Precizarea nr. 4

De ce este nevoie de concursuri de proiecte.

Articolul 9 din “Legea Cojocaru” prevede ca rascumpararea obligatiunulor emise in baza “Legii”, adica transformarea lor in bani, cu care sa se cumpere bunuri de capital – utilaje, masini, farici, uzine, hoteluri etc – se face “prin concursuri de proiecte”.  Intr-o versiune mai veche a “legii”, scrisesem  “prin licitatii publice”. Acelasi lucru.

Concursurile de proiecte sunt o practica veche, de acum, folosita in Uniunea Europeana,  in procesul de accesare a fondurilor nerambursabile(gratuite) pentru finantarea de proiecte de investitii.

Nu este posibil sa acordam cele 20.000 de euro, tuturor celor 20 milioane de catateni ai Romaniei, in acelasi timp, in acelasi an. Nu avem de unde. Cifra de 20.000 de euro este rezultatul  unor calcule economice foarte riguroase. Acum, in anul 2010, economia romaneasca produce o avutie (PIB) egala cu suma de 120 miliarde de euro pe an. Din aceste 120 miliarde, 40 miliarde sunt salarii si pensii, iar 80 miliarde sunt profituri, pe care, acum, le insusesc cei care au devenit “proprietarii” capitalului romanesc, pri asa-zisa privatizare. “Legea Cojocaru” propune ca, din cele 80 miliarde de euro de profituri, sa se retina o parte, printr-un impozit progresiv pe avere (vezi Precizarea nr.3), egala cu o treime din valoarea acestor profituri, sau 20% din PIB, care sa fie folosita pentru acordarea despagubirii de 20.000 de euro.  In primul an de aplicare a “Legii”, aceasta inseamna  24 de miliarde de euro (120 X 0,20 = 24), adica atat cat sa poata primi despagubirea de 20.000 de euro un numar de 1,2 milioane de cetateni ai tarii. In anul urmator, ca urmare a investirii celor 24 miliarde de euro, suma disponibila va fi mai mare, samd.

Pe baza caror criterii sa-i alegem pe cei 1,2 milioane de romani care vor beneficia de despagubire in primul an de aplicare a legii? Pe baza criterilui de varsta, sex, etnie,  studii,  inteligenta, charisma, atasament fata de un partid, sau altul? Evident, nu.

Criteriul fundamental pe care trebuie sa-l avem in vedere este BINELE ŢĂRII, crearea conditiilor care sa asigure o crestere economica rapida si durabila a economiei nationale, crearea de capacitati de productie si de locuri de munca. Dispunem, in present, de un astfel de sistem de criterii de evaluare si selectie a proiectelor de investitii. El se aplica la selectia si evaluarea proiectelor de investitii finantate din fonduri UE (fonduri nerambursabile, gratuite, asa cum va fi si Fondul National de Despagubiri si Investitii, creat prin aplicarea “Legii Cojocaru). Nu trebuie decat sa preluam si  sa adaptam acest sistem de evaluare si selectie la nevoile noastre.

Ca orice Stat Membru al Uniunii Europene, Romania dispune de un Plan National de Dezvoltare (PND), elaborat pe perioada de programare de sapte ani, practicata de UE, in present, planul extinzandu-se pe perioda 2007-2013.  Acest PND este impartit in mai multe Programe  Operationale Sectoriale (POS-uri) : competitivitate – energie, transporturi, mediu, agricultura si dezvoltare rurala, dezvoltare regionala, dezvoltarea resurselor umane etc. Fiecare POS se imparte, la randul lui, in “axe”, in “domenii de interventie”, in “masuri” etc. Fondurile UE allocate pentru finantari  nerambursabile  de proiecte de investitii se aproba pe perioade de 7 ani, apoi, se defalca pe ani, pe state membre,  pe sectoare (POS-uri), pe axe, pe domenii de interventie, pe masuri. In anul 2010, sunt atatia bani pentru competitivitate, atatia pentru agricultura, atatia pemtru transporturi etc. Pentru fiecare domeniu de interventie, masura, dintr-un POS, este elaborat un “Ghid al solicitantului” care stabileste ce conditii trebuie sa indeplineasca cel care solicita finantarea, ce conditii trebuie sa indeplineasca proiectul pentru a fi acceptat la finantare , care sunt criteriile de selectie si evaluare,  cum se puncteaza aceste proiecte. Proiectele “se bat” pe suma de bani alocata in anul “x”, pentru masura “y”, din axa “z”, din POS-ul  “P” etc.  Nimic nu se face, in lumea civilizata, la intamplare. Totul se face planificat. Asa vom face si noi cu banii de la Fondul National pentru Despagubiri si Investitii.

Pe langa metodologia descrisa mai sus, pentru accesarea fondurilor UE, in Romania, a fost creat si un intreg sistem institutional. In cadrul fiecarui minister caruia i-a fost incredintat un POS, a fost creata o “Autoritate de management”, cu subunitati la nivelul regiunilor de dezvoltare, la unele si la nivelul judetelor. Exista si o Agentie Nationala de Consultanta pentru Agricultura, care, cu un pic de imaginatie,  poate fi transformata in Agentia Nationala de Consultanta pentru Investitii, gata sa pregateasca, gratuit, proiecte pentru toti beneficiarii “Legii Cojocaru”.

Dispunem, deci,  de  o buna parte din infrastructura de care avem nevoie petru aplicarea “Legii Cojocaru” . Nu trebuie decat sa dezvoltam  sistemul existent si sa-l adaptam la ce vrem sa facem cu banii din despagubiri.

Pe cei care doresc mai multe informatii despre “concursurile de proiecte” si despre modul in care se face accesarea fondurilor UE in Romania, ii invit sa intre pe www.guv.ro, de acolo, pe site-urile ministerelor, si, de acolo,  pe site-urile autoritatilor de management. Doua exemple: www.apdrp.ro, pentru agricultura si dezvoltare rurala si www.inforegio.ro, pentru dezvoltare regionala.

In Anexa, se prezinta Grila de evaluare si punctaj folosita, in prezent, pentru proiectele de investitii finantate prin Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), Masura 121 (Modernizarea exploatatiilor agricole).

Dr. Constantin  Cojocaru

1.03.2010

  • Distribuie pe retele de socializare