RĂSPUNSUL OMULUI

TRIBUNALUL BUCUREŞTI
Secţia a III-a Civilă
DOSAR NR. 56485/3/2010

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul, Cojocaru Constantin, domiciliat în municipiul Bucureşti, sectorul 1, strada Turda, nr. 116, bl. 36, sc. 1, et. 2, ap. 10, posesor al CI, seria RR, nr. 214874, CNP 1420503400017, emisă de Secţia 4, la data de 02.07.02, valabilă până la data de 03.05.2052, în calitate de preşedinte al Partidului Poporului şi conducător al Comitetului Executiv Central al partidului, in temeiul art. 146 si urmatoarele C.pr.civ., formulez prezentele:

CONCLUZII SCRISE

prin care vă solicit respingerea cererilor de intervenţie formulate în dosarul 56485/3/2010, ca nefondate, şi să admiteţi cererea principală de înregistrare a Partidului Poporului

1. Denumirea prescurtată a partidului nu ridică motive de susţinere a cererii intervenienţilor

Se invocă faptul că, în statut, apare prescurtarea PP-LC, iar in Actul Constitutiv apare prescurtarea PP.
Vă invederăm că Partidul Poporului a fost înfinţat pe data de 3.07.2010, ca urmare a manifestării de voinţă a celor 46 de semnatari ai Actului Constitutiv, reprezentanţi ai celor un milion de susţinători ai proiectului cunoscut sub denumirea de Legea Cojocaru. Semnatarii Actului Constituitiv au ales ca denumirea integrală a noii formaţiuni politice să fie aceea de Partidul Poporului, iar denumirea prescurtată, de PP. În condiţiile în care, ulterior semnării actului constitutiv, dar înaintera depunerii cererii de înregistrare la Tribunalul Bucureşti, s-a constatat că în Registrul partidelor politice nu există o entitate având denumire integrală identică sau asemanătoare, însă există un partid care este înregistrat cu forma prescurtată PP, prin hotărârea Congresului Partidului Poporului, organ suprem de decizie în partid, după constituirea acestuia, s-a stabilit ca prescurtarea denumirii să fie PP-LC. Această decizie s-a luat în raport de două considerente:
– pe de o parte, pentru a respecta în tot dispoziţiile Legii nr. 14/2003;
– pe de alta parte, pentru a se disocia de alte iniţiative ulterioare de înfiintare a unor partide cu denumire identică cu cel constituit de semnatarii susţinători ai Legii Cojocaru.
Faţă de considerentele prezentate şi de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (respectiv Hotărârea Congesului Partidului Poporului de stabilire a denumirii prescurtate a partidului – PP-LC din data de 21.08.2010), motivarea intervenienţilor apare ca nefondata şi pur şicanatorie.

În atare condiţii, în considerentul manifestării unanime de voinţă a membrilor Congresului partidului, în sensul respectării dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 14/2003, de stabilire a denumirii prescurtate a partidului ca fiind PP-LC, solicităm respingerea cererilor de intervenţie ca nefondate.

2. Afirmaţia intervenienţilor potrivit căreia “statutul şi programul politic nu îndeplinesc cerinţa imperativă prevăzută de art 11, respectiv aceea de a fi aprobate de organele împuternicite prin statut”, este neadevărată.
La dosarul cauzei este anexată Hotărârea Congresului Partidului Poporului din data de 21 august 2010, care atestă faptul că statutul şi programul politic al Partidului Poporului au fost aprobate de Congresul Partidului, singurul organ împuternicit, prin statut, să aprobe aceste documente.

3. În intervenţia formulată de Voiculescu Diana se afirmă că: „ Actul Constitutiv nu conţine menţiunile esenţiale, respectiv sediul, patrimoniul iniţial, conducătorul organului executiv, obiectivele partidului, durata partidului. Pentru simplul motiv că la data înfinţării, mulţi dintre semnatarii actului constitutiv au semnat crezând că aderă la Partidul Poporului lui Dan Diaconescu, partid care avea şi sediu, şi obiective şi conducător al organului executiv”.
Afirmaţia intervenientei este absolut uluitoare, o întoarcere pe dos a adevăratei stări de fapt.
La dosarul cauzei, este depus transcriptul emisiunii SE ÎNTÂMPLĂ ACUM, din data de 5.07.2010, la postutul de televiziune OTV, condus de Dan Diaconescu. În această emisiune, urmărită de sute de mii de români, a fost prezentat, timp de aproape 3 ore, Actul Constitutiv al Partidului Poporului, cel înfinţat pe data de 3.07.2010. În acestă emisiune, s-a precizat că Actul Constitutiv al Partidului Poporului înfinţat pe dsata de 3.07.2010 a fost semnat de Constantin Cojocaru şi de reprezentanţii celor un milion de susţinători, prin semnătură, ai Legii Cojocaru. Nu de Dan Diaconescu. În emisiunea din 12.07.2010, al cărei transcript se găseşte, de asemenea, la dosar, s-a cerut telespectatorilor să trimită semnături de susţinere a Partidului Poporului atât pe adresa căsuţei poştale a lui Constantin Cojocaru cât şi pe adresda OTV, promiţându-se că toate semnăturile vor fi predate lui Constantin Cojocaru, pentru a fi depuse la Treibunalul Bucuireşti, în vederea înregistrării Partidului Poporului, cel înfinţat pe data de 3.07.2010. Nici în emisiunea din 5.07.2010, nici în cea din 12.07.2010, nici în vreo altă emisiune a postului de televiziunbe OTV, în perioada 3.07-26.08.2010, nu s-a vorbit, niciodată, de vreun Partid al Poporului înfinţat de Dan Diaconescu.
Pe data de 26.07.2010, 33.148 de semnături de susţinere a Partidului Poporului, trimise la OTV, nu au mai fost predate lui Constantin Cojocaru, aşa cum s-a promis în emisiunea din data de 12.07.2010. Aceste semnături au fost predate lui Mario Diaconescu, fratele lui Dan Diaconescu, care le-a depus la Tribunalul Bucureşti, împreună cu cererea de înregistrare a Partidului Poporului, cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, la data de 1.04.2011, ca fiind ilegală.
Deabea după respingerea cererii de înregistrare a Partidului Poporului, ale cărui semnături de susţinere au fost obţinute prin înşelăciune, a fost înfinţat şi adus la cunoştinţa publicului Partidul Poporului Dan Diaconescu, pe data de 2.04.2011.
Pe data de 3.07.2010, semnatarii Actului Constitutiv al Partidului Poporului nu aveau cum să creadă „că aderă la Partidul Poporului Lui Dan Diaconescu”, pentru simplul motiv că, la acea dată, un astfel de partid nu a existat.
Vom arăta, imediat, mai jos, că afirmaţiile intervenienţilor referitoare la conţinutul şi forma Actului Constitutiv sunt în afara legii.

4. Motivul privind lipsa CNP-ului este nefondat şi netemeinic în raport de dispoziţiile imperative ale legislaţiei incidente

Legea partidelor politice, respectiv art. 18 lit. d si art. 19 indicate de intervenienţi, prevăd următoarele obligaţii raportate la cererea de înregistrare a entităţii politice:
– pentru înregistrare se depun urmatoarele documente (…)d. Actul de constituire, împreuna cu lista semnăturilor de susţinere a membrilor fondatori;
– art. 19 (1) „Lista semnăturilor de susţinere trebuie să mentioneze (…) felul actului de identitate, seria şi numărul acesteia, codul numeric personal …”
Analizând aceste două dispoziţii, atât în mod independent, cât şi coroborat, constatăm faptul că legiuitorul a stabilit în sarcina celui ce solicită înfiinţarea unui partid politic să depună actul constitutiv – fara a stabili o formă a acestuia, sau condiţii minime obligatorii, ca in cazul statutului – şi, ataşat acestuia, să se depună o listă cu semnături de susţinere. Privitor la Lista de semnături, legiuitorul a înteles să stabilească, expres, condiţii de formă (trebuie să se menţioneze obiectul susţinerii, data şi locul întocmirii, iar, pentru susţinători, datele de identificare).
Nu s-a stabilit, prin lege, forma actului constitutiv, şi nici prin interpretare nu se poate considera că legiuitorul ar fi intenţionat să impuna obligativitatea înserării CNP-ului semnatarilor în actul constitutiv.

5. Considerentele privind nulitatea atestării avocaţiale sunt fundamental eronate şi profund lipsite de profesionalism

În primul rand, Legea nr. 14/2003 nu impune ca şi condiţie, certificarea avocaţiala a actelor constitutive. În aceste condiţii, luarea de măsuri suplimentare pentru legalitatea înscrisurilor nu constituie decât dovezi ale bunei credinţe.
Şi, în cazul în care, prin reducere la absurd, am considera argumentaţia intervenienţior ca fiind logică, aratăm că eventuala neîndeplinire a condiţiilor de formă ale certificării nu are ca efect nulitatea actului, aşa cum considera intervenienţii.
Mai mult decât atât, deşi se sugerează o lipsă de profesionalism a avocatului sau o necunoaştere a Legii nr. 51/1995, vă invederăm că, o data în plus, intervenienţii se află în eroare. În măsura în care ar fi verificat calitatea de avocat a d-lui Mandache Mihai ar fi constatat că acesta este membru al Baroului Constituţional, instituţie constatată ca fiind legală şi constituţională. În atare condiţii, în urma depunerii unor minime diligenţe, s-ar fi putut constata că dispoziţiile invocate din legea nr. 51/1995 nu sunt incidente în speţă.

Faţă de aceste argumente, considerăm că orice interpretare raportată la acest motiv este irelevantă şi neavenită în sluţionarea cauzei.

6. În ceea ce priveşte afirmaţia intervenientei Voiculescu Diana, conform căreia „strângerea semnăturilor de susţinere a membrilor fondatori s-a făcut prin dezinformarea cetăţenilor cărora li sa explicat că semnează pentru Partidul Poporului înfinţat fie de Dan Diaconescu fie de Dan Diaconescu şi Constantin Cojocaru”, am arătat, mai sus, la pct. 3, uriaşa diversiune prin care sute de mii de cetăţeni au fost dezimformaţi de postul de televiziune OTV, în legătură cu înfinţarea Partidului Poporului şi cu strângerea semnăturilor de susţinere a acestuia.
Cetăţenii au fost, întradevăr, dezimformaţi, dar nu de către noi, ci de către Dan Diaconescu şi postul de televiziune OTV. Dezimformarea a avut ca scop, şi efect, strângerea frauduloasă de semnături de susţinere pentru Partidul Poporului înfinţat de Dan Diaconescu, împreună cu rudele, angajaţii şi asociaţii săi, nu pentru Partidul Poporului înfinţat de Constantin Cojocaru, împreună cu reprezentanţii celor un milion de susţinători ai Legii Cojocaru.

7. Despre presupusul atentat la ordinea de drept.

În legătură cu afirmaţia întervenienţilor conform căreia „Programul Politic încalcă dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea 14/2003 în sensul că atentează la ordinrea de drept şi la principiile democraţiei constituţionale,” facem următoarele precizări:
Iată, textul art. 3 alin. 1 din Legea 14/2003:
“Pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, şi care militează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale.”
Observăm, mai întâi, că legiuitorul a găsit de cuvinţă să dispună ca partidele politice să militeze…pentru respectarea….ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale, şi nu să nu atenteze…la orinea de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale.
Observăm, apoi, că Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, editat de Academia Româna, este foarte categoric în ceea ce priveşte conţinutul termenului de atentat, utilizat de către intervenienţii noştri. Conform acestui dicţionar, în limba română, verbul “a atenta” înseamnă “a comite un atentat”, iar substantivul “atentat” înseamnă “ATAC CRIMINAL ILEGAL FAŢĂ DE PERSOANE, BUNURI, DREPTURI, STĂRI DE LUCRURI”.
Articolul 3 alin. (5) din Statutul Partidului Poporului are următorul text:
“Partidul Poporului acţionează pentru respectarea Constituţiei României şi a legilor ţării, a formei republicare de guvernământ, pentru apărarea suveranităţii, a independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român, a ordinii de drept.”
În completare, iată şi textul Articolului 1 din Legea 14/2003:
“Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă ÎN MOD LIBER la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt personae juridice de drept public.”
Programul politic al Partidului Poporului critică, cu asprime, dar documentat, activitatea statului român postdecembrist şi formulează propuneri pentru restructurarea, din temelii, a acestui stat. Aceasta este, în concepţia noastră, dar şi a Constituţiei ţării, misiunea partidelor politice, aceea de a prezenta alegătorilor alternative privind modul de organizare şi funcţionare a statului. Este misiunea publică, legală, a partidelor politice, garantată de Constituţie, să facă propuneri de revizuire, de schimbare, atât a Constituţiei, a ordinii constituţionale, cât şi a legilor ţării, a ordinii de drept. Este dreptul suveran al poporului să aprobe, sau să respingă, aceste propuneri de revizuire. Nu are nimeni dreptul să catalogheze aceste propuneri ca ATENTATE, adică atacuri criminale ilegale….. la ordinea publică şi la principiile democraţiei constituţionale.

7.1. Despre presupusa încălcare a suveranităţii naţionale

Prin două citate extrase din capitolele 1.2 şi 2.1 ale Programului politic al Partidului Poporului, intervenienţii în acestă cauză încearcă să ne acuze că încălcăm prevederile art. 2 din Constituţia României.
Amintim intervenienţilor că, în limba română, cuvântul suveranitate este echivalent cu cel de independenţă, şi înseamnă calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa, iar suveranitatea naţională înseamnă independenţa unui stat faţă de alte state.
Suveranitatea naţională, respectiv, independenţa unui stat faţă de un alt stat, este încălcată numai atunci când statul în cauză este cotropit de celălalt stat.
Programul politic al Partidului Poporului nu militează, nicăieri, pentru încălcarea suveranităţii naţionale, respectiv pentru cotropirea statului român de către alt stat. Dimpotrivă.
În cele 2 capitole, la care fac referire intervenienţii, Programul politic al Partidului Poporului critică statul român postdecembrist, printre altele, pentru adoptarea Legii 15/1990 şi a legilor privatizării, prin care poporul român a fost deposedat de capitalul – fabici, uzine, combinate, spaţiii comerciale şi de birouri, hoteluri, bănci etc – acumulat în proprietatea sa, în timpul regimului comunist, o bună parte a acestui capital fiind distrusă, cea mai mare parte fiind trecută, la preţuri de nimic, în proprietatea străinilor, cu consecinţe grave asupra economiei şi societăţii româneşti. Programul Politic propune şi soluţii de remediere a acestei situaţii, acestea fiind sintetizate în proiectul cunoscut sub denumirea de Legea Cojocaru, la care intervenienţii nu fac nicio referire.
Nicăieri, în textul său, Programul poltic al Partidului Poporului nu pune în discuţie suveranitatea naţională, respectiv dreptul statului român, respectiv al poporului român de a hotărî asupra propriului său destin. Dimpotrivă, prin propunerile sale, Partidul Poporului urmăreşte crearea condiţiilor care să permită poporului român să devină proprietar asupra capitalului creat şi utilizat în teritoriul său naţional, să devină cu adevărat stăpân, în propria lui ţară.
Este crezul nostru că fără proprietate, în societatea modernă, fără proprietate asupra capitalului, nu există nici libertate, pentru cetăţeni, nici suveranitate, pentru state şi popoare.
La art 3, alin. (5), din Programul Politic al Partidului Poporului, se prevede că „Partidul Poporului acţionează pentru …apărarea suveranităţii naţionale”, iar la art. 4, alin. (2), că, acelaşi partid „susţine construirea în România a unui stat popular, care să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, stat care să se afle sub controlul poporului şi să guverneze pentru popor”.

7.2. Despre presupusa încălcare a separaţiei puterilor în stat.

Intervenienţii citează din Programul politic al Partidului Poporului, fraza referitoare la propunerea ca preşedintele republicii să numească membrii guvernului şi să aibă drept de veto asupra legilor propuse spre adoptare de către Parlament. Sunt atribuţii pe care le au preşedinţii republicilor prezidenţiale. Printre acestea şi cea mai democratică republică cunoscută în istorie: republica prezidenţială americană.
Partidul Poporului, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale articolului 1 din Legea 14/2003 îşi permite să gândească şi să-şi exercite voinţa politică ÎN MOD LIBER, propunând, pentru România, ca formă de guvernământ, REPUBLICA PREZIDENŢIALĂ. Înseamnă asta ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT? Au auzit intervenienţii noştri de celebra sintagmă CHECKS AND BALANCES? În Constituţia SUA, există o reală separaţie a puterilor în stat, dar prin sistemul de control reciproc stabilit de aceste „checks and balances”, niciuna din puteri nu poate avea ultimul cuvânt, astfel încât toate puterile statului trebuie să acţioneze, nu în interesul propriu, ci în interesul poporului. Exact asta propune şi Partidul Poporului: un stat care să guverneze pentru popor, nu pentru guvernanţi.

7.3. Despre presupisa încălcare a dreptului de a fi ales, a dreptului de a alege, a principiului înterzicerii activităţii politice în cadrul sindicatelor.

Toate aceste “încălcări” provin din faptul că Partidul Poporului propune ca membrii camerei superioare a Parlamentului României, ai Senatului, SĂ FIE ALEŞI DE POPOR, PRIN VOT DIRECT, dar candidaţii pentru această demnitate să fie propuşi de către structurile corporative şi profesionale ale societăţii româneşti: organizaţii civice, patronale, sindicale, profesionale, confesionale etc.
Evident, este o propunere, care urmează a fi prezentată, spre aprobare, poporului român. Intervenienţii pun în discuţie dreptul suveran al poporului român de a-şi constitui cum vrea el camera superioară a Parlamentului?

7.4. Despre presupusa încălcare a principiului independenţei justiţiei.

Această acuză este susţinută de intervenienţii noştri cu un citat din Programul politic, în care Partidul Poporului propune ca magistraţii ţării să fie aleşi prin vot popular. Tot în citatul respectiv, mai este făcută şi propunerea ca, pentru încălcarea legii, dar şi pentru incompetenţă, magistraţi, ca şi alţi demnitari ai ţării, să fie revocaţi din funcţie. Independenţa justiţiei nu înseamnă dreptul magistraţilor de a încălca legea şi nici dreptul lor de a ocupa funcţii pentru care nu au competenţa necesară.
Partidul Poporului militează pentru o reală independenţă a justiţiei faţă de celelalte puteri ale statului. A se vedea, în acest sens, propunerea noastră ca toţi magistraţii să fie aleşi de cetăţenii, pentru care ei vor fi chemaţi să facă dreptate.

7.5. Despre presupusa încălcare a dreptului de exprimare şi a dreptului la informare (art 30 şi 31 din Constituţie).

Datorăm acestă acuză, din partea intervenienţilor, faptului că noi propunem ca serviciile publice de massmedia – televiziune, radio, presa scrisă – să fie complet independente de puterea executivă şi legislativă ale statului, urmând, fie ca aceste servicii să fie subordanate Avocatului Poporului, fie ca ele să fie conduse de o persoană aleasă, direct, de popor. Constatăm, încă o dată, că intervenienţii în această cauză sunt foarte deranjaţi de accentul pe care Partidul Poporului îl pune pe întărirea controlului poporului asupra statului. Propunerea noastră vizează, exact, aplicarea cu cât mai mare stricteţe a prevederilor articolelor 30 şi 31 din Constituţia României.

7.6. Despre presupusa încălcare a egalităţii în drepturi şi a libertăţii economice (art 16 şi 45 din Constituţie).

În opinia intervenienţilor, încălcăm cele două drepturi şi, respectiv, cele două articole din Constituţie, prin propunerea pe care noi o facem ca banii obţinuţi de statul român din vânzarea capitalului preluat, neconstituţional, de la cetăţeni, prin Legea 15/1990, să nu mai fie cheltuiţi de stat, ci să fie investiţi în proiecte pentru crearea de capacităţi de producţie şi locuri de muncă, capitalul rezultat din aceste investiţii urmând să intre în proprietatea privată a tuturor cetăţeniilor ţării, mai puţin a celor pe care jusţiţia îi va dovedi că s-au îmbogăţit din jefuirea capitalului naţional, prin aşa-zisa privatizare. Aceasta este propunerea noastră. Este dreptul poporului român să aprobe, sau nu, o astfel de propunere, conform art. 2 din Constituţie.

În raport de considerentele de fapt şi de drept invocate şi argumentate mai sus, vă solicităm respingerea cererilor de intervenţie, ca nefondate, şi admiterea cererii principale de înregistrare a entitatii politice.

Cojocaru Constantin

  • Distribuie pe retele de socializare