri, potrivit legii.”

Juriştii Consiliului Legislativ nu au nimic împotriva alineatului (2.2), dar sunt deranjaţi de alineatul (2.1). Iată ce scriu ei referitor la această normă propusă de noi:

„17. Norma propusă la art. I pct. 31 pentru art. 31 alin. (2.1) este redactată ambiguu, formularea putând fi interpretată în sensul instituirii obligaţiei personalului salarizat din fonduri publice de a face publice toate achiziţiile realizate, soluţie legislativă excesivă, în mod evident.”

Formularea nu poate fi interpretată în sensul întrevăzut de domnii jurişti pentru simplul motiv că banii încasaţi ca salariu, chiar din momentul încasării, nu mai sunt fond public, ci fond privat. Ei se află în proprietatea privată a salariatului, indiferent unde este angajat acesta. Ori, norma propusă de noi se referă, precis, la achiziţii făcute din fonduri sau resurse publice, adică bani care, în momentul cheltuirii lor, se află în proprietate publică, cum sunt banii împrumutaţi de la CEC, sau cei primiţi din fonduri europene, sau fonduri constituite din bani de la bugetul de stat, sau de la bugetele locale.

Rămâne neschimbat şi alineatul (3), cu următorul text:

„(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.”

Pentru ca protecţia tinerilor sau securitatea naţională să nu poată fi folosite ca motive pentru împiedicarea exercitării dreptului de acces la o informaţie de interes public, am introdus alineatul (3.1), cu următorul cuprins:

„(3.1) Nici o excepţie nu va putea fi opusă dreptului de acces la o informaţie de interes public.”

Am reformulat norma existentă la alineatul (4), înlocuind mijloace de informare în masă, cu mijloace de comunicare în masă, şi am adăugat o a doua teză, cu textul: „Dezinformarea şi manipularea publicului se pedepsesc, conform legii”.

Am reformulat textul alineatului 5, ţinând seama că, în Constituţia Cetăţenilor, serviciul public de presă, radio şi televiziune este scos de sub controlul parlamentarilor, al politicienilor, fiind pus sub controlul poporului, prin alegerea de către popor a directorului acestui serviciu, astfel că alineatul are următorul text:

(5) Serviciile publice de presă, de radio şi de televiziune trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea dreptului la antenă. Organizarea şi funcţionarea acestor servicii se stabilesc prin lege.”

  • Distribuie pe retele de socializare

Etichete:

Comentarii
  • Vasile Nicola

    Fara comentarii.

Lăsaţi un Comentariu