CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR

Implica-te si tu: CITEŞTE, ANALIZEAZĂ ŞI CONTRIBUIE! Click aici

AFLĂ AICI CUM POŢI SUSŢINE CONSTITUŢIA CETĂŢENILORAFLĂ AICI CUM POŢI DEVENI REPREZENTANTUL NOSTRU TERITORIALRESURSE PENTRUPARTENERI MEDIA, ZIARIŞTI ŞI BLOGGERI

PREAMBUL

Noi, poporul român,

Conştienţi de răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, mulţumind strămoşilor pentru că au creat pentru noi România şi civilizaţia românească, dorind să asigurăm libertatea, bunăstarea şi fericirea noastră şi a urmaşilor noştri, să construim un stat al nostru, naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic, clădit pe temelia valorilor civilizaţiei româneşti, slujitor competent şi responsabil al drepturilor şi intereselor noastre, capabil să se integreze cu demnitate în familia statelor suverane ale Uniunii Europene,

Ştiind că singura cale prin care putem stăpâni şi apăra libertatea, bunăstarea şi fericirea, drepturile câştigate prin sângele strămoşilor asupra teritoriului naţional, asupra resurselor naturale ale acestui pământ şi asupra avuţiei pe care am creat-o şi pe care o creăm, prin munca noastră, este construcţia economiei democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor cetăţenilor, astfel încât majoritatea capitalului să rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor,

Înţelegând că numai deţinând puterea economică, poporul român va deţine şi puterea politică, va controla şi statul său şi îşi va impune şi propriile sale valori morale: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare

Am hotărât, prin referendum, să adoptăm prezenta Constituţie a României, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR!

Descarcă şi distribuie de aici cartea CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR comentată şi explicată pe înţelesul tuturor

Urmăreşte prezentarea video a cărţii cu cele mai importante aspecte abordate de Constituţia Cetăţenilor aici

Urmăreşte primele cursuri publice de educaţie constituţională din istoria României având la baza Constituţia Cetăţenilor

  • Distribuie pe retele de socializare
Comentarii
  • DECEBAL

    PROPUNERE :

    PENTRU CA DOAMNA FIREA, A FOST SINGURA PERSOANA POLITICA, CE A AVUT CURAJUL SA SPUNA, LA RECENTUL REFERENDUM CA : ,,POPORUL NU MINTE NICIODATA”… SUBSEMNATUL, CETATEAN DE RIND AL ACESTEI TARI….O PROPUN PE DOAMNA FIREA SA CANDIDEZE LA FUNCTIA DE PRESEDINTE AL TARII…. DAT FIIND CA DOMNIA SA NU A UITAT NICI ACUM, IN MOMENTE DE RESTRISTE, CA DOMIA SA, SE TRAGE DIN POPOR SI CA TREBUE SA SLUJEASCA IN CONTINUARE POPORUL….

    MAI MARE RUSINEA, PENTRU RESTUL POLITICIENILOR CE S-AU INDEPARTAT DE POPOR, UITIND CA, DIN 4 IN 4 ANI POPORUL, LE DA, PUTEREA POLITICA IN MINA SI FAC TOT CE VOR EI CU EA……

    STIMA

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA ,,4″ :

    ,,POPORUL NU MINTE NICIODATA “…. ASA A SPUN O DOAMNA POLITICIANA, CU OCAZII RECENTULUI REFERENDUM, PRECIZAT DE CATRE DOMNIA VOASTRA, DOMNULE BUREBISTA MAI JOS…

    SI POATE CA NU O CREDEAM…. DACA DOMNIA SA NU ARE IN SPATE CITEVA SUTE DE MII DE VOTURI ALE UNUI ELECTORAT FOARTE DUR SI DREPT…..

    ATI GHICIT….ACEST ELECTOEAT DUR SI DREPT…. NU PUTEA FI ALTUL DECIT ELECTORATUL BUCURESTEAN,IAR DISTINSA DOAMNA NU PUTEA FI ALTA DECIT: DOAMNA PRIMAR GENERAL AL CAPITALEI, RESPECTIV DOAMNA FIREA …..

    A FOST SINGURA DOAMNA DIN ACTUALA CLASA POLITICA, CARE A AVUT, ACEST CURAJ SA SPUNA DUPA 28 DE ANI DE DEMOCRATIE ROMINEASCA :

    P O P O R U L N U M I N T E N I C I O D A T A ……

    STIMA .

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA ,,3″ :

    SI PENTRU CARE, DISTINSELE DUMNEAVOASTRA INTREBARI DE JALE SCRISE MAI JOS, SA NU RAMINA FARA RASPUNSUEI COMPLET….. AM SA INCERC SA VA MAI DAU UN EXEMPLU, AL POPORULUI ELVETIAN….POPOR, CE APLICA AUTENTICA ,,DEMOCRATIE DIRECTA” SI CARE POPOR, A REUSIT SA CUCEREASCA LOCUL 1 IN EUROPA, LA CRESTEREA NIVELULUI DE TRAI AL POPULATIEI.

    DUPA CE ELVETIENII SI-AU SPUS CUVITUL PRIN 3 REFERENDURI CU PRIVIRE LA INTRAREA,RESPECTIV, LA NE INTRAREA IN EUROPA….A URMAT ITREBAREA CU ,,SPATIUL SENGHEN” ?…..CARE INTREBARE SUNA CAM ASA:

    ~ SINTETI DE ACORD SA INTRAM IN SPATIU SENGHEN ?

    RASPUNSUL APROAPE IN UNANIMITATE, ,,DA” .

    IATA DOMNULE BUREBISTA CA, ELVETIENI SINT IN SPATIU SENGHEN SI REFUZA SA FIE IN UNIUNEA EUROPEANA….. IAR NOI SINTEM IN UNIUNEA EUROPEANA SI NU SINTEM PRIMITI IN SPATIU SENGHEN……OARE DE CE ?????…..

    STIMA .

    DE AICI CONCLUZIA CA DACA EREAM SI NOI CA ELVETIENII IN DEMOCRATE DIRECTA SI POPORUL REFUZA INTRAREA IN UNIUNEA EUROPEANA ACUM EREAM SI NOI IN SPATIU SENGHEN……

    • Ai vazut cum a functionat ultimul referendum in RO.

      Ce dracu astepti de la o “democratie directa” in Romania?

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA ,,2″

    LA MULTIPLELE INTREBARI, PUSE DE CATRE DOMNIA VOASTRA….. CU CE TE FACI?….CE TEFACI ? SI IAR CE TE FACI ?…..SUBSEMNATUL, PROPUN SA INTREBAM POPORUL PRIN REFERENDUM ASA CUM DEALTFEL ELVETIENII INTREABA POPORUL PRIN REFERENDUM LA ORCE ASTFEL DE PROBLEME DIFICILA DE VINZARE A TARII…..

    UN EXEMPLU CONCRET IN CARE ELVETIENII SI-A SPUS CUVINTUL, HOTARIT SI RASPICAT A FOST INTREBAREA SIMPLA, PRECUM :

    ~ VRETI SA INTRAM IN UNIUNEA EUROPEANA ?

    RASPUNSUL A FOST TOT SIMPLU ,,NU”…..

    SI ATUNCI S-A REPETAT REFERENDUM A DOUA OARA LA CARE POPORUL ELVETIAN A RASPUNS TOT ,,NU”…

    ATUNCI DELEGATII CANTOANELOR, S-AU INERVAT ATIT DE TARE SI A DECLANSAT SI CEL DE-AL 3-LEA REFERENDUM…..LA CARE RASPUNSUL POPORULUI ELVETIAN PRIN JUMATATE PLUS 1 RSPUNDE TOT ..NU”….

    DACA SI NOI EREAM IN ,,DEMOCRATIE DIRECTA” PRECUM ACESTI ELVETIENII….. NU MAI HOTARA ACESTI,,ALESII AI NEMULUI” PENTRU NOI, POPORUL ROMIN…..PENTRU A INTRA, SAU SA NU INTRA IN UNIUNEA EUROPEANA….. IAR ACUM, NU NE MAI DADEA TIRCOALE SACALII PENTRU CA POPORUL ISI SPUNEA CUVINTUL DIRECT PRIN REFERENDUM…..

    STIMA .

    • Si poporul spunea DA, ca asa l-a format manipularea sa spuna. Pana de curand am fost cea mai pro-UE natiune europeana.

  • Nelu Stiuca

    CLASA POLITICA din România are un grad maxim de autointoxicare şi autopoluare care nu-i mai permite să dezvolte activităţi şi programe laborioase de interes public general.
    Majoritatea membrilor clasei politice din România, cu istoric politic mult discutabil, pe lângă faptul că nu au vocaţie pentru administrarea destinelor umane şi nici măiestria politică necesară, posedă un spirit întreprinzător pentru afacerile private mult mai dezvoltat comparativ cu cel al afacerile publice (la unii lipseşte cu desăvârşire). Drept urmare discursurile şi disputele lor politice au ca subiect, de cele mai multe ori, acuzaţii reciproce despre fapte de necinste şi dosare penale care nu pot fi soluţionate în mod obiectiv de o justiţie concepută tot de ei şi în care activează doar oamenii lor, neglijând total dezbaterile soluţiilor care să vizeze binele general al populaţiei României. Aceştia, fiind în funcţii publice, susţin şi dovedesc prin exemplu personal, atât poporului roman cât şi europenilor, că cel mai bun mod de viaţă este dacă ai răspunderi de comunist şi drepturi de capitalist. Toate dilemele de acest gen existente în societatea aflată în proces de tranziţie nu le poate rezolva decât Societatea Civilă.
    Acestea sunt de fapt cauzele principale care explică de ce statul de drept făurit în România postrevoluţionară şi economia de piaţă par a fi doar jucării de adormit copiii, iar poporul roman este chinuit continuu în diferite moduri, în condiţiile în care divinitatea i-a dăruit multe bogăţii materiale şi spirituale ce nu sunt administrate eficient şi în interesul general.
    Bătrânii şi oamenii de cultură “cele mai de preţ valori ale unui neam” datorită unei gestionării falimentare a fondurilor de pensii pentru care nu a răspuns nimeni, sunt înfometaţi, înfriguraţi şi lipsiţi de asisteţă medicală, iar unii dintre ei şi deposedaţi de moşteniri şi averi prin acte elaborate de autorităţile statului, doar pentru că sunt neputincioşi. Bugetul de pensii este prejudiciat în continuare DE PENSIONARII SPECIALI şi de cei peste 800 de mii de bolnavi închipuiţi, care s-au pensionat mituind medicii. Mulţi dintre aceşti “bolnavi psihici” desfăşoară activităţi comerciale private, fără să existe vreun caz pedepsit.
    Deşi în perioada activă de muncă au îndurat tratamentul inuman aplicat în timpul perioadei comuniste, după 1989 generaţiile de octogenari au fost supuse continuu altor experimente draconice, întreprinse de către noua elită politică, care prin asemenea comportament dovedeşte o mai mare impostură, ipocrizie şi demagogie decât predecesorii lor.
    Majoritatea bazelor de tratament în care bătrânii îşi tămăduiau sau alinau durerile şi suferinţele trupeşti au fost abandonate ca nefăcând parte din priorităţile strategiilor politicienilor postdecembrişti. Felul în care clasa politică tratează problema bătrânilor din România, fără a schiţa un minim de interes sau efort, constituie cea mai elocventă probă de lipsă de umanitate prin care dovedeşte în acelaşi timp cu certitudine că unii dintre români au o educaţie tradiţională de tip barbar din cauza căruia nu putem accede către o civilizaţie modernă.
    O soluţie morală pentru salvarea situaţiei acestor generaţii (care au mai rămas în viaţă) pedepsite pe nedrept, şi care stă la îndemâna guvernanţilor, este identificarea fondurilor financiare (în lei şi valută), care, în decembrie 1989 existau în conturile PCR, UTC, UASCR (studenţilor), UGSR (sindicate) sau a sumelor în valută ce trebuiau încasate de către stat din activităţile economice externe (inclusiv comerţ exterior) întreprinse până la acea dată dar au fost colectate în alte conturi (ale unor oligarhi postdecembrişti) decât cele prevăzute legal, şi redistribuirea acestora pensionarilor defavorizaţi care mai supravieţuiesc. (Această situaţie poate fi soluţionată atât prin act guvernamental cât şi pe cale judecătorească de către persoane fizice sau juridice demne şi interesate de îndreptarea unei gafe politice istorice).
    Sistemul de sănătate a fost ajutat să decadă tot mai mult prin actul managerial submediocru şi prin subtilizarea fondurilor financiare alocate dezvoltării deoarece, familiile elitelor politice au beneficiat şi se bucură în continuare de asistenţă medicală în străinătate, iar factorii săi responsabili de conducere şi de execuţie şi-au creat condiţii ca pe bani publici să-şi dezvolte cabinete particulare şi afaceri proprii speculând în acelaşi timp nevoile stringente pentru asistenţa medicală a cetăţenilor români care au cotizat o viaţă de om la fondul asigurărilor de sănătate.
    Faţă de situaţia dezastroasă afişată de indicatorii statistici de sănătate care ne clasează pe locuri fruntaşe la TBC, SIDA, rata mortalităţii infantile şi codaşe la rata natalităţii, grad de asigurare cu medicamente si nivel de trai al populaţiei, elita politică nu a manifestat nici un fel de reacţie.
    În perioada celor 28 de ani scurşi de la “Revoluţie” n-a fost elaborată nici o strategie naţională referitoare la sănătatea populaţiei, în schimb s-au consumat eforturi însemnate pentru achiziţionarea la preţuri supraevaluate aparatură medicală (abandonata, uzata moral)şi medicamente, domeniu unde există miza încasării unor comisioane (şpăgi) petru care s-au bătut toţi guvernanţii.
    Chiar în acest context când au fost constatate mai multe fapte de atentat la sănătatea poporului, nu s-a putut stabili nici o responsabilizare a vinovaţilor pentru dezastrul în care se află sistemul de sănătate din România, unde sunt mai multe spitale în care te poţi îmbolnăvi decât trata.
    Sănătatea umană, în calitate de bun de consum şi de bun de capital ce însoţeşte fiinţa umană în tranziţia ei prin viaţă, este împreună cu sănătatea naturii şi sănătatea societăţii purtătoarea influenţelor tuturor factorilor ce acţionează în cadrul unei complexităţi dinamice ce caracterizează mişcarea întregului nostru comun: om, societate, mediu, organizaţii.
    Sistemul de învăţământ se află în cădere liberă, încurajându-se analfabetismul şi distribuirea ilegală, contracost de diplome (inclusiv de doctorat) şi certificate de toate tipurile impostorilor şi cretinilor care, apoi pe baza lor pot să predea “prostologia” în instituţiile de învăţământ, inclusiv cel superior, sau datorită sistemului politic clientelar să ajungă în funcţii de decizie publică unde, din lipsă de potenţial ştiinţific, generează contraperformanţă şi implicit regres pentru viitorul naţiunii române.
    Slaba calitate a învăţământului romanesc NU poate fi sesizată şi remediată de elitele politice deoarece majoritatea copiilor acestora învaţă şi studiază în străinătate, cei mai mulţi cu finanţare indirectă tot din banii publici.
    Deteriorarea continuă a sistemului de învăţământ prin promovarea multor acte normative în baza unor previziuni “opace” în domeniu reliefează faptul că nu există nici o politică coerentă de dezvoltare emisă de factori abilitaţi.
    Astfel, acţiunile aventuroase, infantilice şi iresponsabile din domeniul învăţământului ca şi al sănătăţii din perioada postdecembristă ale diverselor grupuri de interese ale elitei politice au ca rezultat condamnarea viitorului naţiunii la incultură, lipsă de vigoare şi regres economico-social pe termen lung.
    În timp ce statele civilizate ale lumii au în programele naţionale de dezvoltare ca obiectiv principal cercetarea ştiinţifică sau dezvoltare „societăţii cunoaşterii” pentru care alocă fonduri financiare însemnate în România această activitate mai pâlpâie doar ca o lumânare care urmează să se stingă de tot, fără ca cei care cârmuiesc destinele ţării să schiţeze vreun gest şi cu toate acestea divinitatea i-a desemnat pe români ca fiind cei mai buni la multe competiţii internaţionale ştiinţifice. Deci şi dumnezeu ţine cu poporul român numai conducătorii săi postdecembrişti nu.
    În acest context ar fi de prisos să mai vorbim despre cum este valorificat potenţialul academic-stiintific în procesul de elaborare a deciziilor sau politicilor publice guvernamentale destinate asigurării binelui general al românilor.
    Sistemul pensiilor şi de salarizare, este departe de vreun model al simţului etic sau european de distribuire a unei parţi din venitul naţional, este total anacronic şi inechitabil, construit pe baza lipsei de responsabilitate, şantaj şi dezinteres faţă de cei merituoşi. Politica salarială în perioada postcomunistă a fost de natură să conducă pentru majoritatea populaţiei la adâncirea sărăciei, guvernanţii au invocat pentru aceasta în mod cu totul eronat slaba productivitate a muncii, dar nu şi pentru POLITRUCI sau acoliţii acestora, care au obţinut venituri salariale mai mari decât occidentalii numindu-se de formă în tot felul de consilii, comisii şi comitete pentru a primi îndemnizaţii “grase” fără nici un efort sau aport.
    Deşi există legislaţie, care impune criterii pentru management performant la organizaţiile economice cu capital de stat şi cu privire la răspunderea ministerială, în perioada de referinţă nu a fost nimeni sancţionat din cei VINOVATI sau vizaţi pentru INCOMPETENTA, lipsă de randament sau productivitate scăzută a muncii.
    Cel “mai acuzator act”, pentru cei care au decis şi răspuns în perioada postdecembristă de politica salarială din România, este acela de export ilegal de venit naţional, constituit din munca salariaţilor care au produs bunuri şi servicii pentru piaţa externă şi cărora li s-a plătit doar nivelul minim al manoperei de pe piaţa internă. Acelaşi mod de operare a încurajat folosirea “muncii la negru” şi a condus la acumularea necinstită a unei parti din venitul naţional de către unii care nu au nimic comun cu capitalismul, dar au exploatat intens forţa de muncă.
    Statistica europeană privind salariile ne indică faptul că situaţia din România se găseşte la coada clasamentului, aceasta fiind în contrast cu numărul mare al bugetarilor deţinători de imense valori mobiliare (autoturisme, iahturi s.a) şi imobiliare în condiţiile în care perioada de acumulare este la fel de redusă, ca şi posibilităţile legale.
    În ceea ce priveşte limita minimă şi cea maximă a salariilor şi pensiilor diferenţele sunt colosale şi total imorale. În cazul bugetarilor prin valorile unor salarii se dovedeşte nivelul ridicat al politicilor clientelare şi de şantaj existente într-un STAT MAFIOT.
    Existenţa actualei politici de salarizare (în care valoarea sporurilor este mult mai mare decât salariu de bază) este extrem de păguboasă şi dăunătoare pentru că nu încurajează profesionalismul, competiţia în muncă, nu stimulează inovaţia, creaţia şi nu ajută la formarea şi stabilitatea specialiştilor de care România are atâta nevoie în perioada următoare pentru reducerea decalajelor ce ne declasează faţă de standardele europene; aceasta încurajează mai degrabă dezvoltarea sistemului clientelar, şantajabil SINECURIST.
    Interesul statului pentru studiul şi dirijarea evoluţiei forţei de muncă are nivel submediocru (asta ca să nu se spună că lipseşte cu desăvârşire), multe fonduri financiare europene şi interne destinate pentru conversia acesteia sau realizarea diferitelor programe de restructurare au fost irosite din diferite cauze, fie pentru satisfacerea unor interese obscure de grup sau din lipsa de competenţă managerială în elaborarea şi finalizarea unor proiecte, fără ca cineva să fie tras la răspundere. O bună parte din forţa de muncă de înaltă specializare a părăsit ţara din cauza clasei conducătoare.
    Schema aparatului funcţionăresc din administraţia statului are multe structuri paralele, formale şi necorelate în cele mai multe cazuri supradimensionate deoarece şi în acest domeniu criteriile de bază luate în consideraţie la înfiinţarea şi alcătuirea lor sunt determinate de interesele de grup şi clientelism. Promovările în funcţiile de conducere, care procentual faţă de cele de execuţie depăşesc orice previziune şi normalitate, se fac după acelaşi principiu stahanovist “fie prostul cât de prost mintea îi vine după post” (un deştept poate hrăni mulţi proşti, dar un prost nu se poate hrăni nici pe el, spune un vechi proverb românesc).
    Numirea în funcţii a funcţionarilor publici se face după reguli barbare truncate, iar destituirea sau înlocuirea lor după reguli capitaliste. În aceste condiţii de unde eficienţă şi performanţă ori salt calitativ pentru recuperarea unor decalaje dacă principiile aplicate în domeniu dau naştere la submediocritate.
    Dacă la ocuparea funcţiilor publice nu vom respecta principiile “omul potrivit la locul potrivit” sau cele care stau la baza aşezării pieselor pe tabla de şah, în România se va juca toată viaţa bambilici şi nu vom putea participa la nici o competiţie, deoarece bambilicarii au fiecare reguli proprii.
    Existenţa acestei situaţii, conferă activităţilor din administraţia publică o imagine deplorabilă faţă de nevoile stringente şi crescânde ale populaţiei în timp ce în laboratoarele din structura aparatului de stat s-au creat condiţii fertile pentru cultivarea şi dezvoltarea corupţiei de nivel înalt, întreţinându-se astfel, cel mai feroce cancer ce schimonoseşte în fel şi chip societatea românească postdecembristă.
    Strigător la cer este şi faptul că unele din aceste megastructuri beneficiază în mod nejustificat de o serie de servicii gratuite şi dotări luxoase, unele extravagante. Această situaţie este posibilă şi se datorează promovării, de către clasa politică, a unor proceduri de achiziţii publice ce nu au nimic comun cu spiritul european sau eficienţa, ci doar satisfac interesele de partid (foarte multe), irosindu-se astfel fără nici un fel de tăgadă banul poporului, care ar putea fi alocat unor destinaţii vitale şi prioritare.

    • Iarasi mult si fara rost?
      Ia-ncearca putin si prost!

  • DECEBAL

    ARTICOLUL ISTORIC DE MAI JOS, AL DOMNULUI PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU, NE DA NOUA PROSTIMEI SPERANTA CA, IN CURIND NE VOM LUA TARA INAPOI, POPORUL TRECIND LA BUTOANELE CONDUCERII TARII, PRECUM ELVETIENII.

    POLITICA BARBARA…. DUSSA DE CATRE ALESII NEAMULUI…. TIMP DE 28 DE ANI, IN CARE, NE-A DEPOSEDAT, PE NOI PROSTIMEA, (ADEVARATII PROPIETARI AI TARII) DE PETROL, DE PADURI, DE AUR, DE 5 MILIOANE DE MUNCITORI SI SPECIALITI, DE 6.000 DE INTREPRINDERI, DIN CELE 7.000 CONSTRUITE DE NOI POPORUL ROMIN, IN VECHEA ORINDUIRE, DE 7 MILIOANE DE HECTARE PAMINT AGRICOL FERTIL, VINDUT PE NIMICA, LA STRAINI….ETC. ETC. ETC….

    • Ce te faci cu Secretarul de Stat (ministrul) al energiei al Marelui Licurici care a venit la Bucuresti sa se asigure ca Exxon isi va primi prada?

      Ce te faci cu al 2-lea V din dublu V (W) anuntat cu destula vreme in urma de Roubini si care se va transforma intr-un multiplu V, de fapt intr-o linie in zig-zag cu aspect general descrescator?

      Intotdeauna bogatii au trecut sarcina crizelor economice pe seama saracilor iar saracii au devenit si mai saraci.

      Acum, convulsiile Marelui Licurici vor fi epice, dar marii platitori vor fi populatiile din statele Lumii a III-a, cu Romania in frunte.

      Ares, zeul razboiului, isi freaca mainile si-si ascute armele – viitorul ii apartine.

      Pana la sfarsirul acestui secol, Romania va intra, definitiv, in istorie.

      • Si in acest caz, ca in majoritatea cazurilor din istorie, Romania se afla in tabara gresita, in tabara perdantilor.

        Degeaba s-a straduit Ceausescu, in genialitatea lui, sa ne aduca si sa ne mentina in tabara cea buna!

        Marele Satan l-a lichidat si ne-a ingenunchiat cum n-am mai fost ingenunchiati niciodata in istorie.

        Apocalipsa, pentru romani, a inceput in 89.

  • Constantin Cojocaru

    LEGEA OFFSHORE, prin care românilor li se fură peste 130 miliarde de euro, cu care am putea construi 8.000 kilometri de autostrăzi şi 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză

    1. Lansat în massmedia sub denumirea de LEGEA OFFSHORE, proiectul de lege „privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore” vrea să legifereze, de fapt, condiţiile în care românii vor fi deposedaţi de importantele zăcăminte de gaze naturale descoperite în apele teritoriale ale României din Marea Neagră, de veniturile care vor fi generate de exploatarea acestor zăcăminte, în valoare de peste 130 miliarde de euro.
    Românii au fost deposedaţi de capitalul – fabrici, uzine, bănci, căi de comunicaţii, spaţii comerciale şi de birouri etc – pe care îl acumulaseră până în anul 1989, în valoare de peste 500 miliarde de euro, în banii actuali, de profiturile realizate cu acest capital în ultimii 29 de ani, în valoare de peste 2.000 miliarde de euro, de peste 60% din terenurile agricole ale ţării.
    Românilor li s-a furat şi li se fură ţara prin LEGI, prin NORME dispuse de către organul reprezentativ SUPREM al poporului român, PARLAMENTUL ţării, componentă a statului român, care, în realitate, este o marionetă a celor care l-au capturat în ziua de 22 decembrie 1989.
    În titlurile legilor ei ne spun că fac reorganizări, privatizări, retrocedări, vânzări. Prin textele legilor ei ne-au furat capitalul, pământul, veniturile.
    A venit rândul să ni se fure şi Marea cea Mare, cu bogăţiile din adâncurile ei şi cu veniturile rezultate din exploatarea acestor bogăţii..
    În titlul LEGII OFFSHORE, ei ne vorbesc despre “implementări” de operaţiuni petroliere, iar în textul legii ei stabilesc normele prin aplicarea cărora 90 % din veniturile care vor fi generate de exploatarea gazelor naturale ale Mării Negre vor intra în conturile transnaţionalilor, românii urmând să se mulţumească cu restul de 10%, în calitatea lor de “proprietari” ai zăcămintelor.
    2. Cel mai complet studiu referitor la valoarea zăcămintelor de gaze aflate în apele teritoriale ale României din Marea Neagră este cel intitulat “Contribuţia proiectelor de explorare şi producţie a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei româneşti”, realizat de Deloitte la cererea Asociaţiei Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, dat publicităţii în luna mai a acestui an.
    Reţinem, deci, că studiul nu este realizat de un institut de cercetări românesc, deşi am avut mai multe în acest domeniu, printre cele mai bune din lume, şi nici nu este comandat de Parlamentul României, cel care vrea să stabileasă, prin lege, cum şi în folosul cui vor fi exploatate gazele care fac obiectul studiului.
    Din acest studiu, aflăm că, până în anul 2040, din partea românească a Mării Negre ar putea fi extrase circa 170 miliarde de metri cubi de gaze naturale, care, la preţul actual, considerat de către specialiştii Deloitte că va rămâne neschimbat până în anul 2040, de 246,2 euro pe 1.000 m.c., înseamnă 41,9 miliarde de euro.
    Cheltuielile totale ce ar trebui făcute pentru obţinerea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze însumează 18 miliarde de euro, din care 13 miliarde de euro cheltuieli de capital, investiţii, restul, de 5 miliarde de euro, fiind cheltuieli operaţionale.
    Rezultă un profit brut de 23,9 miliarde de euro, adică 57% din valoarea totală a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze extrase. Să nu uităm cine a realizat studiul şi pentru cine. Cu siguranţă, profiturile reale vor fi mult mai mari.
    Din cele 41,9 miliarde de euro, statul român ar urma să încaseze 4,4 miliarde de euro sub formă de redevenţe şi 3,8 miliarde de euro sub formă de impozit pe profit, în total 8,2 miliarde de euro, adică 20% din valoarea încasată pe cele 170 miliarde metri cubi de gaze scoase din partea românească a Mării Negre.
    Cât de cât sigure rămân redevenţele, de 4,4 miliarde de euro, deoarece concesionarii transnaţionali ştiu cum să aranjeze situaţiile financiare pentru a nu plăti impozit pe profit.
    În ultimii 29 de ani, în România, din cele 2.100 miliarde de euro profituri, nu au fost impozitate decât 400 de miliarde de euro, restul, de 1.700 miliarde de euro, au intrat direct în conturile celor care au devenit proprietarii capitalului, prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări, fără a fi impozitate.
    Din studiul elaborat de Deloitte mai aflăm, însă, că, până în anul 2060, din apele teritoriale ale României din Marea Neagră ar mai putea fi extrase încă 130 miliarde de metri cubi de gaze. De asemenea, că, până în prezent, s-au găsit gaze numai în partea românească a Mării Negre şi că, de fapt, cantitatea totală de gaze exploatabile din Marea Neagră se ridică la 600 miliarde de metri cubi. Este, deci, foarte posibil ca toată cantitatea de 600 miliarde de metri cubi de gaze să se afle în apele teritoriale ale României.
    La preţurile actuale, cele 600 miliarde metri cubi de gaze înseamnă 147,7 miliarde de euro, din care statului român i-ar reveni 15,5 miliarde euro, ca redevenţe, restul, de 132,2 miliarde de euro, urmând să intre în conturile concesionarilor.
    3. Aceasta este valoarea furtului care se pune la cale în Parlamentul României.
    132 miliarde de euro. Atât cât ne-ar ajumge să construim toţi cei 8.000 kilometri de autostrăzi şi toţi cei 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză de care avem nevoie.
    Cozile de topor aşezate de transnaţionali în Parlamentul ţării urlă pe toate canalele media că ei se luptă pentru creşterea veniturilor bugetului public naţional.
    Au „dezbătut” proiectul de lege toată vara, l-au adoptat, l-au trimis la promulgare, Preşedintele României, ştiind precis despre ce este vorba, l-a trimis înapoi, pe motive hilare, l-au trecut, din nou, prin Senatul condus de iniţiatorul furtului, l-au trecut prin comisiile Camerei, care l-au reţăsut fără să schimbe nimic important, a ajuns în plenul Camerei şi din nou la comisii, care, iar, vor revopsi textul, fără să pună vreo piedică furtului.
    În realitate, cozile de topor îşi negociază cu transnaţionalii propriile interese, mulţi dintre ei, în frunte cu tartorul lor, oferă cele 130 de miliarde de euro pentru a scăpa de puşcărie.
    4 Furtul celor 130 miliarde de euro rezultate din valorificarea gazelor româneşti din Marea Neagră a devenit posibil ca urmare a faptului că activităţile de exploatare a acestei resurse naturale în loc să fie executate de întreprinderi cu capital public românesc au fost CONCESIONATE.
    Concesionarea este o formă mascată de expropriere, de trecere a unor bunuri din proprietatea publică, a popoarelor, în proprietatea privată a concesionarilor, de regulă transnaţionali.
    În cazul nostru concret, concesionarea exploatării gazelor înseamnă transferul tuturor atributelor proprietăţii – poseseie, folosinţă, decizie – către concesionar, în schimbul plăţii redevenţei şi cu obligaţia de a „da înapoi” zăcământul secătuit. Concesionarul intră în posesia zăcământului, scoate cât vrea şi când vrea, vinde cui vrea şi cu ce preţ vrea, ţine contabilitatea cum vrea şi plăteşte statului român cât vrea.
    În România, după 1989, aproape toate întreprinderile create pentru exploatarea resurselor naturale ale ţării au fost distruse sau trecute în proprietatea transnaţionalilor, astfel încât, în prezent, toate resursele naturale sunt exploatate de transnaţionali, prin contracte de concesiune, de pe urma cărora statul român se alege cu nişte redevenţe de barjocură.
    5. În dezbaterea acestui proiect de lege sau făcut tot felul de propuneri care de care mai aberante, privind impozitarea aşa-ziselor venituri suplimentare, împărţirea producţiei între concesionari şi statul român, stabilirea unei taxe fixe de exploatare, indiferent de cantitatea de gaze extrase şi de valoarea acesteia, obligarea concesionarilor să vândă jumătate din producţie în România etc.
    Nu există decât o SINGURĂ SOLUŢIE care asigură maximizarea beneficiilor de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră.
    Soluţia constă în exploatarea acestei resurse naturale numai de către întreprinderi cu capital public românesc 100%. Aşa cum trebuie să se întâmple cu toate resursele aflate în proprietatea publică, a poporului român.
    Dacă Liviu Dragnea şi ai lui sunt, într-adevăr patrioţi, aşa cum declară, şi doresc sincer să maximizeze beneficiile de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră, atunci ei trebuie să renunţe la LEGEA OFFSHORE şi să adopte o lege cu două articole, astfel:
    „Art. 1 Resursele naturale ale României, aflate în proprietate publică, nu pot fi explorate şi exploatare decât de regii autonome cu capital public românesc 100%.
    Art. 2 În termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili, prin hotărâre, măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor articolului 1.”
    6. Desigur, principala măsură pe care ar trebui să o ia Guvernul României în aplicarea proiectului de lege pe care îl propun, pentru restabilirea dreptului de proprietate al poporului român asupra resurselor naturale ale ţării, ar consta în denunţarea imediată a tuturor contractelor de concesiune încheiate de statul român cu firme private pentru explorarea şi exploatarea resurselor naturale, inclusiv a contracteloe de explorare şi exploatare a gazelor din Marea Neagră, toate aceste contracte fiind încheiate prin încălcarea intereselor poporului român.
    Ştiu, de pe acum, obiecţiile pe care trădătorii de ţară şi presa aservită lor le vor aduce împotriva acestei propuneri.
    Prima obiecţie este aceea că România nu dispune de capacitatea tehnică şi financiară de care este nevoie pentru explorarea şi exploatarea resurselor sale naturale.
    A doua obiecţie priveşte despăgubirile „uriaşe” pe care ar trebui să le plătească România ca urmare a denunţării contractelor de concesiune încheiate cu firmele private pentru explorarea şi exploatarea resurselor sale naturale.
    Iată răspunsul meu la cele două obiecţii, aplicat, concret, la gazele din Marea Neagră.
    7. În ce priveşte capacitatea tehnică, reamintesc faptul că România a fost prima ţară din lume care a înregistrat oficial o producţie de ţiţei, în anul 1857, urmată la doi ani distanţă de Statele Unite ale Americii.
    Tot în anul 1857, românii au construit şi pus în funcţiune prima rafinărie din lume.
    Bucureşti a fost primul oraş din lume cu sistem de iluminat public, bazat pe kerosen.
    La Câmpina a fost înfinţată prima şcoală de maistri sondori din lume.
    România a fost primul exportator de benzină din lume. în anul 1900.
    În România, primul proiect petrolier offshore a debutat cu o jumătate de secol în urmă, în anul 1967.
    În anul 1975 a fost instalată prima platformă de foraj marin, iar producţia de petrol din Marea Neagră a început în anul 1987.
    În anul 1989, România dispunea de şapte platforme de foraj marin, capabile să execute foraje până la adâncimea de 6.000 de metri.
    Şase din cele şapte platforme au fost vândute de către PETROM, la sfârşitul anului 2005, după „privatizare”, contra sumei de 100 milioane de dolari SUA.
    Toate cele şapte platforme sunt în funcţiune şi execută foraje marine pentru noii lor proprietari.
    La sfârşitul anului 1989, mai erau în stadiul de montaj alte două platforme, care au ajuns la fier vechi, „din lipsă de finanţare”, aşa cum s-a întâmplat cu aproape toată industria României.
    Toate zăcămintele de gaze din apele teritoriale ale României descoperite până în prezent se află la adâncimi mai mici de 2.000 de metri, deci toate ar fi fost descoperite de platformele de care dispunea statul român în abul 1989, plus cele care ar fi fost construite în ultimii 29 de ani, dacă poporul român nu s-ar fi lăsat tras pe sfoară de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi nu s-ar fi lăsat deposedat de capitalul pe care îl acumulase până în 1989 şi de cel pe care l-ar fi putut acumula în ultimii 29 de ani.
    8. În ce priveşte capacitatea financiară, să dăm cuvântul cifrelor.
    Anul trecut, 2017, România a realizat un PIB de 188 miliarde de euro. Aşa cum confirmă şi datele publicate de Banca Naţională a României, în România, profiturile reprezintă 60% din PIB. Asta înseamnă că, în 2017, din PIB-ul de 188 miliarde de euro, 113 miliarde de euro au fost profituri.
    Conform raportului execuţiei bugetului general consolidat publicat de Ministerul Finanţelor Publice, în anul 2017, impozitul pe profit a fost de 14,7 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că, în 2017, din cele 113 miliarde de euro profituri, au fost impozitate numai 20 miliarde de euro, adică 18%, restul, de 93 de miliarde au fost furate, ca şi în toţi anii anteriori.
    Anul acesta, 2018, cu o creştere de 4% faţă de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 195 miliarde de euro, din care 117 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 96.
    Anul viitor, 2019, cu o creştere de 3% faţă de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 200 miliarde de euro, din care 120 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 98
    Dacă, acum, până la sfârşitul acestui an, Liviu Dragnea şi ai lui ar adopta Legea Cojocaru şi ar introduce impozitul progresiv pe marile proprietăţi, în anul 2019, la bugetul public naţional, respectiv la Fondul Naţional de Capital Distributiv, s-ar colecta, în plus, 20% din PIB-ul de 200 miliarde de euro, adică suma de 40 de miliarde de euro, mai puţin de jumătate din banii care fără Legea Cojocaru, vor intra în conturile oligarhilor postdecembrişti, dar mult mai mult decât toate cele 18 miliarde de euro care sunt necesare pentru punerea în valoare a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră.
    Evident, cele 18 miliarde nu vor fi cheltuite, toate, în primul din cei 22 de ani care, conform estimărilor specialiştilor Deloitte, vor fi necesari pentru exploatarea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze, ci numai o mică parte, inclusiv cele 100 de milioane de euro, cu care am putea răscupăra cele şapte platforme pe care le-am construit înainte de 1989.
    Capacitatea financiară a României este mult mai mare decât cea cerută de exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră în beneficiul poporului român.
    Bani avem, dar ne sunt furaţi.
    Problema fundamentală a poporului român, în acest moment, este oprirea robinetului prin care veniturile (banii) create de el sunt tranferate în afara ţării.
    9. În ce priveşte despăgubirile pe care statul român ar trebui să le plătească concesionarilor pentru denunţarea contractelor prin care aceştia au devenit proprietarii de facto ai bogăţiilor subsolului românesc, răspunsul îl găsim chiar în studiul elaborat de către specialiştii Deloitte pentru uzul acestor concesionari.
    Pe lângă estimările lor privind indicatorii tehnico-economici ai exploatării gazelor naturale din Marea Neagră pentru perioada 2018-2040, spcialiştii Deloitte ne prezintă şi situaţia acestor indicatori în trecut, în perioada 2000-2017.
    Din această situaţie, aflăm că, în perioada 2000-2017, concesionarii implicaţi în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră, au cheltuit, în total, 4,7 miliarde de euro, din care, 2,8 miliarde investiţii şi 1,9 miliarde cheltuieli operaţionale.
    Nu ni se dau date cu privire la valoarea producţiei extrase, dar ni se spune că veniturile generate de concesionari la bugetul statului român ar fi fost de 3,4 miliarde de euro şi ni se precizează că normele fiscale din perioada 2000-2017 rămân valabile şi pentru perioada 2018-2040, astfel că putem deduce că valoarea producţiei realizată de concesionari în perioada 2000-2017 a fost de cel puţin 6,8 miliarde de euro, cu un profit brut de cel puţin 2,1 miliarde de euro.
    Deci, în ultimii 29 de ani, concesionarii resurselor noastre naturale nu au făcut numai cheltuieli, ci au realizat şi venituri, inclusiv profituri substanţiale.
    Dacă statul român devine cu adevărat suveran şi cu adevărat al românilor şi conducerea lui se înconjoară de cei mai buni specialişti de care dispunem vom câştiga orice dispută în justiţie cu cei care au devenit proprietarii ţării prin contracte nedrepte.
    Sumele pe care, eventual, ar trebui să le plătim pentru a redeveni stăpâni pe ţara noastră, pe capitalul creat de noi, pe teritoriul nostru naţional, pe resursele naturale ale acestui teritoriu, sunt infime, dacă le raportăm la avuţia pe care o creăm şi de care suntem deposedaţi prin sistemul juridic şi financiar care ne este impus de ocupantul străin, în complicitate cu cozile de topor instalate la conducerea statului.
    Mafia financiară transnaţională este, într-adevăr, foarte puternică.
    Singura forţă care o poate învinge este poporul UNIT, indiferent de mărimea acestuia.
    A se vedea exemplul dat de Islanda.
    Poporul român poate opri furtul celor 130 miliarde de euro generate de exploatarea gazelor din Marea Neagră, ca şi a multor altor miliarde de euro create prin munca sa.
    Oprirea adoptării LEGII OFFSHORE şi adoptarea proiectului de lege propus de mine mai sus ar trebui să-i determine pe români să se UNEASCĂ, să iasă în pieţele publice şi să nu plece de acolo până nu câştigă această bătălie.

    Constantin COJOCARU
    14 octombrie 2018

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA :

    SA NU DENATURAM LUCRURILE DOMNULE BUREBISTA, CU DEMOCRATIA DIRECTA, PRECUM IN ELVETIA, ELVETIE, IN CARE MAI DAUNAZI…. A FOST SI PRIETENUL DUMNEAVOASTRA, DOMNUL LIVIU DRAGNEA SI ATI VAZUT CA, DOMNIA SA S-A INTILNIT CU UN ,,REPREZENTANT” AL SISTEMULUI SI NICI DECUM CU UN DEPUTAT, PRESEDINTE DE TARA, SAU PRIMAR …..

    EREA SI NORAL SA SE INTILNEASCA CU ACEST ,,REPREZENTANT” DEOARECE ELVETIA NU ARE PARLAMENT SI NICI PRESEDINTE DE TARA…..

    PENTRU EI PARLAMENTUL ESTE INLOCUIT DE TOT POPORU, CEL CARE APROBA, SAU RESPINGE LEGI PRIN CEASTA FORMA DEMOCRATICA DE REFERENDUM….. IAR DE FUNCTIA DE PRESEDINTE NU ESTE NEVOEE, ACESTA IN DEMOCRATIA DIRECTA FIIND DOAR,
    CONSUMATOARE DE BANI….

    SINGURILE FUNCTII ALESE SINT PRIMARII……PRIMARI CE POATE DETINE FUNCTIA DE PRIMAR CHIAR SI TOATA VIATA….. DACA E BUN SI GOSPODAR SAU, POATE FI DESTITUIT SI A DOUA ZI DACA UMBLA CU NEPOTISME SAU ALTE NEREGULI DESONORANTE URBEI. .

    LI SE SPUN ,,REPREZENTANTI”, LA PERSOANELE DELEGATE DE FIECARE CANTON IN PARTE LA NIVEL CENTRAL….

    ACESTE PERSOANE AU MENIREA DE-A STRINGE PROPUNERI DE LA POPOR SI L-E SUPUNE VOTULUI ACESTUI POPOR PRIN ,,REFERENDUM”…

    UN EXEMPLU CE ACUM AR FI GRAITOR PENTRU NOI, DACA EREAM IN DEMOCRATIE DIRECTA, AR FI FOST MULT SPINOASA PROBLEMA CU GAZELE DIN MAREA NEGRA… CE SE FREACA IN PARLAMENT DE APROAPE UN AN …..

    O INTRBARE PRIN REFERENDUM POPULAR CUM AR FI :

    VRETI SA VINDEM GAZELE LA STRAINI NIM MAREA NEAGRA?

    RASPUNSUL POPORULUI AR FI FOST : ,,NU” SAU ,,DA”

    DACA JUMATATE PLUS 1 DIN POPOR ZICEA ,,NU” RASPUNSUL EREA CA NU SE VINDE LA STRAINI GAZELE DACA JUMATATE PLUS 1 ZICEA ,,DA” RASPUNSUL EREA CA SE VIND GAZELE LA STRAINI..

    DECI…..JUMATATE PLUS 1 DIN POPOR FIIND 18.900.000 INPARTIT LA 2 SI ADAUGIND 1 ADICA 18.900.000:2 = 9.450.000 + 1 = 9.450.001.

    IATA DOMNULE BUREBISTA CA IN DEMOCRATIA DIRECTA VOTEAZA 9.450.001 DE PERSOANE CU DREPT DE VOT SI NU 3.500.000 DE VOTANTI, ATIT CIT REPREZINTA MAJORITATEA PARLAMENTARA CU ALESI AI NEAMULUI IN PARLAMENTUL DE ACUM ?????….

    STIMA

    • Parlamentul Elveției este format din două camere: Consiliul Statelor (camera superioară) care are 46 de representanți (câte doi din fiecare canton și câte unul din fiecare semicanton) aleși prin sisteme ce diferă de la canton la canton, și Consiliul Național, format din 200 de membri aleși prin vot proporțional, distribuiți în funcție de populația fiecărui canton. Membrii ambelor camere au mandate de 4 ani. Când ambele camere sunt reunite în ședință comună, ele sunt denumite împreună „Adunarea Federală”. Prin referendumuri, cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament și prin inițiativă legislativă cetățenească pot introduce amendamente la constituția federală, Elveția fiind astfel o democrație directă.[47]

      https://ro.wikipedia.org/wiki/Elveția#Istoria_modernă

      Ce bine-i sa nu stii iar cand stii sa stii prost!

      • De oameni ca domnia ta are nevoie Tara!

        • Traiasca democratia BANANIERA ROMANIA!
          Sa o facem DEMOCRATIE BANANIERA DIRECTA si Tara asta va fi pe maini bune – mainile celor ca Domnia Ta!

  • Nelu Stiuca

    EMINESCU UN PROFET AL ACTUALITATII ROMANESTI

    Au trecut 168 de ani de când pronia cerească l-a adus printre pământeni pe Mihai Eminescu, poetul naţional al românilor.
    Dar pe cât de mare i-a fost harul poetic, la fel de mare i-a fost înzestrarea de jurnalist şi de vizionar al viitorului. Actualitatea operei publicistice a poetului nostru naţional este absolut incredibilă, datorită vizionarismului lui profetic, de mare cunoscător al… “eternităţii locale”. A scris în 1880, dar pare a descrie actualitatea politică de azi. Reluăm câteva exemple pentru a marca şi pe această cale luminoasa aniversare de la 15 ianuarie.
    – Despre lumea românească de azi: “Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui… Clasele productive au dat îndărăt; ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică”.
    – Despre politică şi economie: “De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva”.
    – Despre mită şi alegeri: “Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti… Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti”.
    – Despre partidele politice: “Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”.
    – Despre administraţie şi emigraţie: “Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populaţiile noastre din partea administraţiei şi a fiscului când constatăm că, în acelaşi timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie care arde, şi că emigrează?”.
    – Despre clasa politică: “Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării”.
    – Despre guvernanţii de azi: “Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă”…
    – Despre viitorul neamului românesc: “Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni. Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”.

  • DECEBAL

    OARE ALESII NEAMULLUI…… DECE NU VAD ACESTE SUTE DE MII DE COPII CE SE CUCA SEARA NEMINCATI ???…… ASA CUM DUMNEAVOASTRA, DOMNULE BUREBISTAII VEDETI SI PE BUNA DREPTATE II COMPATIMITI…..

    NU CUMVA ACESTI ALESII AI NEAMULUI VAD NUMAI INTERESELE LOR SI MAI PUTIN PE CELE ALE PROSTIMII…….PROSTIME CARE I-AU ALES IN PERMANENTA, DIN 4 IN 4 ANI, TIMP DE 28 DE ANI ?????….

    N-AR FI BINE CA 28 DE ANI SA SE FACA SCHIMB DE POSTURI SI SA TREACA SI ALESII NEAMULUI IN LOCUL COPIILOR SI PARINTII COPIILOR, LA BUTOANE, IN LOCUL ALESILOR NAMULUI….. ASA CUM SE CONDUC ELVETIENII ACUM ???….

    STIMA

    • Copiii “alesilor neamului” o duc bine!

      Stai sa vezi, cand democratia va fi directa, cum se va trage la sorti, pentru functia de presedinte, cea de prim ministru, cele de ministri si cele de parlamentari, “oameni din popor” care sa exercite aceste functii cate o zi (ca sa ajunga cat mai multi la putere).

      Piatra peste piatra nu va mai ramane din Romania!

      • E drept ca si cu “alesii neamului” tot acolo ajungem, dar, macar, “agonia” e mai lunga.

  • Nelu Stiuca

    FACTORII SI TERMENII CARE DEFINESC PUTEREA SI DEMOCRATIA
    Puterea, definită cel mai cuprinzător, este pur şi simplu capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a afecta rezultatele prin care preferinţele ei lor au prioritate asupra preferinţelor altora.
    Sau în altă variantă se defineşte ca un schimb inegal, care permite unui om sau unui grup de oameni să îi determine pe alţii spre o acţiune pe care n-ar fi realizat-o în absenţa acestei intervenţii.
    Puterea politică ce se naşte în cadrul unui grup social este “virtuală şi în acelaşi timp “palpabilă” doar prin trăirile umane iar sub forma ei de spirit aparţine în totalitate acestuia. În baza unor proceduri (ne)democratice aceasta este încredinţată vremelnic unui grup (ne)reprezentativ restrâns pentru a fi gestionată în vederea asigurării, condiţiilor necesare existenţei membrilor care o compun şi standardelor de convieţuire, printr-un sistem social cu un anumit grad de organizare. Cel mai reprezentativ şi în acelaşi timp perfect model de organizare socială şi exercitare a puterii poate fi analizat experimental într-un stup de albine.
    Puterea are drept funcţie menţinerea unităţii, coerenţa şi coeziunea minimală ce protejează grupul în faţa disoluţiei.
    Puterea politică nu aparţine oamenilor care o exercită, ci instituţiilor politice care o organizează şi îi delimitează domeniul de competenţă, individual un preşedinte al Republicii, un ministru, un deputat au o capacitatea de acţiune juridic limitată şi îşi pierd puterea atunci când părăsesc funcţiile. Puterea publică devine o resursă excepţională, o forţă, un fel de capital asupra căruia instituţiile statului au monopol.
    Puterea politică trebuie să se armonizeze cu o multitudine de contraputeri, partide politice, sindicate, ONG-uri şi grupuri de interese, medii care utilizează amplu puterea lor de influienţare etc.
    În lumea modernă puterea unui stat poate fi cucerită sau pierdută numai apelând la judecăţii politice de valoare în baza cunoaşterii.
    Puterea unui stat (PSt) fizic este dată de capacităţile şi virtuţile poporului său şi poate fi exprimată matematic de următoarea relaţie PSt=PPub+PRez, în care PPub – este puterea publică, (definită scurt acea autoritate a administraţiei publice care reprezintă şi apără interesul public), reprezentată de parlamentari, guvernanţi şi funcţionari publici, care sunt direct responsabili în faţa electoratului, iar PRez – este puterea domeniilor rezervate (o parte din aceasta poate intermedia, în cazul guverărilor nedemocratice, loviturile de stat pentru a „fura” puterea) care, la rândul său se calculează după formula PRez=Pj+Paps în care; Pj – este puterea judiciară şi este reprezentată de judecători şi procurori, Paps – puterea de apărare şi siguranţă naţională, reprezentată de armată, servicii de informaţii şi poliţie, din acestea cea mai mare parte nu sunt responsabili direct în faţa electoratului.
    Analizând relaţia, PSt=PPub+PRez din punct de vedere al exprimării democraţiei, se poate aprecia că aceasta, la o valoare constantă a PSt maximizarea PRez şi implicit minimizarea PPub indică existenţa unui regim de putere dictatorial sau excesiv de autoritar, faţă de care populaţia manifestă o atitudine temătoare, iar la o maximizare a PPub şi implicit o minimizare a PRez arată existenţa unei societăţi democratice în care electoratul manifestă încredere şi speranţă pentru actul de guvernare.
    Puterea domeniilor rezervate (PRez), poate reprezenta şi apăra interesul public general numai dacă este controlată efectiv de societatea civilă, cu respectarea regimului special de funcţionare.
    Pentru a reliefa şi înţelege din punct de vedere al interesului public natura funcţiunilor şi acţiunilor întreprinse de către structurile din componenţa puterii domeniilor rezervate, în România până în 1989, este suficient doar să specificăm că, legile de compoziţie internă ale acestor instituţii au fost dictate de forţe care exprimau voinţa partidului(stat) unic (PCR) adică a dictatorilor şi acoliţilor săi.
    După încercarea de schimbare “a orânduirii sociale”, din decembrie ’89, PRez a fost supusă, unor reforme formale sau de cosmetizare “s-o păstrăm pe Maria şi să-i schimbăm doar pălăria” sau cu specific barbar-balcanic “zi ca reprezentanţii UE şi fă cum dictează interesele personale sau de grup” ale unor politicieni conjugate cu cele ale clanurilor din interiorul acestor structuri care, prin diferite pârghii (securiste) ameninţă şi şantajează demnitarii ce deţin funcţii cheie pentru decizia publică. Aceste grozăvii fac ca sistemul de putere din România să funcţioneze după modelul ţărilor din lumea a treia.
    Instituţiile în cauză, din păcate pentru interesul public, sunt monopolizate de diferite grupuri de interese eterogene şi ameninţătoare, care generează lupte interne şi dictează mersul acestora precum şi destinele României. În ciuda acestor anomalii existente, oamenii politici şantajabili cu funcţii de demnitate publică, sunt nevoiţi ca elitelor din cadrul PRez să le improvizeze false scuturi de apărare sub diferite motive puierile, atunci când sunt vizate de opinia publică pentru a fi îndepărtate, întreţinând astfel spre dezamăgirea majorităţii membrilor societăţii, un cerc vicios din care greu se va putea ieşi vreodată.
    S-a ajuns la aceasta situaţie periculoasă pentru viitorul societăţii româneşti deoarece, inclusiv justiţia este cuprinsă în acest marasm şi drept urmare nu se poate recurge la soluţionarea pe cale instituţională a ilegalităţilor sau a abuzurilor comise inclusiv în legătură cu organizarea şi funcţionarea instituţiilor din cadrul PRez. (vezi implicaţiile din cazurile de notorietate publică unde trebuie să răspundă SRI, SIE, Justiţia, Parchetul,s.a).
    Domeniile puterii rezervate deţin insuportabil de mulţi purtători de robe şi stele mari “certaţi cu legea”. În România din cauza dezorganizării existente nu numai valorile sunt inversate ci şi principiile şi legile fireşti ale naturii, astfel anormalul a devenit normal, ilegalul – legal şi invers, „hoţii strigă hoţii” şi ticăloşii ameninţă ticăloşenia.
    Legea este mai mult vătămată decât protejată de cei care i-au dat nastere sau ar trebuie să o apere. Aceste anomalii societale au condus la constituirea în cascadă a multor structuri judiciare tot mai ineficiente (investindu-se costuri mari) şi la îndemnul ca specialiştii şi profesioniştii cu experienţă în domeniu să treacă în tabăra celor care apără criminalitatea şi nu dreptatea, dovedindu-se astfel că unele instincte animalice ale fiinţei umane sunt mai dezvoltate decât conştiinţa.
    Pentru, însănătoşirea morală şi organizatorică a structurilor din cadrul PRez în scopul definirii noilor identităţi şi atribuţii şi pentru determinarea acestora de a acţiona în interesul comunitar şi al ridicării performanţelor şi a prestigiului lor, la cote impuse de nivelul european-mondial, este necesară intervenţia pe durată lungă, calificată şi în mod profesionist a forumului societăţii civile (autocenzurat şi autoepurat permanent) care, dovedind angajament şi responsabilitate trebuie să solicite sprijin instituţiilor, europene abilitate, în vederea asigurării finanţării, asistenţei şi supravegherii directe.
    Necesitatea aplicării unei astfel de norme a Societăţii Civile (program) pentru reformarea PRez este impusă şi de faptul că, o parte din structurile acesteia au avut implicaţii condamnabile în desfăşurarea evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi după, încă neelucidate timp de 28 ani de bâlbe petrecute în direcţia aflării adevărului. În alte ţări foste comuniste din Europa Centrala şi de Est, instituţiile similare, au fost reformate cu succes, fără complicaţii, imediat după destrămarea puterii comuniste, trecându-se în acelaşi timp la aplicarea în domeniu a unor criterii şi principii de performanţă.
    Viaţa publică din România va deveni acceptabilă şi dacă aceste domenii ale puterii rezervate vor fi dominate de oameni cu capacităţi intelectuale însemnate, de buna credinta si de o moralitate deosebită, ataşaţi noilor valori ale democraţiei şi care sunt dornici (fideli unei cauze nobile) să alinieze ţara în rândul marilor familii europene. Pentru a disciplina şi civiliza un popor balcanic în spirit European sau al cerinţelor democratice sunt necesare a se aplica o serie de măsuri politico-administrative specifice pe care unele popoare din zona le-au experimentat obţinând rezultate pozitive. Din (ne)fericire pentru poporul român acestea nu mai sunt posibile în conjunctura aderării la UE, dar ele trebuie suplinite în mod sigur cu altele adecvate concepute şi gândite în laboratoarele inteligenţei româneşti cu sprijin occidental(daca ii de buna credinta), deoarece sunt strict necesare pentru constituirea unui nou edificiu al ordinii sociale şi politice în România.
    Puterea publică (PPub), reprezintă ansamblu de prerogative atribuite administraţiei publice pentru a promova interesul general ori de câte ori vine în contradicţie cu cel particular sau, dreptul autorităţilor administraţiei publice de a reglementa în domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii, ori modul specific de sistem multipartid propriu democraţiei care constă atât în reglementarea juridică a accesului la putere pentru orice grup, cât şi în instituţionalizarea sistemului de valori.
    PPub poartă amprenta directă a actului de voinţă a alegătorilor pentru înfăptuirea statului de drept, minimal, social sau al bunăstării, numai dacă procedurile tehnice de investire a aleşilor şi a executivului sunt însuşite şi avizate de către elita societăţii civile şi prevăd în acelaşi timp modalităţile şi clauzele de destituire a demnitarilor publici în perioada exercitării unui mandat, altfel în societate activează la parametrii ridicaţi violenţa politică şi pseudodictatura.
    Analiza detaliată a PPub este prezentată mai jos odată cu descrierea mecanismelor de funcţionare ale democraţiei.
    Democraţia. Conform definiţiei lui Abraham Lincon, Preşedintele Statelor Unite (1805-1865), reluată de către articolul 12 al Constituţiei franceze din octombrie 1958, democraţia este „guvernarea poporului de către popor pentru popor”. Sub acest aspect, democraţia se distinge de oligarhie (forma de conducere a statului, în care puterea politică şi economică este deţinută de un număr restrâns de persoane) ca şi de aristocraţie (forme de guvernare în care suveranitatea aparţine unui mic grup de persoane, unei clase restrânse şi privilegiate), dar şi de autocraţie (forma de guvernare în care suveranul exercita o autoritate fără limite).
    Mai precis spus, democraţia desemnează în acelaşi timp o doctrină politică, conform căreia suveranitatea trebuie să aparţină ansamblului cetăţenilor, ca şi organizarea politică care rezultă din această doctrină.
    În lumea contemporană, idealul democratic a devenit în genere majoritar. Cu toate acestea, în afară de faptul că, există şi respingeri categorice (cum ar fi fascismul), termenul nu acoperă mereu acelaşi realităţi, în funcţie de regimurile politice PERVERSE care se ascund în spatele lui.

    • Geaforeea, boala grea…

      Dupa dimensiunile postarii, parca ti-e mai bine…

  • CAZUL UNUI ALT TRADATOR SI PROFITOR AL ASASINARII LUI CEAUSESCU REVINE IN ACTUALITATE – CAZUL ADAMESCU.
    NU SIMT NICI CEA MAI VAGA COMPASIUNE PENTRU SOARTA TRAGICA A ACESTUI INDIVID.
    MAIDEGRABA MA IMPRESIONEZA SOARTA SUTELOR DE MII DE COPII CARE SE CULCA NEMANCATI SI CARE NU STIU DACA VOR AVEA CE MANCA IN ZIUA CARE URMEAZA.
    ACESTI COPII SUNT VICTIMELE TUTUROR ADAMESTILOR CARE AU JEFUIT TARA POSTDECEMBRIST.

  • Nelu Stiuca

    RELAŢIA FIREASCĂ DINTRE SOCIETATEA CIVILĂ ŞI DEMOCRAŢIE

    Destrămarea şi transformarea regimurilor nedemocratice, dintr-o gamă foarte largă de contexte culturale şi localizări geografice, a împins noţiunea de societate civilă cu mult peste graniţele ţărilor vest-europene, unde îşi are originea. Cele mai laborioase concepte care reliefează relaţiile dintre societatea civilă şi democraţie sunt următoarele;
    A)- Prezenţa unei societăţi civile – sau, mai corect spus, a unor anumite intensităţi, distribuţii şi tipuri de societate civilă – contribuie în mod pozitiv la întărirea şi consolidarea – şi, ulterior, la persistenţa – democraţiei. Ea nu poate produce, în mod unilateral, democraţie şi nici nu poate susţine singură instituţiile şi practicile democratice, o dată ce acestea sunt adoptate, ea operează asupra procesului democratic alături de alte instituţii, procese şi calcule politice.
    Societatea civilă poate fi definită ca un set sau un sistem de grupuri intermediare cu organizare proprie, care:
    1) sunt relativ independente atât de autorităţile publice, cât şi de unităţile private de producţie şi reproducţie, adică de firme şi, respectiv, familii;
    2) sunt capabile de a lua hotărâri şi de a acţiona colectiv în scopul apărării sau al promovării unor interese legitime;
    3) nu încearcă să ia locul agenţilor statali sau unităţilor de (re)producţie private şi nici să accepte responsabilităţi pentru guvernarea întregii societăţi;
    4) sunt de acord să acţioneze conform unor reguli civile prestabilite, care presupun respectul reciproc.
    Prin urmare, societatea civilă nu reprezintă o calitate simplă, ci una compusă. Ea se sprijină pe patru condiţii sau, mai bine spus, pe patru norme comportamentale:
    1) autonomie duală;
    2) acţiune colectivă;
    3) nonuzurpare;
    4) respect.
    Mai mult, aceste norme comportamentale trebuie practicate în cadrul societăţii civile de cele mai multe dintre unităţile intermediare ale acesteia şi respectate atât de autorităţile publice, cât şi de actorii privaţi de (re)producţie.
    Consolidarea democraţiei poate fi definită ca fiind procesul de transformare a aranjamentelor întâmplătoare, a normelor discreţionare şi a soluţiilor imprevizibile ce se ivesc în perioadele de tranziţie, în relaţii de cooperare şi competiţie ce sunt cunoscute ca prezentând încredere, sunt practicate cu regularitate şi acceptate voluntar de acele persoane sau colectivităţi – între care politicieni şi cetăţeni – ce participă la guvernarea democratică.
    Problema pe care o presupune întărirea democratică este deci crearea unui set de instituţii pe care politicienii să le stabilească de comun acord, iar cetăţenii să dorească să le sprijine. Obţinerea unei soluţii stabile nu este o întreprindere uşoară, mai ales într-un climat plin de aşteptări exagerate, care tinde să caracterizeze perioadele de tranziţie. Nu numai că opţiunile presupun existenţa unui conflict intern – partidele politice preferând stabilirea unor reguli care să le permită realegerea sau accesul la guvernare, iar diversele grupuri de cetăţeni dorind reguli care să asigure o mai mare responsabilizare a celor ce îi reprezintă, dar ele dau naştere unor consecinţe exterioare lor. Pe termen scurt, democratizarea depinde de capacitatea actorilor politici şi a cetăţenilor de a găsi o soluţie conflictelor interne pe care le presupun regulile. Pe termen lung, construcţia democratică va depinde de impactul extern pe care politicile rezultate din aceste reguli îl vor avea asupra grupurilor din societatea civilă.
    Privitor la intensitatea societăţii civile, este de menţionat faptul că aceasta nu monopolizează niciodată pe deplin interacţiunile dintre stat şi indivizi, firme, clanuri, ci operează alături de acestea cu accent diferit asupra efortului de a influenţa cursul politicii publice. Cu cât aceste eforturi sunt canalizate mai mult prin organizaţii intermediare, cu atât mai mare este intensitatea societăţii civile şi, pe cale de consecinţa, cu atât mai lipsită de dificultăţi va fi, pe de altă parte, democratizarea.
    Referitor la distribuţia societăţii civile este de arătat că atributele acesteia pot fi mai bine aplicate unor subseturi de interese sau pasiuni decât altora. Cercetările academice se concentrează pe intermedierea liniilor funcţionale care produc clivaje în societate – clase, sectoare economice, profesii – şi pe dorinţa ca aceste conflicte deosebit de proeminente generate de grupurile funcţionale amintite să fie abordate prin canalele organizate ale societăţii civile. Cum originile conflictului se schimbă intr-o societate concretă, poate deveni la fel de imperativ ca şi alte tipuri de interese şi chiar pasiuni să fie reprezentate în aceeaşi manieră.
    În ceea ce priveşte tipul de societate civilă aceasta noţiune se referă la faptul că normele de autonomie, acţiune colectivă, nonuzurpare şi respect pot să se concretizeze în diverse moduri pentru a produce diferite configuraţii sau “sisteme de intermediere”. Normele cele mai discutate dintre toate acestea implică distincţia ideal-tipică între pluralism şi corporatism. Implicaţia suplimentară este că ambele configuraţii – precum şi punctele care intervin pe linia continuă ce le desparte – sunt compatibile cu procesul de consolidare democratică, dar că prezenţa lor va avea un impact semnificativ asupra performanţei, distribuţiei beneficiilor şi a calităţii democraţiei care se instaurează.
    B)- Existenţa societăţii civile nu e o condiţie obligatorie pentru prăbuşirea autocraţiei sau pentru tranziţia către democraţie şi nici nu este, în mod obişnuit, suficientă pentru a cauza o asemenea schimbare de regim. Cu toate acestea, tranziţia spre democraţie este aproape întotdeauna însoţită de, resurecţia societăţii civile, care se întâmplă, de obicei, după, şi nu înainte de începutul tranziţiei. O mare parte a entuziasmului iniţial se concretizează în mişcări relativ spontane, dar o dată cu convocarea alegerilor în timpul tranziţiei, atenţia se deplasează preponderent către partidele politice.
    După primele alegeri totuşi, pe măsură ce societatea se stabilizează in limitele unui conflict cu un grad mai mare de rutină, procesul de democratizare tinde să mărească rolul asociaţiilor de interese şi al altor forme de societate civilă.
    Această dinamică poate conduce la o anumită confuzie în legătură cu natura societăţii civile în noile democraţii, pentru că acolo poate exista la început tentaţia de a identifica prezenţa sau puterea ei prin spontaneitatea mişcărilor sociale sau prin entuziasmul cetăţenilor care li se alătură. Această “prioritate” acordată mişcărilor sociale se va diminua o dată cu schimbarea de regim, deoarece:
    1) simpla instaurare a democraţiei satisface unele dintre cele mai pasionate revendicări ale mişcărilor sociale;
    2) procesul de consolidare încurajează indivizii şi colectivităţile sociale să urmarească satisfacerea unor interese de natură privată şi să profite, în acest sens, de eforturile altor semeni ai lor;
    3) mecanismele democraţiei moderne tind să privilegieze interesele care vizează reprezentare teritorială şi funcţii – de aici existenta partidelor politice şi a asociaţiilor de interese – în dauna subiectelor concentrate pe teme concrete – mişcările dedicate rezolvării unor probleme punctuale.
    Cel mai important aspect care trebuie reţinut este că societatea civilă este compusă nu numai dintr-un singur tip de organizaţii intermediare, ci din variate tipuri, iar această mixtură e de aşteptat să se modifice în timp, ca urmare a schimbării de substanţă şi intensitate a conflictului, precum şi ca o consecinţă a atingerii unui nou stadiu de democratizare.
    C)- Prezenţa unui sistem stabil şi funcţional de partide (de orice tip ar fi acesta) nu este singura dovada a existenţei societăţii civile, de vreme ce nu e probabil ca partidele politice să poată monopoliza funcţia de intermediere organizată între indivizi şi firme pe de o parte şi autorităţile publice pe de altă parte. Fără îndoială funcţionarea unui sistem viabil şi competitiv de partide ar dobândi beneficii din existenţa unei societăţi civile, dar nu ne putem aştepta ca un asemenea sistem să reflecte toate interesele şi pasiunile societăţii civile, cu atât mai puţin în timpul perioadelor destul de lungi dintre alegeri.
    Partidele politice vor încerca să pătrundă în instituţiile-cheie ale societăţii civile şi să le subordoneze, însă avem unele motive să credem ca partidele şi-au pierdut capacitatea de a agrega interesele şi pasiunile societăţii civile în programe, platforme electorale şi ideologii.
    În democraţiile occidentale stabile au avut loc schimbări substanţiale în natura şi rolul partidelor. Ar fi anacronic să presupunem că partidele din tinerele democraţii vor trebui să parcurgă aceleaşi etape şi să îndeplinească toate funcţiile pe care le-au îndeplinit predecesoarele lor. Cetăţenii de astăzi, chiar şi aceia din societăţi care au suferit îndelung sub regimuri autoritare şi care nu au o istorie a societăţii civile, au abilităţi organizaţionale destul de diferite, sunt mai puţin predispuşi să se identifice cu simboluri şi ideologii partizane şi apără un set mult mai variat de interese.
    Mai mult, noile regimuri emerg într-un context internaţional aproape saturat de diverse modele de acţiune colectivă încununată de succes. Este posibil ca toate acestea să împiedice conturarea unui rol hegemonic al partidelor în reprezentarea societăţii civile, dar ele sugerează că partidele vor fi mult mai concurate de asociaţiile de interese şi de mişcările sociale decât au fost predecesoarele lor occidentale. Trebuie să revizuim concepţia noastră despre democratizare în funcţie de această realitate.
    D)- Democraţia modernă este un set complex de instituţii care implica multiple canale de reprezentare şi numeroase oportunităţi de luare a unor decizii, autoritare. Calitatea de cetăţean, bunul cel mai de preţ al democraţiei, nu este limitat la activitatea de a vota periodic. Această calitate se poate exercita prin influenţarea procesului de selectare a candidaţilor, implicarea în asociaţii sau mişcări, trimiterea unor petiţii către autorităţi, participarea la derularea unor proteste neconvenţionale şi aşa mai departe. Nici responsabilitatea autorităţilor faţă de cetăţeni nu devine realitate numai prin mecanismele tradiţionale ale circumscripţiei teritoriale şi ale procesului legislativ.
    Cea mai mare parte a activităţii cetăţenilor poate ocoli aceste mecanisme partizane, concentrându-se direct, prin canalele funcţionale şi prin procesele de negociere, asupra oficialităţilor alese sau numite în aparatul de stat. Din aceste motive, democraţia modernă ar trebui conceptualizată nu ca un regim, ci ca un ansamblu de regimuri parţiale, fiecare dintre acestea fiind instituţionalizat în conformitate cu viziuni distincte de reprezentare a grupurilor sociale şi de rezolvare a conflictelor care apar între ele. Partidele, asociaţiile, mişcările, elitele locale şi alte tipuri de clientele politice concurează şi se intersectează prin aceste canale distincte în efortul de a câştiga funcţii publice şi de a influenţa politicile publice. Autorităţile cu funcţii diverse şi aflate la diferite niveluri de agregare teritorială interacţionează cu reprezentanţii acestor interese şi pretind în mod legitim că sunt răspunzătoare în faţa lor.
    Desigur, constituţiile reprezintă un efort de a stabili un singur şi atotcuprinzător set de megareguli care să asigure coerenţa acestor regimuri parţiale prin atribuirea unor sarcini specifice pentru fiecare şi prin impunerea unei relaţii ierarhice între ele. Însa documentele formale au rareori succes în delimitarea şi controlarea tuturor acestor relaţii. Procesul de convocare a adunării constituante, elaborarea unui proiect acceptabil de Constituţie şi ratificarea lui prin vot parlamentar sau referendum reprezintă un moment semnificativ pentru consolidarea democratică, dar multe regimuri parţiale se vor opri în acest punct.
    Căci, tocmai între interstiţiile dintre diferitele tipuri de reprezentare în societatea civilă, normele constituţionale dovedesc a avea caracterul cel mai vag şi mai puţin prescriptiv. Să ne imaginăm ca vom încerca să deducem din cele mai detaliate constituţii –şi ele sunt tot mai detaliate – cum vor interacţiona partidele, asociaţiile şi mişcările pentru a influenţa politicile publice sau să observăm cum patronii şi angajaţii negociază pentru împărţirea acţiunilor, pe baza noilor reguli.
    Dacă democraţia politică nu este un regim, ci un ansamblu de regimuri, atunci strategia potrivită pentru studierea relaţiei dintre consolidarea sa şi societatea civilă ar trebui să se bazeze pe descompunerea elementelor constitutive. Nu numai că acest lucru este de dorit din punct de vedere teoretic, dar el e şi fezabil din perspectivă empirică. Teoriile concurente despre democraţie – liberală şi etatistă, majoristă şi consociaţională, unitară şi federală, prezidenţială şi parlamentară – au argumentat îndelung în favoarea meritelor unor anumite localizări. Toate aceste localizări sunt potenţial democratice, cu condiţia să respecte principiul atotcuprinzător al cetăţeniei şi un minimum de drepturi procedurale, alegeri corecte, dreptul la libera asociere şi aşa mai departe.
    E)- Ca răspuns la oportunităţile şi ameninţările pe care le implică democratizarea, este probabil ca asociaţiile individuale existente deja în timpul vechiului regim să fie nevoite să îşi schimbe în mod semnificativ structurile interne şi practicile operative. Unele vor încerca să-şi menţină avantajele organizaţionale de care s-au bucurat întotdeauna.
    Altele vor profita de şansa de a stabili o noua legătură cu membrii lor şi de a se angaja în mod independent în procesul de creare a politicilor publice. Aici sesizăm o ironie adânc înrădăcinată, întrucât este cel mai puţin probabil ca acele grupuri ale societăţii civile care au cea mai mare nevoie de acţiunea colectivă – cele ale căror membri potenţiali sunt numeroşi, dispersaţi şi relativ afectaţi de sărăcie – să reuşească să recruteze aceşti membri pe criterii raţionale şi voluntare. Grupurile mici, concentrate şi elitiste ar trebui să aibă mai puţine dificultăţi în atragerea resurselor, în contextul democraţiei.
    Nu numai că ele au mai puţină nevoie de resurse, de vreme ce membrii lor pot avea resursele adecvate pentru acţiuni individuale, dar aceste grupuri au fost, de regulă, şi interlocutorii preferaţi ai vechiului regim. În absenţa constrângerilor, noul drept liberal la asociere ar putea produce o suprareprezentare sistematic denaturată a intereselor clasei dominante, precum şi a celor profesionale şi sectoriale ,grupate în funcţie de specificităţile rezultate din producerea diferitelor bunuri şi servicii. Grupurile subordonate au, desigur, noile resurse ale votului, ca un mijloc de urmărire a intereselor generale, dar ele sunt dependente de recunoaşterea statului, de licenţiere şi de subvenţionările caracteristice vechiului regim pentru a putea lua parte eficient la jocul democratic, atunci când se pune problema îndeplinirii unor interese mai specifice. Cu alte cuvinte, balanţa se poate înclina către tentaţiile practice ale neocorporatismului, în defavoarea atracţiilor ideologice ale pluralismului.
    F)- În societăţile în care apar asociaţii de clasă, sectoriale sau profesionale ce au atât o capacitate strategică, cât şi o sferă cuprinzătoare de acţiune, acestea reprezentante ale societăţii civile joacă un rol mai important în procesul de consolidare decât în cazurile în care apar nenumărate organizaţii cu specializare restrânsă ce se suprapun în aria de activitate şi depind în mare măsură de membrii şi interlocutorii lor. Astfel, organizaţiile pluraliste slăbesc rolul intermediarilor pe când cele corporatiste îl întăresc.
    Această diferenţă afectează totodată probabilitatea de instaurare a unor regimuri parţial stabile şi de aici, tipul de regim democratic. De pildă, crearea unor regimuri viabile concentrate, cu asociaţii dependente unele de altele sau de agenţiile de stat în cazul proceselor de negociere asupra politicilor economice sau sociale, atât la nivelul macro, cât şi la cel micro, depinde de dezvoltarea capacităţii strategice şi a unei sfere cuprinzătoare de acţiune. O dată ce concentrarea este iniţiată, ea tinde să încurajeze asociaţiile participante sa dobândească mai multă autonomie faţa de membrii lor şi de interlocutorii din partide şi să-şi extindă sfera de acţiune în sensul controlării unor domenii de interes din ce în ce mai largi.
    La cealaltă extremă, noile democraţii se pot popula cu o serie de guverne care acţionează conform unor interese private în zone delicate de politici publice. Consecinţele acestui tip de abordare pot fi profunde pentru partidele politice şi pentru clientelele locale, precum şi pentru procesul legislativ şi pentru capacitatea generală de guvernare a realităţii politice.
    Dacă sfera cuprinzătoare de acţiune şi capacitatea strategică sunt cele două caracteristici compuse ale asociaţiilor, relevante pentru a face predicţii în privinţa rezultatelor, cele două caracteristici care definesc cel mai bine natura sistemelor interorganizaţionale din interiorul societăţii civile sunt guvernarea de clasa şi concordanţa.
    Guvernarea de clasă presupune capacitatea de a dedica o întreaga categorie socială, de exemplu, proprietarii mijloacelor de producţie, muncitorii din ramurile industriale, liber-profesioniştii din toate sectoarele, unei direcţii de acţiune comune şi pe termen lung, precum şi capacitatea de a oferi asigurări ca toţi aceia care au în comun o asemenea politică i se conformează cu adevărat.
    În mod teoretic, acest lucru ar putea fi dus la îndeplinire de un partid politic, deşi logica competiţiei electorale perpetue tinde să submineze această abordare în cazul muncitorilor manuali prin faptul că îi forţează să opteze între interesele restrânse de clasă şi ofertele partizane largi, necesare pentru a câştiga alegerile, iar partidele nu au îndeplinit aproape niciodată aceasta funcţie pentru capitalişti.
    În termeni practici şi contemporani, dacă guvernarea de clasă ar urma să devină o caracteristică puternică a societăţii civile, atunci asociaţiile de interese monopoliste, coordonate ierarhic şi cu impact naţional care, de obicei, culminează într-o singură asociaţie dominată, ar trebui să se ocupe de punerea ei în practică.
    Dacă sistemul/sistemele emergent(e) de intermediere sunt multiple şi suprapuse unele altora sau dacă rămân localizate pe o arie restrânsă sau dispersate, atunci societatea civilă va fi mai puţin capabilă să ofere şi să aplice pacea socială între clasele aflate în conflict. Totuşi, chiar şi în aceasta situaţie, societatea civilă va fi mai deschisă, mai competitivă şi mai inovativă.
    Concordanţa se referă la măsura în care aria de acoperire, statutul de monopol şi capacitatea de coordonare a diferitelor tipuri de interese din cadrul societăţii civile sunt similare unele cu altele. S-ar putea postula o tendinţă fundamentală în direcţia concordanţei, în special între grupuri de asociaţii care reprezintă interese conflictuale. Oricum, unele asociaţii pot experimenta şi ocazional importa, forme inedite de organizare internă care se difuzează ulterior şi către oponenţii sau imitatorii lor. Dat fiind gradul ridicat de incertitudine care caracterizează perioada de tranziţie, un anumit grad de neconcordanţă reprezintă un rezultat destul de firesc. Problema este dacă această neconcordanţă persistă sau dacă împiedică procesul de promovare a unui set de reguli democratice stabilite prin consens.
    G)- Prezenţa societăţii civile contribuie, în mod pozitiv, la democratizare prin intermediul următoarelor procese :
    1) stabilizarea aşteptărilor din interiorul grupurilor sociale şi, ca urmare, transmiterea către autorităţi a unor informaţii mai concentrate, mai solide şi mai apropiate de realitate pe baza cărora acestea să poată guverna;
    2) inspirarea unor concepţii ale interesului şi a unor norme de comportament care sunt civice, adică atente la existenţa unităţii ca întreg şi cu respect rata de procesul democratic;
    3) oferirea canalelor necesare propriei exprimări şi identificări ale indivizilor şi firmelor, existând, de aceea, o mai redusa probabilitate ca actorii să se îndepărteze de sistemul politic în momentul când formulează cereri, în special către oficialităţile guvernamentale centrale, de care îi desparte o distanţă considerabilă;
    4) coordonarea comportamentului membrilor săi în ceea ce priveşte angajamentele colective, reducând astfel povara guvernării atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru producătorii privaţi;
    5) oferirea unor rezervoare importante, dar nu unice, de rezistenţă potenţială la acţiunea arbitrară sau tiranică a conducătorilor, fie ca sunt uzurpatori nelegitimi, fie că reprezintă majorităţi intolerante.
    H)- Societatea civilă nu este un produs automat şi necontrolat al capitalismului, urbanizării, alfabetizării, mobilizării sociale ,deci al dezvoltării, deşi apariţia sa e favorizata de toţi aceşti factori. Mai degrabă, strălucirea sa necesită politici explicite din partea autorităţilor publice şi practici implicite ale (re)producătorilor privaţi.
    Politicile publice care stimulează apariţia societăţii civile implică un ansamblu complex de drepturi şi obligaţii. Acest ansamblu a variat considerabil de-a lungul istoriei şi, de aceea, este dificil să se emită judecăţi generale despre tipul de politici care sunt recomandate. Oricum, aceste politici includ:
    1) libertatea de asociere, petiţionare şi întrunire;
    2) recunoaşterea legală şi imunitatea;
    3) existenţa unui tratament fiscal special;
    4) stabilirea unor foruri de reprezentare funcţională;
    5) oferirea de garanţii privind accesul la procesul de decizie;
    6) protejarea de interferenţă statului in problemele interne;
    7) subvenţionarea cu fonduri publice;
    8) obligativitatea de a avea membri şi susţinători;
    9) extinderea legală a contractelor;
    10) descentralizarea responsabilităţilor referitoare la implementarea politicilor.
    Practicile private care contribuie la o mai mare dependentă de intermediarii din societatea civilă sunt chiar mai dificil de identificat cu precizie, deşi ar putea include următoarele:
    1) conştiinţa de clasă, sectorială, profesională şi de grup;
    2) dorinţa de a contribui la acţiunea colectiva;
    3)” sentimentele morale” sau reţinerea de la urmărirea intereselor de grup;
    4) satisfacţia rezultată din interacţiunea cu semenii, adică sociabilitatea;
    5) încrederea în conducerea grupului şi în potrivirea cu semenii;
    6) un anumit grad de altruism îndreptat în direcţia societăţii ca întreg;
    7) înclinaţia de a accepta disciplina de grup;
    8) dorinţa de a se abţine de la oportunităţile ce deschid calea spre obţinerea unor favoruri speciale, adică rezistenţa în faţa tentaţiilor clientelare;
    9) simţul eficienţei personale;
    10 ) suficiente abilităţi organizaţionale .
    I)- După cum s-a văzut până acum, strălucirea societăţii civile se poate face sub forma unei mari varietăţi de configuraţii organizaţionale, oricum, este probabil ca seria de posibilităţi valabile în orice societate dată sa fie în mod considerabil mai restrânsă.
    E de aşteptat ca variaţiile care desparte sistemul pluralist de cel corporatist, să producă diferenţe considerabile în distribuirea beneficiilor, performanţa economică agregată şi capacitatea practicată de guvernare a democraţiei care se poate instaura în final. Pentru înţelegerea acestor diferenţe, de mare importanţă sunt cele două proprietăţi compuse ale asociaţiilor sau mişcărilor, capacitatea strategică şi sfera cuprinzătoare de acţiune şi cele două proprietăţi compuse care descriu sistemele privind, guvernarea de clasa şi concordanţă. Cu cât sunt mai mari valorile acestor patru dimensiuni şi ele tind să fie mai mari în sistemele corporatiste decât în cele pluraliste, cu atât mai mare va fi contribuţia pozitivă pe care societatea civilă o are in sensul democratizării.
    Aceasta nu înseamnă ca este uşor de făcut predicţii sau de înţeles de ce o societate dată va adopta o anumita configuraţie sau alta. Este probabil ca unul dintre factori să reprezinte moştenirea instituţiilor de la autocraţia încheiată şi măsura în care tipul de tranziţie asigură un anumit grad de continuitate.
    Tranziţiile debutate prin consens politic, de la un regim în cazul căruia practicile corporatiste sunt adânc înrădăcinate, pot oferi cel mai favorabil context. La polul opus, schimbările abrupte sau violente de la autocraţii personale bazate pe relaţii clientelare sultanistice este termenul propus de Juan Linz pentru a desemna aceste cazuri, chiar dacă el poate nedreptăţi conducerea ordonată şi birocratizată a Imperiului Otoman, par cele mai probabile contexte pentru emergenta unei societăţi civile slabe.
    Mulţi alţi factori, fără îndoiala, contribuie în fundal la înclinarea societăţilor civile emergente în balanţa uneia sau alteia dintre configuraţii. Nivelurile ridicate de urbanizare preindustrială, dimensiunea mică a statului, dezvoltarea capitalistă întârziată, deşi cu un curs relativ rapid atunci când a avut loc, viziunea conservatoare a marii transformări către economia de piaţa, moduri consecvent artizanale de producţie, politici de protecţionism agricol şi îndeosebi, puterea ideologiei social-democrate au fost asociate în Europa Occidentală cu rezultate corporatiste în timpul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Totuşi, nu este deloc limpede dacă aceste variabile au acelaşi efect sau dacă determină aceeaşi direcţie.
    O abordare destul de nouă şi potenţial semnificativă este emergenţa a ceva ce se apropie de o societate civilă transnaţională. Reţelele de organizaţii neguvemamentale, multe şi cu baza în societăţi civile dezvoltate, de unde provin atât fondurile, cât şi personalul, au dobândit o capacitate formidabilă de intervenţie în noile democraţii. Fiecare etapă succesivă şi de democratizare începând cu anul 1974 a fost urmată de înfiinţarea unor organizaţii neguvernamentale formate şi a unor reţele informale dedicate apărării drepturilor omului, protecţiei minorităţilor, monitorizării alegerilor, consultanţei economice şi încurajării schimburilor la nivel academic.
    Când au început primele procese de democratizare în Portugalia, Grecia şi Spania la mijlocul şi la sfârşitul anilor 70, nu prea exista acest tip de infrastructură. Câteva dintre lecţiile esenţiale învăţate din aceste experienţe au fost ulterior aplicate în alte părţi ale lumii. Până acum, s-a înfiinţat o mare varietate de partide, asociaţii, fundaţii, mişcări şi reţele transnaţionale gata să intervină pentru promovarea sau protejarea democraţiei. În măsura în care sprijinul internaţional pentru consolidarea democraţiei s-a deplasat tot mai mult dinspre canalele publice, interguvernamentale de influenţa spre implicarea directă: a organizaţiilor neguvernamentale private, se poate vorbi despre stimularea dezvoltării societăţilor civile naţionale acolo unde nu şi-ar fi făcut altfel apariţia sau unde ar fi putut fi absorbite fie de autorităţile publice, fie de (re)producătorii privaţi.

    • GRAFOREA ESTE VIRTUTEA BAIETILOR CU CERTIFICAT DE DESTEPT.

      • GRAFOREEA…

        • EI SCRIU, EI CITESC SI SE EXTAZIEAZA DE PROPRIA “DESTEPTACIUNE”.
          NARCISISM DE ‘TELECTUAL…

  • DECEBAL

    INVINUIRE :

    TOT MAI MULTI ANALISTI POLITICI, NE INVINUESC PE NOI PROSTIMEA, CA N-AM INTELES LA REFERENDUM CA, DACA AM FOST INTREBATI DE MODIFICAREA CONSTITUTIEI, NOI PROSTIMEA TREBUE SA INTELEGEM CA, VREM CA FAMILIA SA FIE FORMATA DINTR-UN BARBAT SI O FEMEE ? ? ? ? ? ….

    IN ACEST SENS,TOT ACESTI ANALISTI, VAZIND CA, PROSTIMEA SINTEM PROSTI SI NU INTELEGE MAGISTRALA INTREBARE, CU CONSTITUTIA….. PROPUNE REPETAREA REFERENDUMULUI…. CU OCAZIA ALEGERILOR EURO-PARLAMENTATE….

    SA SPERAM CA, INTREBAREA…. DE DATA ACEASTA, V-A FI CLARA,SI NU ATIT DE SUBTILA PRECUM CE-A DE LA REFERENDUMUL DESFASURAT ERI SI ALALTAERI,

    ADICA :

    INTREBARE ?…..

    ,,VRETI CA FAMILIA SA FIE FORMATA DIN : UN BARBAT SI O FEMEE ?…..

    RASPUNS : ,,DA” SAU ,,NU” .

    STIMA .

    • LEGEA REFERENDUMULUI NU PERMITE O ASTFEL DE FORMULARE. LEGEA REFERENDUMULUI CERE CA, IN CAZUL UNEI SCHIMBARI DE TEXT CONSTITUTIONAL, SA SE FACA TRIMITERE LA ARTICOLUL DIN LEGEA, TRECUTA IN PREALABIL PRIN PARLAMENT, PRIN CARE SE FACE SCHIMBAREA CONSTITUTIONALA CU PRICINA.

      ASTA-I LEGEA…

      • EVIDENT CA ACEASTA PREVEDERE A LEGII A FOST INTRODUSA PENTRU CA OAMENII SIMPLI SA NU INTELEAGA DESPRE CE E VORBA SI SA FIE USOR DE MANIPULAT.

        OBIECTIV ATINS!

        DAR AR FI CAZUL CA CEI MAI RASARITI DINTRE OAMENII SIMPLI – CEI CARE AU CUNOSTINTE LARGI SI CONVINGERI FERME IN LEGATURA CU TIPURILE DE DEMOCRATIE – SA INVETE SA CITEASCA (PE INTERNET) O LEGE SI SA-I LAMUREASCA SI PE CEI MAI PUTIN RASARITI CUM STA TREABA…

        • ACESTI “RASARITI” AR FI MAI UTILI ASA DECAT SCRIIND TEXTE INEPTE DESPRE “DEMOCRATIA DIRECTA”.

  • DECEBAL

    CE SEMENI…. AIA CULEGI……

    DE 28 DE ANI, ALESII NEAMULUI, SE STRADUESC SA NE FACA CIT MAI PROSII PRIN MASURILE LUATE IN ACEST INTRVAL DE TIMP….

    SI IATA CA ACUM AM ATINS APOGEUL, MASURILOR LUATE, LA ACEST MULT TRIMBITAT REFERENDUM ……

    SINTEM NOI PROSTIMEA, INTREBATA CLAR, DACA, VREM SA SE MODIFCE CONSTITUTIA ? ? ? ? ?…..

    SI RASPUNDEM CU O INDIFERENTA APROAPE TOTALA, LA ACEASTA CHEMARE PATRIOTICA LA URNE….

    CIND, DE FAPT,… NOI PROSTIMEA, TREBUIA SA DEDUCEM SI SA INTELEGEM, IN TRADUCERE, ROMINO-ROMINA ,,CA SA FIM, DE ACORD, CA FAMILIA SA FIE FORMATA DINTRE UN BARBAT SI O FEMEE, ASA CUM LA NOI ACEASTA REGULA, ESTE BINE CUNOSCUTA DE 3.000 DE ANI….

    NU AM VAZUT NICI CHIAR, LA LA SECTIILE DE VOTARE, ACEASTA TRADUCERE ,,ROMINO-ROMINA “….

    OARE CINE SA FIE PROSTUL ?…..

    CEL CE A PUS INTREBAREA ?… SAU CEL CE A RECEPTIONAT INTREBAREA ? ? ? ? ?…..

    • IN INTREBARE ERA CUPRINS UN ARTICOL AL UNEI LEGI DE MODIFICARE A CONSTITUTIEI.
      TOT CE TREBUIA SA FACA “PROSTIMEA” ERA SA CAUTE ACEA LEGE (CU AJUTORUL “GOOGLE”), SA CITEASCA ACEL ARTICOL (CATEVA RANDURI) SI SA SE DUMIREASCA.

      CU SARACIMEA SI PROSTIMEA VREI TU “DEMOCRATIE DIRECTA”?

      • PROSTUL ESTE CEL CARE A LUAT PLASA – CEL CE-SI DORESTE CA FAMILIA SA SE INTEMEIEZE PE CASATORIA INTRE “UN BARBAT SI O FEMEIE” SI, LASANDU-SE MANIPULAT, CA PROSTU’, DE #REZIST, NU S-A PREZENTAT LA VOT…

  • Nelu Stiuca

    POLITICA Romaniei postcomuniste, reprezentata in majoritatea cazurilor si situatiilor de catre impostori semidocti sau oportunisti banditi si tradatori precum si lipsa de CIVISM a poporului roman, a facilitat adincirea, fara margini a crizelor de COMPETENTA si MORALITATE instalate in procesul complex de administrare a destinelor natiunii, cu consecinte deosebit de grave in toate domeniile vietii.
    ERORILE si ABUZURILE comise de toate administratiile si guvernele postdecembriste isi pun amprenta in mod dezastruos asupra evolutiei poporului roman care de 28 de ani se afla intr-un proces continuu de prabusire abisala.
    In anul 2018, in Romania, economia, partidele politice şi presa sunt controlate de cei cu interese economice puternice. Situaţia existenta, (declinul national), se poate schimba doar printr-o “MIŞCARE DE REFORMARE POLITICĂ”. (Theodore Roosevelt rămâne memorabil în istoria mondiala pentru ca a reformat S.U.A. luptand cu succes împotriva oligarhilor si impostorilor din societatea politica mfiotizata a vremii). Numai consolidand instituţiile statului de drept si limitând puterea economică si politica a oligarhilor si impostorilor este posibilă schimbarea istoriei neamului in interesul progresului general. Doar, DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face posibila, garantarea diferenţei de opinie şi va asigura “capacitate adevărului de a combate greşeala si minciuna” precum si eliminarea riscului de activare a oricarui tip de dictatura.
    Printre ELEMENTELE ESENTIALE pe care “românii progresisti” trebuie să le promoveze, ca factori de reusita, pentru asigurarea conditiilor firesti impuse de teza fundamentala a succesului social si anume “capacitatea adevărului de a combate greşeala si minciuna” in vederea asigurarii la nivel national a unei schimbari pozitive garantate, se pot evidentia:
    1. - Statuarea unui “sistem judiciar fidel statului de drept, care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie si sa sanctioneze fara echivoc delictele politice”;
    2. - Normalizarea “vietii religioase prin purificare si recurgere la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman”.
    3. - Infiintarea de “partide politice democratice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi, majoritari si consolidarii clasei de mijloc”;
    4. - Asigurarea “unei pieţe libere, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale care sa impuna un sistem fiscal etic progresist”.
    5. - Promovarea unei prese “independente nu doar fata de stat, ci şi fata de interesele economice a celor care folosesc presa pentru a manipula discursul si opiniile publice”.
    Fără realizarea si pretuirea valorilor sociale si umane fundamentale nici o schimbare de durată, in viata publica din Romania, nu este posibilă pentru exercitarea drepturilor si libertatilor oferite de Dumnezeu romanilor ca fiinta colectiva.

    • MAI BIBANE, ANALIZELE ASTEA PROFUNDE, PUNCTELE ASTEA PROGRAMATICE LE-AI INVATAT LA UNIVERSITATEA DE DESTEPTI?
      PE DECEBAL CU SIGURANTA IL UIMESTI!

      • VAZUSI, LA REFERENDUM, CAT DE “MINUNATA” ESTE “DEMOCRATIA DIRECTA” APLICATA UNEI POPULATII SARACITE LA EXTREM?

    • DAR TU, BIBANE, INVETI DIN MERS SI TE FACI MAI DESTEPT PE ZI CE TRECE.

      E MERITORIU PENTRU TINE CA ITI INSUSESTI IDEILE MELE – “DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face…”

    • PE SCURT, NU STII MARE LUCRU.
      STII SA VANTURI NISCAI LOZINCI DESPRE STATUL DE DREPT, DESPRE BISERICA, DESPRE DEMOCRATIE, DESPRE LIBERALISM SI DESPRE PRESA.

      DESTEPTACIUNEA TA ESTE O COLECTIE DE LOZINCI.

      ASTA-I TOT CE POTI (RE)PRODUCE! ASTA-I TOT CE STII, DAR TE CREZI DESTEPT.

      DESTEPTACIUNE DE PAPAGAL!

  • Constantin Cojocaru

    CANALIA PERFECTĂ

    Maestrul Octavian Paler a spus despre că Traian Băsecu că este CANALIA PERFECTĂ.
    Maestrul nu a apucat să îi cunoască pe Liviu Dragnea şi pe Călin Popescu Tăriceanu ajunşi la vârful carierei lor de trădători ai poporului român.

  • Constantin Cojocaru

    REFERENDUMUL, scânteia care poate declanşa lupta de eliberare.

    Actuala Constituţie a României, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, la alineatul (1) al articolului 48 prevede că:
    “(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”
    Prima versiune a Constituţiei Cetăţenilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294/23.05.2013, la pag. 11, a cuprins şi pct. 24, cu următorul text:
    24. Articolul 48 se modifică astfel:
    După alineatul (1) se introduce un nou alineat (1.1), cu următorul cuprins:
    “(1.1) Căsătoria se poate încheia numai între bărbat şi femeie.”
    La doi ani şi jumătate după publicarea primei versiuni a Constituţiei Cetăţenilor, Coaliţia pentru Familie a publicat proiectul său de reviziure a Constituţiei României, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/25.11.2015, prin care a propus ca alineatul (1) al articolului 48 să aibă următorul cuprins:
    “(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”
    Acest text a fost aprobat de către Parlamentul României şi face obiectul Referendumului din 6-7 octombrie a.c.
    Am fost de acord şi am susţinut iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, deşi cred că textul propus de noi este mai bun, deoarece, pe lângă faptul că introduce obligativitatea încheierii căsătoriei numai de către un bărbat şi o femeie, păstrează şi calitatea de soţi a celor doi.
    Invit pe toţi membrii şi simpatizanţii Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor şi ai Partidului Poporului să participe la Referndumul din 6-7 octombrie şi să voteze DA.
    Succesul Referendumului din 6-7 octombrie nu va rezolva gravele probleme cu care se confruntă societatea românească, dar poate constitui scânteia care să reaprindă speranţa, să redea poporului român încrederea în destinul său de popor învingător şi să declanşeze lupta de eliberare de sub dominaţia mafiei financiare transnaţionale, care i-a furat ţara şi îl împinge în neant.

    Constantin COJOCARU
    2 octombrie 2018

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL NELU SITUCA :

    CU CE DREPT DENATURATI DUMNEAVOASTRA DEMOCRATIA ? ? ? ? ? …. CIND ,,DEMOCRATIA” POTRIVIT CUVINTTELOR GRECESTI DEMOS-CRATIS INSEMNA CA POPORUL CONDUCE DIRECT. PUNCT.

    SI NU CONDUCE CU INTERMEDIARI, ASA CUM II PREZENTATI DUMNEAVOASTRA CA BINEFACATORI, IN CELE DOUA ARTICOLE EXPUSE MAI JOS.

    INCA NU NE-AM SATURAT NOI….. DE INTERMEDIARI, CE N-E CONDUCE DE 28 DE ANI SI MAI ARE PUTIN SI NE LASA SI FARA TARA…. IAR PE NOI, INPINGINDU-NE, FARA MILA. IN SCLAVAGISM, CA LA BEREVOESTI….. CU TOATE CA DIN 4 IN 4 ANI, LE DAM PRIN VOTUL NOSTRU, PUTEREA POLITICA IN MINA ? ? ? ? ? ….DOAMNE….. CA PROSTI MAI SINTEM….CIND PUTEM CONDUCE TARA DIRECT FARA ACESTI INTERMEDIARI PRECUM SE CONDUC ELVETIENII…….

    • VAI! VAI! VAI!

      CARASU’ ASTA ARE CERTIFICAT DE DESTEPT!

      CUM INDRAZNESTI SA-L CONTREZI?

  • DECEBAL

    PLECAREA :

    IATA CA….. NE PLECARA SI MINISTRU INVATAMINTULUI, FARA PREA MULTE COMENTAR,I DIN PARTEA DECIDENTILOR DIN PRIMA LINIE A GUVERNARII TARII……

    FOARTE….. DAR FOARTE GREU…. A FOST SA INTELEGEM MOTIVUL PENTRU CAREA A PLECAT DIN FUNCTIE, ACEST DOMN MINISTRU AL INVATAMINTULUI ? ? ?…..

    ABIA DIN UNELELE MICI INTERVIURI, ALE DOMNIEI SALE, DOMN MINISTRU, S-A PUTUT INTELEGE CA, MARUL DISCORDIEI, ESTE DLCEA LIMBA ROMINA, CE-O TRAIM ……

    SE PARE CA, ANUMITE PERSOANE POLITICE, VOR CA IN ROMINIA, TARA A ROMINILOR….. SA NU SE MAI VORBEASCA ATIT DE MULT LIMBA ROMINA ? ? ? ? ….

    SI IATA CA ACESTE PERSOAME POLITICE AU INVINS…….

    PAZNICUL LIMBII ROMINE, A PLECAT INVINS , DIN FUNCTIA DE MINISTRU AL INVATAMINTULUI…..

    OARE NOI ROMINII….. STAM SI PRIVIM CU NEPASARE ACEST APUS DE SOARE NEDORIT ? ? ? ? ? ….

    STIMA .

  • Nelu Stiuca

    CONDIŢII NECESARE PENTRU ACCES SPRE O DEMOCRAŢIE REALĂ SI IREVERSIBILĂ

    O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraţie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndeplineşte trei condiţii minimale si anume: existenţa unui stat, a unei tranziţii democratice complete şi a unui guvern ce conduce democratic.
    Nu poate exista democraţie, fără stat şi nici dacă nu s-a înfăptuit tranziţia în mod democratic sau dacă guvernele rezultate în urma alegerilor libere încalcă constituţia, violează drepturile individuale şi ale minorităţilor, încalcă funcţiile legitime ale legislativului şi nu guvernează în limitele statului de drept .
    Statul, (comportamentul oficialităţilor publice), dacă nu este constrâns eficient, de către un sistem de legi, instituţii ale justiţiei, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, în sensul asigurării transparenţei si responsabilităţii faţă de interesul comunitar, democraţia va fi slăbită de abuzul si cinismul politic, iar actorii nu vor reuşi să se angajeze în direcţia consensului asupra regulilor jocului.
    Pe lângă un stat funcţional, pentru ca o democraţie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condiţii si anume;
    a) - să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societăţi civile libere şi viguroase;
    b) - să existe o societate politica relativ autonomă;
    c) - pe teritoriu statului toţi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat, trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii, care protejează libertăţile individuale şi viaţa asociaţională;
    d) - trebuie să existe o birocraţie de stat la dispoziţia guvernului democratic;
    e) - trebuie să existe o societate economică instituţionalizată;
    Prin conceptul de “societate civilă” se înţelege acea arenă a societăţii unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi solidarităţi şi să promoveze interese legitime.
    Iar “societatea politică” este arena în care actorii politici concurează pentru dreptul legitim de a exercita controlul asupra puterii publice şi aparatului de stat.
    Prin ea însăşi, societatea civilă poate distruge un regim nedemocratic dictatorial sau autoritar, dar consolidarea democratică implică şi existenţa societăţii politice.
    Este foarte important şi trebuie subliniat că nu numai diferenţa dintre societatea civilă şi cea politică trebuie reliefată ci şi complemntaritatea lor care din cauza unor interese meschine şi nelegitime nu este întotdeauna recunoscută. Una dintre cele două arene este în mod frecvent subestimată în favoarea celeilalte.
    O societate civilă bine organizată şi viguroasă cu iniţiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajută la începerea şi finalizarea tranziţiilor, la rezistenţa faţa de întoarcerea la vechiul regim.
    Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societăţii politice. În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.
    Pentru a se obţine o democraţie reala şi ireversibilă gradul de libertate şi autonomie al societăţii civile şi politice trebuie să fie determinat de domnia legii.
    Un stat de drept “supus legii” a fost una din cele mai mari cuceriri ale liberalismului european şi din Japonia şi este crucial pentru democratizare. Este cea mai importantă modalitate prin care guvernul ales şi administraţia de stat se supun unei reţele de legi, tribunale, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, care controlează tendinţele ilegale ale statului şi totodată îl fixează ferm într-o reţea interconectată de mecanisme ce necesită transparenţă şi responsabilitate. Cu cât mai multe instituţii ale statului funcţionează după principiile statului de drept, cu atât este mai mare calitatea democraţiei şi societatea este mai bună.
    Constituţionalismul şi domnia legii trebuie să distingă ce posturi publice pot fi ocupate prin alegeri, procedurile prin care vor fi aleşi deţinătorii acestor posturi şi definirea şi limitarea puterii acestora, astfel încât membrii societăţii să accepte rezultatele jocului democratic.
    O democraţie în care, există lideri ce se bucura de “legitimitate” aşa zis democratică şi le permite ca în mod discreţionar să ignore principiile statului de drept, nu se încadrează întru-un regim democratic.
    Democraţia este o formă de guvernare în care drepturile cetăţenilor sunt garantate şi protejate. Pentru aceasta, o guvernare democratică trebuie sa-şi exercite funcţiile printr-un monopol al folosirii legitime a forţei pe teritoriul său. Chiar dacă statul nu ar avea alte atribuţii decât acestea, ar trebui să introducă taxe obligatorii pentru a plăti armata, poliţia, judecătorii şi alte servicii de baza, pentru toate acestea este necesara o birocraţie dimensionată obiectiv şi de un randament maxim.
    O birocraţie utilizabilă oferă statului capacitatea administrativă de a îndeplini funcţiile esenţiale ale guvernării: menţinerea ordinii, judecarea disputelor, construirea infrastructurii, facilitarea schimburilor economice, apărarea graniţelor naţionale şi colectarea taxelor necesare finanţării acestor activităţi s.a..
    Referitor la arena numită “societate economică” atrage atenţia doua afirmaţii: în primul rând, niciodată nu a existat şi nu poate exista o democraţie reală care să aibă o economie de comandă; în al doilea rând, niciodată nu a existat o democraţie modernă care să aibă o economie de piaţă pură. Performanţa economică este o parte importantă din provocarea unei guvernări.
    Democraţiile moderne durabile necesită un set de norme, instituţii şi reglementări acceptate şi modelate socio-politic care să medieze între stat şi piaţă. Adam Smith menţionează în acest context trei sarcini importante ale statului; mai întâi datoria de a apăra societatea de orice atac sau invazie, apoi de a apăra, pe cât posibil, pe orice membru al societăţii şi de a împărţi dreptatea, şi în al treilea rând datoria de a înfăptui şi întreţine anumite lucrări publice, care nu pot constitui interes pentru un particular.
    Cel mai important lucru este că, democraţia reclamă contestarea publică liberă a priorităţilor şi politicilor guvernamentale. Dacă o democraţie nu ar produce politici care să genereze bunuri publice sub mandat guvernamental în domeniile educaţiei, sănătăţii şi transporturilor şi nu ar asigura un anumit grad de siguranţă economică pentru cetăţenii săi şi o anumită reducere a marilor inegalităţi economice, democraţia nu ar fi viabilă.
    În concluzie, o democraţie modernă reală şi ireversibilă poate fi înţeleasă ca incluzând cele cinci arene mari menţionate, interconectate, fiecare dintre ele trebuind să aibă propriul principiu fundamental de organizare şi funcţionare.
    Instituţiile democratice, afectează calitatea vieţii membrilor societăţii. Tribunalele, banca centrală, agenţiile şi instituţiile pentru servicii publice şi spitalele publice nu sunt guvernate sau administrate democratic, iar şefii lor nu sunt aleşi de cetăţeni.
    Drept urmare, există probleme specifice funcţionării statului şi în mod particular instituţiilor şi proceselor politice democratice, ceea ce permite să tratăm separat calitatea democraţiei de calitatea societăţii. Calitatea democraţiei poate influenţa pozitiv sau negativ calitatea societăţii, dar cele două noţiuni nu pot fi confundate .
    Deciziile de politici publice luate de guverne şi legiuitori democratici afectează cu siguranţă calitatea vieţii în special pe termen lung dar, nici o democraţie nu poate asigura existenţa bancherilor de încredere, a antreprenorilor cu iniţiativă, a medicilor devotaţi pacienţilor, a profesorilor competenţi, a artiştilor şi oamenilor de ştiinţa creativi sau a poliţiştilor, procurorilor si judecătorilor oneşti. În acest context cu cât democraţii sugerează mai mult că, realizarea politicilor democratice va duce la dobândirea celorlalte bunuri cu atât va fi mai mare eventuala deziluzie.
    De aceea, în aceste condiţii impuse la un moment dat de interesul public şi de stadiul evoluţiei societăţii democratice este necesar, ca anumite funcţii din structura Guvernului cum ar fi, Ministrul Justiţiei, Procurorul General, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Finanţelor Publice şi Şeful Agenţiei de Privatizare, să fie ocupate de persoane care să aibă avizul Forumului Societăţii Civile. Asemenea proceduri au dat rezultate remarcabile, în ceea ce priveşte asanarea morală a societăţii, în ţările UE şi au condus la instituirea mecanismului privind demisia (din iniţiativă proprie) “de onoare” a celor care n-au reuşit să asigure din motive imputabile direct sau indirect parametrii performanţi de guvernare angajaţi iniţial pentru realizarea politicilor publice.
    Privitor la calitatea şi stadiul tranziţiei către o societate democratică trebuie avut în vedere ca, costurile acesteia să fie suportate proporţional de fiecare cetăţean în funcţie de poziţia sa socială şi fără nici o deosebire sau discriminare, iar pe parcursul acestui proces trebuie aplicate în mod riguros mecanismele de redistribuire raţională a “bunăstării statului”. Acest proces nu poate fi manageriat decât cu, concursul tuturor forţelor progresiste şi democratice existente în societate, mai ales în cazul transformărilor postcomuniste, când trebuie reevaluată şi luată o hotărâre cu privire la soarta proprietăţii întregului popor.
    Existenţa însăşi a unei societăţi omeneşti generează prin diversitatea şi multitudinea valorilor membrilor săi atât bunăstare cât şi o varietate de nevoi, dacă nu se pun în practică mecanisme şi proceduri pentru a frâna instinctele animalice care animă fiinţa umană, din păcate pentru bunul mers al omenirii, societatea nu se poate dezvolta în coordonate corespunzătoare de echitate şi moralitate. Istoria a dovedit că, cu cât societatea se dezvoltată mai rapid cu atât mai mult elita ce deţine puterea este mai acaparatoare în defavoarea inclusiv a producătorilor de bunuri şi servicii dar, mai ales a săracilor, îngreunând astfel executarea saltului calitativ necesar în cadrul ciclurilor de reproducţie socio – economică.
    Cetăţenii noilor democraţii îşi construiesc judecăţile de valoare despre sistemul lor politic nu numai pe baza a ceea ce aceste sisteme oferă din punct de vedere economic, ci şi bazându-se pe gradul în care acestea distribuie scopuri politice valorizate cum ar fi libertatea, ordinea, domnia legii, responsabilitatea, reprezentativitatea şi mai presus de toate eficacitatea. Cu alte cuvinte cetăţenii se aşteaptă ca democraţiile lor să guverneze democratic, în conformitate cu legile şi constituţia şi eficient în sensul alegerii şi implementării unor politici care se adresează celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea.
    Printre cele mai frecvente cauze ale alienării, delegitimării şi colapsului democraţiei sunt:
    - abuzarea procedurilor şi normelor democratice de către oficialităţile guvernamentale şi liderii politici înşişi, astfel încât democraţia începe să fie privită ca o simulare;
    - adoptarea violenţei politice de către actorii semnificativi care sunt fie marginalizaţi în procesul democratic, fie nerăbdători cu procedurile acestuia;
    - incapacitatea guvernelor de a decide şi acţiona ca rezultat al fragmentării, polarizării şi impasului politic.
    Uneori, democraţia pare pur şi simplu copleşită de greutatea problemelor nerezolvate sau este distrusă de incompetenţă, corupţie şi încăpăţânarea liderilor politici rataţi. Totuşi, într-un anumit moment din viaţa lor, cele mai multe democraţii se confruntă cu crize ce par copleşitoare şi de nerezolvat.
    O provocare cheie la adresa instituţiilor democratice este anticiparea viciilor şi slăbiciunilor potenţialilor lideri. Dacă se doreşte ca democraţiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituţii publice puternice şi bine proiectate şi ca “oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
    “Omul este prin natura sa o fiinţă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară….” a spus Aristotel.
    Un politician de elită necesar pentru societatea modernă bazată pe cunoaştere trebuie să privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprindă deopotrivă abstractul şi concretul. Trebuie să vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a instituţiilor omeneşti nu trebuie să-i scape cu totul din vedere. El trebuie să fie dezinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe pământ ca un om de ştiinţă.

    • MARE LUCRU SA AI CERTIFICAT DE DESTEPT!

      CAND NE SPUI SI NOUA DE UNDE TI L-AI CUMPARAT?

  • Nelu Stiuca

    OMUL expresie si conditie a performantei intr-o DEMOCRATIE REALA

    Intrucat viata este scurta si natura este ”zgarcita”, indivizii umani, pentru a-si implini segmentul de timp cosmic pe care il au de trait, trebuie sa-si produca acele utilitati, pe care astrul nostru ni le ofera in mod gratuit – asa cum face cu atatea lucruri necesare oamenilor, – organizandu-se in activitati sociale, aflate mereu sub dictatul limitarii mijloacelor si sub zodia incertitudinilor. Tocmai o asemenea situatie obiectiva ridica problema conducerii resurselor umane pentru atingerea telurilor, cu minimum de eroare individuala si sociala.
    Economia societatii omenesti ,este asadar, o problema de a fi sau a nu fi a indivizilor umani, sortiti sa traiasca intr-o comunitate umana, mai mica sau mai mare, mai omogena sau mai putin omogena – ca spiritualitate, dar unica la nivelul Planetei Pamant, un mod specific de a ne manifesta, producandu-ne acele lucruri-utilitati complementare celor ce le primim in dar, de la natura-mama, pentru a ne implini viata traita, in cat mai multe vazduhuri.
    Perspectiva umana, in ecuatia economiei societatii omenesti este definita de jocul deschis si neterminat al relatiei dintre teluri si mijloace, ce se manifesta incepand cu fiecare individ uman si continuand cu sociogrupuri institutionale, de genul familiei (menajelor), firmelor, credintelor social-spirituale, natiunilor-popoarelor, elevilor si studentilor, armatei, sanatatii umane si a mediului, pensionarilor, si, in final, de genul umanitatii, privita ca intreg, unde scopurile constante ale tranzitiei prin viata umana, ce isi au originea in sensul vietii – sunt in permanenta in cautare de noi mijloace, in spatiul si timpul existentei noastre comune, care sa favorizeze managementul luptei necurmate cu limitele naturii si societatii din noi, cu nedreptatile oamenilor si neajunsurile varstei cu riscurile fenomenelor si proceselor ce insotesc inevitabil mediul si societatea in care traim.
    Unul dintre aceste riscuri se refera si la sanatatea umana.
    Omul, ca fiinta biologica si sociala, este, in primul rand, un mijloc, adica o forma de viata constienta, ce urmareste, dupa cum spunea Mircea Eliade, ascensiunea, implinirea vietii traite in cat mai multe vazduhuri, in cadrul careia unii, afirma Euripide, ajung fericiti mai devreme, altii mai tarziu, iar altii niciodata. Acest tel este de fapt, la nivelul individului uman, format dintr-o complexitate de idealuri ce isi au originea in natura si societatea din fiecare, intre ele aflandu-se o permanenta competitie care, intr-un anumit mediu social, poate sa se desfasoare pe sensul normal si de dorit al comunitatilor umane, iar intr-un alt mediu social poate sa evolueze pe contrasensul vietii, considerat anormal si de nedorit, daca ne referim la pretul bucuriei de a ne implini viata.
    Omul, ca fiinta, biologica si sociala, este, in al doilea rand, un mijloc, adica o forma constienta de lupta care este in cautarea celor mai eficiente modalitati pentru atingerea scopurilor, normale sau anormale, intr-un timp dat si in anumite conditii de spatiu existential. Din aceasta perspectiva, omul-mijloc, omul-resursa umana reprezinta acele elemente natural-spirituale la dispozitia fiintei umane, pe care le poate folosi direct si in cunostinta de cauza in propriul interes. Aceste elemente natural-spirituale se afla la baza actelor de conducere a activitatilor sociale inclusiv a celor ce privesc economia serviciilor de sanatate umana.
    Trecerea de la omul-tel la omul-mijloc se realizeaza numai intr-un cadru comunitar-social dat ca raspuns individual, concret-istoric la intrebarea: ,,ce sa facem cu noi insine, pentru a ne implini viata traita?”
    Intrucat telurile rezultate din sensul vietii sunt constante, formand ceea ce numim rostul vietii traite, ,,ce sa facem cu noi insine” se schimba in timpul si spatiul existentei noastre, straduindu-ne sa ne atingem scopurile, cu minimum de eroare umana. Pentru aceasta, valorificarea superioara a resurselor umane vizeaza, de fapt omul-mijioc, acea fiinta natural-spirituala apta sa conduca actele si faptele sociale la nivelul diferitelor organizatii institutionale.
    Desi conceptul de perfectionare pare sa fie ,,spirit de lemn”, totusi el ramane, , o lumina ce poate sa deschida noi abordari in cercetarea rolului resurselor umane in economia societatii omenesti in sensul reconstructiei acestei activitali sociale, atat in zona cadrului organizational-institutional, cat si in cea a principiilor, metodelor si tehnicilor pentru desfasurarea conducerii actelor si fapteior ce privesc functionarea adecvata a oricarei entitati, elementare sau complexe din societate.
    Odata realizata aceasta cerinta majora a procesului de tranzitie si in domeniul economiei serviciilor publice, apare, in mod firesc, problema adaptarii in regim proactiv a procesului de conducere deja structural organizational – institutional, la noile provocari pe care le trimite viitorul pentru prezentul vietii noastre.
    Daca reconstructia managementului resurselor umane este o operatie chirurgicala, de fond, absolut necesara pentru economia serviciilor publice in aceasta perioada de tranzitie a tarii noastre, de la economia de piata planificata centralizat la economia cu piata concurentiala, perfectionarea acestuia ,in viziune clasica, este o problema necesara pentru buna functionare a unei entitati, prin care se corecteaza. pe verticala sau orizontala structurii organizatiei, componente ce afecteaza functiile de baza ale viziunii de anticipare si functionare a intregului institutional.
    Cunoasterea si apropierea de intelegerea stadiului la care au ajuns cercetarile in domeniul managementului organizatiei permite analizarea relatiei dintre cei care trebuie sa conduca si cei care se lasa condusi in viziunea interactiunii om-tel, om-mijloc .
    Intregul complex care este organizatia este o entitate vie, care exista si functioneaza in virtutea unor teluri, ce devin scopuri si in final, obiective de atins pentru care mijloacele ce trebuie folosite, limitate, in mod firesc, incep cu capacitatea umana de a proiecta interactiunea obiective-mijloace, de a o articula intr-o forma concreta. de genul intrari transformari si iesiri, si continua cu atitudinea practica de a face sistemul cat mai viabil cu putinta, din perspective optimizarii multicriteriale a managementului.
    Managementul organizatiei este, o componenta indispensabila pentru functionarea adecvata a intregului, el avand rolul pe care creierul il are in coordonarea functiilor vitale ale organismului uman. Potrivit unor cercetari interdisciplinare din zona medicina-econoinie se pare ca acolo, in creierul uman, se afla acele intelesuri care ne determina comportamentele noastre in viata traita, de unde necesitatea Neuroeconomiei de a le studia si de a le explica, in complexitatea determinarii lor.
    Referindu-ne la relatia management – manageri, trebuie sa apreciem ca existenta obiectiva a nevoii de a conduce orice organizatie pune si problema artei de a infaptui aceasta cerinta, prin spirite manageriale inzestrate natural si cultivate profesional la scoala celor care au curajul sa-si asume responsa-bilitatea de a lua decizii in numele altora si pentru altii, in conditii de incertitudine.
    Ca sistem de a decide, managementul organizatiei are nevoie de informatii adecvate, de metode si tehnici pentru transformarea acestora in probleme ce trebuie rezolvate, de infrastructura manageriala prin care se deruleaza fluxurile decizionale si feedbackul acestora, de mecanisme si parghii pentru controlul riscurilor care pot sa apara in situatii de criza, la nivelul intregului condus sau in structurile functionale ale acestuia, pentru a putea gestiona tranzitia prin criza, ca si de instrumente corespunzatoare care sa stimuleze si sa favorizeze atitudinea practica a celor care se lasa condusi, dar si a celor care trebuie sa-i conduca.
    In ansamblul problemelor ce trebuie sa cuprinda diagnosticarea viabilitatii unei societati, un loc central trebuie sa fie ocupat de diagnosticarea managementului, nu ca element in sine, ci ca parte componenta a cunoasterii si intelegerii contributiei celor care conduce la succesul, dar si la esecul performantelor pe care le inregistreaza entitatea organizationala, in acest sens, formarea intr-un cadru institutional adecvat a analistilor de management, a superspecialistilor care analizeaza cum functioneaza diferitele sisteme de management in viata reala a organizatiilor, reprezinta o problema esentiala pentru perfectionarea continua a conducerii pe o coloana vertebrala care sa nu se rupa la orice schimbare.
    In perioada in care ne aflam, caracterizata prin anularea aproape totala a restrictiilor pe care le impuneau spatiul si timpul in activrtatile econormico-sociale, ca urmare a globalizarii informatizarii cunostintelor, managementul organizatiei trebuie sa devina un act al cunoasterii profunde si rapide a transformarilor care se produc, a celor care se profileaza in mediul de interes, nu numai pe termen scurt, ci si pe termen mediu si chiar lung, un sistem flexibil de atitudine proschimbare, din perspectiva intereselor organizatiei, un factor dinamic de antrenare si dezvoltare a celor condusi in directia schimbarii necesare si dorite, ca forta capabila sa distruga creator, sau chiar sa se autodistruga daca interesele functionarii normale a organizatiei, in noile conditii reclama acest lucru,
    Un management care distruge creator, in numele rationalitatii social-umane si economico-financiare, al protectiei mediului si comunitatilor, este intotdeauna activ, deschis performant, generator de sperante pentru viitorul organizatiilor care, de fapt, reprezinta garantia rezolvarii problemelor curente ale vietii fara a pune in pericol sansele generatiilor care se succed inevitabil la viata. Ultima forma de distrugere creatoare in managementul organizatiei este atinsa atunci cand autodistrugerea conducerii s-a produs constient, intelegand ca trebuie sa se retraga la timp din acest mecanism al functionalitatii normale a organizatiei deoarece s-a atins acel punct critic cand problema depasirii crizei de transformare nu o constituie ceea ce trebuie facut, ci ceea ce nu mai trebuie intreprins pentru a nu inrautati lucrurile si, mai rau, pentru a nu genera prabusirea in dezechilibre si, in final, „moartea” organizatiei.
    Pentru buna functionare a organizatiei, este esential ca managemenrul acesteia sa se preocupe constant de previziunea necesarului de resurse, de mijloace, din care cele privind resursele umane joaca un rol primordial. O asemenea functie a managementului organizatiei trebuie sa fie conceputa ca intreg, in sensul de a determina corelatiile necesare intre obiectivele de atins si volumul, structura si calitatea resurselor umane, de a contura in termeni reali procesele de recrutare si selectie a resurselor umane, de a orienta si stimula imbunatatirea performantelor prin cariera, de a evalua constant aceste performante in regim de competitivitate si de a crea un mediu social-uman al organizatiei apt sa inoveze, in beneficiile reciproce ale participantilor la viata entitatii respective.
    Dubla determinare a sanatatii publice- ca bun de consum si ca bun de capital – este rezultatul investitiei in natura si societatea din fiecare, care incepe, de fapt, cu investitia in cei ,,sapte ani de acasa”. in credinta si traditiile sanatoase ale mediului in care traim, in educatia pe sensul vietii a generatiilor care se succed, in formarea si dezvoltarea sentimentelor de comuniune sociala si solidaritate umana.
    Natura si societatea din fiecare se afla concentrate in capitalul uma spiritual acel element viu al oricarei activitati, chiar si acolo unde lucreaza numai roboti, acestia fiind de fapt „copiii” acestui capital natural-spiritual, care sunt creati in numele rationalitatii social-umane. inclusiv in numele protectiei omului-mijloc fata de riscurile pe care le presupun unele procese din viata economico-sociala reala.
    Intre capitalul uman si dezvoltarea sanatoasa cu caracter rational-uman durabil, exista o interactiune puternica si permanenta, expresie a faptului ca omul este in primul rand tel si in al doilea rand mijloc. In acelasi timp, aceasta interactiune nu poate sa reziste in timpul cosmic al existentei noastre decat daca avem grija, deopotriva, si de sanatatea mediului in care traim. Incepand cu cadrul nostru natural, unic deocamdata, si continuand cu mediul social, unde suntem obligati, ca fiinte biologice, sa traim o experienta spirituala irepetabila.
    Asigurarea sanatatii umane – ca bun de consum si ca bun capital – nu poate fi lasata exclusiv la dispozitia pietei libere, dar nici la dispozitia bugetului general al statului. Experientele tarilor dezvoltate pun in evidenta faptul ca in asigurarea sanatatii umane trebuie sa se implice deopotriva. cu aceeasi responsabilitate. atat individul uman – pentru propria sa sanatate – pin adoptarea masurilor anticipative, cat si comunitatea in care traieste si munceste, prin mecanismele bugetare centrale si locale, toate organizate institutional-functional in cadrul entitatilor publice.
    In aprecierea oricarui proces de tranzitie, indiferent la ce forma de viata se refera. este esential de urmarit modul in care se implineste viata umana, ca parte a intregului numit viata natural-umana si social-comunitara.
    In orice proces de tranzitie, succesul este dependent de incadrarea evolutiei lui intr-un sistem de valori ce ii definesc spiritualitatea de sens si ii contureaza cadrul institutional necesar functionalitatii.
    Spiritualitatea tranzitiei este un invelis uman asezat din punct de vedere social la baza credintei si sperantei de mai bine pentru generatiile care coexista si se succed inevitabil.
    Institutionalitatea tranzitiei este forma sub care se poate manifesta spiritualitatea acesteia, in raport de conditiile concrete pe care spatiul si timpul evolutiei le integreaza ca substanta a functionalitatii adecvate telurilor.
    Spiritualitatea si institutionalitatea procesului de tranzitie trebuie sa se afle intr-o compatibilitate de sens, in spiritualitate gasindu-se radacinile transformarilor ce urmeaza sa se produce, iar in institutionalitate reflectandu-se interpretarea conjuncturala ce se da cadrului functionalitatii vietii economice si social-umane.
    Perspectiva umana in aprecierea tranziiiei in tara noastra este asigurata atat de spiritualitatea transformanlor necesare, cat si de institutionalitatea cadrului functional, de raportarea consecintelor de sens sau de contrasens ale evolutiei exigenteie vietii traite individual sj social-comunitar.
    Adaptarea la schimbarile dorite si necesare pentru implinirea vietii natural-umane si sociale este un proces complex ale carui coordonate se afla in capacitatea de a anticipa ce se intampla si de ce, de a actiona in baza unei spiritualitati asumate din perspectiva consecintelor.
    Accesibilitatea celor care conduc procesele de adaptare la informatiile necesare cunoasterii si intelegeni lucrurilor ce se intampla in natura si societate constituie un drept de inalta spiritualitate pe care il asigura cadrul institutional adecvat schimbarilor in bine dupa principiul castig – castig pentru toti purtatorii telurilor pe care ii exprima viata natural-umana si sociala a intregului nostru comun, OM – SOCIETATE – MEDIU – ORGANIZAT1E.
    Cu cat sunt mai bine percepute, ca traire in act si fapt, incertitudinile vietii si limitele mijloacelor ce trebuie depasite, cu atat este mai puternica lupta bazata pe speranta in numele rationalitatii de sens ce constraieste durabilitatea prin spiritualitatea sumata individual si social-comunitar.
    Constientizarea luptei cu incertitudinile sensului evolutiei vietii traite individual si social cu relativa limitare a mijloacelor de actiune proactiva intareste credinta si speranta omului in valorile fundamentale ale distrugeni creatoare prin umanitate si in numele umanitatii. Lupta cu incertitudinile complexitatii ce defineste mediul in care functioneaza omul, societatea si organizatia, in baza principiului durabilitatii castig-castig, trebuie sa fie substanta tranzitiei omenirii la Era Responsabilitatii Practice, in care asigurarea sanatatii vietii natural-umane si sociale, ca un intreg si parti componente, este raspunsul la problema fundamentala a managementului resurselor umane de azi, de ieri si pentru totdeauna: ce sa facem cu noi insine pentru a ne trai viata folosind cu rationalitate si cu speranta energia umana care ne este data pentru parcurgerea timpului uman.
    Asadar, sanatatea organizatiei de orice fel, sanatatea economiei si a mediului, sanatatea vietii in comunitate constituie sensul managemen-tului resurselor umane, pe traiectoria caruia performantele sunt expresiile concrete ale luptei pentru oameni .
    Indiferent de progresul mijloacelor actiunii umane, incertitudinile si limitarile de tot felul continua sa reprezinte substanta mediului in care coexistam si ne succedem ca generatii ale vietii natural-umane.
    Astazi, cand aplicarea cuceririlor cunoasterii stiintifice si experientei de viata a umanitatii au transformat radical rolul spatiului si timpului in desfasurarea vietii noastre comune, permitand o adevarata revolutie in modul in care ne deplasam si comunicam la scara astrului, fata de acum un secol, omenirea se afla, de asemenea. in situatia celor mai mari performante de contrasens, prin poluarea de sistem, care devine un fenomen ireversibil, ca si prin capacitatea de distrugere atomica, de zeci de ori, a celui mai de pret bun al existentei: viata Planetei Pamant.
    Noile dimensiuni pe care le-au atins vitezele aplicarii cunoasterii stiintifice si intelegerii existentei noastre comune pentru a produce progrese si prosperitate pentruomenire. dar si pentru a produce arme de distrugere cosmica, cu putemice efecte de antrenare asupra slabirii capaciiatii de regenerare a constantelor vietii natural-umane la scara globala. prin poluarea de sistem si saracire durabila, ridica in fata umanitatii problema responsabilitatii controlului riscurilor evolutiei aflate sub povara timpului cosmic parcurs si influentei tot mai agresive pe care o exercita comportamentele umane in lupta pentru domititatie si supravietuire.
    Intregul nostru comun format din Om – Societate – Mediu – Organizatie, are nevoie, mai mult decat ori cand, de o noua viziune asupra managementului controlului riscurilor la scara globala care sa integreze respintualizarea aplicarii cunoasterii stiintifice din perspectiva valorilor rationalitatii si sperantei – ca principii calauzitoare in lupta cu limitele relative ale mijloacelor omenesti si cu incertitudinile evolutiei in timpul si spatiul microcosmosului planetei Pamant.
    In lumina calauzitoare a acestor principii ce decurg din legile evolutiei intregului nostru comun, managementul controlului riscurilor presupune ca performantele prin care judecam alegerile sa contina deopotriva criteriul OM, criteriul SOCIETATE si criteriul MEDIU, precum si orice tip de organizatie publica sau privata, din compatibilizarea lor rezultand optimul functiei ce asigura mentinerea in limite de toleranta a parametrilor fundamental ai vietii umane. sociale si de mediu producand prin rationalitate resursele nete care alimenteaza functionalitatea de tipul castig – castig pentru toti purtatorii intereselor la alegerile de pretutindeni.
    Educatia pentru managementul controlului riscurilor de la nivel de individ pana la scara comunitatilor locale, cu caracter regional, national si international mondial, pregateste fiinta umana pentru a trai in conditii de incertitudine, de realitati ce nu pot fi considerate certitudini, reprezinta, cheia adaptarii la schimbarile impuse si/sau dorite.

  • DECEBAL

    INTREBARE ,,3″

    ESTE PUTIN PROBABIL CA, ,,DEMOCRATIA DIRECTA”, SA SE APLICE LA NOI IN TARA….. ATITA TIMP CIT FOARTE MULTI DIN CONATIONALII NOSTRII….. SI-AU CISTIGAT PINAEA DIN PROFESIA FARA RASPUNDERE DE ,,MUNCITOR CU GURA”, PROFESIE FOARTE BANOASA…. CU MASINA LA SCARA, SALARII DE LA 200 DE MILIOANE LEI VECHI IN SUS, HOTEL DE 3 STELE, FOND DE CHELTUELI FORFETAR, PENSII NUMAI DIN CELE SPECIALE, ETC. ETC. ETC……

    TOATE ACESTE AVANTAJE SI PRIVILEGII, A CONDUS CA POPOULATIA TARII NOASTRE, SA ATINGA PERFORMANTA ECONOMICA CA….. UNUL DIN 2 ROMINI, SA FIE SARAC.

    BINE ZICE UN DOMN ANALIST PE ACEAST SITE CA, DACA LA VOT I SE DA ROMINULUI UN LITRU DE ULEI, SI CEVA DE-ALE GURII ROMINUL NOSTRU….. V-A VOTA PE CEL CE SE V-A IMPLICA IN ATRIBUIREA UNOR ASEMANEA CADOURII……

    AU STIUT REPREZENTANTII NOSTRII, DECE DE 28 DE ANI ME DEPOSEDEAZA DE BUNURILE MATERIALE, POTRIVIT LEGII 15/1990 AUTOR SILVIU BRUCAN , PENTRU CA, ASA PRECUM PRECIZEAZA ACELAS ANALIST…. POPORUL TREBUE DEPOSEDAT DE BUNURILE SALE MATERIALE… PENTRU CA ACEST POPOR NU LE POATE GESTIONA,LUCRU DEALTFEL SI INTIMPLAT…..

    NUMAI CA, FRANCEZII, IL FACE DE RIS PE ACEST DOMN ANALIST ATUNCI CIND, CONCERNUL ,,RENAULT” ESTE DE MULTI ANI IN MINA STATULUI FRANCEZ ADICA A POPORULUI FRANCEZ SI ACESTA COMPANIE CISTIGA BANI FRUMOSI CHIAR SI DE LA DACIA PITESTI, SI SE INTORC IN VISTERIA STATULUI FRANCEZ……

    TOTUSI, NOI PROSTIMEA, MAI PRECIS CEI APROXIMATIV CELE 12 MILIOANE DE NEVOTANTI….. ASTEPTA ,,REFERENDUMUL” OMIS DE CATRE, DOMNUL ILON ILIESCU, CE SPERAM CA NU V-A INTIRZIA MAI MULT DECIT, PRONUNTAREA DEFINITIVA A JUDECARII PROCESULUI CU REVOLUTIA DIN 1989….

    STIMA .

  • DECEBAL

    INTREBARE 2 :

    CUM DOMNUL ION ILIESCU, NU A OBSET CIND S-A SCRIS ACTUALA CONSTITUTIE, CA ACEASTA S-A SCRIS PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE, CU ALESI AI NEAMULUI SI NU PE FONDUL DEFINITIEI AUTENTICE GRECESTI : DEMOS-CRATES IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT DESTINELE SALE, PRECUM IN ELVETIA ? ? ? ….

    OARE CHIAR SA NU O FI OBSERVAT ?…. SAU ASA A VRUT DOMNIA SA SA FIE DEMOCRATIA LA NOI, ZISA CINVA SI ORIGINALA, CU ALESI AI NEAMULUI, INTOCMAI CUM A FOST PE TIMP DICTATORILOR: HITLER,MUSOLINI, LENIN, STALIN, DE-SI LA REVOLUTIE, S-A STRIGAT ,,JOS DICTATURA”….

    TREBUIA CA DOMNUL, ION ILIESCU, CARE EREA TOBA DE POLITICA, IN 1989, SA FI INITIAT UN ,,REFERENDUM POPULAR” IN CARE SA, FI INTREBAT POPORUL: DACA DORESTE CA,CONSTITUTIA SA FIE SCRISA PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, ASA CUM ESTE ACUMA, S-AU DORESTE ,,DEMOCRATIE DIRECTA” CU POPORUL LA BUTOANE CA-N ELVETIA…..

    IN CAZUL CIND DOMNULION ILIESCU, CA SI RESTUL COLABORATORILOR DOMNIEI SALE, SE V-A DOVEDI IN PROCESUL REVOLUTIEI,CA A FOST LOVITURA DE STAT, ACTUALA CONSTITUTIE ESTE LOVITA DE NULITATE ABSOLUTA….

  • DECEBAL

    INTRBARE ? :

    DACA ,,POPORUL CONDUCE”, POTRIVIT DEFINITIEI GRECESTI: ,,DEMOS-CRATES”…ATUNCI, LA NOI IN ROMINIA…DE CE, NE CONDUCE INTERESELE TARII….NISTE DELEGATI POLITICI….. NUMITI SI ALESII POPORULUI…RESPECTIV,ASA NUMITII SENATORI SI DEPUTAT ? ? ?….

    CINE SI-A PERMIS, SA DENATUREZE DEFINITIA DEMOCRATIEI = DEMOS-CRAES…. SI SA FIM OBIGATI, CA NOI POPORUL…. CE PRIN ACTUALA CONSTITUTIE, SCRISA PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, PE TIMPUL CIND DOMNUL IOIN ILIESCU EREA PRESEDINTE…CA NOI ROMINII, SA FIM OBLIGATI, CA DIN 4 IN 4 ANI….SA DAM PUTEREA DIN MINA… ACESTOR ,,DELEGATI”, CE PRETIND CA NE REPREZINTA INTERESLE TARII… IN SCHIMB, ACESTIA NE-AU VIND BOGATIILE ACESTEI TARII….. PRECUM : 6000 DE INTREPRINDERI, PETROLUL, PADURILE, AURUL SI CHIAR PAMINTURILE AGRICOLE…. FARA CA ACESTI REPREZENTANTI AI NEAMULUI SA NE INTREBE, PRIN REFERENDUM, DACA SINTEM DE ACORD CU ACESTE VINZARI ?….. MOTIVIND CA…LEGEA 15/I990, AUTOR SILVIU BRUCAN LE PERMITE, DE-SI NOI POPORUL ROMIN SINTEM ADEVARATII PROPIETARI A TOT CE MISCA-N TARA ASTA,,RIURI,RAMURI ” ? ? ? ? ? …….

    STIMA .

    • SE PARE CA INVETI GREU!

      SPUNE-MI SI MIE LA CE AR FI BUNA DEMOCRATIA DIRECTA CAND MAI MULT DE JUMATATE DIN POPULATIE, DIN CAUZA SARACIEI, ISI VA VINDE VOTUL PE 2 PAINI SI UN KLIL DE ZAHAR? ADICA CATIVA EURO.

      IN ELVETIA VENITUL MEDIU PA CAP DE LOCUITOR ESTE DE 100 DE MII DE EURO PE AN. ACOLO AR TREBUI CAM 10 MII DE EURO CA SA CUMPERI UN VOT. CINE SI-AR PERMITE?

    • AIA – CU PROPRIETATEA INTREGULUI POPOR – ESTE CONTRAZISA CHIAR SI DE MAESTRUL COJOCARU SI ARE DREPTATE – PROPRIETAR ESTE CEL CARE-SI POATE EXERCITA DREPTURILE CE DECURG DIN DETINEREA PROPRIETATII. ADICA CEI DESTEPTI CARE SI-AU INSUSIT PROPRIETATEA NIMANUI.

    • SEZI BLAND! ROMANIA ESTE CONDAMNATA LA MOARTE LENTA IN TACERE. IAR ASTA SE “DATOREAZA”, IN PRIMUL RAND, ‘TELECTUALILOR.

      • “LUMINATII” (NU ILUMINATI) NATIUNII ROMANE AU FOST “SCOLITI” DE SHOPARLITA LIBERA SI INVATATI SA DISPRETUIASCA TOT CE S-A REALIZAT PE VREMEA “IMPUSCATULUI” – DE FAPT, ALATURI DE CUZA, UN MARE
        PATRIOT ROMAN DUPA INSTALAREA FANARIOTILOR AICI.

        ACUM II SCOLESTE SOROS SI MARELE LICURICI IN DOCTRINA GLOBALIZARII IMPERIALISTE.

        ‘TELECTUALII ROMANI – GAURI NEGRE, GAUNOASE!

  • DECEBAL

    ,,DEMOCRATIA” :

    CUVINTUL ,,DEMOCRATIE”, PROVINE DIN, GRECIA ANTICA SI CARE CUVINT IN LIMBA GREACA INSEAMNA ,,DEMOS-CRATES” …. CE IN TRADUCERE, IN LIBA ROMINA INSEAMNA ,,POPORUL-CONDUCE”….

    DECI :

    DEMOS-CRATIS = DEMOCRATIE = POPORUL CONDUCE .

    STIMA .

  • DECEBAL

    SOCOTEALA 3 :

    EPISODUL 1

    DUPA CUM BINE SE VEDE NUMARUL 55 ESTE MAI MARE DECIT NUMARUL 7 CU 48 DE UNITATI .

    ACESTEA AU FOST NUMERELE CE A GUVERNAT CEx-ul P.S.D. ERI…..

    MAI EXACT 55 DE VOTURI PENTRU SI 7 VOTURI INPOTRIVA….
    DECI A FOST INDEPLINITA, CONDITIA DEMOCRATICA, NECESARA SI SUFICIENTA DE JUMATATE PLUS 1, PENTRU CA DOMNUL LIVIU DRAGNEA SA RAMINA IN CONTINUARE PRESEDINTELE P.S.D.

    EPISSODUL 2 :

    NUMARUL 12 MILILIOANE DE NE VOTANTI, ESTE MAI MARE CA NUMARUL DE 6 MILIOAIE VOTANTI. CU 6 MILIOANE UNITATI….

    LA NUMARATOARE SI VALIDARE A VOTURILOR, DE CATRE COMISIA CENTRALA DE NUMARATOARE A VOTURILOR, SE DECLARA CISTIGATOR LA PUNCTE, NUMARUL 6 MILIOANE VOTANTI IAR NUMARUL DE 12 MILIOANE NEVOTANTI SE DECLARA NECISTIGATOR FACIN-DU-NE SA IBTELEGEM, NOI PROSTIMEA, CA NUMARUL 12 MILIOANE NEVOTANTI….. NU INDELINESTE CONDITIA DEMOCRATICA NECESARA SI SUFICIENTA DE ,,JUMATATE PLUS 1″, IAR NUMARUL DE 6 MILIOAME DE VOTANI INDEPLINESTE CONDITIA NECESARA SI SUFICIENTA DE ,,JUMATATE PLUS 1″….

    COMISIA CENTRALA DE NUMARATOARE A VOTURILOR, AR FI BINE SA IA EXEMPLU DE LA P.S.D. SI SA INTELEGA CE ANUME EFECTE ARE CONDITIA DEMOCRATICA, NECESARA SI SUFICIENTA DE ,,JUMATATE PLUS 1 ……

    DECI JUMATATE PLUS 1 A CELOR 18 MILIOANE DE POTENTIALI VOTANTI ESTE 9.000.000 + 1 SI NICI DECUM 6.000.000 + 1 ?

    DE AICI CONCLUZIA CERTA ESTE CA, DE CITE ORI NU IESS LA VOT JUMATATE PLUS 1 DIN NUMARUL VOANTILOR….. ALEGERILE TREBUESC REPETATE…..

    STIMA .

  • Nelu Stiuca

    “Democrat inseamna cineva care vrea sa inalte poporul pe umerii sai, nu cineva care vrea sa se inalte el pe umerii poporului” – Nicolae Iorga.

    http://moaraluigelu.blogspot.com/2017/01/testamentul-lui-stefan-cel-mare-si-sfant.html

    “Viciile sint calaii care te omoara incet, ca o sabie neascutita” – Nicolae Iorga.

    • ASTEA LE-AI INVATAT LA SCOALA DE DESTEPTI?

  • DECEBAL

    SOCOTEALA 2 :

    ~ AVIND IN VEDERE CA, CIRCA 12 MILIOANE, DE POTENTIALI VOTANTI, CE NU S-AU PREZENTAT LA URNE LA ULTIMELE ALEGERI CIFRA REPREZINTA DUBLA FATA DE CELE 6 MILIOANE VOTANTI, CE S-AU PREZENTAT LA URNE LA ACESTE ULTIME ALEGERII…. LOGIC AR FI, CA ACESTE ALEGERI SA FIE REPETATE…INTRUCIT NU A FOST INDEPLINITA CONDITI DEMOCRATICA DE : JUMATATE PLUS 1 …..CONDITIE NRCESARA SI SUGICIENTA CE STA LA BAZA DEMOCRATIILOR AUTENTICE…..CEIA CE INSEAMNA CA NU S-A INDEPLINIT CONDITIA DE BAZA A DEMODRATIEI SI ALEGERILE TREBUIAU REPETATE….

    CUM, ACEASTA REPETARE, NU S-A PRODUS……AR TREBUIT CA CELE DOUA PARTIDE DE GUVERNAMINT, RESPECTIV P.S.D SI A.L.D.E. SA INTRODUCA IN ACTUALUL REFERENDUM, CU FAMILIA, UN AL DOILEA BULETIN DE VOT….IN CARE BULETIN SA INTREBE POPORUL ? SI IN SPECIAL PE CEI CE MU S-AU PREZENTAT LA VOT, DACA :
    1 ~ MAI VOR IN CONTINUARE ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA” ?, CU ALESI AI NEMULUI SAU VOR :

    2 ~ ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, RESPECTIV: DEMOCRATIE PARTICIPATIVA”, ASA CUM ESTE IN ELVETIA,….

    IN CARE, POPORUL MAJORITAR, , SE AFLA LA BUTOANELE ACESTEI TARII NUMITA ELVETII, TARA APROPIATA NOUA ROMINIEI SI CARE ELVETIENII SINT URMASII CAVALERILOR TEUTONI SI TOTODATA DETINATORI A LOCULUI 1 IN EUROPA, LA CRESTEREA NIVELULUI DE TRAI AL POPULATIEI….. SI TOATE ACESTEA NUMAI DE CIND ACEASTA TARA ESTE CONDUSA DIRECT DE CARE POPOR…..

    STIMA .

    • MA BUCUR CA-TI LUMINEZ MINTEA.

      CHIAR EU, PE ACEST SITE PE CARE-L VIZITAI SI TU, AM SPUS CA ALEGERILE LA CARE NU SE PREZINTA JUMATATE + 1 DIN ELECTORAT AR TREBUI ANULATE IAR PARTIDELE CATE AU PARTICIPAT LA ACELE ALEGERI AR TREBUI SA FIE DESCALIFICATE DEOARECE NU AU REUSIT SA CONVINGA CEL PUTIN JUMATATE DIN ELECTORAT SA SE PREZINTE LA URNE.

      APOI SA SE ORGANIZEZE NOI ALEGERI LA CARE SA SE PREZINTE NOI FOMATIUNI POLITICE, NECOMPROMISE.

      VEZI CUM INVATA OMUL?

      PACAT CA N-AI TINERE DE MINTE SI INCERCI SA-MI VINZI CHIAR MARFA MEA.

      DAR NU DEMOCRATIA AR MAI PUTEA SALVA ROMANIA, CI NUMAI O CONDUCERE AUTORITARA PATRIOTICA.

      CUM SPUNEAM INTR-O ALTA POSTARE, DEMOCRATIA, INTR-O REPUBLICA BANANIERA, ESTE O FORMA FARA FOND SI ESTE INSTRUMENTUL OLIGARHIEI INTRU SARACIREA MARII MAJORITATI A POPULATIEI SI PENRU ASERVIREA TARII INTERESELOR STRAINE.

    • 18 MILIOANE DE ALEGATORI ESTE MULT EXAGERAT.

      • DEMOCRATIA DIRECTA, ORICE FEL DE DEMOCRATIE, PRODUCE REZULTATE POZITIVE NUMAI IN TARI IN CARE OAMENII SUNT BOGATI.

        IN TARILE BANANIERE, IN CARE MAJORITATEA POPULATIEI SE CHINUIE SA SUPRAVIETUIASCA DE LA O ZI LA ALTA, OAMENII SUNT VULNERABILI LA MANIPULARE. SE BUCURA DE UN LITRU DE ULEI SI UN PUI SFRIJIT CARE LE ASIGURA EXISTENTA PENTRU CATEVA ZILE SI VOTEAZA CUM LI SE DICTEAZA. DEMNITATEA NU-I PENTRU MURITORI DE FOAME!

        • BAGA LA CAP, CA-TI OFER ARGUMENTE BUNE SA LE FOLOSESTI SI PE SITE-UL ALA CU “DEMOCRATIA DIRECTA” PE CARE-L VIZITEZI SI AL CARUI LINK NU AI VRUT SA NI-L DAI.

  • Soni

    Punctul pe … Johannis !
    Domnule Presedinte Johannis, chiar fara voia Dumneavoastra, cele spuse de mine.. s-au intamplat !
    PSD-UL S-A SPART ! Mingea este in terenul Dumneavoastra,
    orice s-ar intampla maine. Majoritate parlamentara, deja nu o sa mai existe. Catarul in prezenta elementului superior din care a fost format, magar si armasar, piere! Este legea naturii. De acum ,, zburdati,, pe pajistile patriei, asa cum stiti. Ratiunea este la ea acasa. Din acest moment, cand partidele se destrama, istoria spune ca este nevoie de un lider national.Poate altii va vor iubi mai mult decat mine !

    • Soni

      Din pacate, daca va ramane , Viorica Vasilica Dancila, va fi cel mai apropiat colaborator al Dvs.

      • IA MA ZII, IA MAI ZII!

        AI GURA AURITA SI PROGNOZELE TALE TRE CITITE INVERS.

        JOHANNUS E TERMINAT!

        • VIATA LUI CA PERSOANA PUBLICA SE VA TERMINA LAMENTABIL.

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA 3

    SOCOTEALA :

    LA ULTIMILE ALEGERI S-A ANUNTAT PE POSTURILE T.V. CA SINTEM 18 MILIOANE DE POTENTIALI VOTANTI .

    ACUM SE ANUNTA CA DACA NU IESIM LA VOT 6 MILIOANE NU SE INDEPINESTE CONDITIA, DE O TREIME VOTANTI, DIN RESTUL POPULATIEI….CONDITIE NECESARA SI SUFICIENTA DE-A SE PUTEA VALIDAREA REFERENDUMUL FAMILIEI….

    REGULA DE 3 AIMPLE NE SPUNE:
    DACA 6 MILIOANE REPREZINTA O TREIME DINTR-UN INTREG
    INTREGUL ESTE X .

    X = 6 milioane x 3 = 18 milioane de potentiali votanti .

    DECI IATA CA INCA ODATA SE CONFIRMA CA SINTEM 18 MILOANE DE POTENTIALI VOTANTI…..

    DAR SA REVENIM LA OILE NOASTRE :

    STIM CA PARTIDUL DE GUVERNAMINT P.S.D. A LUAT CIRCA 3,5 MILIOANE DE VOTURI .

    SI MAI STIM CA P.N.L. A LUAT 1 MILION DE VOTURI .

    MAI APROXIMAM CA RESTUL PARTIDELOR CE NU AU INEPLINIT CONDITIA DE 5% AU LUAT SI ELE 1 MILION DE VOTURI.

    MAI INTRODUCEM CIRCA O,5 MILIOANE VORURI ANULATE SI ACUM FACEM SOCOTEALA :

    3,5 + 1 + 1 + 0,5 = 6 MILIOANE VOTURI ESPRIMATE .

    SCADEM DIN CELE 18 MILIOANE, CELE 6 MILIOANE VOTURI EXPRIMATE SI AVEM :

    18 – 6 = 12 MILIOANE POTENTIALI VOTANTI CE NU S-AU PREZENTAT LA URNELE DE VOT….

    ASA CA, DOMNULE BUREBISTA SURPRIZA DOMNIEI VOASTRE, ESTE NE INTEMEIATA ….

    • Soni

      Interesant ! Regula de trei simpla o retii inca din clasa treia primara. Probabil Burebista nu a asimilat
      cititul cu atentie. In schimb mataluta, rege incornorat al dacilor, referitor la referendum, nu ai destula tinere de minte. Pentru validarea referendumului mai sunt necesare si un numar de intrebari exacte la raspunsul da sau nu. Nu 30 ci 25 % din numarul total de cetateni cu drept de vot.

    • IA VEZI TU CUM ERA IN PRIMA POSTARE!
      12 MILIOANE = 40%
      CAT ESTE 100%?

  • DECEBAL

    RAZBOIUL CELOR DOUA ROZE ….

    RAZBOIUL CELOR DUA ROZE, RESPECTUV RAZBOIL DINTRE DOMNUL NEU STIUCA SI DOMNUL BUREBISTA….. TREBUE SA INCETEZE, DUPA ACEASTA PAGINA A ADEVARULUI,…..PAGINA, A DOMNULUI PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU,…..DOMN PROFESOR, CARE IN MODESTIA DOMNIEI SALE, NE LASA CA NOI, SA NE SPUNEM PAREREA, LIBER LIBER CONSIMTITA, DE-SI UNEORI MAI SI GRESIM….

    TOTI AVEM LACUNE IN GINDIRILE NOASTRE SI NIMENI NU-I PERFECT INTOCMAI CA SI POLITICA….

    UN SINGUR LUCRU TREBUE RELIEFAT CA, ACOLO UNDE A FOST DICTATURA,IN SOCIETATI, LUCRURILE AU ESUAT LAMENTABIL….

    ASA CA ESTE MAI MULT DECIT BINE, IN A NE FERII DE ELOGIEREA SOCIETATILOR CE AU IN SPATE, FORTE OCULTE DICTATORIALE….

    SOCIETATEA COMUNISTA, A CAZUT….. DEOARECE, AVEA IN SPATE DICTATURA PROLETARA…… IAR SOCIETATEA ZISA DEMOCRATICA, CU ALESI AI NEAMULUI, CA SA NU-I ZIC SOCIETATEA CAPITALISTA, O SA CADA SI EA CIT DE CURIND, DEOARECE CA ARE IN SPATE FORTA DICTATORIALA A BANULUI .

    SINGURA SOCIETATE CE O SA RENASCA DIN CENUSA CELOR DOUA SOCIETATI , ESTE SOCIETATEA ,,DEMOCRATIEI DIRECTE”, PRECUM ESTE SOCIETATEA ELVETINA UNDE…. NU ESTE NICI DICTATURA CELOR PROLETARI SI NICI DCTATURA BANULUI, UNDE POPORUL ISI SLUJESTE SI MUNCESTE , PENTRU INSA-SI POPORUL SAU……

    DATORITA ACESTUI MOD DE ORGANIZARE AL ,,DEMOCRATIEI DIRECTE” RESPECTIV DEMOCRATIE PARTICIPATIVA, ELVETIENII, DETINE LOCUL 1 IN EUROPA, IN CEIA CE PRIVESTE NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI…..

    STIMA .

    • RAZBOIUL CU PROSTIA PRETENTIOASA SI AGRESIVA NU POATE INCETA NICI MACAR O CLIPA…

    • IN CHINA A FOST DICTATURA SI CHINA II PRODUCE FIBRILATII LUI TRUMP.

      • NUMAI O CONDUCERE AUTORITARA, DAR PATRIOTICA, A SCOS DIN SUBDEZBOLTARE UNELE TARI, IN SEC 20.

    • ELEVETIENII O DUC BINE DEOARECE STRAMOSII LOR AU FOST BANDITI SI AU STRANS BOGATII. APOI S-AU TRANSFORMAT IN BANCHERI – ALT TIP DE BANDITI, BANDITI CU GULERE SCROBITE.
      NU I-A IMBOGATIT “DEMOCRATIA DIRECTA”.

  • Nelu Stiuca

    SISTEMUL DE INVATAMINT din Ro se afla in cadere libera si incurajeaza analfabetismul precum si distribuirea de diplome de liicenta si doctorat contracost sau in mod ilegal, la tarbe, dar si certificate de studii de toate tipurile, impostorilor si cretinilor care pe baza lor pot inclusiv sa predea “prostologia” in institutiile de invatamint, inclusiv cel superior sau datorita sistemului politic clientelar TICALOSIT sa ajunga in functii IMPORTANTE de decizie publica unde, din lipsa de potential stiintific, genereaza contraperformanta, prostie si implicit regres pentru viitorul natiunii romane. Aceste fenomene conduc in mod dramatic la dezvoltarea imposturii IMORALITATII si CORUPTIEI in Romania, cu toate consecintele sale nefaste “impostura si diletantismul genereaza coruptie si invers”.
    Slaba calitate a invatamintului romanesc nu poate fi sesizata si remediata de politicieni, fosti sau actuali securisti stalinisti ori guvernanti deoarece in majoritatea cazurilor copiii acestora invata si studiaza inca de la varste fragede -GRADINITA- in strainatate, cei mai multi cu finantare indirecta din banii publici. Cei care isi dau copii de mici la studii in afara tarii si au o parte a familiei stabilita in strinatate nu pot invoca motive serioase credibile pentru a face politica in Romania decat ca EXCROCI. Obiectivul lor de baza este sa-si umfle conturile cu bani furati pe toate caile posibile din societatea romaneasca contribuind din plin la instaurarea sclavagismului modern in Ro.
    Foarte multi SUBMEDIOCRI sau SEMIDOCTI dintre parlamantari, guvernanti, oameni din administratie, justitie, ordine publica si aparare, animati de rautate, lacomie sau/si grandomanie, desi cerintele functiilor publice pe care se regasesc nu pot fi satisfacute intr-un mod onorabil, din diverse motive subiective inclusiv din INCOMPETENTA, acestia primesc sume BUGETATE importante de bani de pe urma titlurilor de doctorat (PLAGIATORI) si a catedrelor universitare (de stat sau particulare) pe care si le atribuie in mod abuziv si fictiv, bineinteles in virtutea functiilor detinute (unora dintre ei li se platesc intr-o zi cursuri de predare ce depasesc 24 de ore). Acesta este modul MAFIOT de actiune(operare) ce contribuie la fatalmentarea sau la decaderea actului de invatamint si totodata la ineficienizarea functiilor publice si decredibilizarea institutiilor statului de drept si prabusirea ROMANIEI.
    Actiunile aventuroase, infantilice si iresponsabile intreprinse IN DOMENIILE INVATAMINTULUI SI SANATATII in perioada postcomunista (care au vizat doar estorcarea pe variate cai a banului public) de catre diverse grupuri mafiote au ca rezultat pe termen lung, condamnarea viitorului natiunii la incultura, lipsa de vigoare regres economico-social si la disparitia natiunii romane.
    Institutiile statului sunt neperformante datorita dominarii lor de catre impostori, semidocti, submediocritati (cei valorosi ori specialisti adevarati, unii din motive de umilire altii din lacomie au trecut de partea celor care dauneaza interesului societatii ori s-au oferit cu orice risc sa slujeasca criminalitatii) sau clanuri constituite pe baza diverselor principii neortodoxe. In majoritatea situatiilor acestea functioneaza dupa cum le dicteaza interesele nelegitime , mai ales in cazul celor cu atributii de reglementare si de aplicare a legii care au inventat “FURTUL LEGAL”. Aceste anomalii sau aberatii dovedesc ca Romania ar fi tara fara rost ori ca n-ar avea nici un orizont pentru viitor. Mecanismele generate de institutiile “hibrid” (comunisto-capitaliste) ale statului experimentate de majoritatea romanilor le-au produs acestora mari deziluzii si grave dezamagiri, umilinta si dispret. Esecurile Romaniei, reflectate in lipsa de reactie si subrezenia institutiilor sale fundamentale ce mimeaza democratia au generat inclusiv atitudini de respingere, fata de integrarea definitiva, din partea unor conducatori ai statelor membre ale U.E.

    https://pressone.ro/academiile-de-intretinuti/

  • DECEBAL

    PEMTRU DOMNUL BUREBISTA 2 :

    SI PENTRU CA, OBSERV…. CUM CA VA…. AVETI PE BUNE CU DOMNUL DRAGNEA, PRESEDINTELE P.S.D….. SI PENTRU CA, APROXIMATIV 12 MILIOANE DE POTENTIALI VOTANTI, AU REFUZAT CATEGORIC DE-A IESI LA VOT, LA ULTIMELE ALEGERI SI PENTRU CA, MULTI DIN EI DORESC ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, RESPECTIV ,,DEMOCRATIE PARTICIPATIVA”, RENUNTIND LA ACTUALA ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, CU ALESI AI NEAMULUI, NU A-TI VREA SA VORBITI CU DOMNUL PRESDINTELE P.S.D. DOMNUL LIVIU DRAGNEA SA INITIEZE UN ,,REFERENDUM”, IN CARE SA FIE INTRBATI ACESTI 12 MILIOANE DE VOTANTI : DACA MAI VOR ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”CU ALESI AI NEAMULUI ASA CUM ESTE ACUMA,….. SAU VREA SA TRECEM LA :…. ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, ASA CUM ESTE IN ELVETIA, MAI ALES CA DOMNUL DRAGNEA A VIZITAT DE CURIND, ACEASTA TARA, TARA, CE DETINE LOCUL 1 IN EUROPA LA NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI….

    STIMA .

    • DACA 12 MILIOANE INSEAMNA 40% DIN CEI CU DREPT DE VOT, INSEAMNA CA ROAMI CU DREPT DE VOT SUNT VREO 30 DE MILIOANE. DACA-I PUNEM SI PE CEI SUB 18 ANI, AJUNGEM LA O POPULATIE DE VREO 40 DE MILIOANE.
      STAM EXCELENT CU SPORUL DEMOGAFIC..!

    • SIGUR, SIGUR!

      NUMA AI CU CERTIFICAT DE DESTEPT POA-SA-NTELEAGA!

  • Soni

    Placerea e de partea mea !
    Citesc si acum incerc sa ma pronunt !
    Au ramas numai cei legati de glie pe acest site, cateodata imi vine sa spun, de misiunea primita.
    Daca si Nick de Galati s-a tupilat intre pacanele,
    nu mai am nimic de adaugat Spuneti de Johannis, precum ca ar trebui sa fie arbitru. Pai nu e, arata cartonasul rosu mai mereu.
    De Dragnea , ca n-a primit informatii de la SRI, referitoare la tentativa de lovitura de stat… paralel.
    Dar ce frate, SRI-ul putea sa umble in inconstientul lui Dragnea ?
    Dar cum vine cu lovitura de stat, atata timp cat cladirea era goala ? Ce loveau ?
    Pe jandarmerita abandonata de colegi , de sefi, ,,, un fel de manipulare a milei!!!
    In viitor, un Referendum cu refren-drum. Familiile traditionale catati-le la cei doi asociati !!!
    D-aia e ministru Daea, sa iubeasca numai oaia, scroafa, porcul le omoara, turma toata-l inconjoara.
    Asteptam potopul cel din urma !

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA :

    DOMNULE BUREBISTA, VA APRECIEZ SCRIERELE ANTERIOARE, CE SINT DE O ACURATETE DEMNA DE INVIDIAT DAR …. DE DATA ACEASTA, PRIN ARTICOLUL DE MAI JOS, VORBITI DE ACTUALA ZISA DEMOCRATIE, CA SI CIND ACEASTA DEMOCRATIE CE DOMNESTE LA NOIDE 28 DE ANI, AR FI O ,,DEMOCRATIE AUTENTICA”, EA NE PUTIND FI APLICATA DECIT PRIN ,,AUTORITARISM PATRIOTIC” .

    NIMIC MAI ADEVARAT …..

    ATI VAZUT BINE CA UNII ANALISTI, SPUN CA, LA NOI AR FI O ,,DEMOCRATIE DE CUMETRIE” ,ALTI SPUN CA AR FI : O ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, CU ALESI AI NEAMULUI, IAR EU SPUN CA AVEM DEAFACE CU UN ,,SUROGAT DE DEMOCRATIE”….

    CIND SPUNEM CA O TARA ESTE ,,DEMOCRATA”, TREBUE CA IMEDIAT SA DESCHIDEM DICTIONARUL SI SA VEDEM SEMIFICA CUVINTULUI ,,DEMOCRATIE”, CUVINT CE PROVINE DIN LIMBBA GREACA SI CA ESTE SCRIS INITIAL, INCA DIN GRECIA ANTICA, SUB FORMA ” ,,DEMOS – CRATIS”, CE TRADUS IN LIMBA ROMINA INSEMNA CA : POPORUL – CONDUCE….

    PAI AVEM PRETENTIA CA SINTEM ,,TARA DEMOCRATICA” DAR CONDUCEREA TARII O REALIZEAZA NISTE DELEGATI NUMITI DEPUTATI ….SI NICI DECUM POPORUL…. PRECUM SPUNE DEFINITIA GRECEASCA ……

    CIND S-A SCRIS ACTUALA CONSTITUTIE… TREBUIA CA DOMNUL ION ILIESCU SA INTREBE POPORUL, PRIN REFERENDUM, DACA ACESTA DORESTE CA, EL POPORUL SA CONDUCA DIRECT DESTINELE TARII…. SAU DORESTE CA… DESTINELE TARII, SA FIE CONDUSE DE NISTE DELEGATI NUMITI SI ALESI AI NEAMULUI…..

    CINE A DAT ACEASTA DEROGARE?…. CA DOMNUL ION ILIESCU SA SE ABATA DE LA DEFINITIA FUNDAMENTALA A DEMOCRATIEI…. RESPECTIV DE LA DEMOS-CRATIS = POPORUL CONDUCE = DEMOCRATIE ? ? ? ?

    DE AICI CONCLUZIA CERTA E CA, ACTUALA CURTE CONSTITUTIONALA AR TREBUII SA SE AUTOSESIZEZE…. INTRUCIT NU S-A FACUT REFERENDUM POPULAR, DE FOSTUL PRESEDINTE, DOMNUL ION ILIESCU, IN CARE SA CEARA APROBARE DE LA POPOR…. DACA ACESTA ESTE DE ACORD SA FIM CONDUS DE NISTE DELEGATI (DEPUTATI) SI CHIPURILE POPRUL AR FI RENUNTAT DE BUNA VOE, IN A MAI CONDUCE DESTINELE TARII… POTRIVIT DEFINITIEI AUTENTICE GRECESTI: DEMOS-CRATIS = POPORUL CONDUCE….

    STIMA .

  • MAI CARAS CU MISIUNE,

    INTR-O REPUBLICA BANANIERA, LIPSITA DE O CLASA DE MIJLOC LARGA SI PUTERNICA DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC, DEMOCRATIA ESTE O CARICATURA, O FORMA FARA FOND, IAR ROMANIA ESTE MAI BANANIERA DECAT ORICAND.

    SI INTRE CELE DOUA RAZBOAIE, ROMANIA ERA UN STAT BANANIER IN CARE O OLIGARHIE RESTRANSA – MAXIMUM 10% DIN POPULATIE – INSTAURASE O “DEMOCRATIE” – FORMA FARA FOND, CARE SERVEA, LEGISLATIV, INTERESELE OLIGARHIEI.

    INTR-UN STAT BANANIER, OLIGARHIA SE SCINDEAZA IN GRUPURI SI GRUPULETE CARE SE BAT INTRE ELE PENTRU A OBTINE UN ACCES LA PUTERE CAT MAI NEMIJLOCIT, DE UNDE SI MULTIMEA DE LOVITURI DE STAT CU CARE ESTE ABUNDENT MARCATA ISTORIA ACELOR STATE.

    SI IN ISTORIA ROMANIEI INTERBELICE AU FOST MULTIME DE LOVITURI DE STAT – LOVITURA CARLISTA, LOVITURA LEGIONARA, LOVITURA ANTONESCIANA ETC.

    ACUM, ROMANIA ESTE MAI BANANIERA DECAT ORICAND DEOARECE SI PAMANTUL A FOST INSTRAINAT. MICUL PETIC DE PAMANT PE CARE-L AVEAU TARANII IN PERIOADA INTERBELICA A DEVENIT PROPRIETATEA LUI OTTO SAU A LUI ITZIC.

    90% DIN POPULATIE A DEVENIT O MASA DE DEZMOSTENITI – O MASA DE MANEVRA, USOR DE MANIPULAT.

    CHIAR IN ZILELE ASTEA ASISTAM LA O LUPTA PENTRU PUTERE INTRE FACTIUNILE OLIGARHIEI INTERNE, SPRIJINITA DE DIVERSE FORTE EXTERNE INTERESATE DE BOGATIILE ROMANIEI – IN CAZUL RECENT DE BOGATIILE MARII NEGRE.

    NUMAI O CONDUCERE AUTORITARA, NATIONAL-PATRIOTICA, CARE SA STRANGA INTR-UN SINGUR SUVOI TOATE FORTELE CREATOARE ALE UNEI NATIUNI, POATE SCOATE O REPUBLICA BANANIERA DIN MARASM.

    ASA A FOST CONDUCEREA AUTORITARA A CHINEI SI CHINA A AJUNS UNDE ESTE.

    ASA A FOST CONDUCEREA AUTORITARA, NATIONAL-PATRIOTICA, A LUI CEAUSESCU SI ROMANIA AJUNSESE, IN 89, INTRE PRIMELE 10 PUTERI TEHNOLOGICE ALE LUMII.

    A URMAT SCENARIUL “TIEN-AN-MEN”.

    ACEST SCENARIU A FOST GANDIT DE “SERVICIILE” MARELUI LICURICI SPECIAL PENTRU CHINA,

    ACOLO A ESUAT LAMENTABIL, LASAND IN URMA 300 DE MORTI.

    SCENARIUL “TIEN-AN-MEN” A FOST RELUAT, DOUA LUNI MAI TARZIU, IN ROMANIA SI A REUSIT PERFECT, LASAND IN URMA PESTE 1000 DE MORTI.

    SI ROMANIA ESTE UNDE ESTE.

    MAI CARICATURA, POVESTEA DEMOCRATIEI SALVATOARE TINE NUMAI LA “DECEBALI” CARE N-AU HABAR CE-I AIA O STRUCTURA SOCIAL-ECONOMICA SI CE FORMELE DE ORGANIZARE POLITICA SUNT POSIBILE IN DIVERSELE STRUCTURI SOCIAL-ECONOMICE.

    ESTE VREMEA VOASTRA – VREMEA IMPOSTORILOR SI ROMANIA VA PIERI DE MANA VOASTRA, NEMERNICILOR!

    • NEMERNICI SAU TREPANATI – DIN DOUA UNA!

  • DRAGNEA NU TE LASA INTIMIDAT!

    DEMOCRATIA ESTE BUNA PENTRU TARILE CARE AU O PUTERNICA CLASA DE MIJLOC.

    DEMOCRATIA, INTR-O REPUBLICA BANANIERA, ESTE UN CARAGHIOZLAC – O FORMA FARA FOND IN CARE OLIGARHIA ESTE DUMNEZEU, IAR RESTUL POPULATIEI O MASA DE DEZMOSTENITI CARE, VOR, NU VOR, SE VOR SUPUNE LEGILOR CROITE DUPA INTERESELE OLIGARHIEI.

    NUMAI O CONDUCERE AUTORITARA, NATIONAL-PATRIOTICA, CARE SA STRANGA INTR-UN SINGUR SUVOI TOATE FORTELE CREATOARE ALE UNEI NATIUNI, POATE SCOATE O REPUBLICA BANANIERA DIN MARASM.

    ASA A FOST CONDUCEREA AUTORITARA A CHINEI SI CHINA A AJUNS UNDE ESTE.

    ASA A FOST CONDUCEREA AUTORITARA, NATIONAL-PATRIOTICA, A LUI CEAUSESCU SI ROMANIA AJUNSESE, IN 89, INTRE PRIMELE 10 PUTERI TEHNOLOGICE ALE LUMII.

    A URMAT SCENARIUL “TIEN-AN-MEN”.

    ACEST SCENARIU A FOST GANDIT DE “SERVICIILE” MARELUI LICURICI SPECIAL PENTRU CHINA,

    ACOLO A ESUAT LAMENTABIL, LASAND IN URMA 300 DE MORTI.

    SCENARIUL “TIEN-AN-MEN” A FOST RELUAT, DOUA LUNI MAI TARZIU, IN ROMANIA SI A REUSIT PERFECT, LASAND IN URMA PESTE 1000 DE MORTI.

    SI ROMANIA ESTE UNDE ESTE.

    NU TE LASA INTIMIDAT DE CANCERUL DE LA PRIMARIA CAPITALEI, CARE, CONSTIENT SAU NU, FACE JOCURI STRAINE INTERESULUI ROMANIEI.

    NU TE LASA INTIMIDAT DE ‘TELELECTUALI CARE, DE CAND LUMEA, SUNT COZILE DE TOPOR IDEALE, PUNANDU-SE IN SLUJBA BANULUI.

    INCEARCA SA INTELEGI GREATA LUI CRISTOS FATA DE “CARTURARI”. IUDA, SINGURUL APOSTOL “TELECTUAL, A PREFERAT 30 DE ARGINTI.

    TREBUIE SA TII CONT DE O CARACTERISTICA A CANCERULUI – CANCERUL NU LASA NICIODATA CE A APUCAT IN CLESTI.

    CANCERUL DE LA PRIMARIE A APUCAT PSD-UL SI VISEAZA SA SI-L INSUSEASCA. VISEAZA CHIAR SA-SI INSUSEASCA ROMANIA IN CALITATE DE PRESEDINTE. SI ASTA NU PENTRU CA AR VREA SAU AR PUTEA FACE CEVA BUN PENTRU ROMANIA. NU, PUR SI SIMPLU DINTR-UN INSTINCT PRIMAR DE APUCARE CU CARE SUNT DOTATI APUCATORII SAI CLESTI. APUCA TOT CE LE IESE IN CALE, ISI INSUSESC TOT…

    N-AI DECAT O SOLUTIE – TAIE-I CLESTII SI PUNE CANCERUL LA FIERT.

    SE VA FACE ROSU, ROSU SI FRUMOS.

  • Nelu Stiuca

    DACA E NEVOIE O LUAM DE LA CAPAT.

    CONDIŢII NECESARE SI OBLIGATORII PENTRU ACCESUL SPRE O DEMOCRAŢIE REALĂ ŞI IREVERSIBILĂ.
    O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraţie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndeplineşte trei condiţii minimale si anume:
    - existenţa unui stat;
    - a unei tranziţii democratice complete;
    - şi a unui guvern ce conduce democratic.
    Nu poate exista democraţie, fără stat şi nici dacă nu s-a înfăptuit tranziţia în mod democratic sau dacă guvernele rezultate în urma alegerilor libere încalcă constituţia, violează drepturile individuale şi ale minorităţilor, încalcă funcţiile legitime ale legislativului şi nu guvernează în limitele statului de drept .
    Statul, (comportamentul oficialităţilor publice), dacă nu este constrâns eficient, de către un sistem de legi, instituţii ale justiţiei, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, în sensul asigurării transparenţei si responsabilităţii faţă de interesul comunitar, democraţia va fi slăbită de abuzul si cinismul politic, iar actorii nu vor reuşi să se angajeze în direcţia consensului asupra regulilor jocului.
    Pe lângă un stat funcţional, pentru ca o democraţie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condiţii si anume;
    a) – să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societăţi civile libere şi viguroase;
    b) – să existe o societate politica relativ autonomă;
    c) – pe teritoriu statului toţi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat, trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii, care protejează libertăţile individuale şi viaţa asociaţională;
    d) – trebuie să existe o birocraţie de stat la dispoziţia guvernului democratic;
    e) – trebuie să existe o societate economică instituţionalizată;
    Prin conceptul de “societate civilă” se înţelege acea arenă a societăţii unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi solidarităţi şi să promoveze interese legitime.
    Iar “societatea politică” este arena în care actorii politici concurează pentru dreptul legitim de a exercita controlul asupra puterii publice şi aparatului de stat.
    Prin ea însăşi, societatea civilă poate distruge un regim nedemocratic dictatorial sau autoritar, dar consolidarea democratică implică şi existenţa societăţii politice.
    Este foarte important şi trebuie subliniat că nu numai diferenţa dintre societatea civilă şi cea politică trebuie reliefată ci şi complemntaritatea lor care din cauza unor interese meschine şi nelegitime nu este întotdeauna recunoscută. Una dintre cele două arene este în mod frecvent subestimată în favoarea celeilalte.
    O societate civilă bine organizată şi viguroasă cu iniţiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajută la începerea şi finalizarea tranziţiilor, la rezistenţa faţa de întoarcerea la vechiul regim.
    Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societăţii politice. În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.
    Pentru a se obţine o democraţie reala şi ireversibilă gradul de libertate şi autonomie al societăţii civile şi politice trebuie să fie determinat de domnia legii.
    Un stat de drept “supus legii” a fost una din cele mai mari cuceriri ale liberalismului european şi din Japonia şi este crucial pentru democratizare. Este cea mai importantă modalitate prin care guvernul ales şi administraţia de stat se supun unei reţele de legi, tribunale, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, care controlează tendinţele ilegale ale statului şi totodată îl fixează ferm într-o reţea interconectată de mecanisme ce necesită transparenţă şi responsabilitate.
    Cu cât mai multe instituţii ale statului funcţionează după principiile statului de drept, cu atât este mai mare calitatea democraţiei şi societatea este mai bună.
    Constituţionalismul şi domnia legii trebuie să distingă ce posturi publice pot fi ocupate prin alegeri, procedurile prin care vor fi aleşi deţinătorii acestor posturi şi definirea şi limitarea puterii acestora, astfel încât membrii societăţii să accepte rezultatele jocului democratic.
    O democraţie în care, există lideri ce se bucura de “legitimitate” aşa zis democratică şi le permite ca în mod discreţionar să ignore principiile statului de drept, nu se încadrează întru-un regim democratic.
    Democraţia este o formă de guvernare în care drepturile cetăţenilor sunt garantate şi protejate. Pentru aceasta, o guvernare democratică trebuie sa-şi exercite funcţiile printr-un monopol al folosirii legitime a forţei pe teritoriul său. Chiar dacă statul nu ar avea alte atribuţii decât acestea, ar trebui să introducă taxe obligatorii pentru a plăti armata, poliţia, judecătorii şi alte servicii de baza, pentru toate acestea este necesara o birocraţie dimensionată obiectiv şi de un randament maxim.
    O birocraţie utilizabilă oferă statului capacitatea administrativă de a îndeplini funcţiile esenţiale ale guvernării: menţinerea ordinii, judecarea disputelor, construirea infrastructurii, facilitarea schimburilor economice, apărarea graniţelor naţionale şi colectarea taxelor necesare finanţării acestor activităţi s.a..
    Referitor la arena numită “societate economică” atrage atenţia doua afirmaţii: în primul rând, niciodată nu a existat şi nu poate exista o democraţie reală care să aibă o economie de comandă; în al doilea rând, niciodată nu a existat o democraţie modernă care să aibă o economie de piaţă pură. Performanţa economică este o parte importantă din provocarea unei guvernări.
    Democraţiile moderne durabile necesită un set de norme, instituţii şi reglementări acceptate şi modelate socio-politic care să medieze între stat şi piaţă. Adam Smith menţionează în acest context trei sarcini importante ale statului; mai întâi datoria de a apăra societatea de orice atac sau invazie, apoi de a apăra, pe cât posibil, pe orice membru al societăţii şi de a împărţi dreptatea, şi în al treilea rând datoria de a înfăptui şi întreţine anumite lucrări publice, care nu pot constitui interes pentru un particular.
    Cel mai important lucru este că, democraţia reclamă contestarea publică liberă a priorităţilor şi politicilor guvernamentale. Dacă o democraţie nu ar produce politici care să genereze bunuri publice sub mandat guvernamental în domeniile educaţiei, sănătăţii şi transporturilor şi nu ar asigura un anumit grad de siguranţă economică pentru cetăţenii săi şi o anumită reducere a marilor inegalităţi economice, democraţia nu ar fi viabilă.
    În concluzie, o democraţie modernă reală şi ireversibilă poate fi înţeleasă ca incluzând cele cinci arene mari menţionate, interconectate, fiecare dintre ele trebuind să aibă propriul principiu fundamental de organizare şi funcţionare.
    Instituţiile democratice, afectează calitatea vieţii membrilor societăţii. Tribunalele, banca centrală, agenţiile şi instituţiile pentru servicii publice şi spitalele publice nu sunt guvernate sau administrate democratic, iar şefii lor nu sunt aleşi de cetăţeni.
    Drept urmare, există probleme specifice funcţionării statului şi în mod particular instituţiilor şi proceselor politice democratice, ceea ce permite să tratăm separat calitatea democraţiei de calitatea societăţii. Calitatea democraţiei poate influenţa pozitiv sau negativ calitatea societăţii, dar cele două noţiuni nu pot fi confundate .
    Deciziile de politici publice luate de guverne şi legiuitori democratici afectează cu siguranţă calitatea vieţii în special pe termen lung dar, nici o democraţie nu poate asigura existenţa bancherilor de încredere, a antreprenorilor cu iniţiativă, a medicilor devotaţi pacienţilor, a profesorilor competenţi, a artiştilor şi oamenilor de ştiinţa creativi sau a poliţiştilor, procurorilor si judecătorilor oneşti. În acest context cu cât democraţii sugerează mai mult că, realizarea politicilor democratice va duce la dobândirea celorlalte bunuri cu atât va fi mai mare eventuala deziluzie.
    De aceea, în aceste condiţii impuse la un moment dat de interesul public şi de stadiul evoluţiei societăţii democratice este necesar, ca anumite funcţii din structura Guvernului cum ar fi, Ministrul Justiţiei, Procurorul General, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Finanţelor Publice şi Şeful Agenţiei de Privatizare, să fie ocupate de persoane care să aibă avizul Forumului Societăţii Civile. Asemenea proceduri au dat rezultate remarcabile, în ceea ce priveşte asanarea morală a societăţii, în ţările UE şi au condus la instituirea mecanismului privind demisia (din iniţiativă proprie) “de onoare” a celor care n-au reuşit să asigure din motive imputabile direct sau indirect parametrii performanţi de guvernare angajaţi iniţial pentru realizarea politicilor publice.
    Privitor la calitatea şi stadiul tranziţiei către o societate democratică trebuie avut în vedere ca, costurile acesteia să fie suportate proporţional de fiecare cetăţean în funcţie de poziţia sa socială şi fără nici o deosebire sau discriminare, iar pe parcursul acestui proces trebuie aplicate în mod riguros mecanismele de redistribuire raţională a “bunăstării statului”. Acest proces nu poate fi manageriat decât cu, concursul tuturor forţelor progresiste şi democratice existente în societate, mai ales în cazul transformărilor postcomuniste, când trebuie reevaluată şi luată o hotărâre cu privire la soarta proprietăţii întregului popor.
    Existenţa însăşi a unei societăţi omeneşti generează prin diversitatea şi multitudinea valorilor membrilor săi atât bunăstare cât şi o varietate de nevoi, dacă nu se pun în practică mecanisme şi proceduri pentru a frâna instinctele animalice care animă fiinţa umană, din păcate pentru bunul mers al omenirii, societatea nu se poate dezvolta în coordonate corespunzătoare de echitate şi moralitate. Istoria a dovedit că, cu cât societatea se dezvoltată mai rapid cu atât mai mult elita ce deţine puterea este mai acaparatoare în defavoarea inclusiv a producătorilor de bunuri şi servicii dar, mai ales a săracilor, îngreunând astfel executarea saltului calitativ necesar în cadrul ciclurilor de reproducţie socio – economică.
    Cetăţenii noilor democraţii îşi construiesc judecăţile de valoare despre sistemul lor politic nu numai pe baza a ceea ce aceste sisteme oferă din punct de vedere economic, ci şi bazându-se pe gradul în care acestea distribuie scopuri politice valorizate cum ar fi libertatea, ordinea, domnia legii, responsabilitatea, reprezentativitatea şi mai presus de toate eficacitatea. Cu alte cuvinte cetăţenii se aşteaptă ca democraţiile lor să guverneze democratic, în conformitate cu legile şi constituţia şi eficient în sensul alegerii şi implementării unor politici care se adresează celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea.
    Printre cele mai frecvente cauze ale alienării, delegitimării şi colapsului democraţiei sunt:
    - abuzarea procedurilor şi normelor democratice de către oficialităţile guvernamentale şi liderii politici înşişi, astfel încât democraţia începe să fie privită ca o simulare;
    - adoptarea violenţei politice de către actorii semnificativi care sunt fie marginalizaţi în procesul democratic, fie nerăbdători cu procedurile acestuia;
    - incapacitatea guvernelor de a decide şi acţiona ca rezultat al fragmentării, polarizării şi impasului politic.
    Uneori, democraţia pare pur şi simplu copleşită de greutatea problemelor nerezolvate sau este distrusă de incompetenţă, corupţie şi încăpăţânarea liderilor politici rataţi. Totuşi, într-un anumit moment din viaţa lor, cele mai multe democraţii se confruntă cu crize ce par copleşitoare şi de nerezolvat.
    O provocare cheie la adresa instituţiilor democratice este anticiparea viciilor şi slăbiciunilor potenţialilor lideri. Dacă se doreşte ca democraţiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituţii publice puternice şi bine proiectate şi ca “oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
    “Omul este prin natura sa o fiinţă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară….” a spus Aristotel.
    Un politician de elită necesar pentru societatea modernă bazată pe cunoaştere trebuie să privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprindă deopotrivă abstractul şi concretul. Trebuie să vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a instituţiilor omeneşti nu trebuie să-i scape cu totul din vedere. El trebuie să fie dezinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe pământ ca un om de ştiinţă.

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL NELU STIUCA :

    NOTA 10 + PENTRU ARTICOLUL DIN 10 .

    PACAT DE ACEST ARTICOL ISTORIC CA, NU ARE SI UN TITLU
    PE MASURA .

    EU LA-S FI NUMIT :

    ~ REZULTATELE OBTINUTE A CELOR CE A TRAS IN MOI, DUPA
    22 CU CARTUSE DE RAZBOI…..

    STIMA .

  • DECEBAL

    ~ ,,LICARIREA DE SPERANTA”, A POPORULUI ROMIN, CONSTA IN URGENTAREA ,,PROCESULUI REVOLUTIEI” IN CARE FOARTE MULTI CONATIONALI DE-AI NOSTRII ISI PUN, MAI MEREU, FIREASCA INTREBARE ?

    ,,DUPA 22 CINE A TRAS IN NOI ” ?

    GURILE RELE VORBESC CA DUPA 22 S-AU TRAS CAM PESTE UN MILION DE CARTUSE ……

    OARE, ACEST MILION DE GLOANTE, IN CORPUL CARORA CONATIONALI DE-AI NOSTRII A INTRAT, PRODUCINDU-LE MOARTEA NEDREAPTA ?….. NIMENI NU SUFLA O VORBA…. DE NUMARUL MORTILOR CE S-A PRODUS DUPA ACEST NEFERICIT 22 DECEMBRIE 1989 CIND, INTRADEVAR S-A TRAS FARA MILA, IN NOI, CU CARTUSE DE RAZBOI ? ? ? ? ?….

  • Nelu Stiuca

    ROMANIA SARACA TARA BOGATA, CAPTURATA DE MAFIOTI SI BANDITI.
    Am ajuns practic sa subventionam din resursele noastre si sa oferim preturi foarte scazute la energie electrica pentru Ungaria, Serbia si Bulgaria, iar Austriei, o tara fara resurse petroliere, sa-i oferim o nesperata sursa de prosperitate prin cedarea resurselor de petrol romanesc. Romanii platesc fata de puterea lor scazuta de cumparare preturi prohibitive atat la energia electrica cat si la carburanti.

    https://ziarulonline.com/austria-prospera-de-pe-urma-petrolului-romanesc-in-timp-ce-romanii-platesc-cel-mai/

  • Nelu Stiuca

    Pentru a oferi o raza de SPERANTA si o licarire de DEMOCRATIE poporului roman, asa zisa CLASA POLITICA, trebuie sa faca multe desecretizari care au stat si stau la baza MAFIOTIZARII SOCIETATII ROMANESTI.

    https://ziarulonline.com/de-ce-nu-cere-psd-alde-si-desecretizarea-informatiilor-referitoare-la-privatizarile-din-romania/

    • “De ce nu cere PSD-ALDE și desecretizarea informațiilor referitoare la privatizările din România?”.

      Dar PNL de ce nu cere, baiatule cu certificat de destept!

      De ce caricatura kovesi-DNA nu s-a apropiat niciodate de privatizari? baiatule cu certificat de destept.

      Iti spun eu, baiatule cu certificat de destept.

      DNA-ul si kovesi au avut misiunea sa spele banii negri facuti prin acele privatizari, baiatule cu certificat de destept.

      • Nelu Stiuca

        Privatizarea si concesionarea abuziva (unii politicieni-guvernanti au luat comisioane mai mari decat valoarea anuntata public a tranzactiei) a serviciilor publice si obiectivelor economice rentabile si strategice, din domeniul petrolului, a gazelor naturale, a energiei electrice, fabricilor de ciment, telecomunicatii, etc. a fost si este preocuparea principala a clasei politice postcomuniste mafiotizate.
        S-au privatizat inclusiv obiective economice, strategice pentru siguranta nationala care aveau rezultate performante (desi sloganul privatizarii a fost pentru a salva intreprinderile de stat de faliment), fara a se tine cont ca Romania in istoria economica a Europei a avut anumite branduri de renume. Aceste “crime” economice au fost comise cu determinarea ori complicitatea unor factori apolitici ai statului, din sfera puterii rezervate, santajabili pentru lacomia si trecutul lor imoral;
        Privatizarea turismului din Romania, se poate constata, ca aceasta actiune nu a fost o necesitate si nici o cale de relansare a sa, ci mai degraba o satisfacere a poftelor fostilor si actualilor nomenclaturisti din care o parte dintre ei, inainte de 1989 au raspuns de aceasta ramura economica a carui potenţial a decazut si nu este valorificat nici macar în proportie de 30%.
        Nu exista cazuri de privatizari care ulterior sa dovedeasca rentabilitate pentru economia nationala sau interesul public, mai ales daca mentionam fabricile de ciment, telefonia, petrolul, gazele, energia electrica, industria de aparare s.a.. Foarte multe privatizari s-au finalizat prin valorificarea frauduloasa la fier vechi a mijloacelor fixe si a terenurilor la preturi de contrabanda. In cazul unor tranzactii terenurile din incinta unitatilor economice de stat nici n-au fost luate in calcul ca element de negociere (preferandu-se spaga) desi valoarea de piata a acestora era foarte mare. Privitor la rentabilizarea economiei sau a industrie daca ar fi existat o strategie nationala situatiile de “esec” puteau fi evitate. Daca Romania ar fi fost condusa rational si nu de semidocti, impostori si mafioti Strategia ECONOMICA si INDUSTRIALA a Romaniei putea fi ELABORATA DE INTELEPTII STUDIOSI ai natiunii.
        In consecinta dupa 28 de ani de “haos economic industrial” Romania nu mai detine marci proprii de fabricatie in industria grea si nici tehnologii industriale protejate la nivel national. Un popor fara marci de fabricatie cautate pe plan mondial in domeniul industriei si fara tehnologii autohtone este supus istoric feudalizarii in cel mai fericit caz daca nu unei forme moderne de sclavagism si apoi dezradacinarii.
        Instrainarea treptata a unor parti foarte importante din avutia nationala proprietate a intregului popor, s-a facut numai pentru satisfacerea intereselor mafiote ilegitime de partid, de grup sau personale fara includerea unor algoritmi in elaborarea deciziilor, care sa includa si interesul general al societatii civile, invocandu-se in mod demagogic misteriosul motiv al “confidentialitatii” tranzactiilor…???…..
        Externalizarile unor activitati auxiliare atat din unitatile economice cu capital de stat cat si din cele ale administratiei publice centrale sau locale au condus la scumpirea lor si nicidecum la iefteniri (scaderi de costuri) asa cum ar fi fost firesc, datorita mecanismelor de tip mafiot care functioneaza in Romania, (un bucurestean cu salariu de 150 de euro/luna plateste metru cub de apa de la retea francezilor ca si un parizian care are salariu minim de 1200 euro);
        – Privitor la regimul spatiilor publice, comerciale si al depozitelor detinute de stat pana in 1989 nu s-a elaborat nici un program (naţional) sau de in interes comunitar, acestea au fost impartite in mod abuziv intre grupurile de interese (fostii si noii nomenclaturisti) si apoi inchiriate, subinchiriate ş.a.m.d. ceea ce a condus la scumpiri nejustificate a produselor vandute si serviciilor oferite unei populatii aflate intr-un proces continuu de pauperizare. Abuzurile comise in gestionarea acestor spatii, cele mai multe din ele inca neclarificate din punct de vedere al regimului juridic, a condus la imbogatirea nejustificata a vechii si noii nomenclaturi in defavoarea majoritatii populatiei tarii. Aceste spatii publice, comerciale precum si cele locative sau terenurile concesionate-inchiriate detinute de noua “burghezie comunista” inca nu sunt supuse impozitarii ca in statele UE;
        Aceasta este, în istoria omenirii, geneza prin care a aparut si în Romania un nou tip de clasa sociala “BURGHEZIA COMUNISTA” ce s-a dovedit a fi mult mai hidoasa, mai odiasa si asupritoare decat au prevazut-o cu cateva decenii in urma unii prezicatori ai vremurilor comuniste.
        Ea este compusa din MUTANTII (DEGENERATII ce dovedesc URA si LACOMIE fara limite) aparuti in urma “operatiilor genetice” facute urmasilor activistilor comunisti si fostilor securisti stalinisti altoiti cu capitalism salbatic. O parte destul de importanta din nomenclatura comunista si cea postcomunista, intr-un mariaj deplin, au reusit sa-si transforme puterea politica in capital financiar si active si detin astfel in stil mafiot controlul sau influienta asupra oricarui tip de decizie publica cu riscul dezvoltarii haotice fara limita a economiei subterane
        si distrugerii Romaniei.
        – Datele statistice elaborate de catre Institutul National de Statistica si Comisia Ntionala de Prognoza releva “INVOLUTIA” activitatilor din industria usoara romaneasca privind produsele textile, articole de imbracaminte, pielarie si incaltaminte, iar milioanele de euro alocate de U.E Romaniei pentru finantarea unor proiecte nu sunt valorificate in vederea dezvoltarii de noi unitati de productie (IMM-uri) sau la retehnologizarea capacitatilor productive existente.
        Activitatea de productie predominanta, desfasurata in cadrul INDUSTRIEI USOARE, din Romania, in sistem LOHN, este specifica lumii a treia si constituie o activitate extrem de paguboasa pentru subdezvoltarea tarii deoarece resursele interne materiale (pieile de animale, lina de oaie, plantele tehnice, etc) si umane nu pot fi valorificate cu randament maxim in interes national.
        Situatia dramatica existenta este sustinuta in mod bizar si de dezvoltarea sub privirea autoritatilor statului, din zona cartierului Colentina mun. Bucuresti pina in localitatea Afumati, a unui imperiu al infractionalitaii financiar-comerciale. De aici produsele de contrabanda sunt aprovizionate in toate localitatile tarii si dupa 28 ani de democratie originala fiind comercializate fara impozitarile corespunzatoare, la tarabele din pietele oraselor Romaniei (mai ales in Bucuresti) in fostele locuri amenajate (tarabe) pentru comercializarea produselor agro-alimentare. Factorii politici si administrativi raspunzatori de gestionarea acestor domenii manifesta fara nici o jena indolenta, iresponsabilitate si multa imoralitate, ceea ce afecteaza grav bunul mers al societatii.
        Ilegalitatile mentionate sunt sustinute si de existenta pe piata neagra a comertului stradal cu facturi pesonalizate a unor firme fantoma (mai ales in cartierul bucurestean Colentina), desi aceste fapte constituie infractiuni si au ca efect diminuarea surselor la bugetul de stat.
        Cu cat in industria usoara, se va utiliza mai mult metoda lohn-ului (o forma de estorcare prin exploatarea fortei de munca si in favoarea unor excroci sau incompetenti ce detin functii publice) cu atit productivitatea muncii in acest sector va tinde catre (0) si nu vom acumula, capital, resursele necesare pentru reluarea ciclurilor de productie ori realizarea progresului in acest domeniu sau ramura industriala.
        Deoarece în istoria omenirii nu s-a mai experimentat TRECEREA UNEI SOCIETATI DE LA COMUNISM LA CAPITALISM, acest fenomen societal fiind in premiera mondiala, cei care au exercitat puterea publica postcomunista (mutantii), invocind in mod fals necesitatea unei tranzitii costisitoare (doar pentru alegatori, contribuabili, majorittea saraca a societatii), au actionat în mod discretionar pentru satisfacerea propriilor pofte si interese materiale si financiare. In acest scop s-au folosit de, politica, bresle si grupuri de interese nelegitime (baronii locali, mafii, retele de crima oragnizata), jocuri piramidale, fonduri mutuale si de investitii si actiuni criminale de devalizare a majoritatii bancilor cu capital autohton (fara a exista vreo reactie publica de alarmare din partea BNR), etc.
        Gestionarii puterii postcomuniste, actionind la nivelul constiintei publice mai abuziv decit activistii din regimul comunist, au indus în mentalitatea românilor, în mod periculos si pagubos pentru dezvoltarea democratica si economica a tarii ideea ca, numai daca faci politica sau esti sustinut de vreun partid poti sa devii bogat, sa te mentii ca om de afaceri ori sa ocupi o functie publica. Ei nu pretuiesc niciuna din valorile sistemului democratic, dovedindu-se ca toate segmentele vietii noastre sunt afectate GRAV de ramasitele “ciumei rosii staliniste” ori de instinctele animalice numite lacomie si rautate.
        – Desi exista legislatie, care impune criterii pentru managementul performant la organizatiile economice cu capital de stat si referitoare la raspunderea ministeriala, in perioada postcomunista nu a fost nimeni sanctionat, in vreun fel, din cei vizati, pentru lipsa de randament sau productivitate scazuta a muncii ori pentru “hotie”. Acestia au fost lasati sa conduca in mod discretionar si sa-si bata joc de resursele tarii (financiare, materiale, umane), dupa bunul plac si in mod pagubos pentru viitorul natiunii.
        Cei care, dupa 1989 au avut obligatii de serviciu sa gestioneze sau sa apere integritatea AVUTIEI NATIONALE , acum, recunosc intre ei ca si-au insusit in mod abuziv o mare parte din aceasta pentru a nu fi furata de strainii. Dupa experinta NEGATIVA controversata “proaspetii capitalisti de CARTON sau de PAIE” imbogatiti din/sau prin politica, savarsind acte de coruptie sofisticate, s-au naravit intr-un fel anume si nu se mai pot desvata usor, asa ca probabil pregatesc, dupa expirarea fazelor de capusare a intreprinderilor de stat pana la FALIMENTARE si a bugetului national pana la disturugere nationala, in acelasi spirit faza a treia a “capitalismului salbatic” care va fi probabil o adevarata tragedie pentru romani la nivel colectiv.
        Practica a dovedit ca majoritatea imbogatitilor prin frauda,“harparetii mafioti”, dominati de pacatul lacomie, nu au cultura necesara pentru a pretui capitalul (mai ales cel uman), prin aplicarea vreunei retete de succes in vederea mentinerii ori sporiri acestuia. Drept urmare l-au transformat cu usurinta curveasca din forma productiva de produs plus valoare direct in bunuri de consum de lux, fara a se lua in considerare faptul ca, pe termen scurt se reduc drastic locurile de munca creatoare de valoare adaugata si are ca efect cresterea in mod nejustificat, a somajului si datorita sistemului clientelar si a aparatului bugetar de stat. Pe termen lung gafele monstruoase comise, au creat si vor genera regres economico-social la nivel national si vor influienta negativ soarta “miliardarilor de carton” sau “capitalistilor fraudisti “ si a Romaniei.
        Spre deosebire de lumea civilizata mecanismul de tip arhaic dar si anarhic preferat de privilegiatii societatii postcomuniste (fosti activisti pcr-isti si securisti stalinisti) pentru acumularea rapida de capital a pus Romania in ipostaze paradoxale spre uimirea occidentalilor, deoarece ca stat detine ponderea cea mai mare din U.E la, numarul de autoturisme de lux aflate in circulatie pe cele mai impropii drumuri din Europa precum si la numarul de yahturi si vile (case) luxoase raportate la gradul mare de saracie existent.
        Atrocitatile privind sabotarea fara precedent a economiei nationale, au avut loc si se produc continuu in Romania cu ajutorul si in interesul asa zisei mafii politice autohtone in colaborare cu mafia transpartinica (interna si externa) si cu “oameni de afaceri straini” din care majoritatea sunt fugari urmariti de autoritatile tarilor unde acestia au comis tot soiul de nelegiuiri si abuzuri.
        “Modelul de capitalism” autohton, croit de clasa politrucilor impostoari, penali si puscariabili s-a dovedit a fi pentru cei care muncesc si traiesc in Romania, o utopie la fel ca si comunismul, deoarece in numele emaniciparii capitalului productiv (fabrici si uzine) ce a apartinut unui mod de productie comunist (socialist) a fost instrainat, prin metode necunoscute pincipiilor sau relatiilor de tip “capitalism clasic”. Unele unitati de stat chiar daca au fost rentabile si costituiau obiective strategice pentru siguranta nationala (fabricile de ciment, industria petroliera, energetica, telefoanele, industria de armament etc) au fost instrainate la valori mult subevaluate in favoarea unor spagi uriase primite de catre guvernantii si politicienii decidenti ce au avut toate culorile politice si apartin atat stangii cat si dreptei. Toti au aplicat aceeasi modalitate haiducesca salbatica de praduire a economiei nationale.
        Relatiile de productie sau de munca specifice noului mod de productie postcomunist sunt reprezentate doar de sistemul sofisticat al traficului de influienta, santajului, amenitarii etc.
        . Majoritatea unitatilor economice instrainate au fost valorificate la fier vechi, iar terenurile vandute la preturi speculative. In aceste conditii capitalul industrial productiv, din tara a fost mult redus, iar cel autohton a ajuns sa fie aproape de zero ceea ce afecteaza grav atat realizarea echilibrui economic intern cat si perspectiva dezvoltarii pe baza unor strategii sau politici publice decise de interesul general al romanilor. Forma explicita a capitalismului aplicat, in Romania postdecembrista, numai de catre politicieni si cu sprijinul acestora este una conjucturala numita “capitalism salbatic”, care s-a dezvoltat in mai multe faze. Prima faza s-a consumat prin capusarea unitatilor de stat pana la falimentare. A doua, aflata in curs, de derulare se refera la capusarea bugetului de stat (prin borduriade, infiintari de spatii verzi si parcuri fara utilitate publica, vopsiri de trotuare, montari excesive de indicatoare de circulatie, plata exagerata a societatilor de paza pentru activitati inutile, delapidarea fondurilor statului prin decizii politice, etc) toate acestea vor conduce la FALIMENTAREA ROMANIEI.
        Cand vom intelege ca fraiele puterii politice si economice sunt in mana unor persoane fara CARACTER, fara constiinta si fara scrupule, care nu poseda capacitatea de a-i intelege pe ceilalti, vom privi realitatea intr-o lumina noua fiind vorba de o plaga a raului care se intinde fara dificultati amenintand grav viitorul Ro. Pentru a ajunge sa conduca, un IMPOSTOR, un psihopat, un semidoct, unde legile sunt elaborate de TICALOSI pentru hoti si banditi, nu are nevoie de adeziunea majoritatii ci este de ajuns sa fie sprijinit de un grup de interese (MAFIE) care poate prin mijloace meschine neortodoxe sa gadile instinctele primare ale disperatilor, sa “orienteze” si sa conduca “populatia fara orizont” ca pe o turma de animale.
        In Ro EXISTA un mare RISC. Dupa modelul celor STRICATI aflati la putere toata societatea poate fi contaminata cu ticalosi, sceleratii morali si nu numai!

        • AM INTELES. GRAFOREEA ESTE FORMA PRIN CARE-TI ONOREZI CERTIFICATUL DE DESTEPT. PERSOANELE ALEA, CARE TIN FRAIELE SUNT EXACT CE-I TREBUIE MARII FINANTE GLOBALE SI NICI CA AI SA AI PARTE DE ALTCEVA, IN VECI!

          DE FAPT ROMANIA NICI NU MAI EXISTA.

          CE NUMIM ROMANIA? PAMANTURILE UNOR ISRAELIENI SI ALE UNOR ELVETIENI?

          • PSIHOPATUL ALA PE CARE-L DEMASTI A LUAT PRIMELE MASURI RATIONALE – A DUBLAT SALARIILE MEDICILOR. PENTRU A STOPA HEMORAGIA ACESTEI CATEGORII SOCIALE SI A REDUS BUGETUL UNOR SERVICII SECRETE CARE DEPASESTE, PROPORTIONAL, TOATE SERVICIILE DIN LUME, CA NUMAR DE PARAZITI SI CA FONDURI LA DISCRETIE.
            PSIHOPATUL ALA, ESTE PRIMUL POLITICIAN DE VARF CARE, DUPA 89, VORBESTE DE FRANAREA VANZARILOR DE PAMANTURI CATRE STRAINI SI CHIAR DE RECUPERARE. DUPA TINE, PATRIOTI SUNT CEI CARE MANIFESTEAZA CU TOATE DRAPELELE LUMII, INCLUSIV CU DRAPELUL CURCUBEU. MAI BAIAT CU CERTIFICAT DE DESTEPT, PLIMBA-TI MISIUNILE SI PRIN ALTE PARTI, SAU AI ORDIN DE SERVICIU PE SITE-UL ASTA?

            • ASTA-I TACTICA VOASTRA! INTAI ARATATI REALITATI USOR DE RECUNOSCUT CARE AR FACE SI PIETRELE SA PLANGA, APOI, IN FINAL, ARATATI CU DEGETUL EXACT DIRECATIA GRESITA. DIRECTIA DIN CARE SE PREFIGUREAZA UN PERICOL PENTRU STAPANII TAI. SI UITE ASA SUNT HERGHELII DE DECEBALI CARE ABIA ASTEAPTA SA FIE MANIPULATI.

        • sa mori tu? toti strainii aia sunt paria la ei acasa?

  • DECEBAL

    REFERITOR LA PUNCTUL 5, DIN ISTORICA SINTEZA POLITICA, ESPUSA MAI JOS, REFERITOARE LA ,,10 AUGUST 2018 “:

    AUTOR : D-L PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU

    ~ DACA IN ACUALUL PROCES AL REVOLUTIEI, IN DESFASORARE, SE V-A DOVEDI CA, IN 1989 A FOST LOVITURA DE STAT, ACTUALA CONSTITUTIE, ESTE LOVITA DE NULITATE ABSOLUTA, DEOARECE, LA REVOLUTIE S-A STRIGAT: ,,JOS DICTATURA”, CEIA CE ACTUALA CONSTITUTIE SCRISA PE, FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, PERMITE DICTATURA……

    DOMNUL DEPUTAT IORDACHE, A SPUS CLAR CA : DACA V-A FI NEVOE PARTIDELE DE LA GUVERNARE, POT INSTALA CHIAR SI DICTATURA DACA SITUATIA POLITICA O VA CERE…..

    DOMNUL DEPUTAT IORDACHE ARE PERFECTA DREPTATE DACA, LUAM CA EXEMPLU VENIREA LA PUTERE A DICTATORILOR HITLER,MUSOLINII, LENIN,STALIN ….TOTI 4 VENIND LA PUTERE PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”…..

    ELVETIENII, S=AU PRINS DE ACESTE NEAJUNSURI, AL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, SI AU TRECUT LA ,,DEMOCRATIA PARTICIPATIVA” IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT, DESTINELE SALE, AJUNGIND IN FELUL ACESTA SA DETINA LOCUL 1 IN EUROPA,IN CEIA CEIA CE PRIVESTE NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI…..OARE NOI ROMINII DECE, NU VREM SA TRAIN SI NOI BINE PRECUM ACESTI ELVETIENI ? ? ? ? …..

    STIMA SI RESPECT.

      • Fata asta are o durere. Nu are notorietatea tatalui ei. Acum crede ca s-a ivit ocazia. Hipsterii o vor aprecia, dar tot mediocra ramane.

    • Ce te faci Decebale ca ‘telectualii, precis cei cu certificat de destept, vor vot cenzitar. Adica sa aiba drept de vot numai cei cu studii. Pe fb este unul – Mircea Vintilescu – care pentru asta pledeaza.

      Lasa democratia directa ca ti se pregateste un loc de cetatean de rangul n-spe si drepturi civile pe masura.

      • ‘telectualu’ asta cretinoid uita ca oamenii simpli au strigat “nu ne vindem tara” in timp ce posesorii de certificat de destept erau oripilati de o astfel de strigatura.

        ‘telectualu-i coada de topor cea mai IMBECILA si FOLOSITOARE “taietorilor de paduri”.

  • Constantin Cojocaru

    Mitingul din 10 august 2018

    1. “Prognozat” de iniţiatori cu un milion de participanţi, mitingul “Diasporei” din data de 10 august 2018 a strâns circa 100.000 de participanţi, din care câteva sute de “diasporeni” şi câteva zeci de provocatori puşi să arunce cu petarde şi pietre şi să-i lovească cu pumnii pe jandarmi, restul, marea majoritate, fiind miile de români, nemulţumiţi de starea în care a fost adusă ţara, care participă la orice manifestare de protest împotriva celor puşi la conducerea României, indiferent de vopseaua politică a acestora..
    2. Mitingul a fost ilegal deoarece cei care au informat Primăria Capitalei, conform legii, că vor face mitingul şi vor fi organizatorii lui, s-au răzgândit, şi-au retras calitatea de organizatori, cu mult timp înainte de data mitingului.
    În aceste condiţii, Primăria Capitalei avea obligaţia să interzică mitingul, iar Jandarmeria şi Poliţia aveau obligaţia să ia măsurile prevăzute de lege pentru a impiedica începerea şi desfăşurarea mitingului.
    Rămâne de văzut dacă Primarul General al Capitalei, Gabriela Vrânceanu-Firea, a încălcat legea de capul ei, sau a primit ordin să încalce legea. Oricum, ea este responsabilă, legal, pentru tot ce s-a întâmplat în Piaţa Victoriei în seara de 10 august 1918.
    3. Desfăşurarea mitingului a arătat că scopul real al mitingului nu au fost cel declarat de iniţiatorii lui pe reţelele de socializare, respectiv, solicitarea de a fi demis Guvernul şi de a se organiza alegeri anticipate, scop care putea fi realizat, paşnic, civilizat, prin bannere şi lozinci strigate de participanţii la miting, în ultimă instanţă, printr-o scrisoare înmânată jandarmilor sau aruncată în curtea Guvernului.
    4. Faptul că Primarul General al Capitalei, Gabriela Vrânceanu-Firea, membru marcant al conducerii PSD, a permis desfăşurarea mitingului din 10 august 2018 din Piaţa Victoriei, încălcând legea, ne duce la concluzia că, de fapt, mitingul nu a fost o “ lovitură de stat”, aşa cum au declarat Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social Democrat, PSD, şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor, şi Viorica Dăncilă, prim-ministru al Guvernului, ci a fost o ÎNSCENARE de lovitură de stat.
    5 În România, am avut o lovitură de stat, în decembrie 1989, atunci când statul naţional al românilor, fie el şi comunist, a fost distrus şi înlocuit cu un stat marionetă, controlat de străini, de mafia financiară transnaţională.
    După 1989, în România, am avut mai multe înscenări de lovitură de stat, unele cunoscute sub denumirea de mineriade, altele, sub denumirea de proteste neautorizate, toate având ca scop manipularea voinţei politice a maselor populare, împiedicarea lor să înţeleagă ce se întâmplă cu ţara, pentru menţinerea în funcţiune a statului marionetă şi folosirea lui pentru jefuirea poporului român de avuţia sa naţională, naturală sau creată prin munca lui.
    6. Este greşită ideea că mitingul din 10 august a fost organizat de opozanţii politici ai PSD. Este şi mai greşită ideea că acest miting a fost organizat de forţe care doresc căderea guvernului PSD, constituit în urma unor alegeri libere, democratice, să împiedice PSD să-şi pună în practică programul de guvernare, care ar fi unul menit să redea poporului român suveranitatea şi să-i ridice nivelul de trai.
    Opozanţii politici ai PSD, partidele parlamentare care nu participă la guvernare, au acelaşi scop şi acelaşi interes ca şi PSD, să ajungă la guvernare, să slugărească stăpânul ocupant şi să poată şi ei fura fără să ajungă la puşcărie. Ei ştiu că, în statul marionată, la guvernare nu se ajunge prin proteste, ci prin fraudarea alegerilor, la iniţiativa, sau cu acordul ocupantului.
    Toate guvernele postdecembriste au fost constituite prin fraudarea alegerilor.
    România a ajuns la 19 milioane de locuitori, din care 4 milioane au sub 18 ani, dar în registrele electorale figurează peste 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot, cu vârsta de peste 18 ani. Rezultă peste 3 milioane de voturi fictive, puse la dispoziţia celor care stăpânesc sistemul computerizat de înregistrare şi centralizare a voturilor. Cele peste 3 milioane de voturi fictive reprezintă aproape jumătate din numărul celor care se prezintă, de regulă, la vot.
    La alegerile parlamentare din anul 2016, din cei 18,4 milioane de cetăţeni înscrişi în listele de votare, s-au prezentat la vot 7,3 milioane, din care 3,2 milioane, au votat pentru PSD. Toate voturile PSD puteau să provină din cele peste 3 milioane de voturi fictive.
    Programul de guvernare al PSD nu conţine nici o prevedere care să redea poporului român suveranitatea de care a fost deposedat prin Constituţia adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, nu conţine nici o prevedere prin care poporului român să-i fie redat capitalul de care a fost deposedat prin Legea 15/1990 şi prin megahoţiile numite “privatizări” şi “retrocedări”, nu conţine nici o prevedere care să oprească acapararea teritoriului naţional de către străini şi să-l redea românilor pe cel înstrăinat, nu conţine nici o prevedere care să oprească transnaţionalii să scoată din ţară peste jumătate din PIB-ul creat de români, sub forma profiturilor nedeclarate şi neimpozitate, care, în acest an, 2018, va ajunge la peste 100 miliarde de euro.
    Creşterile de salarii şi pensii promise de PSD sunt, deja, erodate de creşterea preţurilor.
    Revoluţia fiscală promisă de PSD este un fiasco, veniturile bugetului public naţional al României rămânând, în continuare, cele mai mici din Uniunea Europeană, datorită uriaşelor scurgeri de venituri în afara ţării.
    7. Ideea că statul român actual este compus din două componente distincte şi cu scopuri opuse, una democratică, reprezentată de Parlament şi de Guvenul constituit de majoritatea PSD-ALDE şi a doua, numită „statul paralel”, reprezentată de Preşedinţia României, serviciile secrete şi justiţie, se înscrie în lungul şir de diversiuni, create de ocupant, cu complicitatea presei aservite, pentru a împiedica poporul român să ajungă la înţelegerea cauzelor care au adus şi menţin România în stare de colonie, de sărăcie şi umilinţă, pentru a-l împiedica să se unească şi să se organizez într-o mişcare care să ducă la alungarea ocupantului şi înlocuirea statului marionetă cu un stat naţional al românilor.
    Toate componentele statului român actual se află sub controlul şi în slujba ocupantului străin.
    Certurile televizate dintre conducătorii lor sunt regizate de către ocupant şi sunt menite să ascundă mecanismul prin care este controlată şi jefuită ţara.
    8. În timpul mitingului din 10 august, 452 de persoane au avut nevoie de îngijiri medicale, din care 35 jandarmi, 70 de persoane au fost spitalizate, din care 11 jandarmi. S-a înregistrat şi decesul unuia dintre participanţi, dar nu în timpul mitingului, ci câteva zile mai târziu. Puţin probabil ca procurorii să ne spună care a fost cauza reală a decesului.
    Este clar că au fost violenţe şi din partea jandarmilor şi din partea grupului de provocatori infiltraţi în masa mare a participanţilor paşnici la acest miting. Ştim cine i-a adus la miting pe jandarmi. Nu ştim cine i-a adus la miting pe provocatori, dar ştim că ei nu ar fi fost prezenţi la miting dacă Primăria Capitalei interzicea mitingul, conform legii.
    Prin mitingul din 10 august, adevăraţii organizatori ai acestuia au vrut să ne informeze, de fapt, că vor apela la orice mijloace, inclusiv la violenţă, pentru a-şi păstra controlul asupra statului român, asupra României.

    Constantin COJOCARU
    28.08.2018

    • NU AU FOST CATEVA ZECI DE PROVOCATORI, AU FOST IN JUR DE 1OOO. UNII DINRE EI NU VORBEAU ROMANESTE.

    • SI “MARONETELE” POT ORGANIZA LOVITURI DE STAT, PENTRU A SE INLOCUI UNELE PE CELELALTE. IN 89, CEI CE AU PUS LA CALE LOVITURA DE STAT, AU AVUT GRIJA SI SA FORMEZE CATEVA GASTI DE MARIONETE…

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL NELU STIUCA :

    DOMNULE NELU STIUCA, SINTETI UN MARE….DEALTFEL MAI CA TOTI POSTACII, CE S-AU PERINDAT IN ULTIMA VREME PE ACEST SAIT AL ADEVARULUI, SAIT AL DOMNULUI PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU,… DOMN PROFESOR. CE NE ACEPTA CU MULTA MODESTIE, SA NE EXPUNEM SI NOI SIMPATIZANTII ,,DEMOCRATIEI PARTICIPATIVE”, IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT DESTINELE SALE, EZEMPLE CONCRETE FIND DATE, DIN APROPIATA ELVETIE…..

    CEIA CE AXPUNETI DOMNIA VOASTRA, IN MESALUL DE MAI JOS ESTE NUMAI, PARTEA DE APARARE A TARII, CEIA CE, ASA ESTE, CUM PRECIZATI DOMNIA VOASTRA, LUI HITLER I-A FOST FRICA SA ATACE ELVETIA, DATORITA MODULUI DE ORGANIZARE SIMPLA SI TOTODATA PERFECTA DE APARARE A TARII….

    CRED CA IN EPISODUL 2, CE SPER CA IL VETI EXPUNE, CIT DE CURIND, VETI VORBI SI DE PARTEA ECONOMICA, A ACESTEI TARI DEOSEBITE, CE A PUTUT REUSII, CA PRIN ACEASTA ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, SA DETINA LOCUL 1 IN EUROPA, IN CEIA CE PRIVESTE CRESTEREA NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI ….

    STIMA SI RESPECT .

  • Nelu Stiuca

    Domnul DECEBAL
    “VREM SA SCAPAM DE SARACIE. SA FIE POPORUL LA BUTOANE….MAI PRECIS SA FACEM ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, CA IM ELVETIA.” Daca se poate……
    Sa vedem cateva relatari esentiale despre ELVETIA:

    Iată cum de a reuşit Elveţia să rămână o tară neutră!Nici măcar Hitler nu a avut curajul să atace această tară!În această tară armata si poporul sunt indivizibile. Nu, aceasta nu este SUA, Rusia si Israel sau Coreea de Nord. Imaginează-ti o tară în care aproape fiecare bărbat este si soldat. O tară în care statul îti dă un pistol gratuit după ce împlinesti 50 de ani. O tară in care aproape te imploră să cumperi o armă oarecare si iti oferă si o reducere pentru ea. Este o tară în stare sa mobilizeze în 4 ore o armată de 650 mii de soldati, iar în 2 zile – o armată de 1.7 milioane de soldati. Pentru comparatie, SUA poate mobiliza doar 1.3 milioane de soldați.
    1. Această tară este amplasată pe un relief foarte muntos. Muntii sunt pentru ea cat zidurile unei cetăti. În stânci sunt săpate nenumărate tuneluri care permit să ajungi în orice colt al ării fără a fi văzut de cineva. Acest stat puternic militarizat se află acolo unde niciodată nu te-ai fi putut astepta, exact în inima Europei. Este vorba de Elvetia!
    2. Orice bărbat elvetian este obligat să facă armata. Aceasta durează doar 3 luni, însa
    acest timp este suficient pentru a transforma un tânăr petrecăret într-un bărbat responsabil. După aceasta, tânărul primeste o armă, o conservă si uniformă militară, pe care acesta le i-a acasă. Periodic, bărbatii elvetieni sunt rechemati în armată, pentru a nu uita cunostintele si abilitătile militare acumulate.
    3. Până la 32 de ani, un bărbat elvetian este rechemat în armată de 7 ori, unde trebuie să stea câte 3 săptămâni. În următorii 10 ani, el va mai fi rechemat încă de 3 ori pentru 2 săptămâni, iar încă peste 10 – o dată pentru 2 săptămâni.
    4. Când elvetianul împlineste 51 de ani, el este eliberat oficial de serviciul militar si esteț obligat să întoarcă statului arma si uniforma. La fel si conserva.
    5. Nimeni nu poate refuza serviciul militar, nici măcar milionarii si bancherii. De fapt,și armata este o bună ocazie de a-si face cunostin te noi si utile. Desi are doar 300 km în latime silungime, Elvetia are un buget militar de 7.5 miliarde de dolari! Ea dispune de 800 de tancuri si blindate si de 350 avioane militare!
    6. Populatia civilă este înarmată până în dinti. Astfel, s-a calculat că elvetienii deinț absolut legal acasă la ei 1.5 milioane de semi-automate si 2 milioane de pistoale. În Elvetia, numărul tir-urilor este egal cu numărul cafenelelor…
    7. Iată de ce, nici măcar Hitler nu a avut curajul să atace această tară…!?!
    OARE DE CE, CELE MAI MARI SI SIGURE DEPOZITE BANCARE DE PE GLOB SE GASESC IN ELVETIA…??? CINE SUNT oare CEI MAI MULTI DETINATORII DE ASEMENEA DEPOZITE BANCARE…???

    • NORMAL CA URMASII UNOR BANDITI SA IUBEASCA ARMELE.

      ORICUM, FARA NUCLEARE, ARMATA LOR=0.

      UNA CU NEUTRONI DEPOPULEAZA MINTENAS MUNTII LOR.

      • ASA CA SUA, ISRAEL, RUSIA N-AU NEVOIE DE MOBILIZARI.

    • Nelu Stiuca

      IN ROMANIA, NU MAI EXISTA NICI MACAR UN CIOBAN PENTRU TURMA RAMASA, SECURSMUL SI SINECURISMUL MANIFESTATE EXACERBAT DUPA 1989 AU DISTRUS SI INGROPAT IN 29 DE ANI, DEFINITIV SI IREVOCABIL VIITORUL POPORULUI ROMAN, CARE A AJUNS SA FIE SUB NIVELUL CIVILIZATIEI TUTUROR POPOARELOR LUMII A TREIA , ESTE MIGRATOR, DONATOR SAU BANCA DE ORGANE UMANE PENTRU BOGATII LUMII COMPUSA DIN RECHINI, BALAURI, CROCODILI, etc cu chip uman.
      DUMNEZEULE SALVEAZA POPORUL ROMAN.

      • DUPA CE-I CERI CEVA DOMNLUI, PUI SEMNUL EXCLAMARI. LA SCOALA DE DESTEPTI NU S-A PREDAT?

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL BUREBISTA :

    REFERITOR LA PROPUNEREA DUMNEAVOASTRA PRIVIN : ,,SA DISPARA TAXELE SI INPOZITELE” IN CAZU TRECERII ROMINIEI DE LA ,,DEMOCRATIA REPREZENTATIVA” LA ,,DEMOCRATIA PARTICIPATIVA”, IN CARE ,,POPORUL CONDUCE DIRECT, DESTINELE SALE, VA INFORMEZ CA, TOTI ALESII NEAMULUI, INCLUSIV PRESEDINTELE TARII, DISPAR CA FUNCTII PLATIE, CU BANI GREI, CE-I PRIMESC LUNAR, CA IDEMNIZATII,IN VALOARE, DE LA 200 MILIOANE LEI VECHI IN SUS ,BASCA MASINA LA SCARA, CAZARE GRATUITA, LA HOTEL DE 3 STELE, PLUS FOND FORFETAR….CEIA CE ESTE, UN PRIM PAS CONCRET, DE REDUCERE SUBSTANTIALA, A TAXELOR SI INPOZETELOR….MAI MULTE AMANUNTE LE GASITI IN CONSTITUTIA ELVETIANA VECHE SI NOUA….

    STIMA .

    • CHELTUIELILE PE CARE LE INVOCI NU REPREZINTA MAI NIMIC DIN PIB.

      • CUM CREZI CA AR RASPUNDE POPORUL LA REFERENDUMUL PE CARE L-AM IMAGINAT?

  • DECEBAL

    APRECIEZ IN MOD DEOSEBIT, ACEASTA PAGINA A ADEVARULUI, SCRISA DE OAMENI DEOSEBITI SI CARE CUNOSC ISTORIE CU ADEVARAT .
    AR TREBUII CA TINERETUL NOSTRU, DE ASTAZI, CE A CAM DEVENIT ,,NOUA GENERATIE” SI CARE DORESC SA VINA LA CIRMA TARII, SA CITEASCA, ACEASTA DEOSEBITA PAGINA, CE PREZINTA ADEVARUL, LA CEL MAI INALT NIVEL SI CARE MAI PREZINTA TOTODATA, SUFERINTA POPORULUI ROMIN,…. ACEST POPOR, AVIND SINGURA VINA CA, S-A NASCUT INTR-O TARA BOGATA….NUMITA SI ,,GRADINA MAICII DOMNULUI”….GRADINA, CE PARE CA SE V-A REVIGORA, CIT DE CURIND, CU SPRIJINUL NEMIJLOCIT AL PROPRIETARULUI ACESTEI FRUMOASE GRADINI…. MAICA DOMNULUI…..

    STIMA, PENTRU CITITORII TINERI, CIT SI PENTRU CEI DE VIRSTA INAINTATA. CE ASTEAPTA SA PLECE….

  • LA 23 AUGUST 1944, AVORTONUL MIHAI DE HOHENZOLLERN A ANUNTAT ARMATA SI PE TOTI ROMANII CA ARE UN ARMISTITIU CU RUSII SI L-A ARESTAT PE ANTONESCU. A MINTIT CU BUNA STIINTA. RUSII AU PUTUT CASAPI SI TRIMITE IN PRIZONIERAT SUTE DE MII DE MILITARI ROMANI DEOARECE ROMANII NU SE MAI APARAU.

    UN ARMISTITIU CU RUSII A FOST SEMNAT ABEA PE 11 SEPTEMBRIE.

    HOHENZOLLERNII AU FOST BLESTEMUL ROMANIEI.

    -AU PARTICIPAT LA ASASINAREA LUI EMINESCU,
    -AU PRACTICAT GENOCIDUL CONTRA ROMANILOR IN 1888 SI IN 1907,
    -AU DISTRUS PLACUTELE DE LA SINAIA CARE ERAU DOVADA CA DACII AVEAU DOUA ALFABETE,
    -AU ASASINAT, PENTRU A-SI MENTINE PUTEREA – VEZI CAZUL CODREANU,
    -AU TRADAT – VEZI CAZUL ANTONESCU.
    -IN ALIANTA CU URMASII FANARIOTILOR AU INTARZIAT DEZVOLTAREA ROMANIEI CU CEL PUTIN UN SECOL,
    -ULTIMUL HOHENZOLLERN – MIHAI – IN 1989 A SEMNAT DECLARATIA DE LA BUDAPESTA PRIN CARE SE CEREA AUTONOMIA INTREGIII TRANSILVANII (http://www.art-emis.ro/jurnalistica/4572-remember-16-iunie-1989-declaratia-de-la-budapesta.html).

    UNOR ASTFEL DE JAVRE LI SE FAC INMORMANTARI CU CELE MAI MARI ONORURI?!?

    ROMANII SUNT UN POPOR INCAPABIL SA-SI DEOSEBEASCA PRIETENII DE DUSMANI, SA DEOSEBEASCA BINELE DE RAU… NU SUNT CAPABILI SA VADA DINCOLO DE INTERESELE LOR DE MOMENT.

    OARE CAND SE VA VINDECA POPORUL ROMAN CA NATIE? CAND ROMANII VOR FI CAPABILI SA INVETE LECTIA SOLIDARITATII NATIONALE?

    https://www.facebook.com/R0mania9/videos/1791794054236993/UzpfSTE0NDY3MTQxMzU1NTgyMjc6MjIyNzc3NzY5MDc4NTE5Nw/

  • DECEBAL

    CE SA MAI DISCUTAM ?….UNA SI CU UNA FAC DOUA…..VREM SA SCAPAM DE SARACIE ?…..POPORUL LA BUTOANE….MAI PRECIS ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, CA IM ELVETIA….PUNCT…..

    STIMA .

    • SI PRIMUL REFERENDUM SA FIE IN PROBLEMA TAXELOR SI IMPOZITELOR.

      INTREBARE SA FIE: VRETI SA MAI PLATITI TAXE SI IMPOZITE?

      DA.

      NU.

  • Constantin Cojocaru

    Din păcate, România ESTE proprietatea altora. Nu a UE şi nici a veunui stat membru al UE, ci a mafiei financiare transnaţionale, aceea care se află în spatele UE şi nu numai. Dacă nu vom înţelege acest lucru nu vom înţelege nici ce s-a întâmplat pe 10 august nici ce s-a întâmplat în februarie anul trecut nici ce s-a întâmplat cu noi în ultimii 29 de ani.

    https://gandeste.org/politica/polonia-catre-ue-noi-nu-cedam-in-fata-voastra-nu-suntem-proprietatea-voastra/85533

  • Nelu Stiuca

    CULMEA NESIMTIRII LA POLITICIENII-RECHINI AI ROMANIEI
    De anul viitor, nimeni nu mai poate angaja un parlamentar fără să-i plătească un salariu lunar de 14.000 de lei plus bonuri de masă valabile la un restaurant de lux unde au homar în meniu. Membrii legislativului au votat o lege prin care se impun salarii minime speciale pentru parlamentari, astfel încât angajatorii să nu mai profite de vulnerabilitatea lor și să-i pună să muncească pe nimic. ”Mulți parlamentari au de întreținut adevărate fiefuri în teritoriu. Vile, mașini care consumă mult, grădinari și bone pentru copii, paznici și ziariști aserviți din presa locală. Cum să plătești toate astea când câștigi un salariu de mizerie, de nici două mii de euro, ca ultimul IT-ist?”, se întreabă deputatul PSD Nicolae Fătălău.
    Ministrul Finanțelor confirmă spusele lui Fătălău. Eugen Teodorovici atrage atenția că mulți parlamentari trăiesc în lux de azi pe mâine și că au permanent teama că ar putea ajunge în stradă, pentru a-și căuta un job normal, ca toți plebeii. ”Nu vă doresc să treceți prin ce trec ei. Voi sunteți oameni săraci, vă doare la bașcheți. Nu știți cum e să ai trei milioane de euro într-un cont și să te gândești că mâine s-ar putea să nu-i mai ai, pentru că începe DNA o anchetă și descoperă că banii tăi au o sursă ilicită”, a mai spus Teodorovici.
    Teodorovici a mai atras atenția că, din cauza situației tensionate din țară, mulți parlamentari pur și simplu se tem să mai ia șpagă: ”Avem proiecte blocate, drumuri care nu se mai construiesc, autostrăzi rămase în stadiu de proiect. E nevoie de puțină înțelegere din partea procurorilor pentru a le debloca. Pentru moment, am încredere că protecția socială a parlamentarilor va rezolva problema, dar ne trebuie o soluție pe termen lung”, a declarat ministrul.

  • Nelu Stiuca

    O STRATEGIE PENTRU A
    SALVA ROMANIA DE LA FALIMENT NATIONAL

    Structura surselor bugetare anuale din ultimii 28 de ani ilustreaza ispravile guvernantilor ce au avut ca efect dezastrul economic care s-a instaurat progresiv pana aproape de pragul falimentului national la care asistam si in prezent neputiinciosi. Multi ani la rand, primul loc (pe locul doi fiind TVA-ul) l-a ocupat, ca pondere la formarae bugetului de stat impozitul pe salarii (pe munca vie) ceea a facut dovada ca in Romania s-a instalat societatea de tip sclavagism modern. In prezent se dovedeste ca solutia ispititoare a salvarii de la criza (care in Romania se manifesta la puterea a 3-a fata de alte state europene, datorita consistentei politicilor publice in acte imorale si de incompetenta comise de guvernanti) ar veni tot din domeniul drepturilor banesti ale populatiei pauperizate, aceasta fiind total neinspirata.
    Daca ECONOMIA ar fi DUDUIT vreodata (asa cum afirmau unii guvernanti fantezisti) atunci impozitul pe profit ar fi fost pe primul loc ca sursa la buget.
    Cand IMPOZITUL pe PROFIT va constituii sursa principala la fondul bugetar al statului atunci societatea romaneasca va putea fi considerata ca fiind de tip capitalist, altfel se va zvarcoli doar in stadii morbide pana la faliment. Timp de 28 de ani in Romania a fost un regim politic ce a MIMAT societatea capitalista, fara aplicarea vreunui principiu fundamental al economiei de piata sau de crestere pe baze serioase a PIB-ului dovda fiind faptul ca nu mai avem industrie grea sau usoara, agricultura, turism si transporturi care sa produca PIB sau (valoare adaugata) avem doar IMM-uri, pentru servicii, ce sunt neajutorate.
    Un studiu facut pe aceeasi perioada, privitor la evolutia PRODUCTIVITATII MUNCII, ca indicator de baza strategic pentru stabilitatea economica si sociala a unui stat, arata ca timp de 28 de ani societatea romaneasca a evoluat prin HOTIE (acte imorale si nemunca) si nu prin HARNICIE (producere de valoare adaugata), drept consecinta pentru stoparea declinului economico-social drastic care risca sa fie inregistrat in tara noastra, pe langa reducerea la maximum a irosirii resurselor, trebuie luate si alte masuri care sa conduca concomitent la scaderea cheltuielilor bugetare, dar si la cresterea PIB-ului sau lansarea economiei astfel;

    A. De natura organizatorica;
    Deoarece politicienii si asa zisi juristi au distrus Romania in numai 28 de ani, acum doar economistii, inginerii, sociologii si psihologii, etc. mai pot face ceva pentru a salva viitorul natiunii romane.
    - Pentru eficientizarea activitatii administratiei de stat trebuie adoptate acte normative care sa aiba ca efect pozitionarea normala a PIRAMIDEI TRIUNGHIULARE (redistribuirea personalului de sus in jos), care reprezinta la nivelul administratiei de stat, dar si a fiecarui minister, unitate centrala, agentie, etc. din sistemul social romanesc, structura de personal si in acelasi timp pe cea a folosirii fondurilor bugetare.
    Mentinerea in pozitia actuala – rasturnata a acestei PIRAMIDE (adica cu virful in jos si baza in sus) conduce la risipirea de fonduri bugetare datorita permisivitatii discretionare pentru infiintarea de structuri fara atributii necesare administratiei de stat si implicit la ACUTIZAREA DISOLUTIEI INSTITUTIILOR STATULUI (SAU FUNCTIONAREA SOCIETATII FARA PRINCIPII, MORALITATE SI RESPECT FATA DE VALORILE UMANE SI SOCIALE) si diminuarea totodata la maximum a sanselor descentralizari sau modernizari reale.
    Acest deziderat se realizeaza prin reducerea la maximum posibil a structurilor statale, de ministere, agentii, oficii, a functiilor de conducere si a celor auxiliare din structurile administratiei centrale si locale (dupa unul din modelele tarilor cu democratie adevarata) pentru a impedica, in acelasi timp manifestarea obedientei si a nu ingradi independenta, integritatea si competenta profesionala a functionarilor publici (inclusiv a celor cu statut special) in detrimentul cetateanului care asteapta rezolvarea problemelor sale cu obiecivitate si operativitate.
    Reducerea birocratiei. Drept urmare trebuie redus fara nici o sovaire, la maximum numarul, secretarilor si subsecretarilor de stat, directiile generale de la nivelul ministerelor sa fie transformate in directii simple sau servicii independente cu cel mult 25 persoane (conduse de un sef si un adjunct fara structuri interne de genul serviciilor sau a birourilor), la nivelul Structurilor gen Departamente cu structuri in judete directiile din aparatul lor central sa fie transformate in servicii sau birouri independente fara alte structuri, iar la nivelul judetelor structurile sa cuprinda doar birouri si compartimente independente. (In AUSTRIA Ministerul de interne are in aparatul central doar 17 persoane). Pentru optimizarea la maximum a administratiei sau a functiei publice, unul din principiile de baza care trebuie respectat (asa cum se intimpla in statele civilizate) este ca numarul salariatilor sa fie minim posibil dintre cei mai valorosi, dar care (in aceeasi structura) sa provina din familii sau neamuri cat mai numeroase posibil.(nu cum in mod tragic se intampla azi in Romania unde avem numai clanuri). In acest context se impune eliminarea situatiilor in care membrii aceleeasi familii fac parte din aceleasi structuri centrale sau de executie sau din esaloane diferite dar cu subordonare de control sau de coordonare.
    - Redimensionarea aparatului administrativ al PARLAMENTULUI si GUVERNULUI Romaniei si reducerea la maximum a cheltuielilor alocate fiecarui parlamentar sau functionar public;
    – Anularea contracteleor incheiate intre unitati sau instituti de stat cu firmele private de paza deoarece in majoritatea cazurilor se platesc sume mult supra evaluate. Pina la instruirea personalului propriu al institutiilor in cauza, paza sa fie asigurata de catre jandarmi si voluntari.
    – ELABORAREA de REGLEMENTARI care sa prevada, pana la ce nivel se pot face numiri politice (cu degetul aratator) in functii publice, dar si referitoare la modul de DESTITUIRE DIN FUNCTIA PUBLICA, de catre autoritati apolitice (legal constituite), indiferent de rezultatul eventualei anchete penale in cazul comiteri de infractiuni, a celor ALESI sau care au fost NUMITI in structura guvernului ori in alte institutii publice si nu s-au achitat de sarcinile ce le aveau de indeplinit conform competentei sau responsabilitatilor asumate la preluarea functiei (indicatorii de performanta si criteriile de moralitate) consideram ca numai asa se va putea responsabila decizia politica si inaltul functionar public;
    – Activarea managementului public (inclusiv cresterea raspunderii ministeriale) prin impunerea de indicatori de performanta profesionala pentru fiecare functie de conducere din unitatile cu capital de stat sau din administratia publica locala ori centrala, cu stabilirea de responsabilitati pentru satisfacerea nevoilor impuse de politicile publice stabilite, activarea legii raspunderii ministeriale;
    - Revizuirea legalitatii privind acordarea certificatului de revolutionar pentru cei care au participat la evenimentele din decembrie 1989 si a foloaselor (bunuri si sume financiare) ce decurg din acest drept pentru a se recupera cele acordate abuziv;
    - In fiecare organizatie trebuie sa se instituie prin act normativ STATUTUL PERSOANEI DE CONTACT (AVERTIZORUL DE INTEGRITATE desemnat prin votul secret al membrilor organizatiei) independenta – care sa sesize aspectele de coruptie interna inclusiv in cazul superiorilor sai, iar cand este cazul comisia pentru sanctionarea imoralitatii (din cadrul aceleeasi organizatiei desemnata tot prin vot) sa dispuna excluderea pe motive disciplinare din functia detinuta, a celui vinovat indiferent de rezultatul unei eventuale anchete penale;
    – Comisiile de examinare pentru acces sau promovari in functii publice sau in grade profesionale trebuie sa aiba obligatoriu in componenta lor ca membru pe linga specialisti cu responsabilitati profesionale in domeniu respectiv SI UN JUDECATOR specializat si cu competente in ramura dreptului DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV pentru a veghea la respectarea legalitatii procedurii si nu numai;
    – Pentru apararea bugetelor de comiterea fraudelor, organismele judiciare competente trebuie, sa aiba ca indicator de masurare a eficientei muncii neregulile descoperite si sansctionate in legatura cu gestionarea banului public si frauda economica, sa reactioneze la sesizarile publice facute, (factorii de decizie din administratia centrala sau locala trebuie determinati cu ajutorul justitiei sa renunte la apucaturile de hulpavi mai ales in ceea ce priveste achizitiile sau desfasurarea unor investitii publice);
    – Deoarece capii politicii romanesti au consumat faza de capusare a unitatilor de stat pana la falimentarea lor au trecut si la capusarea bugetului de stat care va duce sigur la faliment national, in vederea eficentizarii controlului privind respectarea legislatiei economice si a patrimonilui trebuie clarificate si delimitate competentele Politiei de Investigare a Fraudelor, Garzii Financiare, Curtii de Conturi, Auditului Intern si a altor organisme independente, pentru functionarea carora sunt emise multe reglementari controversate care conduc la desfasurarea de activitati specifice timide sau confuze de catre aceste institutii. Astfel s-a creeat cadrul propice pentru manifestarea HAIDUCIEI IN ECONOMIE SI ADMINISTRATIE stuatie care determina diminuarea resurselor bugetare si vicierea mediului de afaceri;
    - Concesionarile de luciu de apa, de balastiere, apele minerale, etc trebuie redate administratiilor locale pentru a folosi beneficiile rezultate din exploatarea acestora ca resurse locale in rezolvarea intereselor generale ale comunitatilor si nu numai de catre baronii locali care platesc la primarii sume modice sau plocoane-spagi;
    - Anularea contractelor, dezanvantajoase pentru stat, incheiate in mod fraudulos cu asa zisii baieti destepti care in mod abuziv fac acte de comert cu energie, gaze, petrol, ape minerale, etc. in detrimental interesului general al cetatenilor romani;
    - Referitor la ADMINISTRAREA TERITORIALA A TARII trebuie pusa in opera conceptia de organizare cu opt zone administrative in locul judetelor, ceea ce ar micsora costurile administrarii tarii si ar eficientiza actul aministrativ propriu-zis;
    - Crearea in cadrul ministerelor si unitatilor administrative cu grad superior de organizare a asa-numitelor Servicii (O) si (M) adica “Organizare si Metode” compuse din oameni cu studii si experienta profesionala de exceptie, precum si din cei care apartin elitei stiintei romanesti inclusiv din mediu academic, care sa cerceteze permanent caile, mijloacele si metodele de imbunatatire ale activitatii autoritatilor atit din punct de vedere al functionarii acestora, cat si al reformei structurilor.
    Asemenea, laboratoare ale muncii de inovare si creatie – sunt folosite atit de autoritatile publice din administratia SUA cit si in tarile europene dezvoltate si au ca atributii principale optimizarea oricarei probleme ale administratiei centrale sau locale. Astfel deciziile executivului, avind la baza un sistem realist de elaborare, vor fi întotdeauna calificate, fundamentate stiintific si adoptate în mod obiectiv. In acelasi timp vor putea fi dinamizate si valorificate pentru progresul general cat mai multe energii pozitive ale neamului romanesc;
    – In vederea asigurarii credibilitatii actului de guvernare, a transparentei corespunzatoare in institutiile publice si exercitarea unei monitorizări eficiente asupra guvernarii, COMISII MIXTE formate din SPECIALISTI AI SOCIETATII CIVILE SI PARLAMENTARI trebuie ca periodic sa analizeze, modul de exercitare a conexiunilor necesare intre componentele sistemului social si urmarirea atenta a variatiilor parametrilor proiectati, altfel, nu se poate infaptui nici un program cu destinatie publica. Astfel se poate evalua oportunitatea mentinerii unor structuri administrative, cu atributii in domeniul public, finantate din bugetul de stat (prin verificarea legalitatii si necesitatii infiintarii, a valabilitatii obiectului de activitate, a organigramei de functionare, a resurselor folosite si a indicatorilor statistici de performanta), numarul ministerelor, agentiilor, oficiilor si a altor tipuri de institutii precum si organizarea interna a acestora sa fie cat mai posibil optimizata si eficientizata cat mai rapid;
    - Folosirea schemelor logice utilizate in statele membre ale UE, la fundamentarea legilor unice de salarizare si acordare a pensiilor;
    - Elaborarea urgenta a unui „COD sau PROCEDURI de utilizare eficienta a banului public pe timp de criza” mai ales in cazul achizitiilor publice (inclusiv plata exagerata a unor chirii pentru sedii de servicii publice – vezi politia comunitara) si plata clientelei din conducerile, A.G.A. si C.A ale intreprinderilor cu capital de stat;
    - Organizarea OLIMPIADEI prin asigurarea coparticiparii statului pentru stimularea elaborarii PROIECTELOR DE ATRAGERE A FONDURILOR PUSE LA DISPOZITIE DE U.E, prin antrenarea factorilor potentiali din toate domeniile si sectoarele vietii economico-sociale, inclusiv din mediul celor care detin propritati intelectuale.

    B. De natura FISCALA;

    – Intarirea autoritatii organelor fiscale ale statului dupa modelul GERMANIEI sau SUA, ceea ce ar putea duce in mod sigur la disciplinizarea fiscala in Romania precum si la reducerea economiei subterane;
    – Infiintarea SISTEMUILUI NATIONAL INFORMATIC (gestionat de MFP) pentru evidentierea si urmarirea veniturilor si cheltuielior, persoanelor fizice (cu domiciliul in Romania) si juridice, realizate pe teritoriul Romaniei asa cum au majoritatea statelor U.E., care au respect fata de viitorul si destinul popoarelor lor. Cu ciudatenie se poate constata ca nu toate investitiile straine au facut bine romanilor daca luam in considerare numai ceea ce se intimpla in SUPERMARKETURI cu scumpirea produselor si plata unor impozite fata de stat aproape de (0), iar in cazul sectorului de productie impozitul pe profit este la fel (0) pentru ca (firmele mama)[cu sediul in strainatate] cumpara toata fabricatia sub forma de produs semifinit de la (firmele fica) [filiale] din Romania la pret egal cu costul.
    Aceleasi produse se intorc pe piata romaneasca la preturi mai mari decat cele europene (bine inteles ca totul se face numai pe hirtie), pentru a se acepta aceste scheme mai multe gasti apartinind unor autoritati ale statului sunt bine spaguite.Totodata prin infiintarea sistemului informatic mentionat s-ar monitoriza eficient imbogatirea ilicita a persoanelor fizice si cazurile de evaziune fiscala ori de scoatere in mod fraudulos din tara a unor sume inseminate de bani aceasta masura trebuia luata imediat dupa evenimentele din 1989, pentru a nu se ajunge in situatia de criza in care suntem dupa 28 de ani;
    – Aplicarea de redevente corespunzatoare, (folosind modele din tarile europene) in cazul folosirii resurselor naturale din solul si subsolul Romaniei (titei, gaze, sare, marmura, balast, piatra, calcarul pentru fabricarea cimentului, forta hidraulica a apei, apa minerala, etc.) de catre agenti economici privati carora, conform mediei europene, ar trebui sa le ramana doar 10% din profitul realizat. Ceea ce se intimpla pe aceasta tema in Romania este jungla curata (furt legalizat), ceea ce face ca bugetul statului sa aiba ca sursa principala de costituire, impozitul pe salariu, stuatie care indica faptul ca in Romania se practica un sclavagism modern;
    – Fiscalizarea corespunzatoare a asociatiilor agricole existente in domeniul agrar care au acumulari nejustificabile (sume in conturi, bunuri mobile si imobile) pacalind taranii carora le lucreaza pamantul in arenda, deposedandu-i in mod abuziv (motivand existenta secetei sau a calamitatilor) atat de subventiile acordate de catre stat cat si de recoltele obtinute pe terenurile in cauza. In acest domeniu se procedeaza in mod cu totul salbatic ignorandu-se orice randuiala europeana in detrimentul celor ce detin terenuri agricole si sunt neputiinciosi sau nevoiasi.
    Astfel in mediul rural comunele au devenit in 28 de ani “feude ale primarilor”, acestia detin toate resursele si parghiile de conducere.
    - Avand în vedere specificul (salbatic) al tranzitiei din Romania si al formarii pe cai discutabile a proprietatii private, in scopul transpunerii in viata a principiului echitatii si tinind cont de bunele practici experimentate in cele mai avansate tari ale UE, si nu numai, este strict necesara impozitarea graduala a averii in funcţie de o serie de criterii cumulative referitoare la valoarea acesteia, credibilitatea surselor si mijloacelor de dobindire sau declarate, raportate la legalitate, precum şi la perioada de timp în care s-a făcut acumularea.
    Statistica europeană privind salariile bugetarilor indică faptul că situaţia din România se găseşte la coada clasamentului, ceea ce este în contrast cu numărul mare al deţinătorilor de imense valori imobiliare (autoturisme, iahturi s.a) şi mobiliare – terenuri situate in intravilan si extravilan, vile si case de vacanta aflate atat in tara cat si afara – în condiţiile în care perioada de acumulare a fost la fel de redusă, ca şi posibilităţile legale. (Aceste aspecte sugereaza, in vederea sporirii surselor la bugetul de stat, cu certitudine existenta unor justificari de impozitare a averilor a caror provenienta nu a respectat mai intai legea morala);
    – Impozitarea celor ce apartin mediilor unde activeaza interlopii, fotbalistii si manelistii care au desfasurat activitati evazioniste sau afaceri subterane in baza carora s-au acumulat averi ilicite ( bunuri si sume bani);
    – Impozitarea spatiilor locative ori comerciale si terenurilor inchiriate pentru care nu se platesc impozitele cuvenite deoarece institutiile de control ale statului abilitate nu-si fac datoria cu obiectivitate sau o fac cu prietenie;
    - Fiscalizarea corespunzatoare (folosind modele din tarile europene) a operatiunilor de export al materiilor prime de natura lemnoasa (busteni si cherestea) si a fierului vechi pentru a incuraja productia proprie, cresterea productivitatii muncii, precum si a numarului locurilor de munca.Trebuie instituit si urmarit ca indicator statistic al progresului cantitatea de fier pe cap de locuitor, aflata in circuitul economic, pentru ca acesta sa fie in crestere (ca in tarile civilizate) si nu in descrestere ca in Romania, daca mergem in continuare cu exportul de “fier brut” vom ajunge peste putin timp sa n-avem din ce mai face caiele pentru potcovit caii sau placheuri la pantofi;
    - Aplicarea PRINCIPIULUI SOLIDARITATII sociale presupune a judeca si analiza situatia riscurilor supravetuirii pentru toti membrii societatii mai ales a celor cu salarii si pensii care au valori sub cele medii ori sunt minime. Solidaritatea sociala trebuie sa inceapa obligatoriu cu normalizarea (morala si etica) a drepturilor salariale si de pensie a celor din justitie, aparatul administrativ al Parlamentrului, Presedentiei si Guvernului, precum si cu cei care se considera STAT IN STAT de la BANCA NATIONALA ROMANA unde nu exista decat abureala in loc de transparenta.
    Rationamentul ca aplicarea COTEI UNICE a redus evaziunea fiscala in vreun fel ori a micsorat domeniul economiei subterane, in perioada de aplicabilitate este o simpla iluzie. Asa dar filozofia aplicarii acestui principiu, cu consecintele de rigoare trebuie reevaluata pentru ca din punct de vedere al principiului solidaritatii, in situatia actuala de criza, este just ca impozitarea sa se aplice diferentiat in mod progresiv in domeniul salarizarii si pensiilor (a celor situate peste medii), nu si in cazul impozitarii BENEFICIULUI REINVESTIT de catre firme, dar numai in contextul impozitarii progresive a averilor.

    C. De natura revendicativa;

    Devualarea si anularea contractelor referitoare la comercializarea:
    - energiei hidroelectrice unde statul Roman este pagubit cu cca 500 milioane euro pe an de catre “baietii destepti”;
    - titeiului si gazelor de sonda din subsolul statului roman care este pagubit cu mai multe miliarde de euro pe an din cauza pretului mult subevaluat fata de valoarea pe piata mondiala a barilului de petrol;
    - calcarului din muntii Romaniei, materie prima folisita de fabricile de ciment foste-romanesti unde paronii staini nu platesc sau platesc sume modice;
    – apei minerale, balastului, marmurei, etc. din valorificarea carora statul roman nu incaseaza decat sume infime, imbogatindu-i pe cei care fac evaziune fiscala.
    Sumele care ar putea fi incasate de statul roman in urma aplicarii unor asemenea masuri de tip revendicativ sunt de peste 4 miliarde euro/an.
    Aceste masuri nu pot fi implementate de clasa politica actuala din motive dovedite timp de 28 de ani, ci de o structura apolitica formata din oameni care simt nevoia progresului romanesc, au potential stiintific si experienta de nivel superior, dar care pot dovedi si buna credinta. Pentru a actiona eficient si rapid impotriva falimentului national putem sa ne inspiram si din modelul actual englezesc unde a fost infiintat pentru gestionarea riguroasa a banului public si sporirea resurselor bugetare “BIROUL NATIONAL pentru STUDIU BUGETAR”.

    • Asa, asa nelutule!

      Sa avem parte de minunatul capitalism!

      MARASMUL IN SUA
      https://www.youtube.com/watch?v=KBmiRgOiW1A

      PESTE UN MILION DE COPII SUNT FARA ADAPOST, IN SUA.
      JUMATATE DINTRE ACESTI COPII AU O VARSTA DE SUB 6 ANI.
      5 MILIOANE DINTRE COPIII DIN SUA MOR INAINTE DE A IMPLINI VARSTA DE 6 ANI, DE FOAME (MALNUTRITIE).

      https://www.youtube.com/watch?v=FKDVROZcITU

      Steaua MARELUI LICURICI isi continua drumul spre apus.
      Numai un razboi ar putea AMANA aceasta evolutie, cu toate ca e cam tarziu.
      Chiar tarziu fiind, SUA vor recurge la aceasta solutie care au ferit-o, frecvent in istoria secolului XX, de marasm.
      Acum marasmul este foarte aproape.
      De multa vreme SUA traiesc PE DATORIE.
      Poti trai asa numai daca esti “batausul scolii”.
      Batausul scolii poate cere tuturor colegilor lui sa-i dea gustarea. Toti isi vor scoate pachetelele si batausul scolii va alege si se va ghiftui.
      Batausul scolii poate cere “cu imprumut” si bani de film. Cine va indrazni sa-si ceara banii inapoi?
      Lasat de capul lui, batausul scolii va sfarsi, pur si simplu, prin a impune, nu a cere.
      Asa au procedat cu noi cand ne-au impus sa renuntam la datoria istorica pe care Iraqul o avea la noi (cateva miliarde de dolari).
      La fel, cand ne-au impus sa le cumparam harburile (f 16) la pretul cu care am fi putut cumpara avioane europene nou-noute si la fel de performante.
      Dar niste harburi sunt o gaura neagra care inghite, cu nemiluita, piese de schimb. De unde le poti procura?
      Din SUA.
      Uite asa, pana la urma vom plati de sute de ori pretul unor avioane noi, uite asa noi vom cotiza, la nesfarst, la industria de armanent a SUA, uite asa vom crea si vom sustine NOI, LA EI, locuri de munca.
      Ne-au mai impus sa nesocotim si regulile democratiei si sa nu tinem seama de rezultatele unui referendum.
      Ne-au impus – in secret – sa le cedam si platforma continentala a Marii Negre.
      Samsarul Tariceanu le-a dat-o. Ce putea sa faca daca dorea sa ramana in topul politicii romanesti!?!
      Si cate si mai cate…
      Visul americanilor a fost mereu sa devina unicul pol de putere al lumii.
      Mintea lor mititica nu poate intelege dialectica (heraclitiana, hegeliana, marxista) care presupune, intotdeauna, pentru echilibru, existenta a cel putin doi poli.
      Incearca, pe orice cale, sa obtina dominatia globala.
      Cu rusii, americanii au fost smecheri. I-au determinat pe sovietici sa se autodizolve si sa dizolve si Pactul de la Varsovia, fara ca ei sa dizolve, in contrapartida, NATO.
      Dimpotriva, au extins NATO catre rusi si i-au incoltit bine.
      Un dramaturg (rus, parca) a facut urmatoarea remarca – “Daca intr-o piesa de teatru, in actul I, in decor se afla o pusca, cu siguranta, in ultimul act, se va trage cu acea arma”.
      In “decorul” umanitatii, armele nucleare “fac figuratie” cam de vreo 70 de ani (exclud experimentarea lor pe japonezi – aia n-a fost decat repetitia cu recuzita).
      Cred ca se apropie ultimul act.
      Deocamdata, batausul scolii o duce binisor.
      Dar il pandeste marasmul.
      VA TREBUI SA-SI ARATE MUSCHII…

      https://www.facebook.com/tutza.anghel/videos/1717007361685177/UzpfSTE0NDY3MTQxMzU1NTgyMjc6MjE4MTI1OTMzODc3MDM2Ng/

    • 55 voturi

      iancugheorghe
      Rank user: x5
      10.08.2018, 10:40

      Cand a venit timpul să facem “o țară ca afară”, unii au plecat afară

      Azi veniți cu pretenția de a da jos Guvernul și Parlamentul și a face loc pentru pretenția ca un Președinte ce s-a dovedit, mai mult ca oricare că “impăratul este gol” și dacă ar fi numai atat, de a a avea “guvernul lui. Odată uns ca Președinte nu a făcut altceva decat să se opună luptei pentru o guvernare, cat de cat romanească. Văzand că nu mai poate păcăli pe romanii rămași acasă, Johannis, in loc să-și dea demisia, a găsit ca soluție să se folosească de o parte din diaspora romanească, care ca și cu Băsescu s-au lăsat ușor păcăliți pentru al susține. Dacă mai sunteți catuși de puțini romani, fiți atenți să nu ne aduceți in situația de a sta cu Johannis cat am stat cu Băsescu. Vor fi ani pierduți, dar și mai dezastroși pentru Romania Romanilor. Eu asta simt și asta spun. Stați de vorbă cu fiecare roman, cat mai simplu și nu mai ascultați pe cei care cred că manipuland și folosind diaspora vor mai putea reveni la putere. Faptul că folosesc ca soluția “lovitura de stat” prin forța străzii, este tocmai faptul că noi romanii nu-i mai vrem nici pe PNL, așa cum nu-i mai vrem nici pe PSD. Romanii rămași au suportat multe, dar au invățat și multe și sunt destul de aproape de un spirit revoluționar, destul de dezvoltat ca să poată să-și ea țara in bună grijă, pentru a putea fi cu adevărat stapani, increzători și siguri pe viitorul lor. Au ales calea democratică pentru a veni la putere. Se caută om cu om și potrivit pentru a construi și dezvolta o ADEVĂRATĂ ALTERNATIVĂ POLITICĂ, O ADEVĂRATĂ ECHIPĂ, cu oameni potriviți și competenți, cu stofă de oameni politici și de stat, care iubesc pe toți romanii, Romania și sunt in stare și capabili, dar și hotărați a unii pe toți romanii, ca impreună să facem din PATRIA NOASTRĂ-ROMÂNIA, mai mult decat o “țară ca afară” – să arate ceea ce este – GRĂDINA MAICII DOMNULUI. Toate acestea le putem face noi romanii, prin noi inșine și pentru noi inșine, așa după cum va trebui să ne alegem un PRREȘEDINTE DE-AL NOSTRU și o conducere cu adevărat romanească, singura in stare să trăiască și să dea viață valorilor romanești, pe care fiecare in parte trebuie să le dăm viață și să le apăr, toți, ca un cor, ca un singur glas-romanesc și european.

      Numai uniți și impreună, vom face Romaniua Bună!

      ( revenire la forma initiala )

      Semnaleaza comentariu nepotrivit!
      Pro / Contra
      5
      Total de acord
      6 voturiCalitatea comentariului
      5
      Excelent
      6 voturi
      VOT FAVORABIL MAXIM DE LA ROMÂNII ADEVĂRAȚI!

    • nelutule, citesc postarile tale in diagonala pentru ca niciodata n-am gasit, in ele, vreo idee mai de doamne-ajuta.
      Uite pe ce mi-au cazut ochii: “– apei minerale, balastului, marmurei, etc. din valorificarea carora statul roman nu incaseaza decat sume infime, imbogatindu-i pe cei care fac evaziune fiscala.”
      Mai baiete, balast nesfarsit de greu si nevandabil e mintea ta.
      Strainii folosesc, in constructii, BALASTRU.
      La scoala de destepti nu s-a predat?

  • Hai România, cu hoții la Pușcărie și banii în Visterie !
    Doamne ajută !

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (26).

    PARLAMENTUL. Modificările propuse de Constituţia Cetăţenilor prin care Parlamentul României va fi scos de sub controlul mafiei financiare transnaţionale şi pus sub controlul şi în slujba poporului român.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, prezint modificările propuse de Constituţia Cetăţenilor prin care Parlamentul României va fi scos de sub controlul mafiei financiare transnaţionale şi pus sub controlul şi în slujba poporului român.

    PARLAMENTUL

    În actuala Constituţie a României, Autorităţii Legislative, respectiv Parlamentului, îi sunt destinate 19 articole, de la articolul 61 până la articolul 79. Noi am introdus două noi articole: articolul 62.1, cu denumirea de “Candidaturile pentru alegerea membrilor Parlamentului” şi articolul 72.1, cu denumirea “Demiterea Parlamentarilor”. Am abrogat două articole: articolul 65, cu denumirea “Şedinţele Camerelor” şi articolul 75, cu denumirea “Sesizarea Camerelor”, ambele articole devenind fără obiect ca urmare a faptului că în proiectul nostru constituţional am optat pentru un Parlament unicameral, aşa cum a hotărât poporul român prin referendumul din 22 noiembrie 2009.
    Am propus modificări şi completări în toate celelalte 17 articole ale acestui capitol.
    Cea mai importantă modificare propusă de noi priveşte articolul 61, care are denumirea “Rolul şi structura” Parlamentului.
    Iată textul acestui articol în actuala Constituţie a României:
    „(1) Parlamentul este organul reprezentativ SUPREM al poporului român şi UNICA autoritate legiuitoare A ŢĂRII.
    (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.”
    Iată şi modificarea propusă de Comisia Parlamentară, constituită în anul 2013, condusă de Crin Antonescu, Preşedintele Senatului României, la alineatul (1) al acestui articol:
    „(1) Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, forul SUPREM de dezbatere şi de DECIZIE al NAŢIUNII şi unica autoritate legiuitoare a ŢĂRII.”
    Iată şi textul propus de noi:
    “(1) Parlamentul exercită puterea legislativă în statul român, în limitele stabilite prin Constituţie.
    (2) Parlamentul nu poate adopta legi, hotărâri sau moţiuni care sunt contrare rezultatului unui referendum naţional valabil.
    (3) Poporul poate aproba legi, prin referendum naţional, în orice domeniu, inclusiv legi prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze legi adoptate de Parlament.
    (4) Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră.”
    Actuala Constituţie ridică Parlamentul nu numai deasupra celorlalte „organe” reprezentative ale poporului, adică deasupra celorlalte componente ale statului, încălcând principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, principiu înscris la alineatul (4) al articolului 1 din Constituţie, dar şi deasupra poporului, încălcând principiul suveranităţii naţionale, principiu înscris la articolul 2 al Constituţiei.
    Politicienii vor să întărească şi mai mult SUPREMAŢIA Parlamentului. Ei doresc şi mai multă putere. De fapt, nu politicienii, ci cei care se află în spatele lor: OLIGARHII transnaţionali. Ei doresc ca Parlamentul, pe care ei ajung să-l stăpânească prin coruperea politicienilor, prin fraudarea alegerilor, prin manipularea voinţei electoratului, cu ajutorul banilor şi al informaţiei, să devină for SUPREM DE DECIZIE AL NAŢIUNII. Nu se mulţumesc cu un Parlament care este UNICA autoritate legiuitoare a ŢĂRII, vor ca Parlamentul să aibă şi puterea de a lua DECIZII în toate componentele statului, nu numai în adoptarea legilor. Vor să aibă putere de a lua decizii şi în domeniul executiv şi în domeniul judecătoresc. Nu se mulţumesc cu puterea de a numi Guvernul, de a valida membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de a numii judecătorii Curţii Constituţionale, consilierii Curţii de Conturi etc. Vor să aibă acces DIRECT la decizii în toate structurile statului.
    Mai mult, Comisia Parlamentară propune şi introducerea unui nou alineat la articolul 64, cu următorul text:
    „Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare.”
    Adăugirea referitoare la „respectarea principiului separaţiei puterilor în stat” şi precizarea că „activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare” sunt praf în ochii opiniei publice. Odată intrată în vigoare o astfel de normă constituţională, parlamentarii vor putea chema la ordin pe toţi cetăţenii ţării şi pe toţi conducătorii autorităţilor şi instituţiilor statului. Traficul de influenţă se va exercita direct, fără limită şi fără nici o piedică.
    Aici, în acest articol 61, este călcâiul lui Ahile al întregului eşafodaj constituţional şi legislativ prin care poporul român a fost deposedat de suveranitate, de puterea politică, acaparată de politicieni şi folosită, apoi, pentru deposedarea poporului de avuţia naţională, de celelalte drepturi şi libertăţi, pentru a fi adus în starea de sărăcie şi de sclavie, pe care o cunoaştem.
    Normele constituţionale propuse de noi la acest articol vor repune poporul român în situaţia de stăpân, de deţinător al puterii politice, al suveranităţii.
    Parlamentul nu va mai fi organul reprezentativ SUPREM, nu va fi nici forul SUPREM DE DECIZIE AL NAŢIUNII, ci numai una din autorităţile statului român, aceea care este împuternicită de popor să adopte legi, nu oricum, ci în limitele stabilite prin Constituţie.
    Parlamentul nu mai poate să adopte legi care sunt contrare voinţei poporului, exprimată prin referendum.
    Parlamentul nu mai este UNICA autoritate legiuitoare a ŢĂRII, deoarece şi poporul poate să adopte legi, inclusiv legi prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze legi adoptate de Parlament.
    Vom vedea că modificările propuse de noi la acest articol 61 al Constituţiei vor determina modificarea întregii construcţii constituţionale.
    În Avizul său nr. 609/2016, Consiliul Legislativ al României nu comentează şi nu găseşte nimic în neregulă la propunerile formulate de noi în alineatele (1)-(3) ale articolului 61, ceea ce înseamnă că este de acord cu aceste propuneri.
    Consiliul Legislativ nu respinge nici alineatul (4), cel prin care noi propunem ca Parlamentul României să fie constituit dintr-o singura Cameră, aşa cum a hotărât poporul român, prin referendumul naţional din 22 noiembrie 2009. Nu îl respinge, dar îl comentează, într-o formă care susţine, de fapt, poziţia Comisiei Parlamentare, condusă de Crin Antonescu, care se preface că nu a auzit nimic de decizia luată de poporul român şi lasă neschimbat alineatul (2) al articolului 61 din actuala Constituţie, care stipulează că „Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat”.
    De fapt, Consiliul Legislativ, reia, în Avizul său, un citat dintr-o Decizie a Curţii Constituţionale a României, lucru care arată cât de bine se susţin autorităţile statului român, una pe alta, atunci când vor să calce în picioare voinţa poporului.
    Prin Decizia sa nr.799/2011 Curtea Constituţională stabilea faptul că trecerea la un sistem unicameral “nu pune în discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie, ci reprezintă exclusiv o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei.
    Nu trebuie ignorate totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală.
    Curtea a reţinut în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin „Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris ” al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală – Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul – lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.”
    De acord că nu trebuie ignorate nici tradiţia statului român, nici avantajele pe care le oferă structura bicamerală a Parlamentului, însă îi invit pe domnii judecători ai Curţii Constituţionale şi pe juriştii Consiliului legislativ să nu ignorăm nici voinţa poporului român, nici starea actuală a societăţii româneşti.
    Decizia luată de poporul român în referendumul din 22 noiembrie 2009 este una corectă, care corespunde realităţilor societăţii româneşti din acest moment al istoriei sale.
    Fără îndoială că, la dimensiunile României şi ale poporului român, cea mai potrivită formă de organizare a puterii legiuitoare ar fi un Parlament format din două camere, o Cameră a Reprezentanţilor, constituită prin alegeri, şi un Senat, constituit din elita societăţii româneşti, asemănător celui care a funcţionat în baza prevederilor Constituţiei României adoptată în anul 1923.
    Din Senatul României ar trebui să facă parte, de exemplu: foştii Preşedinţi ai României, foştii prim-miniştri, foştii preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului, preşedinţii confederaţiilor sindicale, preşedinţii confederaţiilor patronale, mitropoliţii ţării şi conducătorii celorlalte culte recunoscute de statul român, rectorii universităţilor, preşedinţii uniunilor (corporaţiilor) profesionale, foştii preşedinţi ai Academiei Române, foştii guvernatori ai Băncii Naţionale a României etc. Un astfel de Senat ar fi de dorit şi ar fi posibil într-o Românie NORMALĂ.
    România de astăzi nu este una NORMALĂ. Este o Românie BOLNAVĂ. „Elita” societăţii româneşti este constituită, cu puţine excepţii, din criminali ai poporului român.
    Cine să fie membri ai unui astfel de Senat al elitelor României?
    Ion Iliescu, care a promulgat Legea 15/1990, prin care poporul român a fost deposedat de tot capitalul productiv pe care îl acumulase în 50 de ani de comunism, care a promulgat, apoi, legile „privatizării”, prin care acest capital productiv a fost transformat în vile, iahturi, jeepuri, pentru mafia politică, sau trecut în proprietatea străinilor?
    Mugur Isărescu, care a generat inflaţia galopantă din anii 90, prin care salariile şi pensiile românilor au fost înjumătăţite, prin care întreprinderile şi băncile româneşti au fost împinse în faliment, pentru a putea fi cumpărate, pe nimic, de guvernanţi şi de străini?
    Prim-miniştrii Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta, care, toţi, şi-au adus, din plin, „contribuţia” la dezastrul economic, social, politic şi moral al ţării?
    Preşedinţii de confederaţii sindicale, care au trădat, complet, interesele membrilor de sindicat şi au participat şi ei, alături de preşedinţii de confederaţii patronale, la marele ospăţ al „privatizării”?
    Preşedinţii de uniuni profesionale, care nu au scos o vorbă împotriva marelui jaf naţional, din care s-au înfruptat şi ei?
    Este nevoie de cel puţin un deceniu, în care societatea românească să se VINDECE, să se însănătoşească, să-şi crească o nouă generaţie de oameni politici, de adevăraţi oameni de stat, de o adevărată elită naţională, care să poată constitui Senatul de care va avea nevoie şi pe care îl va merita poporul român.
    Putem să facem această VINDECARE, cu un Parlament redus la 300 de membri, constituit dintr-o singură Cameră, cu puteri limitate, poporul urmând să-şi reţină puterea de a interveni în procesul de legiferare, pentru a împiedica Parlamentul să legifereze autoritar, în interesul mafiei politice şi financiare, contrar intereselor naţionale.
    În aceiaşi direcţie, a apărării intereselor naţionale şi împiedicării Parlamentului să devină o anexă legislativă a mafiei politice şi financiare, trebuie să acţioneze şi Preşedintele României, în exercitarea puterii executive a statului, ca şi conducătorii celorlalte componente ale statului român.

    Constantin COJOCARU
    25 iulie 2018

    • Vasile

      Mai intai se face REVOLUTIA, si abia dupa aceea se scrie CONSTITUTIA!
      Nu exista revolutie prin Constitutie! Doar promisiuni iluzorii! :)

      Cand ai un teren napadit de balarii si vrei sa incepi o cultura noua, prima data SE ARA TERENUL SI SE DISTRUG BALARIILE! :)

      • De acord, dar ce spuneți drept cale nu este decât o soluție democratică. Oamenii, oricare ar fi ei, nu sunt bălării, în politică sunt concurenți politici. Că politicienii postdecembriști, ca făcând parte din jocul putere-opoziție s-au comportat ca toate animalele și devenind una cu buruienile ce le-au mâncat, azi culeg ceea ce au semănat, iar pentru noi nu ne sunt de folosință, fiind adevărate „javre„, fie că este vorba de PSD, PNL, dar mai ales unul ca Johannis.

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (25).

    CONSTRUCŢIA STATULUI ORGANIC. Principiile fundamentale pe care Constituţia Cetăţenilor le aşează la temelia construcţiei viitorului stat al românilor, statul organic visat de geniul nostru naţional, Mihai Eminescu, care, în anul 1877, propunea românilor o societate care să îmbine „exigenţele existenţei neapărate a statului cu exigenţele libertăţii individuale”, care să nu permită ca „asociaţii de indivizi răpitori să facă din stat o unealtă a lor” şi să nu lase, „pe de altă parte, ca statul impersonal să lege cu totul mâinile individului”.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, prezint principiile fundamentale pe care Constituţia Cetăţenilor le aşează la temelia construcţiei viitorului stat al românilor, statul organic visat de geniul nostru naţional, Mihai Eminescu.

    Propunem ca la temelia viitorului stat al românilor să fie aşezate următoarele principii fundamentale:
    1. Instituirea controlului direct şi total al poporului asupra statului.
    În concepţia noastră, poporul deţine toată puterea, întreaga suveranitate naţională.
    Prin Constituţie, poporul încredinţează statului, componentelor (puterilor, autorităţilor) acestuia, temporar şi condiţionat, o parte din atributele suveranităţii sale.
    Nici o componentă a statului nu poate exercita mai multă putere decât aceea care i-a fost încredinţată prin Constituţie.
    Poporul are nu numai dreptul exclusiv de a aproba arhitectura statului, componentele statului şi atribuţiile acestora, dar şi dreptul exclusiv de a-i numi, prin alegeri, şi a-i revoca, prin referendum, pe membrii Parlamentului şi pe conducătorii tuturor celorlalte componente ale statului.
    2. O reală şi totală SEPARAŢIE a componentelor (puterilor, autorităţilor) statului român.
    Constituţia stabileşte care sunt componentele (puterile, autorităţile) statului şi care sunt atribuţiile acestora.
    Nici o componentă nu are dreptul să se amestece în treburile celorlalte componente, să numească sau să revoce din funcţie conducătorii sau personalul acestor componente.
    Conducătorii tuturor componentelor statului sunt aleşi de popor, prin vot universal, mai puţin Preşedintele Parlamentului, care este ales de membrii Parlamentului, aleşi, la rândul lor, de popor.
    Fiecare componentă a statului este organizată şi funcţionează în baza legilor adoptate de Parlament, sau de popor, prin referendum, cu respectarea prevederilor Constituţiei.
    3. Desfiinţarea SUPREMAŢIEI Parlamentului, a puterii legislative.
    Parlamentul este una din componentele (puterile, autorităţile) statului român, anume aceea pe care poporul o investeşte cu puterea de a adopta legi, norme care reglementează relaţiile dintre cetăţeni şi relaţiile dintre cetăţeni şi statul lor.
    Poporul îşi rezervă dreptul de a interveni în procesul de adoptare a legilor, acolo şi atunci când crede de cuviinţă.
    Poporul poate să adopte legi, prin referendum, în orice domeniu, inclusiv legi prin care să modifice, să completeze, sau să anuleze legi adoptate de Parlament.
    Parlamentul nu are dreptul să mai numească pe nimeni în nici o funcţie publică în celelalte componente ale statului.
    Parlamentul are numai dreptul de a propune poporului demiterea din funcţie a Preşedintelui României şi a preşedinţilor celorlalte autorităţi ale statului, în cazurile în care aceştia încalcă prevederile Constituţiei.
    4. Separarea totală a puterii executive de puterea legislativă.
    Conform actualei Constituţii, puterea executivă în statul român, respectiv puterea de a pune în aplicare legile, se realizează printr-un organism bicefal, compus din Preşedintele României, ales de popor, şi Guvernul României, investit, adică numit de Parlament.
    Spre deosebire de sistemul prezidenţial, cum este cel din Statele Unite ale Americii, de exemplu, în care Preşedintele, ales de popor, este şeful Guvernului, având puterea de a-i numi şi revoca pe membrii acestuia, în România a fost creat un aşa-zis sistem semiprezidenţial, în care preşedintele nu controlează şi nu răspunde de activitatea Guvernului, deoarece şeful şi membrii Guvernului sunt numiţi de Parlament.
    De fapt, în acest sistem semiprezidenţial, de activitatea Guvernului, deci a puterii executive, aceea care consumă aproape toate resursele financiare ale statului, nu răspunde nimeni. Nici Parlamentul, care aruncă vina pe puterea executivă, teoretic, conform Constituţiei, „separată” de cea legislativă, nici Preşedintele României, care aruncă vina pe Guvernul numit de Parlament. Nici, chiar, Guvernul, care aruncă vina pe legile adoptate de Parlament.
    Am arătat că această organizare a puterii executive a statului român are consecinţe nefaste, cea mai gravă dintre acestea fiind corupţia la cel mai înalt nivel al statului, de unde se difuzează în toate structurile statului şi ale întregii societăţi.
    Pentru eliminarea acestui focar de ineficienţă şi de corupţie şi pentru sporirea responsabilităţii în exercitarea puterii executive, am propus instituirea sistemului prezidenţial, în care Preşedintele României să aibă puterea de a numi şi revoca pe primul-ministru şi pe ceilalţi membrii ai Guvernului, şi să răspundă, astfel, direct, în faţa poporului, pentru activitatea desfăşurată de Guvern.
    5. O nou model de organizare a exercitării puterii executive.
    Pe lângă organismul bicefal reprezentat de Preşedintele României şi Guvernul României, în baza prevederilor articolului 117 din Constituţie, în statul român, au fost create mai multe „autorităţi” şi „instituţii”, declarate „autonome” şi „independente”, în realitate subordonate Parlamentului, puterea SUPREMĂ.
    Toate aceste „autorităţi” exercită, de fapt, părţi ale puterii executive, adică pun în aplicare legi referitoare la diferite domenii ale activităţii sociale. Astfel, Consiliul Naţional al Audiovizualului pune în aplicare legislaţia care reglementează activitatea mijloacelor de comunicare în masă, Autoritatea de Supraveghere Financiară pune în aplicare legislaţia referitoare la sistemul financiar al ţării, Autoritatea Electorală Permanentă pune în aplicare legislaţia referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi referendumurilor, Agenţia Naţională de Integritate aplică legislaţia referitoare la asigurarea integrităţii morale a persoanelor care ocupă funcţii publice, Institutul Naţional de Statistică pune în aplicare legislaţia referitoare la organizarea statisticii oficiale în România.
    Activitatea desfăşurată de aceste „autorităţi” afectează, direct, activitatea tuturor celorlalte componente ale statului. Ele fie furnizează informaţii utile pentru celelalte componente ale statului, fie desfăşoară activităţi de supraveghere şi control asupra celorlalte componente. Din această cauză, ele nu trebuie să se afle sub controlul niciuneia dintre componentele statului, ci să fie organizate ca autorităţi distincte ale statului, total separate şi independente. Ele trebuie să se afle sub controlul direct al poporului, ceea ce înseamnă că funcţiile lor trebuie definite prin Constituţie, iar conducătorii lor să fie numiţi, prin alegeri, şi revocaţi, prin referendum, de către popor.
    În acest sens, am propus ca, pe lângă cele trei componente „clasice” ale statului – legislativă, executivă, judecătorească – să fie create, prin Constituţie, încă şase componente (autorităţi) ale statului român, separate şi independente faţă de cele trei: Autoritatea Mediatică, Autoritatea Financiară, Autoritatea Electorală, Autoritatea Morală, Autoritatea Statistică, Autoritatea Ştiinţifică. Le vom descrie, pe fiecare în parte, la locul potrivit.
    6. Profesionalizarea exercitării puterii politice.
    Constituţia României adoptată în anul 1991 şi revizuită în anul 2003 nu instituie nici un fel de cerinţe în ceea ce priveşte pregătirea profesională a celor care candidează pentru ocuparea funcţiilor din care se exercită puterea politică şi nici un fel de cerinţe în ceea ce priveşte prezenţa expertizei profesionale în structura organizatorică a autorităţilor statului.
    Rezultatul este acela că statul român a ajuns să fie condus de analfabeţi şi interlopi, cozi de topor ale oligarhiei financiare, autohtone şi transnaţionale, funcţiile publice fiind câştigate nu prin merite, prin competenţă şi experienţă profesională, ci prin apartenenţa la casta politică, prin fraudarea alegerilor, prin cumpărarea voturilor şi posturilor, prin mită şi şpagă, prin manipularea voinţei politice cu ajutorul banilor şi al mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor.
    Pentru scoaterea statului din ghearele analfabeţilor şi interlopilor şi punerea lui în mâinile profesioniştilor, am propus introducerea de norme constituţionale care, pe de o parte, obligă pe toţi cei care candidează pentru ocuparea de funcţii publice să prezinte dovezi care să ateste că s-au remarcat ca buni profesionişti şi ca cetăţeni de moralitate desăvârşită, iar, pe de altă parte, obligă toate autorităţile statului să aibă în structura lor organizatorică consilii tehnico-ştiinţifice, formate din EXPERŢI, recunoscuţi, ca atare, la nivelul ţării. Aceşti experţi vor fi desemnaţi de organizaţiile profesionale de specialitate şi de către organizaţiile societăţii civile, reprezentate de asociaţiile comunitare. Ei vor avea un mandat de şase ani, mai lung decât mandatul celor ce deţin funcţii politice elective, de patru ani, astfel încât să se asigure continuitatea programelor şi politicilor publice, indiferent de schimbările politice rezultate din alegeri.
    7. Toată puterea, la popor. Schimbarea raportului dintre democraţia directă şi cea reprezentativă.
    Practic, în condiţiile stabilite de normele actualei Constituţii a României, singura intervenţie a poporului în exercitarea suveranităţii, a puterii politice, este participarea sa la alegeri, la desemnarea celor care vor conduce, timp de patru sau mai mulţi ani, diferitele componente ale statului şi ale autorităţilor locale. El mai poate participa la referendum, organizat de Preşedintele României, pe probleme alese de Preşedinte. Poporul nu poate iniţia referendum, nu poate adopta legi, nu îi poate revoca pe cei pe care i-a votat. Poporul nu mai are nici o putere. Toată puterea i-a fost furată de tagma politicienilor.
    Casta politică, speculând impreciziile şi lacunele Constituţiei, a reuşit să-şi construiască un regim politic şi electoral care asigură alegerea perpetuă a membrilor săi la conducerea diverselor componente ale statului român şi, apoi, folosirea statului pentru apărarea intereselor şi privilegiilor castei.
    Pentru spargerea acestui cerc vicios, este necesar să introducem în Constituţie norme care să permită poporului să-şi exercite plenar şi direct suveranitatea. În acest sens, am propus ca poporul să poată organiza referendum oricând şi în orice domeniu, inclusiv pentru adoptarea de legi şi pentru revocarea oricărei persoane aleasă în orice funcţie publică.
    Mai mult, am propus introducerea în Constituţie a unui nou titlu, destinat constituirii asociaţiilor comunitare, prin care societatea civilă va participa direct la supravegherea modului în care diferitele componente ale statului şi persoanele alese la conducerea acestora îşi îndeplinesc angajamentele asumate în alegeri şi atribuţiile stabilite prin Constituţie şi prin lege şi va putea să-i sancţioneze direct pe cei care nu îşi îndeplinesc angajamentele şi obligaţiile asumate, revocându-i din funcţii, prin referendum.

    Constantin COJOCARU
    18 iulie 2018

  • Nelu Stiuca

    NOI ROMANI NEIMLICATI, DUPA 1989, IN CONDUCEREA POLITICA A STATULUI, DAR CARE AM SUPORTAT DEZAMAGIRI, UMILIRE, PAGUBIRE MATERIALA LA NIVEL NATIONAL, DEFAIMAREA SI TRADAREA NEAMULUI ROMANESC SOLICITAM ABOLIREA IN REGIM DE URGENTA A CLASEI POLITICE FORMATA DIN POLITRUCI , A DEMOCRATIEI MIMATE SI A CAPITALISMULUI SALBATIC DE CUMETRIE.

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (24).

    STATUL OLIGARHIC. Constituţia României adoptată în 1991 şi revizuită în 2003 a transformat statul român într-un stat oligarhic, în care puterea poltică este exercitată de o minoritate, formată din casta politicienilor trădători de ţară, aflată sub controlul mafiei financiare transnaţionale, care a deposedat poporul român atât de suveranitate cât şi de avuţia sa naţională, aducând ţara în stare de colonie şi poporul român în stare de sclavie.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt cum Constituţia României adoptată în 1991 şi revizuită în 2003 a transformat statul român într-un stat oligarhic, în care puterea poltică este exercitată de o minoritate, formată din casta politicienilor trădători de ţară, aflată sub controlul mafiei financiare transnaţionale, care a deposedat poporul român atât de suveranitate cât şi de avuţia sa naţională, aducând ţara în stare de colonie şi poporul român în stare de sclavie.

    STATUL OLIGARHIC.

    Titlul III al actualei Constituţii a României are denumirea de „AUTORITĂŢILE PUBLICE” şi cuprinde şase capitole: I – Parlamentul; II – Preşedintele României; III – Guvernul; IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul; V – Administraţia publică şi VI – Autoritatea judecătorească.
    Acest titlu constituţional este destinat, practic, construcţiei statului român, definirii componentelor statului, a atribuţiilor acestora şi a relaţiilor dintre aceste componente.
    Ne amintim că, potrivit alineatului (3) al articolului 1 din Constituţie, statul român este un „stat democratic”, iar potrivit alineatului (4) al aceluiaşi articol, statul român „se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”
    Vom vedea, imediat, că statul român actual, construit prin Constituţia adoptată în anul 1991 şi revizuită în anul 2003, nu este nici democratic (demos=popor, kratos=putere), iar „puterile” lui nu sunt nici separate şi nici în echilibru.
    Observăm, mai întâi, că, în titlul III al Constituţiei, cele trei „puteri” din titlul I au devenit „autorităţi” publice.
    Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă de mai multe „autorităţi” (Preşedintele României, Guvernul, Administraţia publică), iar puterea judecătorească este reprezentată de „autoritatea” judecătorească.
    La capitolul I, destinat prezentării puterii legislative, Parlamentul, este inclusă şi instituţia numită Consiliul Legislativ, „organ consultativ de specialitate” al Parlamentului.
    La capitolul V, Administraţia publică, sunt incluse şi autorităţile publice locale, care, evident, nu fac parte din „puterile” statului, ele fiind „puteri” ale comunităţilor locale.
    În Constituţie, există mai multe autorităţi publice, componente ale statului, care nu sunt incluse în acest titlu III, destinat construcţiei statului. Curtea Constituţională face obiectul separat al titlului V. Curtea de Conturi îşi găseşte locul la Titlul IV, Economia şi finanţele publice, ca şi Consiliul Economic şi Social. Instituţia Avocatului Poporului formează obiectul capitolului IV din cadrul titlului II, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale.
    Componente ale statului român cu un rol deosebit de important în viaţa societăţii româneşti actuale nu îşi găsesc nici un loc în Constituţia României, care nu spune nici un cuvânt despre Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Agenţia Naţională de Integritate, Autoritatea Electorală Permanentă, Institutul Naţional de Statistică, Academia Română, Societatea Româna de Televiziune, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe. Toate aceste componente ale statului român, denumite când „autorităţi”, când „instituţii”, când „autonome”, când „independente”, au fost şi sunt create prin legi adoptate de Parlament, ba chiar şi prin ordonanţe şi hotărâri de Guvern, fără ca poporul român să fie întrebat, consultat, în vreun fel.
    Practic, „arhitectura” statului român nu este concepută şi aprobată de poporul român, prin Constituţie, adoptată prin referendum, aşa cum este normal şi firesc. Statul român este opera „reprezentanţilor”, a celor care s-au instalat la conducerea ţării prin lovitura de stat din decembrie 1989 şi care se menţin la conducerea statului prin manipularea poporului cu ajutorul aparatului de stat, creat şi controlat de ei, şi al mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor, în speţă, tot de ei create şi controlate.
    „Reprezentanţii” şi-au construit un stat al lor, pe care îl prezintă ca fiind statul poporului român.
    Raţiunea de a fi a statului este aceea de a apăra drepturile şi interesele cetăţenilor, ale poporului. „Reprezentanţii” poporului român au construit un stat care apără drepturile, interesele şi privilegiile lor, ale „reprezentanţilor”, de fapt, ale oligarhilor transnaţionali, care se află în spatele lor.
    La articolul 2 al Constituţiei, „reprezentanţii” au scris că „suveranitatea naţională aparţine poporului”, dar, la articolul 61 au scris că „Parlamentul este organul reprezentativ SUPREM al poporului român şi UNICA autoritate legiuitoare A ŢĂRII”. Parlamentul nu este unica autoritate legiuitoare a STATULUI, ci A ŢĂRII. Deasupra Parlamentului nu mai este nimeni, nimic. Nici, chiar, poporul. Numai Parlamentul poate să adopte legi, adică norme care să reglementeze relaţiile dintre cetăţeni, ca şi relaţiile dintre cetăţeni şi statul lor. Poporul nu mai poate să adopte legi. Poporul nu mai este suveran. Poporul a fost deposedat de suveranitatea sa naturală. Printr-o simplă frază, abil formulată şi abil strecurată în Constituţia ţării.
    La alineatul (4) al articolului 1 din Constituţie, “reprezentanţii” au scris că statul român „se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor”, dar, iată, că aici, la articolul 61, una dintre puteri, cea legislativă, Parlamentul, devine SUPREMĂ, nu mai este „în echilibru” cu celelalte puteri.
    Această SUPREMAŢIE a Parlamentului, a puterii legislative, nu este una teoretică, ci una foarte reală, practică.
    Conform articolului 103, Parlamentul investeşte, adică numeşte Guvernul, principala şi reala componentă a puterii executive. Iată, deci că puterea executivă nu mai este separată de cea legislativă, devenită SUPREMĂ.
    La articolul 133, aflăm că membrii Consiliului Superior al Magistraturii, aleşi în adunările generale ale magistraţilor, judecători şi procurori, sunt VALIDAŢI de Senat, deci, de o componentă a puterii legislative, SUPREME.
    Principiul separaţiei puterilor este încălcat, din nou. Consiliul Superior al Magistraturii PROPUNE numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, dar numirea este aprobată de Preşedintele României, componentă a puterii executive.
    O nouă încălcare a principiului separaţiei puterilor. Conform articolului 140, consilierii Curţii de Conturi, organism care controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, sunt numiţi de Parlament.
    Şase din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale sunt numiţi de Parlament, putere legislativă, iar trei sunt numiţi de Preşedintele României, putere executivă.
    Avocaţii Poporului sunt numiţi de Parlament.
    Iată, deci, cum arată „separaţia” puterilor în Constituţia românilor.
    Lucrurile nu se opresc aici.
    „Reprezentanţii” au introdus în Constituţie, la articolul 117, norma conform căreia „ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii”, adoptată de Parlament.
    Urmează, apoi, norma potrivit căreia „autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică”, adică tot de Parlament.
    În baza acestor norme constituţionale, Parlamentul României a creat o adevărată caracatiţă statală, compusă din zeci de „autorităţi”, „agenţii” şi „instituţii publice”, toate „autonome”, dar numai cu numele, deoarece toate se află sub controlul puterii SUPREME.
    Conducătorii acestor autorităţi, agenţii şi instituţii sunt numiţi direct de Parlament, sau de primul ministru, numit şi el de Parlament.
    Toţi aceşti conducători de autorităţi, agenţii şi instituţii datorează carierele şi salariile lor celor care i-au numit în funcţie, adică membrilor Parlamentului, iar o astfel de „datorie” se plăteşte în contracte de milioane de euro încheiate de autorităţi, agenţii şi instituţii cu firmele parlamentarilor, sau cu posturi bine plătite pentru rudele, prietenii şi asociaţii parlamentarilor. Aici, în amestecul puterii SUPREME în treburile celorlalte componente ale statului, se află focarul SUPREM al corupţiei care a cuprins societatea românească în ultimii 28 de ani.
    Câteva exemple.
    Potrivit Legii 312/2004, Banca Naţională a României este “instituţie publică independentă”, dar potrivit aceleiaşi legi, membrii Consiliului său de administraţie sunt numiţi de Parlament.
    Potrivit Ordonanţei Guvernului 93/2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritate administrativă “autonomă” şi “independentă”, dar, conform aceleiaşi Ordonanţe, cei 15 membri ai Consiliului Autorităţii sunt numiţi de Parlament.
    Potrivit Legii 504/2002, Consiliul Naţional al Audiovizualului este o “autoritate publică autonomă”, dar cei 11 membrii ai Consiliului sunt numiţi de Parlament.
    Potrivit Legii 144/2007 Agenţia Naţională de Integritate este o “autoritate administrativă autonomă”, dar este condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, amândoi numiţi de Senat.
    Potrivit Legii 286/2003, Autoritatea Electorală Permanentă este o „instituţie administrativă autonomă”, dar preşedintele ei este „numit prin hotărâre comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor”.
    Practic, prin norme constituţionale imprecise şi lacunare, voit formulate astfel, întrega putere în statul român a fost acaparată de Parlament, transformând, astfel, statul român într-un stat totalitar, oligarhic, care exercită puterea în folosul unei minorităţi, în detrimentul marii majorităţi a poporului. Această minoritate este formată din casta politicienilor şi oligarhilor, creată prin lovitura de stat din decembrie 1989 şi prin hoţia numită privatizare, minoritate care a folosit şi foloseşte statul totalitar, creat prin Constituţie, pentru propria sa îmbogăţire, prin deposedarea poporului de avuţia creată de el.
    Odată asigurată concentrarea întregii puteri politice în mâinile Parlamentului, prin Constituţie, următorul pas a fost preluarea controlului asupra Parlamentului, lucru realizat prin crearea unui sistem politic şi a unui sistem electoral, care asigură câştigarea perpetuă a alegerilor parlamentare de către reprezentanţii castei politicienilor.
    În acest scop, Parlamentul a adoptat legile prin care a impus condiţia ca, la crearea noilor partide, să se strângă 25.000 de semnături, candidaţii la alegerile parlamentare să constituie depozite băneşti, cu mult peste posibilităţile omului de rând, subvenţii de la buget să fie acordate numai partidelor parlamentare, timpi de antenă să aibă numai partidele parlamentare, locurile în birourile secţiilor de votare să fie ocupate, cu prioritate, de reprezentanţii partidelor parlamentare, condiţionarea participării la alegeri de strângerea a sute de mii de semnături, pe care nu o pot face decât marile partide finanţate de oligarhia financiară etc.
    În lipsa unor restricţii şi sancţiuni impuse de Constituţie şi de lege, în campaniile electorale reprezentanţii castei politice cheltuiesc sume exorbitante, inaccesibile omului de rând, pentru reclamă electorală, dar şi pentru mituirea electoratului, cu sume de bani, sau cu kilograme de ulei, de zahăr, de mălai, de făină etc. La care se adaugă manipularea voinţei electoratului cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor.
    Iată, deci, că statul român, creat prin Constituţia adoptată în anul 1991 şi revizuită în anul 2003, nu este, de loc, un stat democratic, în care puterea politică să fie exercitată de popor, ci este un stat OLIGARHIC, în care puterea politică este exercitată de o minoritate, reprezentată de casta politicienilor, instalată la conducerea ţări prin lovitura de stat din decembrie 1989. O minoritate lacomă şi trădătoare, care a împins România în prăpastia sărăciei şi umilinţei.
    De la această stare de fapt am pornit la elaborarea proiectului nostru de lege privind revizuirea Constituţiei României. De la constatarea că statul român construit prin Constituţia adoptată în anul 1991 şi revizuită în 1nul 2003 este un stat OLIGARHIC, un stat controlat de o minoritate, formată din casta politicienilor, care a deposedat poporul român de suveranitatea sa naţională, de puterea sa politică, pe care o exercită în scopul îmbogăţirii acestei caste politice, prin deposedarea poporului atât de resursele naturale ale ţării, cât şi de avuţia creată prin munca lui.
    Obiectivul principal al demersului nostru îl reprezintă construcţia unei Constituţii prin care să scoatem statul român de sub controlul mafiei politice, la rândul ei, aflată sub controlul mafiei financiare, autohtone şi transnaţionale, care foloseşte acest stat pentru a ne jefui şi să punem statul român sub controlul poporului şi în slujba poporului, să dăm înapoi poporului şi suveranitatea şi avuţia de care a fost deposedat. Să înlocuim statul totalitar, oligarhic, antinaţional şi antiromânesc, creat prin actuala Constituţie a României, cu un stat popular, democratic, naţional, construit pe temelia valorilor morale supreme ale poporului român: credinţa în Dumnezeu; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare. Pe scurt, să dăm viaţă statului organic al românilor, aşa cum acesta a fost visat de geniul nostru naţional, Mihai Eminescu.

    Constantin COJOCARU
    11 iulie 2018

  • Nelu Stiuca

    LECȚIE DE ISTORIE

    de Nicolae Drăgușin

    Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
    Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
    Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei
    Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei

    Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
    Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
    Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
    Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
    Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăţi
    Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
    Pe Vlad Ţepes cum să-l facem personaj de film de groază
    Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

    Ne învată idioţii că Bălcescu a fost laş
    Şi că Decebal bătrânul a fost un sinucigaş
    Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
    Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?

    Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
    Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
    Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
    Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
    Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată nobilime elevată!
    Fără paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
    Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

    Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
    N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
    Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
    Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!

    Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
    Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
    Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
    Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
    Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni

    Ca un preambul la imnul ”Deşteptaţi-vă români”
    Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
    Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
    Munţii nostri aur poartă, am putea să fim bogaţi
    Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
    Biciuiţi de monştrii vremii si răpuşi de neputinţă
    Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
    Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi

    Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…

    Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
    Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
    Groşii si libidinoşii, snobii si analfabeţii,
    Banii mulţi si burta plină, pentru ei sunt sensul vieţii
    Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre

    Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
    Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
    Si-am trimis toţi imbecilii, proastele si aroganţii
    Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toti
    Si să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
    Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
    Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
    Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
    Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
    Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
    De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
    Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
    Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
    Creierele geniale sunt trimise la străini
    Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini

    Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
    Să fim pentru haimanale animale de povară
    Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar

    Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
    Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
    Si nici mame disperate,”ce le dau la ăia micii”
    Nu mai vreau să-mi văd părinţii dependenţi de tratamente
    Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
    Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghişee
    Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
    Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
    Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
    Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
    Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
    Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
    Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (23).

    Avocatul Poporului. Ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României care să transforme Avocatul Poporului din slugă a politicienilor într-un adevărat apărător al cetăţeanului în relaţia acestuia cu funcţionarii publici.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României care să transforme Avocatului Poporului din slugă a politicienilor într-un adevărat apărător al cetăţeanului în relaţia acestuia cu funcţionarii publici.

    AVOCATUL POPORULUI.

    Înfiinţată pentru prima dată în Suedia, în anul 1809, instituţia Avocatului Poporului este, astăzi, prezentă în aproape toate ţările lumii, având ca scop apărarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor în relaţiile acestora cu autorităţile şi cu funcţionarii publici. De fapt, toate instituţiile, toate componentele statului au ca scop general declarat apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Practica funcţionării statelor a pus, însă, în evidenţă faptul că nu întotdeauna şi nu toate instituţiile statelor îşi fac datoria de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor, că, deseori, instituţiile publice şi, respectiv, funcţionarii publici, abuzează de puterea pe care le-o încredinţează cetăţenii şi încalcă drepturile acestora. Astfel s-a ajuns la această instituţie a Avocatului Poporului, căreia i se încredinţează sarcina de a supraveghea relaţia dintre instituţiile publice şi cetăţeni şi a lua măsuri pentru înlăturarea efectelor eventualelor abuzuri ale funcţionarilor publici faţă de cetăţeni.
    În România, instituţia Avocatului Poporului a fost creată prin Constituţia adoptată în anul 1991. Prin conţinutul normelor constituţionale şi al legilor adoptate în baza acestora, în România, instituţia Avocatului Poporului a fost transformată într-o anexă a Parlamentului, total aservită politicienilor.
    Avocatul Poporului este numit de Parlament, ca şi adjuncţii săi. Atribuţiile şi responsabilităţile care îi sunt încredinţate sunt definite în termeni imprecişi, astfel că influenţa acestei instituţii asupra relaţiei dintre cetăţeni şi celelalte instituţii publice este aproape nulă, rezultatul fiind acela că funcţionarii publici îşi fac de cap, comit tot mai multe abuzuri în relaţiile lor cu cetăţenii, fără să fie aduşi în faţa justiţiei, fără să fie sancţionaţi.
    Constituţia Cetăţenilor propune scoaterea Avocatului Poporului de sub controlul politicienilor şi punerea lui sub controlul poporului.
    Avocatul Poporului va fi ales de popor, prin vot universal, ca şi Preşedintele României. El va putea fi demis, oricând, de popor, în cazul în care încalcă prevederile Constituţiei, ale legii, sau ale contractului electoral.
    Constituţia Cetăţenilor obligă Avocatul Poporului să transmită organelor Procuraturii sesizările primite de la cetăţeni şi propriile constatări referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, să solicite trimiterea în judecată şi pedepsirea funcţionarilor publici care se fac vinovaţi de încălcare drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
    Avocatul Poporului va fi obligat să prezinte Parlamentului, Preşedintelui României şi Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti un raport anual care va conţine constatările sale referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la modul în care organele Procuraturii au rezolvat sesizările formulate de el referitoare la abuzurile funcţionarilor publici împotriva cetăţenilor, precum şi recomandările sale privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Raportul anual va include şi analiza modului în care cei aleşi în funcţii publice şi-au respectat contractul electoral. Raportul anual va fi publicat, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă, pe site-ul Avocatului Poporului şi în Monitorul Oficial al României.

    Iată prevederile actualei Constituţii a României referitoare la Avocatul Poporului:

    “ARTICOLUL 58
    Numirea şi rolul
    (1) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
    (2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
    (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică

    ARTICOLUL 59
    Exercitarea atribuţiilor
    (1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
    (2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

    ARTICOLUL 60
    Raportul în faţa Parlamentului
    Avocatul Poporului prezintă celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.”

    Iată şi prevederile propuse de Constituţia Cetăţenilor:

    Articolul 58 se modifică şi se completează, astfel:
    Denumirea articolului va fi: „Rolul şi alegerea”
    Articolul va avea următorul cuprins:
    (1) Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în relaţiile acestora cu funcţionarii publici.
    (2) Avocatul Poporului este ales de popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
    (3) Prevederile articolelor 62.1, 81 alineatele (2)-(4), 82, 83, 84, 95, 96, 96.1 şi 97 se aplică, în mod corespunzător, şi Avocatului Poporului.
    (4) Dacă funcţia de Avocatul Poporului devine vacantă ori dacă Avocatul Poporului este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de un parlamentar desemnat de Parlament, cu votul majorităţii membrilor săi.
    (5) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege.”

    Articolul 59 se completează, astfel:
    După alineatul (2), se introduc două noi alineate, cu următorul cuprins:
    „(3) Avocatul Poporului transmite sesizările primite de la cetăţeni, ca şi propriile constatări referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la abuzurile funcţionarilor publici, organelor competente ale Procuraturii, solicitând trimiterea în judecată şi pedepsirea celor care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
    (3) Lipsa de reacţie a organelor Procuraturii la sesizările Avocatului Poporului se pedepseşte, potrivit legii.”

    Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Denumirea articolului va fi: „Raportul anual”
    Articolul va avea următorul cuprins:
    „Avocatul Poporului prezintă Parlamentului, Preşedintelui României şi Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti raportul anual care conţine constatările sale referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la modul în care organele Procuraturii au rezolvat sesizările formulate de el referitoare la abuzurile funcţionarilor publici împotriva cetăţenilor, precum şi recomandările sale privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Raportul anual include şi analiza modului în care cei aleşi în funcţii publice şi-au respectat contractul electoral. Raportul anual se publică, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă, pe site-ul Avocatului Poporului şi în Monitorul Oficial al României.”

    Prin aceste prevederi, Constituţia Cetăţenilor transformă Avocatul Poporului din slugă a politicienilor într-un adevărat apărător al cetăţeanului în relaţia acestuia cu funcţionarii publici.

    Constantin COJOCARU
    4 iulie 2018

    • Nelu Stiuca

      In Romaia institutia Avocatul Poporului este o forma fara continut clar. Prin statul sau de functionare nu este clar daca are atributii si/sau administrative ori judiciare . Are o schema de pesonal nejustificata din punct de vedere al functionarii.
      Populatia Romaniei in stadiul in care se afla dupa 28 de ani de la evenimentele din 1989 ARE NEVOIE MARE DE DREPTATE “ca necesitate sociala obiectiva” si nu de justitie ca sistem de drept ce functioneaza ca o platforma de aranjamente ale intereselor clasei politice dominante.
      In aplicarea actului de justitiei s-a ajuns si la situaţia reala in care, legalul este socotit ilegal si invers. LEGEA ESTE RESPECTATA TOCMAI CA BARIERA numai de “boi”, „leii” sar peste ea, iar „cateii” trec pe sub ea. Solutionarea unor cazuri penale in care sunt implicati “leii”(oameni politici, guvernanti, capi ai lumii interlope) actiunea imediat este categorisita de restul grupului de interese ca fiind vorba despre dosare politice folosindu-se tot felul de mijloace pentru intoxicarea opiniei publice la care isi aduce aportul substantial si coruptia din presa;
      “Persoana care ajuta un hot la savarsirea de infractiuni, se numeste COMPLICE si este pedepsit pentru asta. Daca o alta persoana ajuta acelasi hot dupa ce a savarsit fapta, la ascunderea adevarului se numeste AVOCAT si este platit pentru asta » ceea ce constituie cea mai mare aberatie sau CIUDATENIE JUDICIARA.
      Sisitemul judiciar romanesc se poate eficientiza, FARA A SE APLICA MAI MULTE FAZE ALE PROCESULUI JUDICIAR, si FARA FOLOSIREA INSTITUTIEI AVOCATULUI prin infaptuirea justitiei cu obiectivitate si celeritate precum si cu cheltuieli minime, NUMAI aplicand modelul Sistemului de Justitie CANADIAN, a Tribunalului Electronic, bazat pe stiinta ciberneticii judiciare. Completul de judecata este format dintr-un IT-ist sau cibernetician instruit si din punct de vedere ala cunostintelor juridice, un judecator ce detine si cunostinte IT si un calculator performant cu softul adecvat.

      • habar-n-ai ce forme aberante poate inbraca justitia in canada. nu mai vorbesc de marele licurici.
        dar nu-i treaba mea sa “te luminez”. certificatul tau de destept e purtator de privilegii – privilegiul celor “saraci cu duhul”.

        a voastra-i imparatia…

    • capii di tutii capii sunt la marele licurici, mai baiete. aici sunt numai niscai reprezentanti ai lor de a n-spea hand.
      certificatul de destept l-ai luat cu pile sau cu sacose?

  • Nelu Stiuca

    CONDIŢIILE NECESARE SI OBLIGATORII PENTRU ACCESUL SPRE O DEMOCRAŢIE REALĂ SI IREVERSIBILĂ
    O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraţie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndeplineşte trei condiţii minimale si anume:
    - existenţa unui stat;
    - a unei tranziţii democratice complete;
    - şi a unui guvern ce conduce democratic.
    Nu poate exista democraţie, fără stat şi nici dacă nu s-a înfăptuit tranziţia în mod democratic sau dacă guvernele rezultate în urma alegerilor libere încalcă constituţia, violează drepturile individuale şi ale minorităţilor, încalcă funcţiile legitime ale legislativului şi nu guvernează în limitele statului de drept .
    Statul, (comportamentul oficialităţilor publice), dacă nu este constrâns eficient, de către un sistem de legi, instituţii ale justiţiei, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, în sensul asigurării transparenţei si responsabilităţii faţă de interesul comunitar, democraţia va fi slăbită de abuzul si cinismul politic, iar actorii nu vor reuşi să se angajeze în direcţia consensului asupra regulilor jocului.
    Pe lângă un stat funcţional, pentru ca o democraţie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condiţii si anume;
    a) - să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societăţi civile libere şi viguroase;
    b) - să existe o societate politica relativ autonomă;
    c) - pe teritoriu statului toţi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat, trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii, care protejează libertăţile individuale şi viaţa asociaţională;
    d) - trebuie să existe o birocraţie de stat la dispoziţia guvernului democratic;
    e) - trebuie să existe o societate economică instituţionalizată;
    Prin conceptul de “societate civilă” se înţelege acea arenă a societăţii unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi solidarităţi şi să promoveze interese legitime.
    Iar “societatea politică” este arena în care actorii politici concurează pentru dreptul legitim de a exercita controlul asupra puterii publice şi aparatului de stat.
    Prin ea însăşi, societatea civilă poate distruge un regim nedemocratic dictatorial sau autoritar, dar consolidarea democratică implică şi existenţa societăţii politice.
    Este foarte important şi trebuie subliniat că nu numai diferenţa dintre societatea civilă şi cea politică trebuie reliefată ci şi complemntaritatea lor care din cauza unor interese meschine şi nelegitime nu este întotdeauna recunoscută. Una dintre cele două arene este în mod frecvent subestimată în favoarea celeilalte.
    O societate civilă bine organizată şi viguroasă cu iniţiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajută la începerea şi finalizarea tranziţiilor, la rezistenţa faţa de întoarcerea la vechiul regim.
    Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societăţii politice. În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.
    Pentru a se obţine o democraţie reala şi ireversibilă gradul de libertate şi autonomie al societăţii civile şi politice trebuie să fie determinat de domnia legii.
    Un stat de drept “supus legii” a fost una din cele mai mari cuceriri ale liberalismului european şi din Japonia şi este crucial pentru democratizare. Este cea mai importantă modalitate prin care guvernul ales şi administraţia de stat se supun unei reţele de legi, tribunale, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, care controlează tendinţele ilegale ale statului şi totodată îl fixează ferm într-o reţea interconectată de mecanisme ce necesită transparenţă şi responsabilitate. Cu cât mai multe instituţii ale statului funcţionează după principiile statului de drept, cu atât este mai mare calitatea democraţiei şi societatea este mai bună.
    Constituţionalismul şi domnia legii trebuie să distingă ce posturi publice pot fi ocupate prin alegeri, procedurile prin care vor fi aleşi deţinătorii acestor posturi şi definirea şi limitarea puterii acestora, astfel încât membrii societăţii să accepte rezultatele jocului democratic.
    O democraţie în care, există lideri ce se bucura de “legitimitate” aşa zis democratică şi le permite ca în mod discreţionar să ignore principiile statului de drept, nu se încadrează întru-un regim democratic.
    Democraţia este o formă de guvernare în care drepturile cetăţenilor sunt garantate şi protejate. Pentru aceasta, o guvernare democratică trebuie sa-şi exercite funcţiile printr-un monopol al folosirii legitime a forţei pe teritoriul său. Chiar dacă statul nu ar avea alte atribuţii decât acestea, ar trebui să introducă taxe obligatorii pentru a plăti armata, poliţia, judecătorii şi alte servicii de baza, pentru toate acestea este necesara o birocraţie dimensionată obiectiv şi de un randament maxim.
    O birocraţie utilizabilă oferă statului capacitatea administrativă de a îndeplini funcţiile esenţiale ale guvernării: menţinerea ordinii, judecarea disputelor, construirea infrastructurii, facilitarea schimburilor economice, apărarea graniţelor naţionale şi colectarea taxelor necesare finanţării acestor activităţi s.a..
    Referitor la arena numită “societate economică” atrage atenţia doua afirmaţii: în primul rând, niciodată nu a existat şi nu poate exista o democraţie reală care să aibă o economie de comandă; în al doilea rând, niciodată nu a existat o democraţie modernă care să aibă o economie de piaţă pură. Performanţa economică este o parte importantă din provocarea unei guvernări.
    Democraţiile moderne durabile necesită un set de norme, instituţii şi reglementări acceptate şi modelate socio-politic care să medieze între stat şi piaţă. Adam Smith menţionează în acest context trei sarcini importante ale statului; mai întâi datoria de a apăra societatea de orice atac sau invazie, apoi de a apăra, pe cât posibil, pe orice membru al societăţii şi de a împărţi dreptatea, şi în al treilea rând datoria de a înfăptui şi întreţine anumite lucrări publice, care nu pot constitui interes pentru un particular.
    Cel mai important lucru este că, democraţia reclamă contestarea publică liberă a priorităţilor şi politicilor guvernamentale. Dacă o democraţie nu ar produce politici care să genereze bunuri publice sub mandat guvernamental în domeniile educaţiei, sănătăţii şi transporturilor şi nu ar asigura un anumit grad de siguranţă economică pentru cetăţenii săi şi o anumită reducere a marilor inegalităţi economice, democraţia nu ar fi viabilă.
    În concluzie, o democraţie modernă reală şi ireversibilă poate fi înţeleasă ca incluzând cele cinci arene mari menţionate, interconectate, fiecare dintre ele trebuind să aibă propriul principiu fundamental de organizare şi funcţionare.
    Instituţiile democratice, afectează calitatea vieţii membrilor societăţii. Tribunalele, banca centrală, agenţiile şi instituţiile pentru servicii publice şi spitalele publice nu sunt guvernate sau administrate democratic, iar şefii lor nu sunt aleşi de cetăţeni.
    Drept urmare, există probleme specifice funcţionării statului şi în mod particular instituţiilor şi proceselor politice democratice, ceea ce permite să tratăm separat calitatea democraţiei de calitatea societăţii. Calitatea democraţiei poate influenţa pozitiv sau negativ calitatea societăţii, dar cele două noţiuni nu pot fi confundate .
    Deciziile de politici publice luate de guverne şi legiuitori democratici afectează cu siguranţă calitatea vieţii în special pe termen lung dar, nici o democraţie nu poate asigura existenţa bancherilor de încredere, a antreprenorilor cu iniţiativă, a medicilor devotaţi pacienţilor, a profesorilor competenţi, a artiştilor şi oamenilor de ştiinţa creativi sau a poliţiştilor, procurorilor si judecătorilor oneşti. În acest context cu cât democraţii sugerează mai mult că, realizarea politicilor democratice va duce la dobândirea celorlalte bunuri cu atât va fi mai mare eventuala deziluzie.
    De aceea, în aceste condiţii impuse la un moment dat de interesul public şi de stadiul evoluţiei societăţii democratice este necesar, ca anumite funcţii din structura Guvernului cum ar fi, Ministrul Justiţiei, Procurorul General, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Finanţelor Publice şi Şeful Agenţiei de Privatizare, să fie ocupate de persoane care să aibă avizul Forumului Societăţii Civile. Asemenea proceduri au dat rezultate remarcabile, în ceea ce priveşte asanarea morală a societăţii, în ţările UE şi au condus la instituirea mecanismului privind demisia (din iniţiativă proprie) “de onoare” a celor care n-au reuşit să asigure din motive imputabile direct sau indirect parametrii performanţi de guvernare angajaţi iniţial pentru realizarea politicilor publice.
    Privitor la calitatea şi stadiul tranziţiei către o societate democratică trebuie avut în vedere ca, costurile acesteia să fie suportate proporţional de fiecare cetăţean în funcţie de poziţia sa socială şi fără nici o deosebire sau discriminare, iar pe parcursul acestui proces trebuie aplicate în mod riguros mecanismele de redistribuire raţională a “bunăstării statului”. Acest proces nu poate fi manageriat decât cu, concursul tuturor forţelor progresiste şi democratice existente în societate, mai ales în cazul transformărilor postcomuniste, când trebuie reevaluată şi luată o hotărâre cu privire la soarta proprietăţii întregului popor.
    Existenţa însăşi a unei societăţi omeneşti generează prin diversitatea şi multitudinea valorilor membrilor săi atât bunăstare cât şi o varietate de nevoi, dacă nu se pun în practică mecanisme şi proceduri pentru a frâna instinctele animalice care animă fiinţa umană, din păcate pentru bunul mers al omenirii, societatea nu se poate dezvolta în coordonate corespunzătoare de echitate şi moralitate. Istoria a dovedit că, cu cât societatea se dezvoltată mai rapid cu atât mai mult elita ce deţine puterea este mai acaparatoare în defavoarea inclusiv a producătorilor de bunuri şi servicii dar, mai ales a săracilor, îngreunând astfel executarea saltului calitativ necesar în cadrul ciclurilor de reproducţie socio – economică.
    Cetăţenii noilor democraţii îşi construiesc judecăţile de valoare despre sistemul lor politic nu numai pe baza a ceea ce aceste sisteme oferă din punct de vedere economic, ci şi bazându-se pe gradul în care acestea distribuie scopuri politice valorizate cum ar fi libertatea, ordinea, domnia legii, responsabilitatea, reprezentativitatea şi mai presus de toate eficacitatea. Cu alte cuvinte cetăţenii se aşteaptă ca democraţiile lor să guverneze democratic, în conformitate cu legile şi constituţia şi eficient în sensul alegerii şi implementării unor politici care se adresează celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea.
    Printre cele mai frecvente cauze ale alienării, delegitimării şi colapsului democraţiei sunt:
    - abuzarea procedurilor şi normelor democratice de către oficialităţile guvernamentale şi liderii politici înşişi, astfel încât democraţia începe să fie privită ca o simulare;
    - adoptarea violenţei politice de către actorii semnificativi care sunt fie marginalizaţi în procesul democratic, fie nerăbdători cu procedurile acestuia;
    - incapacitatea guvernelor de a decide şi acţiona ca rezultat al fragmentării, polarizării şi impasului politic.
    Uneori, democraţia pare pur şi simplu copleşită de greutatea problemelor nerezolvate sau este distrusă de incompetenţă, corupţie şi încăpăţânarea liderilor politici rataţi. Totuşi, într-un anumit moment din viaţa lor, cele mai multe democraţii se confruntă cu crize ce par copleşitoare şi de nerezolvat.
    O provocare cheie la adresa instituţiilor democratice este anticiparea viciilor şi slăbiciunilor potenţialilor lideri. Dacă se doreşte ca democraţiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituţii publice puternice şi bine proiectate şi ca “oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
    “Omul este prin natura sa o fiinţă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară….” a spus Aristotel.
    Un politician de elită necesar pentru societatea modernă bazată pe cunoaştere trebuie să privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprindă deopotrivă abstractul şi concretul. Trebuie să vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a instituţiilor omeneşti nu trebuie să-i scape cu totul din vedere. El trebuie să fie dezinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe pământ ca un om de ştiinţă.

    • genial, mai nelutule!
      deci de doua avem nevoie:
      -de instituţii publice puternice şi bine proiectate;
      -“oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
      si atingem fericirea.
      mai nelutule, ce te faci cu factorul subiectiv? daca “oamenii NU VOR SA sa rămană oameni pentru oameni”?
      CERTIFICATUL DE DESTEPT, bag sama, nu garanteaza nimic.
      nelutule m-am linistit!
      nu mai vreau sa aflu unde-i pomul in care cresc certificate…

    • Nelu Stiuca

      Reafirmarea democrației în Europa – care rămâne singura cale rezonabilă pentru civilizația continentului – trece acum prin stingerea focarelor de slăbire.

      https://www.cotidianul.ro/crize-ale-democratiei/

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (22).

    Dreptul de proprietate. Partea a VI-a. Ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României şi în relaţiile cu Uniunea Europeană care să permită poporului român să-şi ia înapoi terenurile agricole şi silvice acaparate de străini şi să se asigure că astfel de terenuri nu vor mai putea fi trecute în proprietatea străinilor.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României şi în relaţiile cu Uniunea Europeană care să permită poporului român să-şi ia înapoi terenurile agricole şi silvice acaparate de străini şi să se asigure că astfel de terenuri nu vor mai putea fi trecute în proprietatea străinilor.

    Dreptul de proprietate. Partea a VI-a

    Propunem introducerea a şapte noi alineate, la articolul 44, menite să definească şi să garanteze dreptul de proprietate al poporului român asupra teritoriului său naţional. Cuprinsul acestor şapte alineate este următorul:
    (17) Numai persoanele fizice care au cetăţenie română pot cumpăra şi deţine în proprietate terenuri situate în extravilanul localităţilor.
    (18) Fac excepţie de la prevederile alinatului (17) Statul Român, autorităţile locale române şi cultele religioase, autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, potrivit legii.
    (19) O persoană fizică poate deţine în proprietate privată cel mult 20 de hectare de teren amplasat în extravilan.
    (20) La cumpărarea terenurilor situate în extravilan, au drept de preemţiune, în ordine: coproprietarii; vecinii; alte persoane fizice din aceiaşi localitate; autorităţile locale; Statul Român
    (21) Terenurile cumpărate de Statul Român, situate în extravilan, pot fi vândute numai persoanelor fizice care au cetăţenie română.
    (22) Terenurile agricole pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, cele care au fost neexploatate timp de trei ani consecutivi, precum şi cele care au fost supuse intoxicării chimice sunt expropriate şi trecute în proprietate publică.
    (23) Terenurile silvice pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, precum şi cele defrişate ilegal sunt expropriate şi trecute în proprietate publică.

    Prin revizuirea făcută în anul 2003, guvernanţii României au reuşit să obţină aprobarea poporului român pentru o normă constituţională care a acordat străinilor şi apatrizilor posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.
    În baza acestei prevederi constituţionale, a fost negociat şi semnat tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în care a fost inclusă şi Anexa VII, care a consfinţit dreptul străinilor de a cumpăra terenuri în România, acest tratat fiind, apoi, urmat de adoptarea Legii 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine, publicată în Monitorul Oficial nr. 1008 din 14.11.2005, lege care a detaliat modalităţile prin care străinii pot cumpăra terenuri. Prin aplicarea prevederilor acestei legi, până în prezent, conform cifrelor publicate în presa românească, au fost trecute în proprietatea străinilor aproape cinci milioane de hectare de teren arabil, adică mai mult de jumătate din total.
    Demagogic, în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, a fost inclusă o teză care a prevăzut păstrarea de către România, pentru o perioadă de şapte ani, a restricţiilor impuse străinilor la cumpărarea de terenuri. În realitate, toate restricţiile fuseseră ridicate prin “revizuirile” operate în Constituţia României în anul 2003.
    Pe data de 17 decembrie 2013, cu 13 zile înainte de expirarea celor şapte ani de “restricţii”, inexistente, după un zgomotos tărăboi mediatic, făcut cu scopul manipulării poporului, care, vezi, Doamne, trebuie apărat de “invazia străinilor lacomi” de pământ românesc, încălcând brutal prevederile propriilor regulamente de organizare şi funcţionare, Parlamentul României a adoptat “Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare”, rebotezată, apoi, în „Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinaţie agricola si înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului”.
    Legea în cauză nu are nici o legătura cu dreptul străinilor de a cumpăra terenuri în România. Străinii au căpătat acest drept prin Constituţia adoptată în anul 2003, prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, încheiat de guvernanţi fără consultarea poporului, şi prin punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 312/2005.
    Nu pentru a da străinilor dreptul de a cumpăra terenuri agricole şi forestiere în România a fost adoptată Legea nr. 17/2014 , nu pentru a-i apăra pe români de străinii care vor să le cumpere pământul, ci pentru a crea condiţii prin care terenurile agricole şi forestiere ale României să fie cumpărate, la preţuri de nimic, de către oligarhia financiară, autohtonă şi transnaţională, în egală măsură.
    Scopul real, nedeclarat, dar uşor de sesizat de oricine citeşte cu atenţie textul noii legi, este dublu.
    Pe de o parte, legea creează o birocraţie sufocantă, prin care politicienii-guvernanţi controlează, în totalitate, tranzacţiile cu terenuri agricole şi forestiere.
    Pe de altă parte, legea creează un sistem de drepturi de preemţiune, care, pe fondul sărăciei în care au fost aduse milioanele de mici proprietari de terenuri din România, pune teritoriul naţional al românilor la dispoziţia oligarhiei financiare, „fără deosebire de naţionalitate”, care poate să-l cumpere la preţuri de nimic, aşa cum au cumpărat şi fabricile, uzinele, spaţiile comerciale, de birouri, hotelurile, băncile etc.
    Evident, aşa cum s-a întâmplat şi cu fabricile, uzinele şi băncile, străinii, fiind mai aproape de „butoanele” sistemului financiar, naţional sau transnaţional, vor cumpăra grosul teritoriului naţional, dar, ca şi în cazul fabricilor, uzinelor şi băncilor, vor rămâne suficiente „firimituri”, de terenuri agricole şi forestiere, şi pentru oligarhii autohtoni, pentru „reprezentanţii” poporului român, pentru cozile de topor care au redactat Constituţia din 1991 şi cea din 2003, care au negociat şi semnat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, care au votat Legea 312/2005, ca şi Legea nr 17/2014, pe care o putem numi legea oligarhizării gliei strămoşeşti a românilor.
    Prin punerea în practică a prevederilor Legii 17/2014, în 10 ani, structura proprietăţii asupra terenurilor şi pădurilor României va fi identică cu aceea existentă înainte de domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cu deosebirea că proprietăţile de mii de hectare nu vor mai aparţine vechilor familii de boieri români şi mânăstirilor străine, ci noilor moşieri români, proveniţi din fosta securitate şi din nomenclatura partidului comunist, şi corporaţiilor transnaţionale.
    Iată, textul alineatului (1) al articolului 4 al acestei legi:
    „Art. 4. – (1) Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de forma prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.”
    Practic, legea oligarhizării gliei pune teritoriul naţional la dispoziţia ARENDAŞILOR, iar, în România, cu mici excepţii, arendaşii sunt oligarhi, autohtoni, care s-au îmbogăţit prin “privatizări” şi prin devalizarea băncilor româneşti, şi străini, care au cumpărat, deja, mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a ţării.
    Poporul român trebuie să oprească, imediat, atât procesul de înstrăinare a teritoriului naţional cât şi procesul de oligarhizare a proprietăţii asupra acestui teritoriu.
    Pentru aceasta este nevoie ca statul român să negocieze cu Uniunea Europeană fie revizuirea articolului 63 din TFUE fie obţinerea unei derogări la aplicarea prevederilor acestui articol, astfel încât să poată opri atât vânzarea de terenuri către străini cât şi oligarhizarea proprietăţii asupra terenurilor.
    Dacă aceste negocieri vor eşua, nu ne rămâne decât să ne retragem din Uniunea Europeană, să ne recăpătăm suveranitatea naţională, inclusiv dreptul de a adopta o Constituţie care să împiedice atât înstrăinarea avuţiei naţionale, fie ea creată de noi, sau lăsată nouă de strămoşi şi de Dumnezeu, cât şi oligarhizarea proprietăţii asupra acestei avuţii, în general, inclusiv a proprietăţii asupra terenurilor agricole şi forestiere.
    În acest sens, propunem ca în noua Constituţie a României să includem prevederea ca numai persoanele fizice care au cetăţenie română să poată cumpăra şi deţine în proprietate terenuri situate în extravilan. De la această restricţie vor face excepţie Statul Român, autorităţile locale şi cultele religioase autorizate să funcţioneze în România.
    Ne aflăm în faţa unei decizii fundamentale referitoare la viitorul agriculturii româneşti, al satului românesc, al civilizaţiei româneşti.
    Dorim o agricultură democratică, sau una oligarhică.
    Este aceaişi decizie cu care ne-am confruntat şi în 1990, când am avut de ales între economia democratică şi economia oligarhică.
    Ne-a fost impusă economia oligarhică, aceea care ne-a adus în situaţia actuală, de colonie, de ţară aflată în proprietatea străinilor, un popor sărac şi umilit.
    Dorim o agricultură bazată pe marea proprietate privată moşierească, oligarhică, străină, pe marile exploataţii de creştere a plantelor şi animalelor, care, aşa cum o demonstrează situaţia din vestul Europei, a dus şi duce nu numai la distrugerea fermelor ţărăneşti, a ţăranilor şi a satelor, dar şi la otrăvirea pământului şi a alimentelor, sau dorim o agricultură bazată pe mica proprietate privată asupra pământului şi a inventarului agricol, pe ferma familială, care să asigure nu numai bunăstarea şi supravieţuirea ţăranului, dezvoltarea şi înflorirea satului românesc, dar şi sănătatea pământului şi a alimentaţiei tuturor românilor?
    Eu propun să optăm pentru a doua variantă, pentru agricultura democratică.
    Odată cu intrarea în vigoare a Constituţiei Cetăţenilor nu vor mai putea cumpăra terenuri agricole şi silvice nici persoanele fizice străine nici persoanele juridice, române sau străine, cu excepţia Statului Român, a autorităţile locale române şi a cultelor religioase autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.
    Persoanele fizice care nu au cetăţenie română, ca şi toate persoanele jurice altele decât cele exceptate, vor trebui ca, în termenul stabilit prin lege, să doneze sau să vândă terenurile deţinute în proprietate privată către persoane fizice care au cetăţenie română, sau către Statul Român, autorităţile locale române sau cultele religioase autorizate să funcţioneze în România.
    Acelaş lucru va trebui să-l facă şi persoanele fizice care au cetăţenie română şi deţin în proprietate mai mult de 2o de hectare de teren situate în extravilan, cu suprafeţele care depăşesc limita prevăzută de Constituţie.
    Teritoriul naţional nu trebuie să fie obiect de speculă şi de îmbogăţire pentru rechinii imobiliari, fie ei autohtoni, ori străini.
    Pământul românesc trebuie să intre şi să rămână în proprietatea publică, a întregului popor român, sau în proprietatea privată a românilor care îl muncesc.
    Este un imperativ de respectarea căruia depinde existenţa noastră naţională.
    Douăzeci de hectare de teren sunt mai mult decât suficiente pentru asigurarea unui trai decent pentru românul care vrea să-şi asigure existenţa prin agricultură, prin creşterea plantelor şi animalelor.
    Comasarea terenurilor agricole, cerută de tehnologiile actuale de efectuare a lucrărilor agricole, se poate face şi prin asociere, nu numai prin oligarhizarea proprietăţii asupra pământului.
    La propunerea domnului profesor Florian Colceag, am completat articolul 44, referitor la dreptul de proprietate cu alineatul (22), care prevede confiscarea terenurilor agricole pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, a celor care nu au fost exploatate timp de trei ani consecutivi, ca şi a celor care au fost supuse intoxicării chimice, precum şi alineatul (23), care prevede confiscarea terenurilor silvice pentru care nu s-au plătit impozite timp de trei ani consecutivi, ca şi cele defrişate ilegal.
    În Avizul său nr 609/16.01.2016, Consiliul Legislativ ne atrage atenţia asupra faptului că cele două alineate vin în contradicţie cu alineatul (3) ale acestui articol, care prevede că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică”.
    Contradicţia este numai aparentă.
    Exercitarea drepturilor constituţionale, inclusiv a dreptului de proprietate, este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor constituţionale. Constituţia conferă drepturi, dar impune şi obligaţii, îndatoriri, inclusiv obligaţia de a plăti impozite.
    Apoi, dincolo şi deasupra dreptului de proprietate al individului asupra unui teren agricol sau silvic, există dreptul poporului român asupra întregului teritoriu naţional. Şi nu numai al actualei generaţii de români, care a primit acest teritoriu de la generaţiile precedente, ci şi dreptul generaţiilor viitoare de a vieţui pe acelaşi teritoriu naţional. Împiedicarea intoxicări chimice a terenurilor agricole şi a defrişării ilegale a pădurilor este o cauză de utilitate publică de grad zero pentru poporul român.
    Numai el, poporul român este în drept să hotărască în ce condiţii se exercită dreptul de proprietate pe teritoriul statului său, care cauză este sau nu de utilitate publică.
    Noi propunem un proiect de Lege Fundamentală, poporul român este cel care va hotărî dacă aprobă sau nu propunerea noastră.

    Constantin COJOCARU
    28 iunie 2018

  • Nelu Stiuca

    POLITICA Romaniei postdecembriste, reprezentata de impostori semidocti sau oportunisti precum si lipsa de CIVISM a poporului roman, a facilitat adincirea, fara margini a crizelor de COMPETENTA si MORALITATE instalate in procesul complex de administrare a destinelor natiunii, cu consecinte deosebit de grave in toate domeniile vietii.
    ERORILE si ABUZURILE comise de toate administratiile si guvernele postdecembriste isi pun amprenta in mod dezastruos asupra evolutiei poporului roman care de 28 de ani se afla intr-un proces continuu de prabusire abisala.
    In anul 2018, in Romania, economia, partidele politice şi presa sunt controlate de MAFIOTI cu interese economice puternice. Situaţia existenta, (declinul national), se poate schimba doar printr-o “MIŞCARE DE REFORMARE POLITICĂ”. (Theodore Roosevelt rămâne memorabil în istoria mondiala pentru ca a reformat S.U.A. luptand cu succes împotriva oligarhilor si impostorilor din societatea politica a vremii). Numai consolidand instituţiile statului de drept si limitând puterea economică si politica a oligarhilor si impostorilor este posibilă schimbarea istoriei neamului in interesul progresului general. Doar, DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face posibila, garantarea diferenţei de opinie şi va asigura “capacitate adevărului de a combate greşeala si minciuna” precum si eliminarea riscului de activare a oricarui tip de dictatura.
    Printre ELEMENTELE ESENTIALE pe care “românii progresisti” trebuie să le promoveze, ca factori de reusita, pentru asigurarea conditiilor firesti impuse de teza fundamentala a succesului social si anume “capacitatea adevărului de a combate greşeala si minciuna” in vederea asigurarii la nivel national a unei schimbari pozitive garantate, se pot evidentia:
    1. - Statuarea unui “sistem judiciar fidel statului de drept, care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie si sa sanctioneze fara echivoc delictele politice”;
    2. - Normalizarea “vietii religioase prin purificare si recurgere la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman”.
    3. - Infiintarea de “partide politice democratice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi, majoritari si consolidarii clasei de mijloc”;
    4. - Asigurarea “unei pieţe libere, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale care sa impuna un sistem fiscal etic progresist”.
    5. - Promovarea unei prese “independente nu doar fata de stat, ci şi fata de interesele economice a celor care folosesc presa pentru a manipula discursul si opiniile publice”.
    Fără realizarea si pretuirea valorilor sociale si umane fundamentale nici o schimbare de durată, in viata publica din Romania, nu este posibilă pentru exercitarea drepturilor si libertatilor oferite de Dumnezeu romanilor ca fiinta colectiva. Drept urmare nu se va putea implementa nici CONSTITUTIA CETATENILOR .

    • esti un demiurg, nelutule! tu spui 1, 2, 3, 4 SA FIE! si se face.
      vezi ce folositoar ti-e Certificarul de Destept!?

      • dar esti un egoist! nu ne spui si noua unde-i pomul cu certificate…

  • Constantin Cojocaru

    NEVOIA DE SUVERANITATE

    Iată de ce este atât de important să continuăm lupta de eliberare naţională, pentru organizarea unei Adunări Constituante prin care să adoptăm Constituţia Cetăţenilor, să instituim democraţia directă, să redăm poporului român suveranitatea, puterea de a adopta legi, prin referendum, în orice domeniu, inclusiv legi prin care să completeze, să modifice, sau să anuleze legile adoptate de “reprezentanţi”.

    https://www.activenews.ro/stiri-politic/Legea-care-pedepseste-antisemitismul-cu-inchisoarea-a-fost-adoptata-in-timp-record-si-unanimitate-de-Camera-Deputatilor.-Doar-un-singur-parlamentar-s-a-abtinut-15142

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (21).

    Dreptul de proprietate. Partea V-a. Ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României care să garanteze că tot capitalul creat de cetăţenii ţării va intra şi va rămâne în proprietatea lor privată şi publică, împreună cu toate veniturile create de acest capital.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt ce prevederi trebuie incluse în Constituţia României care să garanteze că tot capitalul creat de cetăţenii ţării va intra şi va rămâne în proprietatea lor privată şi publică, împreună cu toate veniturile create de acest capital.

    Dreptul de proprietate. Partea V-a.

    10. Am adăugat trei noi alineate la articolul 44, menite să definească şi să garanteze dreptul de proprietate al românilor asupra capitalului creat de ei, cu următorul cuprins:
    (14) Numai presoanele fizice care au cetăţenie română pot cumpăra şi deţine în proprietate valori mobiliare emise de persoane fizice şi juridice române.
    (15) Statul Român face excepţie de la prevederile alinatului (14)
    (16) Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale este şi rămâne în întregime abrogată, ca şi toate actele normative adoptate în aplicarea ei. Statul român este obligat să recupereze întregul capital trecut din proprietate publică în proprietate privată prin aplicarea prevederilor acestei legi.“
    Aparent, norma propusă de noi la alineatul (14) intră în contradicţie cu alineatul (1) al articolului 63 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (TFUE), care are următorul text:
    “(1) În temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricţii privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe“.
    La prima vedere, prevederea din TFUE pare cât se poate de firească. Ce este rău în faptul că statele membre au căzut de acord să nu restricţioneze în nici un fel libertatea celor care au bani de a-şi folosi aceşti bani ca să creeze capital, să construiască fabrici, uzine, bănci etc., în oricare stat membru al Uniunii? Ar fi bine şi pentru investitor, care s-ar alege cu profiturile de pe urma investiţiei, şi pentru ţara în care s-ar construi noile capacităţi de producţie şi locurile de muncă.
    La o privire mai atentă, lucrurile nu mai sunt atât de fireşti şi de dorit.
    În primul rând, banii cu care investitorul american, de exemplu, vrea să construiască o fabrică în România au fost creaţi în America, sau Franţa, sau în Germania, este adevărat, cu capitalul investitorului “îndrăgostit” de România, dar cu forţa de muncă americană, franceză, germană, care nu este foarte fericită să constate că banii la crearea cărora a contribuit şi ea, în loc să fie folosiţi pentru a crea noi capacităţi de producţie şi locuri de muncă în America, în Franţa, în Germania, sunt duşi în altă ţară, pentru a crea acolo noi capacităţi de producţie şi locuri de muncă.
    Actualul Preşedinte al Statelor Unite tocmai a înţeles cum vine treaba cu această “liberă circulaţie” a capitalurilor, pe care a numit-o “fals globalism” şi a început să adopte măsuri restrictive împotriva ei.
    Lucrurile nu se opresc aici.
    Birocraţii care au ticluit articolul 63 din TFUE, de fapt, mafia financiară transnaţională din spatele lor, nu înţeleg prin libera circulaţie a capitalurilor ceea ce ne spun nouă, adică libertatea investitorilor de a crea capital nou în statele membre ale UE, ci libertatea transnaţionalilor de a acapara capitalurile create de alţii, prin “cumpărarea” acestor capitaluri la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea reală a capitalurilor în cauză.
    Membrii mafiei financiare transnaţionale nu bagă mâna în buzunar şi nici nu sparg bănci. Ei înşeală. Ei şi-au creat un sistem financiar diabolic, în care se pot înfiinţa bănci private care crează bani din nimic, în baza principiului aşa-numitelor rezerve fracţionare.
    Banii fictivi sunt împrumutaţi membrilor mafiei, cu care aceştia înfiinţează aşa-zise fonduri de investiţii, care nu au nici o trabă cu investiţiile, deoarece nu crează noi capacităţi de producţie, ci sunt, de fapt, fonduri speculative, scheme ponzi, prin care sunt jefuiţi cetăţenii planetei de micile lor economii, laolaltă, aceste mici economii înseamnând, însă, mii de miliarde.
    Banii fictivi împreună cu profiturile obţinute cu ajutorul lor sunt folosiţi, mai departe, pentru finanţarea şi coruperea guvernelor, pentru finanţarea loviturilor de stat şi a războaielor, pentru declanşarea crizelor financiare, pentru împingerea în faliment a capitalurilor popoarelor şi scăderea valorii acestor capitaluri, pentru a putea fi, apoi, „cumpărate”, cu preţuri de nimic, de către membrii mafiei.
    Mafia financiară transnaţională este aceea care a pus la cale şi executat, prin serviciile secrete, loviturile de stat din fostele ţări comuniste din Europa de Est, a pus la conducerea celor mai multe din aceste state cozi de topor, cu ajutorul cărora a preluat controlul aspra sistemului financir, inclusiv asupra băncilor centrale, care au fost puse să arunce în circulaţie cantităţi uriaşe de bani fictivi, au generat hiperinflaţie, au împins în faliment capitalurile acumulate de popoarele acestor state, scăzându-le dramatic valoarea „de piaţă”, astfel încât să poată fi „privatizate”, deci, cumpărate la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea lor reală.
    În România, de exemplu, corporaţiile transnaţionale au cumpărat de la statul român un capital cu o valoare de peste 400 miliarde de euro pentru care au plătit suma de 7 miliarde de euro, conform datelor publicate de către Banca Naţională a României. Au mai investit alte 7 miliarde de euro, au mai cheltuit câteva milioane pentru mituirea guvernanţilor vânzători de ţară, au demolat şi vândut la fiare vechi fabrici şi uzine în valoare de peste 300 miliarde de euro, rămânând proprietarii unui capital de peste 100 de miliarde de euro, prin care scot din ţară mai mult de o treime din PIB-ul creat de români, în fiecare an, în timp ce salariile românilor sunt de 10 ori mai mici decât ar putea să fie, tinând seama de capitalurile, de resursele naturale şi de forţa de muncă pe care România le avea la sfârşitul anului 1989.
    Acestea sunt, pe scurt, pentru România, rezultatele aplicării prevederilor tratatului UE referitoare la „libera circulaţie” a capitalurilor.
    Articolul 63 din TFUE trebuie revizuit, modificat, astfel încât să împiedice mafia financiară transnaţională să mai acapareze capitalurile create de popoarele statelor membre ale UE. Această modificare s-ar putea face prin adăugarea unei a doua teze le alineatul (1) al articolului 63, cu următorul text „Sunt exceptate restricţiile referitoare la cumpărarea de terenuri şi de valori mobiliare emise de persoanele fizice şi juridice ale statelor membre.”
    Dacă nu vom obţine o astfel de modificare a articolului 63 din TFUE şi nici o drogare care să permită statului român să interzică străinilor dreptul de a cumpăra valorile mobiliare emise de persoanele fizice şi juridice române, nu ne rămâne altă soluţie decât să ne retragem din Uniunea Europeană.
    Refuzul de a ni se acorda această derogare sau de a se accepta modificarea propusă de noi a articolului 63 din TFUE va fi o dovadă clară că obiectivul REAL urmărit de „părinţii” tratatelor constitutive ale UE prin acest articol nu este „libera circulaţie a capitalurilor” ci acapararea de către mafia financiară transnaţională a capitalurilor create de popoarele Europei.
    Propunerea noastră nu aduce nici o atingere liberei circulaţii a capitalurilor, libertăţii cetăţenilor Uniunii Europene de a-şi investi banii oriunde vor ei, înţelegând prin investiţie ceea ce înţeleg toţi economiştii şi statisticienii profesionişti ai planetei, adică cheltuirea unei sume de bani pentru crearea de noi capacităţi de producţie, pentru crearea de capital real nou.
    Cumpărarea de capital financiar, de valori mobiliare, nu este investiţie, nu crează noi capacităţi de producţie, nu crează nou capital real, nu face să circule capitalul de la o ţară la alta. Cumpărarea de capital financiar nu face decât să schimbe proprietarul capitalului real.
    Noţiunea de “investiţie financiară”, creaţie a mafiei, este o mare înşelătorie, în spatele căreia se ascunde maşinăria de manipulare a preţurilor valorilor mobiliare, prin care milioane de oameni sunt deposedaţi de drepturile lor de proprietate asupra capitalurilor create de ei.
    Prin alineatul (14) la articolul 44, noi propunem ca numai persoanele fizice care au cetăţenia română, deci numai cetăţenii români, să aibă dreptul de a cumpăra şi deţine în proprietate privată valori mobiliare emise de persoanele fizice şi juridice române.
    La formularea acestei propuneri, am avut în vedere următoarele:
    a) Capitalul financiar, respectiv, valorile mobiliare – acţiuni, obligaţiuni etc – exprimă drepturi de proprietate asupra capitalului real utilizat în economie – terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente etc.
    b) Drepturile de proprietate asupra capitalului se exercită fie direct, asupra capitalului real, când tractorul, sau autobuzul, de exemplu, se află în proprietatea unei persoane fizice, fie indirect, prin capitalul financiar, când acelaşi tractor, sau autobuz, se află în patrimoniul societăţii comerciale care a emis acţiunile intrate în proprietatea celor care au adus ca aport banii cu care s-a cumpărat capitalul real al societăţii, în care intră şi tractorul şi autobuzul din exemplul nostru.
    c) Capitalul real utilizat, la un moment dat într-o economie naţională, se compune din capital naţional, creat prin investiţii realizate din economisirea unei părţi din venitul naţional al ţării respective şi din capital străin, creat prin investiţii realizate din economisirea unei părţi din venitul naţional al altor ţări.
    d) Venitul naţional al unei ţări este creat numai de cetăţenii ţării. Nu şi de străini. În consecinţă numai ei, cetăţenii ţări, pot avea drepturi de proprietate asupra capitalului naţional, creat din veniturile lor, indiferent că acestea îmbracă forma economiilor din salarii, din profituri, sau din veniturile bugetului public şi indiferent că aceste drepturi de proprietate se exercită direct asupra capitalului real, sau indirect, asupra capitalului financiar.
    e) Venitul naţional al unei ţări este creat prin colaborarea dintre munca cetăţenilor ţării şi capitalul naţional aflat în proprietatea aceloraşi cetăţeni. Numai ei, cetăţenii, în calitatea lor de persoane fizice, participă la crearea de venituri şi, prin economisirea şi investirea veniturilor, la crearea capitalului. În consecinţă, numai ei, cetăţenii, ca persoane fizice, pot fi proprietari ai capitalului creat de ei, real, sau financiar.
    Societăţile comerciale sunt persoane juridice create de grupuri de persoane fizice care îşi asociază capitalurile pentru a realiza venituri prin producţia de bunuri şi/sau servicii a căror vânzare să aducă profituri, care să fie împărţite între asociaţi, proporţional cu capitalul adus în asociere.
    Societatea comercială exercită drepturile de proprietate asupra capitalului aflat în patrimoniul său în numele şi în interesul asociaţilor săi, adevăraţii proprietari ai acestui capital.
    Cum raţiunea de a fi a societăţii comerciale este aceea de a realiza venituri prin producţia şi vânzarea de bunuri şi/sau servicii, ea nu ar trebui să aibă în proprietate capital financiar, adică valori mobiliare emise de alte persoane juridice, sau de persoane fizice.
    Toate celelalte persoane juridice, create, legal, prin asocierea persoanelor fizice, indiferent de scopurile şi mijloacele pe care le folosesc pentru a-şi realiza scopurile, nu crează venituri şi capitaluri şi nu pot avea capital financiar în proprietate.
    f) Ţinând seama de rolul pe care va trebui să-l aibă în restabilirea drepturilor de proprietate ale românilor asupra capitalului naţional, în democratizarea şi românizarea acestui capital, este necesar ca, pentru o perioadă de timp, statul român să aibă dreptul, înscris în Constituţie, de a crea, dar şi de a cumpăra şi vinde capital financiar.
    Statul român trebuie să aibă dreptul să folosească o parte din venitul naţional pentru crearea regiilor autonome care să exploateze resursele naturale ale ţării, precum şi activităţile economice cu caracter strategic.
    Statul român trebuie să aibă dreptul să folosească o parte din venitul naţional pentru crearea de societăţi comerciale ale căror acţiuni să poată fi vândute, apoi, cetăţenilor ţării, prin mecanismul prevăzut în proiectul de lege privind construcţia economiei democratice.
    Statul român trebuie să aibă dreptul să răscumpere capitalul vândut de statul român prin aşa-zisa privatizare şi să-l transfere, apoi, în proprietatea cetăţenilor ţării.

    Noul alineat (16) al articolului 44, propune abrogarea Legii 15/1990 şi obligarea statului român să recupereze capitalul pe care l-a furat de la poporul român prin această lege şi l-a vândut, apoi, prin aşa-zisa privatizare.
    Prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990, ale legilor privatizărilor şi retrocedărilor şi ale tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în România, a fost creată o economie oligarhică, în care străinii, corporaţiile transnaţionale, au ajuns să deţină în proprietate mai mult de jumătate din capitalul utilizat în economia naţionala şi să-şi însuşească mai mult de jumătate din avuţia creată de români, care rămân cu salarii şi pensii de mizerie, fără posibilitatea de a face economii, de a investi, a crea noi capacităţi de producţie şi locuri de muncă, condamnaţi la sărăcie şi umilinţă, forţaţi să-şi părăsească ţara, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit.
    Prin Legea 15/1990, capitalul acumulat de poporul român în timpul regimului comunist a fost trecut din proprietatea publică, a întregului popor, în proprietatea privată a statului român, de unde a fost, apoi, vândut, prin aşa-zisa privatizare.
    Acest capital – uzine, fabrici, spaţii comerciale şi de birouri, hoteluri, bănci etc – în valoare de peste 500 miliarde de euro actuali, a fost creat din banii cetăţenilor României, din veniturile cărora statul comunist a preluat o bună parte, circa o treime, pe care a investit-o pentru crearea capitalului în cauză, aflat, conform Constituţiei în vigoare la data adoptării Legii 15/1990, în proprietate publică, a întregului popor.
    Normal şi firesc, în 1990, acest capital trebuia trecut, gratuit, în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României, aşa cum, de fapt, am propus, atunci, în 1990, prin proiectul de lege cunoscut sub denumirea de Varianta Cojocaru. Guvernaţii de atunci ai României au respins proiectul de lege propus de mine şi au adoptat şi pus în aplicare Legea 15/1990.
    Cea mai mare parte a capitalului furat de statul român de la cetaţenii săi, prin Legea 15/1990, a fost distrusă, mii de fabrici şi uzine fiind demolate şi vândute, ca fier vechi, vânzare din care s-au realizat, însă, profituri uriaşe, din care o parte au fost transferate în afara ţării şi o altă parte au fost transformate în capital nou, intrat în proprietatea privată a oligarhiei financiare transnaţionale şi a slugilor puse de ea la conducerea statului român.
    În prezent, anul 2018, aproape 90% din capitalul utilizat în economia românească este controlat de străini, de corporaţii transnaţionale. Aceasta în ciuda faptului că, în ultimii 28 de ani, investiţiile din capital străin nu reprezintă decât 1% din totalul celor circa 500 miliarde de euro investiţii realizate în ţară în această perioadă.
    În perioada 1990-2017, prin exploatarea capitalului rămas în funcţiune şi a celui creat din profiturile realizate din această exploatare, noii proprietari ai capitalului românesc, cea mai mare parte, străini, au obţinut profituri uriaşe, de peste 2.000 de miliarde de euro actuali, cele mai multe fiind transferate în afara ţării, nedeclarate şi neimpozitate, prin foarfeca preţurilor la importuri şi exporturi.
    În exercitarea suveranităţii sale, poporul român are dreptul şi stă în puterea lui să abroge Legea 15/1990, ca fiind neconstituţională şi nelegitimă, şi să oblige statul său să recupereze capitalul pe care şi l-a însuşit prin această lege şi să-l dea înapoi celor de la care l-a luat, adică cetăţenilor României.
    Recuperarea a ceea ce a mai rămas din capitalul furat de stat prin Legea 15/1990 şi “privatizat”, apoi, se va putea realiza prin confiscare, în toate cazurile în care se va putea dovedi că “privatizarea” s-a făcut prin încălcarea legii, sau prin răscumpărare, în toate celelalte cazuri.
    Să reţinem că din “privatizare”, adică din “vânzarea” capitalului românesc, în valoare de peste 500 miliarde de euro, statul român a încasat suma de 7 miliarde de euro, aşa cum ne spune Banca Naţională a României. Să mai reţinem că aceste 7 miliarde de euro nu reprezintă decât 6% din valoarea profiturilor realizate în România în anul trecut, 2017.
    Cea mai mare parte a capitalului existent astăzi în economia românească nu a existat în momentul adoptării Legii 15/1990. Mai sunt în funcţiune terenurile şi o mică parte din construcţiile existente în anul 1989. Partea cea mai valoroasă a capitalului – maşini, utilaje, echipamente etc – nu mai există.
    Capitalul creat în ultimii 28 de ani provine din economiile cetăţenilor ţării, din salarii şi profituri, din fondurile de amortizare şi din profiturile realizate cu capitalul care a făcut obiectul Legii 15/1990, dar care, între timp, a fost distrus.
    Mulţi cetăţeni au beneficiat de salarii şi pensii mari, multe nemeritate, dar legale, din care au putut face economii şi crea capitaluri noi. Mulţi cetăţeni au pus pe picioare “afaceri” cu statul prin care au câştigat profituri mari, din care au putut face economii şi crea capitaluri noi. Unii dintre ei vor putea fi judecaţi pentru incălcarea legii, cei mai mulţi nu.
    Toţi cei care au devenit proprietari de capital în ultimii 28 de ani, indiferent că acest capital a provenit din capitalul care a făcut obiectul Legii 15/1990 sau a fost creat după anul 1989, au profitat de costul foarte scăzut al forţei de muncă, impus de economia oligarhică creată prin „privatizare”, şi au încasat venituri din capital uriaşe, pe care le-au folosit ca să-şi sporească necontenit valoarea capitalului.
    În 28 de ani, în România, s-au acumulat capitaluri în proprietate privată mai mari decât s-au acumulat în ţări civilizate în 280 de ani.
    Toate aceste mari capitaluri provin, însă, din venituri create de poporul român înainte şi după 1989.
    Poporul român este îndreptăţit să fie despăgubit nu numai de capitalul care a făcut obiectul Legii 15/1990, distrus sau, încă, existent, ci şi de veniturile de care a fost deposedat după 1989.
    Această despăgubire poate fi realizată prin impozitarea progresivă a marilor capitaluri acumulate după 1989 şi folosirea banilor colectaţi prin acest impozit pentru împroprietărirea cu capital a tuturor românilor.
    Impozitarea progresivă a marilor capitaluri ar asigura nu numai banii necesari despăgubirii românilor pentru capitalul şi veniturile de care au fost deposedaţi, dar ar reprezenta şi o piedică permanentă împotriva oligarhizării, a concentrării capitalului în proprietatea privată a unui număr mic de oameni, cu toate conecinţele care decurg din această oligarhizare în plan economic, politic, social, moral şi naţional, ca şi o sursă permanentă de bani pentru crearea de capital nou, de locuri de muncă, cu toate consecinţele ce decurg de aici în plan economic, politic, social, moral şi naţional.

    Constantin COJOCARU
    20 iunie 2018

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL NELU STIUCA ,

    INTR-UN CUVINT, TOT CEIA CE ATI SUBLINIAT IN EXPUNEREA DE MAI JOS, ,,BINE” SI ,,RAU” APARTINE FARA TAGADA, ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, CE-A CARE SE GASESTE INFIRIPATA LA NOI IN TARA SI DATEAZA DE 28 DE ANI… SI CARE ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, A PUTUT REALIZA CA UN ROMIN DIN 2 SA FIE SARAC, CA SI TARA VINDUTA APROAPE IN TOTALITATE, PE LUCRU DE NIMIC LA STRAINI….

    INTRUCIT, MAMALIGA ESTE FOARTE APROAPE, DE-A FACE EXPLOZIE… EU AM PROPUS SI INCA MAI PROPUN, DE-A SE TRECE IMEDIAT, LA ,,DEMOCRATIA PARTICIPATIVA”, IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT DESTINELE SALE, PRECUM IN APROPIATA ELVETIE…..

    DACA DORITI SA CURGA SINGE, PRECUM IN 1989, TINETI-O TOT ASA SI VETI VEDEA SURPRIZA, CIT DE CURIND ….

    STIMA .

  • Nelu Stiuca

    In Romania democratia este mimata:
    Anumite teze referitoare la democratie specifica ca, separarea puterilor in stat este un principiu fundamental al statului de drept si presupune o distribuire a puterii sale catre instante diferite, independente, inzestrate cu atribute si prerogative de executie si de conducere supreme in stat. Scopul separarii puterilor in stat este acela de a impiedica acumularea, detinerea sau exercitarea abuziva ori absoluta a puterii.
    Divizarea puterii poate garanta adoptarea si aplicarea corecta a legilor precum si respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Aceasta divizare este caracterizata prin existenta a trei puteri si anume: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca (rezervata) a statului. .
    Puterea legislativa este exercitata de catre Parlament, institutie care reprezinta principiul suveranitatii poporului, este organul reprezentativ, suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. .
    Atributiile cele mai importante sunt: adoptarea legilor obligatorii pentru toti cetatenii, organizarea armatei si apararii nationale, organizarea administrativ teritoriala a tarii, organizarea invatamantului si adoptarea bugetului.
    Puterea executiva este realizata de Guvern, care trebuie sa urmareasca aplicarea intocmai a legilor si sa asigure pe baza STRATEGIILOR elaborate pe termen scurt, mediu si lung realizarea politicii interne si externe a tarii precum si conducerea generala, teritoriala si locala a administratiei publice.
    Puterea judecatoresca (rezervata a statului) este realizata de Instantele Judecatorestie si autoritatile care respectand principiile obiectivitatii, oportunitatii si moralitatii vegheaza la respectarea legilor. .
    Separarea celor trei puteri, Parlament, Guvern, Putere Judecatoreasca, desi au organizare proprie, functii si atributii specifice, nu inseamna izolarea totala a acestora, ci interdependenta si controlul reciproc. Potrivit acestui principiu nici una deintre cele trei puteri nu trebuie sa prevaleze asupra celeilalte, nu se subordoneaza una alteia si nu isi asuma prerogative specifice celorlalte. Intre ele nu exista vreo ierarhie. .
    Constitutia consemneaza acest principiu, pentru a impiedica pe cei ce ar dori concentrarea puterii in mainile unui grup cat mai restrans sau unui singur om, ceea ce ar duce la instaurarea unui regim politic totalitar. .
    Cand puterea autoritatilor isi pastreaza limitele legitime normale, drepturile celor care sunt condusi sunt mult mai respectate deoarece detinatorul ei suprem este poporul.
    Doar Statul de drept garantează libertatea individului şi protecţia minorităţilor, îndeplinind astfel regulile democraţiei. Prin STATUL DE DREPT se certifică faptul că democraţia se sprijină pe convingerile comune şi pe acordul intern al tuturor cetăţenilor în ceea ce priveşte respectarea şi prezervarea drepturilor omului. Numai aşa poate supravieţui democratia si normalitatea sociala divina pe termen lung.
    In Ro, dupa 1989, DEMOCRATIA este mimata, deoarece nu se poate vorbi de o separatie a puterilor in stat, ci numai de amestecul dintre ele, de ingerinte si influiente reciproce de tip imoral, neortodox sau MAFIOT. COABITAREA impusa este o acceptare HAIDUCEASCA balcanica si nicidecum o aplicatie constitutionala sau morala.
    Premierii si ministri isi pastreaza de 28 de ani functiile de conducere detinute in partidele din care provin, in loc sa se autosuspende, activeaza si ca parlamentari exercitand in acelasi timp atributii legislative cat si executive contrar principiului separatiei puterilor in stat incasand unii dintre ei cumulat pensii nesimtite, salarii de la Guvern si de la Parlament. Politruci ca acestia cum sa se mai gandeasca la saraci ori sa mai conceapa si sa implementeze PROIECTE de TARA progresiste ori STRATEGII de DEZVOLTARE generala si SECTORIALE sau de combaterea a CORUPTIEI ori a imoralitatii in cadrul procesului de guvernare a tarii?????
    Parlamentarii si Guvernantii activeaza si exercita functii in Sistemul Judiciar ( fie ca avocati, experti, membrii ai unor comisii ori asociatii juridice, etc) sau in organisme de DECIZIE nerespectand principiul separatiei puterilor.
    Parlamentarii si falsii revolutionari sustinuti de baronii locali isi atribuie fara nici o rusinare in mod abuziv si discretionar drepturi si facilitati imorale (anormale) ignorand orice nuanta a demnitatii umane, in timp ce profesorii, medicii, inginerii, artistii, functionarii, etc traiesc din miciunile si glumele proaste spuse (promise) de guvernanti. Numarul emigrantilor supravietuitorilor si cersetorilor romani in tarile U.E si respectiv in localitatile din Ro a crescut exagerat. Administratia statului Ro nu are nici o strategie privind ingrijirea in sistem organizat a handicapatilor, nejutoratilor, bolnavilor cronici, oamenilor strazii etc……..In Ro cheltuielile, tarifele si preturile sunt aliniate la nivelul tarilor europene iar salariile si veniturile a 85% din populatia Ro sunt comparabile cu lumea a treia din Asia sau Africa.
    Parlamentul si Presedintia exercita ingerinte in functionarea puterii judiciare si executive prin numirea Avocatului poporului, a unor membri in CCR, la Curtea de Conturi, in CSM sau la ANI, etc. ceea ce permite promovarea unor jocuri de interese nelegitime.
    Alesii pentru functii publice (exculs cea de presedinte a Ro) au mandate fara numar, perioade nelimitate, situatie ne mai intalnita in tarile civilizate, ceea ce ofera posibilitatea creerii unui sistem social plurii dictatorial.
    Nerespectarea principiilor independentei, competentei si moralitatii precum si neprevenirea conflictelor de interese sau a unor incompatibilitati cu ocazia ocuparii unor functii in stat de catre demnitari sau functionari a condus la situatia in care la nivelul national al structurilor centrale si teritoriale ale administratiei se regasesc doar clanuri ce au la baza grade de rudenie, relatii de prietenie si interese nelegitime ce au ca scop devorarea economiei nationale si fraudarea fondurilor bugetare.
    Fosta nomenclatura comunisto – securista (in majoritatea ei) si cea formata in postcomunism (falsi revolutionari si politicieni impostori sau ticalosi), intr-un mariaj deplin, au reusit sa-si transforme puterea politica in capital financiar si active economice, si sa detina astfel controlul sau influienta asupra oricarui tip de decizie publica cu riscul pierderii SUVERANITATII si FALIMENTARII Romaniei deoarece saracia “populimii” romane sub toate aspectele este in crestere alarmanta.
    Acesti MUTANTI ,curiozitati biologice balcanice (DEGENERATI ce dovedesc URA si LACOMIE fara limite) dintre care unii autointitulati POLITRUCIENI, anormalitati aparute dupa 1989, nu pretuiesc nici una din valorile sistemului democratic, dovedindu-se in mod dezastros ca gena poporului roman cu toate segmentele vietii sale sociale, este grav afectata de “amprenta celor ce ne-au cotropit de-a lungul istoriei acest teritoriu” precum si de instinctele animalice numite ura si lacomie.
    Cu sprijinul nefast al unei parti din SOCIETATEA CIVILA cumparata de EXCROCI nationali ori internationali si al unei bune parti din PRESA slujita si subordonata prin tot felul de meschinarii s-a ajuns la MAFIOTIZREA rapida a societatii romanesti.
    Sistemul legislativ nu are nimic comun cu necesitatea de a exista in mod obiectiv si moral ca intr-o societate democratica moderna deoarece legile emise de paralamentari cu preponderenta puscariabili ori impostori sunt modificate frecvent invocandu-se motivele puneri lor in aplicare prin O.U.G.-uri, O.G.-uri sau de cele mai multe ori de catre H.G.-uri care la randu-l lor foarte des sunt “mutilate” prin ordine de ministru si dispozitii ale prefectilor ori directorilor, astfel legile cu denumiri interesante ce dau bine in fata celor ce urmaresc cuprinsul acquis-ului comunitar sunt traduse pe intelesul si in interesul celora care au mafiotizat societatea romaneasca.
    In Romania notiuni precum coruptie, manelism, cocalarism, fite, dive, gunoaie umane, sistem sanitar la pamint, invatamint prabusit, interne distruse, nepotism exacerbat, lipsa previziunilor, economie imaginara, datorii uriase, lipsa de perspectiva si strategii etc, sunt caracteristici endemice.
    Romania în toate timpurile sale istorice a avut nevoie de OAMENI de STAT cu vocatie, talent si daruire pentru interesul general. Ghinionul nostru, ca popor, spre deosebire de alte natiuni este ca in decursul miilor de anii parcursi oamenii de stat adevarati existenti la carma cetatii pe aceste meleguri pot fi numarati pe degetele la o mana. Acum mai mult ca oricand trebuie sa fie depuse eforturi concertate, din partea OAMENILOR care pot dovedi CLAR VIZIUNE, CAPABILITATE si BUNA CREDINTA iluminati, romani apolitici, pentru a concentra energiile pozitive la nivel national si a pune în operă gandirea si proiectele lor valoroase in vederea REDRESARII ROMANIEI care de 27 de ani datorita, SUBMEDIOCRITATILOR, SEMIDOCTILOR, IMPOSTORILOR din SISTEMUL POLITIC, se află într-o continuă prăbuşire ABISALA.
    Cultura, ADN-ul istoriei neamului romanesc si stiinta (invatamantul)cea mai importanta resursa a progresului general, in Ro sunt batjocorite si tratate cu indiferenta ori lasate arbitrariului de catre POLITRUCII infantili pentru indobitocirea neamului romanesc. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro, pentru a fi patrioti desavarsiti, ei s-au dăruit omenirii cu pasiune pe teritoriul altor tari.
    Numai valorile umane superioare, adevarate, inzestrate cu talent, inteligenta, mestesug competitional, harnicie si moralitate, omenie, sentimente de compasiune, impreuna cu procesul complex de instruire superioara a membrilor societatii pot constituii resursele si caile pasnice sigure si garantate ce pot aduce Romaniei progres si modernitate, caracteristici mult dorite si necesare in cultura, economie, industrie, agricultura, turism, educatie, sistem de sanatate publica, administratie centrala si locala, justitie etc.
    Avand in vedere stadiul avansat al decaderii Romaniei, CA VARIANTA SALVATOARE UNICA, ESTE NECESITATEA VALORIFICARII INTENSIVE A EXPERIENTEI SI POTENTIALULUI UMAN INVENTIV PRECUM SI A STIINTEI POPORULUI ROMAN, in exercitarea actului politic, al administratiei publice si in vederea reducerii riscurilor economice si ai instabilitatii sociale. Aceste implementari (asimilari) in managementul public al societatilor moderne si statelor civilizate ale lumii care au dovedit practic ritmuri intense de progres in conditii democratice se realizeaza pe doua cai si anume:
    a) – Una in care stiinta si potentialul cultural inventiv sunt asimilate direct sectorial prin intermediul colectivelor permanente de specialisti independenti consacrati – ceea ce in Romania ar corespunde actualmente cu clientela diversa formata din asa-zisi consilieri, chibitari pe post de experti tunari si aranjori de ponturi, pentru “ fraudarea legala” a banului public prin, achizitii publice si ocuparea de functii sau posturi vacante din ministere si structurile Guvernamentale si este foarte dificil, daca nu imposibil, de reformat.
    b) – A doua cale, consta in valorificarea factorilor potentiali, in cadrul actului politic si de administratie publica sau pentru reducerea riscurilor economie si ai instabilitatii sociale, printr-un organism central, total apolitic format din colective permanente de specialisti independenti consacrati. Aceasta este varianta optima, oportuna si pretabila tarii noastre avand in vedere conditiile obiective in care aceasta se regaseste.

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (19).

    Dreptul de proprietate. Partea IV-a. Cum au definit guvernanţii proprietatea PUBLICĂ şi PRIVATĂ a STATULUI astfel încât să poată deposeda poporul român de avuţia sa naţională. Cum putem repune poporul român în drepturile sale de proprietar?

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă în anul 2018 vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt cum au definit guvernanţii proprietatea PUBLICĂ şi PRIVATĂ a STATULUI astfel încât să poată deposeda poporul român de avuţia sa naţională şi cum putem repune poporul român în drepturile sale de proprietar.

    Dreptul de proprietate. Partea IV-a.

    Am adus în articolul 44, alineatele (2), (3) şi (4) de la articolul 136, propunând modificarea tuturor.
    Am renunţat la alineatul (5) din articolul 136, cel care preciza că „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice”, deoarece nu mai are obiect, având în vedere noul cuprins al articolului 44.
    În actuala Constituţie a României, alineatul (2) al articolului 136 are următorul cuprins:
    „(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.”
    Ne găsim, din nou, în faţa uneia dintre cele mai nocive norme cuprinse în actuala Constituţie a României.
    Pentru punerea în aplicare a acestei norme constituţionale, a fost adoptată Legea 213/1998, care, pe de o parte, a extins obiectul proprietăţii publice cu mult peste limitele prevăzute de Constituţie, iar, pe de altă parte, încălcând, brutal, Constituţia, a creat o nouă formă de proprietate, PROPRIETATEA PRIVATĂ a statului şi a autorităţilor locale, a creat şi dreptul autorităţilor statului, respectiv al Parlamentului, al Guvernului şi al autorităţilor locale, de a trece bunurile din „domeniul public” al statului în „domeniul privat” al statului şi invers, după bunul lor plac.
    Trecerea unui bun în proprietatea privată a statului sau a autorităţilor locale înseamnă, automat, supunerea lui regimului de drept comun, deci posibilitatea de a fi înstrăinat, vândut, supus jafului.
    Acest alineat din Constituţia României, împreună cu legile adoptate în baza lui, referitoare la proprietatea STATULUI, PUBLICĂ şi PRIVATĂ, s-au dovedit a constitui un mecanism legislativ odios, diabolic, de uzurpare a suveranităţii naţionale şi a drepturilor de proprietate ale poporului român.
    Merită să zăbovim puţin asupra Legii 213/1998, care, ca şi Legea 15/1990, ne ajută să înţelegem de ce, la alineatul (5) al articolului 1 din Constituţie, noi am adăugat teza prin care condiţionăm obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti, de legitimitatea acestor legi şi hotărâri. Nu orice lege este şi legitimă. Aceste două legi, ca şi altele, puse în aplicare în timpul regimului comunist şi în ultimii 28 de ani, au fost adoptate prin încălcarea suveranităţii poporului şi au avut efecte dramatice asupra poporului român, asupra intereselor, a drepturilor cetăţenilor ţării.
    Ca şi la Legea 15/1990, al cărei titlul se referă la „reorganizarea” unităţilor economice de stat, iar în text se face, de fapt, deposedarea poporului român de capitalul aflat în patrimoniul acestor unităţi economice şi împroprietărirea cu acest capital a statului român, titlul Legii 213/1998 se referă la „proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia”, dar în textul legii se face cu totul altceva, adică se creează o instituţie nouă, neprevăzută în Constituţie, PROPRIETATEA PRIVATĂ A STATULUI, fără consultarea poporului, instituţie care va fi folosită pentru trecerea „legală” în proprietatea PRIVATĂ a guvernanţilor şi străinilor a capitalului furat de la popor prin Legea 15/1990, dar şi a celorlalte componente ale avuţiei naţionale a românilor.
    După ce, la articolul 3 al Legii 213/1998, ni se spune că proprietatea publică este tot una cu DOMENIUL PUBLIC şi că acesta se împarte în domeniul public al statului, domeniul public al judeţelor şi domeniul public al comunelor şi oraşelor, la articolul 4, ne întâmpină definiţia domeniului PRIVAT al statului, fără nici o legătură cu articolul anterior, sau cu titlul legii.
    Iată textul acestui articol:
    “Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de PROPRIETATE PRIVATĂ.”
    Astfel s-a născut dreptul de proprietate PRIVATĂ al statului român şi al autorităţilor locale, fără de care uriaşa hoţie numită “privatizare” nu ar fi fost posibilă.
    Prin alineatul (2) al articolului 5, Legea 213/1998 precizează şi ce înseamnă, de fapt, acest drept de proprietate PRIVATĂ al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale, anume că, spre deosebire de bunurile aflate în domeniul public, adică în proprietate publică, care sunt inalienabile, care nu pot fi vândute, bunurile aflate în proprietatea PRIVATĂ a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse regimului juridic de drept comun, adică pot fi vândute, scoase la mezat.
    Exact dezlegarea de care aveau nevoie guvernanţii pentru a-şi “trece” în propria proprietate privată bunurile “trecute” în proprietatea statului, prin Constituţie şi prin legile adoptate în baza acesteia.
    Deoarece, până în 1998, au observat că au rămas multe bunuri, de mare valoare, intrate în proprietatea statului român, în perioada 1945-1989, care nu erau cuprinse în patrimoniul unităţilor economice de stat, deci care nu puteau fi acaparate prin Legea 15/1990, au completat Legea 213/1998 cu alineatul (1) al articolului 6, care are următorul text:
    “(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.”
    În baza acestui alineat, nu numai capitalul, deci, bunurile utilizate în activitatea economică, ci toată avuţia creată de poporul român în timpul regimului comunist, bunuri în valoare de sute de miliarde de euro, a fost pusă la dispoziţia guvernanţilor, ei creându-şi, prin lege, şi puterea de a stabili ce intră şi ce rămâne în proprietate publică, precum şi ce intră în proprietatea PRIVATĂ a statului şi a autorităţilor locale şi pleacă de acolo şi intră în proprietatea lor şi a străinilor.
    Dacă în Constituţia României, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, s-ar fi prevăzut că proprietatea publică aparţine poporului, nu statului, atunci nu ar fi fost posibilă nici punerea în practică a prevederilor Legii 15/1990, nici adoptarea şi aplicarea Legii 213/1998 şi a altor legi prin care s-a înfăptuit jaful numit „privatizare”.
    Nici statul, nici autorităţile locale nu produc bunuri.
    Autorităţile statului şi cele locale sunt create de cetăţeni nu pentru a PRODUCE bunuri, ci pentru a furniza cetăţenilor servicii sociale, de uz şi de interes public. Şi statul şi autorităţile locale CONSUMĂ bunuri puse la dispoziţie, gratuit, de către cetăţeni.
    Numai cetăţenii produc bunuri. Numai ei, cetăţenii, pot dobândi şi exercita dreptul de proprietate privată asupra bunurilor. Bunurile puse la dispoziţia autorităţilor statului şi a celor locale sunt ale cetăţenilor, indiferent de modalitatea prin care s-a făcut această punere la dispoziţie. Aceste bunuri nu pot face decât obiectul proprietăţii publice. Iar această proprietate publică nu poate aparţine decât cetăţenilor, constituiţi în naţiune, popor, sau în comunităţi locale.
    Acestea sunt motivele pentru care propunem ca acest alineat să fie modificat şi să devină alineatul (10) al articolului 44, cu următorul cuprins:
    „(10) Proprietatea publică aparţine poporului român, sau comunităţilor locale, şi este administrată de stat sau de autorităţile locale.”
    Legat de dispoziţiile acestui alineat, se ridică întrebarea, care parte a proprietăţii publice aparţine poporului român, în ansamblul său, şi care parte aparţine comunităţilor locale.
    În principiu, în proprietatea publică intră bunurile necesare statului şi autorităţilor locale pentru îndeplinirea atribuţiilor încredinţate lor prin Constituţie.
    Terenurile folosite de autorităţile locale, sau cele folosite în comun şi gratuit de cetăţenii localităţilor (drumuri, străzi, parcuri, islazuri etc) aparţin comunităţilor locale, sau întregului popor român?
    Toate aceste terenuri există şi pot fi folosite de autorităţile locale şi de membrii comunităţilor locale din România ca urmare a jertfei de sânge a întregului popor român, nu numai al celor din localitatea X, sau Y.
    Construcţiile, echipamentele, maşinile, utilajele etc folosite de autorităţile locale au fost achiziţionate din bani de la bugetul local, care, în mare măsură şi timp îndelungat, a fost subvenţionat cu bani de la bugetul de stat, cu bani ai întregului popor român.
    La articolul 135.1 al Constituţiei, noi propunem constituirea Fondului Naţional de Capital Distributiv, care va colecta o cincime din avuţia produsă de întregul popor român şi o va redistribui tuturor cetăţenilor ţării, pentru a fi investită, pentru a crea capacităţi de producţie, locuri de muncă şi venituri bugetare în TOATE localităţile ţării, fără nici o discriminare.
    Prin crearea acestui Fond, urmărim nu numai sporirea bunăstării tuturor românilor, dar şi întărirea coeziunii noastre naţionale.
    Iată, deci, că raţiuni care ţin şi de imperativul întăririi coeziunii naţionale a poporului român, dar şi de temelia economică a provenienţei bunurilor aflate în proprietate publică şi în folosinţa autorităţilor şi comunităţilor locale, susţin opinia noastră că aceste bunuri aparţin întregului popor român şi sunt date în folosinţa, sau în administrarea autorităţilor şi comunităţilor locale.
    Comunităţile locale, pot, desigur, prin munca membrilor lor, sau din fonduri colectate de la aceştia, să creeze bunuri care să fie folosite gratuit şi în comun de către aceşti membri. În acest sens, am propus introducerea alineatului (12), cu următorul cuprins:
    „(12) Fac obiectul proprietăţii publice şi bunurile create prin munca voluntară, neremunerată, a membrilor asociaţiilor comunitare, precum şi bunurile achiziţionate din fondurile asociaţiilor comunitare. Aceste bunuri aparţin comunităţilor locale şi sunt administrate de autorităţile locale.”

    În actuala Constituţie, alineatul (3) al articolului 136 are următorul cuprins:
    „(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
    Am arătat cum a fost modificat acest alineat prin revizuirea din anul 2003, astfel încât să devină posibilă jefuirea resurselor naturale ale ţării, ca şi a altor componente ale economiei naţionale, îndeosebi a căilor de comunicaţii, prin trecerea lor în domeniul PRIVAT al statului şi, de acolo, în proprietatea oligarhiei autohtone şi transnaţionale, prin „privatizare”.
    Propunem modificarea substanţială şi a acestui alineat, care va deveni alineatul (11) al articolului 44, cu următorul cuprins:
    „(11) Bogăţiile DE ORICE NATURĂ ale subsolului, MINELE, TERENURILE ŞI PĂDURILE DIN FONDUL FUNCIAR AL POPORULUI, spaţiul aerian, CĂILE DE COMUNICAŢIE, DE UZ ŞI INTERES PUBLIC, APELE, IZVOARELE DE ENERGIE NATURALĂ, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, BAZA MATERIALĂ A AUTORITĂŢILOR ŞI INSTITUŢIILOR PUBLICE, precum şi alte bunuri stabilite de LEGE, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

    În actuala Constituţie, alineatul (4) al articolului 136 are următorul cuprins:
    (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
    Raţiunea de a fi a bunurilor proprietate PUBLICĂ este ceea ca ele să fie folosite de autorităţile de stat şi cele locale pentru producerea şi furnizarea de servicii PUBLICE către cetăţenii ţării: educaţie, sănătate, asistenţă socială, ordine publică, justiţie, apărare etc.
    Cetăţenii pun aceste bunuri la dispoziţia statului şi a autorităţilor locale nu pentru ca statul şi primăriile să facă “afaceri” cu ele, să le vândă, să le concesioneze, sau să le închirieze, ci ca să le folosească pentru furnizarea de servicii publice, de care să beneficieze ei, cetăţenii, în calitatea lor de adevăraţii proprietari ai bunurilor respective
    În prima teză a acestui alineat se afirmă, demagogic, faptul că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate, nu pot fi trecute din propriatatea publică în cea privată, pentru ca în a doua teză a aceluiaşi alineat să se dispună că dreptul de folosire a aceloraşi bunuri proprietate publică poate fi alienat, înstrăinat, prin punerea lor la dispoziţia unor proprietari privaţi, contra unor sume de bani, prin concesionare ori închiriere. Mai mult, că respectivale bunuri por fi puse, gratuit, la dispoziţia unor proprietari privaţi, care au fost declaraţi „de utilitate publică” de către guvernanţi.
    Prin această prevedere constituţională s-a creat dreptul guvernanţilor de a concesiona şi închiria, la preţuri de nimic, către firmele lor, ale camarilei lor şi ale transnaţionalilor, bunuri cu valori de miliarde de euro, cu care s-au produs profituri uriaşe, transformate în bunuri de consum de lux, în capitaluri, sau transferate în afara ţării. Aceleaşi profituri au fost realizate şi de ong-urile care au beneficiat de bunurile proprietate publică puse la dispoziţie gratuit de guvernanţi, a căror „utilitate publică” a constat în deziformarea şi manipularea voinţei politice a electoratului.
    Sa creat astfel un nou focar de corupţie, cu toate consecinţele pe care această boală le are asupra societăţii româneşti.
    Acestea sunt motivele pentru care propunem modificare conţinutului acestui alineat, care va deveni alineatul (13) al articolului 44, cu următorul cuprins:
    “(13) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în folosinţă sau în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice.”

    Constantin COJOCARU
    13 iunie 2018

  • DECEBAL

    RAZBOIUL ROMINO-ROMIN ,

    SE PARE CA ODATA CU MARELE MITING AL P.S.D. RAZBOIUL ROMINO-ROMIN A INCEPUT…..

    DEZVALUIRI NEASTEPTATE SI COMENTATE DE CATRE, DECIDENTII ACTUALI, CUM CA, IN SPATELE ,,STATULUI PARALEL” AR STA U.E. SI N.A.T.O. NE FACE SA CREDEM NOI PROSTIMEA CA, ROMINIA ESTE OCUPATA DE STRAINI, PRIN FORTA BANULUI SI NICI DECUM AJUTATA DE ACESTIA, SA CONSTRUIASCA ,,DEMOCRATIA”, ASA CU NI SE PROMISESE, ATUNCI CIND AM ADERAT LA SPRIJINUL CELOR DOUA MARI SI IMPORTANTE ORGANISME….

    SE IMPUNE CA, ATIT ANALISTII, CIT SI CHIAR DECIDENTII, SA VINA SA CLARIFICE ACESTE ACUZE… PREZENTIND DOVEZI CONCRETE, DIN CARE SA REZULTE CA U.E. SI N.A.T.O. SPRIJINA STATUL PARALEL ? ? ? ? ?…….

    • Nelu Stiuca

      MAREA UMILINŢĂ
      de Corneliu Vadim Tudor.

      Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
      Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara,
      Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
      Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

      Eu pe-ntuneric scriu acest poem,
      Nişte nemernici iar ne-au stins lumina,
      Pe cine să înjur sau să blestem
      Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

      Şi gazele, ca mîine, s-or opri,
      Pe urmă vom bea apă ruginie,
      Trăim calvarul ăsta zi de zi.
      Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

      Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund,
      Eşti prizonierul neamurilor proaste.
      La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
      La Minister? Te bate la trei coaste!

      Nici o instanţă nu te bagă-n seamă,
      Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd,
      Ţesutul societăţii se destramă,
      Iar statul e doar un vampir flămînd.

      Tu nu mai ştii ce-i aia “trai decent”.
      În beznă stai, te speli cu apă rece.
      Mai cald e-afară ca-n apartament,
      Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

      Îmi beau cafeaua trist şi gînditor,
      Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă.
      Regret profund că sînt doar scriitor
      Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

      Aprind o lumînare şi mă văd
      În casa scundă, a copilăriei,
      Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd,
      Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

      Însă atunci era după război
      Rănită era ţara, şi datoare -
      Acum, ea este pradă la strigoi
      Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

      Am dat lumina, gazele şi apa
      Pe mîna unor mercenari străini.
      Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
      Scot bani din piatră seacă şi din spini.

      Nu ne putem gospodări în viaţă?
      Ajuns-am un popor de retardaţi?
      Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
      Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

      Umilitoare e această stare,
      Să nu mai ai nimic în ţara ta,
      Să vezi cum ultima redută moare
      Şi să te rogi de moarte să te ia.

      Eu vă invidiez, amici plecaţi
      În altă lume, unde e lumină.
      Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi
      Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

      V-a luat la vreme Dumnezeu la cer,
      Eu văd în asta, poate, o răsplată,
      El v-a ferit de acest timp mizer,
      Cînd ţara noastră e crucificată.

    • Nelu Stiuca

      SA VEDETI CUM ESTE OMORATA DEMOCRATIA

      https://www.cotidianul.ro/judecatoare-democratia-a-murit/

  • Constantin Cojocaru

    Iată ce vor să facă eleveţienii în anul 2018:
    https://www.activenews.ro/stiri/Referendum-soc-in-Elvetia-vor-sa-puna-botnita-bancilor-151282

    Şi iată ce scrie la alineatul (4) al articolului 134.4 din Constituţia Cetăţenilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523/12 iulie 2016, pag. 36:
    “(4) În teritoriul naţional al României nimeni nu poate crea bani, în afară de Banca Naţională a României.”
    Românii ar fi pus botniţă băncilor transnaţionalilor de pretudindeni, cu mult, mult timp înaintea elveţienilor, DACĂ…

    • banii “virtuali”, fara eschivalent in masa monetara reala, sunt o problema pe plan mondial si nu se rezolva printr-un articol de constitutie. cam 70% din sumele tranzactionate pe plan mondial sunt pe “veresie”.
      mai corect romaneste ar fi – “pe teritoriul Romaniei…”.

      • SUA traieste pe veresie de multe decenii.

        • Steaua SUA isi va continua drmul catre apus.

          Numai un razboi ar putea AMANA aceasta evolutie, cu toate ca e cam tarziu.

          Chiar tarziu fiind, SUA vor recurge la aceasta solutie care au ferit-o, frecvent in istoria secolului XX, de marasm.

          Acum marasmul este foarte aproape.

          De multa vreme SUA traiesc PE DATORIE.

          Poti trai asa numai daca esti “batausul scolii”.

          Batausul scolii poate cere tuturor colegilor lui sa-i dea gustarea. Toti isi vor scoate pachetelele si batausul scolii va alege si se va ghiftui.

          Batausul scolii poate cere “cu imprumut” si bani de film. Cine va indrazni sa-si ceara banii inapoi?

          Lasat de capul lui, batausul scolii va sfarsi, pur si simplu, prin a impune, nu a cere.

          Asa au procedat cu noi cand ne-au impus sa renuntam la datoria istorica pe care Iraqul o avea la noi (cateva miliarde de dolari).

          La fel, cand ne-au impus sa le cumparam harburile (f 16) la pretul cu care am fi putut cumpara avioane europene nou-noute si la fel de performante.

          Dar niste harburi sunt o gaura neagra care inghite, cu nemiluita, piese de schimb. De unde le poti procura?

          Din SUA.

          Uite asa, pana la urma vom plati de sute de ori pretul unor avioane noi, uite asa noi vom cotiza, la nesfarst, la industria de armanent a SUA, uite asa vom crea si vom sustine NOI, LA EI, locuri de munca.

          Ne-au mai impus sa nesocotim si regulile democratiei si sa nu tinem seama de rezultatele unui referendum.

          Ne-au impus – in secret – sa le cedam si platforma continentala a Marii Negre.

          Samsarul Tariceanu le-a dat-o. Ce putea sa faca daca dorea sa ramana in topul politicii romanesti!?!

          Si cate si mai cate…

          Visul americanilor a fost mereu sa devina unicul pol de putere al lumii.

          Mintea lor mititica nu poate intelege dialectica (heraclitiana, hegeliana, marxista) care presupune, intotdeauna, pentru echilibru, existenta a cel putin doi poli.

          Incearca, pe orice cale, sa obtina dominatia globala.

          Cu rusii, americanii au fost smecheri. I-au determinat pe sovietici sa se autodizolve si sa dizolve si Pactul de la Varsovia, fara ca ei sa dizolve, in contrapartida, NATO.

          Dimpotriva, au extins NATO catre rusi si i-au incoltit bine.

          Un dramaturg (rus, parca) a facut urmatoarea remarca – “Daca intr-o piesa de teatru, in actul I, in decor se afla o pusca, cu siguranta, in ultimul act, se va trage cu acea arma”.

          In “decorul” umanitatii, armele nucleare “fac figuratie” cam de vreo 70 de ani (exclud experimentarea lor pe japonezi – aia n-a fost decat repetitia cu recuzita).

          Cred ca se apropie ultimul act.

          Deocamdata, batausul scolii o duce binisor.

          Dar il pandeste marasmul.

          VA TREBUI SA-SI ARATE MUSCHII…

        • 1,3 MILLION CHILDREN WILL BE SLEEPING ON THE STREETS OF AMERICA TONIGHT…

          1,3 MILIOANE DE COPII AMERICANI VOR DORMI PE STRAZILE AMERICII IN NOAPTEA CARE URMEAZA

          6 MILLION (AMERICAN) CHILDREN DIE BEFORE THEIR FIFTH BIRTHDAY AS A RESULT OF MALNUTRITION FROM LIVING ON THE STREETS.

          6 MILIOANE DINTRE COPIII AMERICANI MOR INAINTE DE A IMPLINI VARSTA DE 5 ANI DE FOAME (MALNUTRITIE)…

          • O PARTE A POPULATIEI AMERICANE S-A MUTAT IN… AFRICA.

  • Soni

    ha…ha… tot…Sonel !

    Dupa ce promisesera miting de sprijinit premierul, timp in care mi-am tocit mintea cu fel de fel de abtibilduri,acum pe 9 iunie miting mare fratioare pentru … gulere albe !!!

    Didesti, ia spune, magarul cand simte ca moare pleaca de acasa cumva ?
    Concluzie, Teleormanul reprezentat prin magar, vine la Bucuresti la ultima reprezentatie … simte sfarsitul .
    Mai vorbim peste cateva luni !
    Purebista, si asta este tot o lege a naturii !

    Apropo, stii cum se traduce Burebista dincolo de a fi numele unui rege ?

    • Soni

      Dupa bibilica mea,facand calcule de progresie aritmetica, prin acest miting PSD-ul pierde cel putin un milion de aderenti, votanti. Tocindu-se absolut toate partidele actuale, lider national ramane .. presedintele meu Johannis Werner ! Cata ratiune are omul acesta,mai frate ?!

      • Johannis nu sade 2 mandate la Cotroceni.

        • Soni

          La al doilea mandat, va fi obligat de 8 milioane
          de votanti,sa ramana nu ca presedinte ci ca un dictator ! Partidele politice absolut toate, vor avea credibilitate mai putina decat cel al contelui de Zambra si … Cartof !
          Daca mai traim, mai vorbim !

    • Tudor

      România a reușit în 30 de ani performanța să aibă aproximativ 6 milioane de cetățeni, forță de muncă activă, în afara granițelor.
      marea majoritate plecați de sărăcia generată de intelectuali rasați ca tine, care cred că le știu pe toate.
      Ați nenorocit viitorul României promovând aceleași valori bolșevice; nepotism, incompetență, fariseism…
      Eu, spre deosebire de tine, nu am lucrat niciodată la stat și nu am nicio legatură cu politica, în mod direct.

      • Soni

        Am spus doar ca sunt taran batran de 70 de ani cu palmele crapate si nu intelectual ratat.
        Intreb, de n-ai lucrat la stat, probabil ai lucrat la statul…paralel sau subteran !!! Numai acolo sunt institutii care iti interzic sa fi politician sau sa faci politica.In rest de la opinca la vladica, tocam ..politica !!!

    • Soni

      Referitor la mitingul din 9 iunie a.c. , unde lozinca de baza va fi .. vrem prosperitate, nu securitate.., cred ca purtatorii lozincii mele ar depasi jumatate din manifestanti. Cam asa .. vrem prostituate, nu prosperitate ! Lozinca pe care ar trebui sa o rosteasca fiecare cetatean,ar trebui sa fie ..vrem eternitate,nu prosperitate ! Apropo de presedintele meu, referitor la motivatia CCR-ului, care efectiv este mai lunga decat Constitutia ,133 pagini, nu as face si nu as raspunde nimic. Este total amputat ! Sau, cel putin as spune ca aceste intrebari adresati-le Ministrului Justitiei !

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (19).

    Dreptul de proprietate. Partea III-a. Cum şi de ce a ajuns România singurul stat membru al Uniunii Europene în care Constituţia prezumă dobândirea licită a averilor făcând imposibil controlul şi confiscarea averilor care nu pot fi justificate?

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă în anul 2018 vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, arăt cum şi de ce a ajuns România singurul stat membru al Uniunii Europene în care Constituţia prezumă dobândirea licită a averilor făcând imposibil controlul averilor care nu pot fi justificate.

    Dreptul de proprietate. Partea a III-a

    La alineatul (8) al articolului 44, am propus abrogarea tezei a doua, care, în actuala Constituţie are următorul text: „Caracterul licit al dobândirii se prezumă”.
    Ne găsim în faţa unei norme constituţionale în totală contradicţie cu realitatea.
    În România postdecembristă, lucrurile au stat şi stau exact invers. Caracterul ILICIT al dobândirii se prezumă. Cele mai multe din averile dobândite, în România, în ultimii 28 de ani, au fost dobândite ilicit. Dobândirea licită de avere a fost şi este excepţia, nu regula.
    Această normă, prin care se prezumă caracterul licit al dobândirii averii, nu este înscrisă în Constituţia nici unui stat membru al Uniunii Europene, cu excepţia României
    Această normă este cheia de boltă a statului, a regimului politic instalat în România în urma loviturii de stat din decembrie 1989. Este cheia de boltă a statului creat pentru a jefui poporul român de capitalul acumulat de el până în decembrie 1989 şi de profiturile realizate cu acest capital în ultimii 28 de ani. Este norma constituţională prin care jefuitorii îşi apără prada, averea dobândită prin furt săvârşit „cu legea în mână”, cu „Constituţia în mână”.
    La alineatul (9) al aceluiaşi articol 44, am completat norma existentă, adăugând propoziţia “ca şi cele a căror provenienţă nu se justifică”, am înlocuit POT FI cu SUNT confiscate, şi am introdus o nouă teză, cu textul „Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.”
    În baza acestei norme constituţionale propuse de noi, va putea fi adoptată noua lege a controlului averilor, prin care cetăţenii cinstiţi îşi vor putea justifica averile şi îşi vor putea exercita dreptul de proprietate asupra lor, iar averile care nu vor putea fi justificate vor fi confiscate şi trecute în proprietate publică.
    În Avizul lor nr. 609/2016, juriştii Consiliului Legislativ resping aceste două propuneri ale noastre, invocând acelaşi motiv, cel al „suprimării” unei garanţii a dreptului de proprietate. De data asta, juriştii Consiliului nu mai fac o „apreciere” proprie, ci apelează la Decizia nr. 799/2011 a Curţii Constituţionale, care se referă la proiectul de revizuire a Constituţiei iniţiat de Preşedintele României în anul 2011.
    Iată textul punctului 6.7 din Avizul Consiliului Legislativ nr. 609/2016:
    „6.7. Cu privire la alin. (8) al art. 44, astfel cum este propus la art. I pct. 46, care are ca finalitate eliminarea din Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii, semnalăm că norma s-a regăsit şi în proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011, reţinând că această prezumţie < Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobândirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie.
    Curtea a subliniat în acest context cele reţinute în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, şi anume că reglementarea acestei prezumţii nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest caracter. În măsura în care partea interesată dovedeşte dobândirea unor bunuri, a unei părţi sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobândite ilegal se poate dispune confiscarea, în condiţiile legii>>.
    Pe cale de consecinţă, nici norma propusă pentru art. 44 alin. (9) nu poate fi acceptată, întrucât răstoarnă sarcina probei în raport cu reglementarea actuală, impunând persoanelor să probeze “caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor”. O astfel de soluţie legislativă constituie, la rândul ei, o suprimare a garanţiei dreptului de proprietate prevăzută în prezent de art. 44 alin. (8) din Constituţie, care impune dovedirea caracterului ilicit al dobândirii bunurilor celui care invocă acest caracter.”
    Pentru a arăta cât de şubredă este argumentarea juriştilor Consiliului Legislativ, redau, mai jos, extrase din “Opinia separată”, formulată de unul sau mai multi judecători ai Curţii Constituţionale, la Decizia nr. 799/2011. Decizia nu ne spune câţi şi care au fost judecătorii Curţii care au semnat această “Opinie separată”, dar ea există, fiind publicată în Monitorul Oficial al României.
    Iată extrasele din această “Opinie separată”:
    “OPINIE SEPARATA
    În dezacord cu opinia Curţii Constituţionale exprimată prin decizia de mai sus, considerăm că propunerea de modificare vizând eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constituţie potrivit căreia *caracterul licit al dobândirii se prezumă* nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate sau a garanţiilor acestuia.
    Menţionam că în niciunul dintre statele Uniunii Europene nu se regăseşte prezumţia caracterului dobândirii licite a averii, a se vedea, de exemplu, constituţiile Franţei, Germaniei, Italiei, Portugaliei, Spaniei şi Ciprului….
    “Prezumţia caracterului licit al dobândirii averii contravine tratatelor internaţionale pe care România le-a ratificat, respectiv Convenţia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea şi Convenţia ONU din 12 decembrie 2000 împotriva criminalităţii organizate transnaţionale. Astfel, în conformitate cu art. 12 din Convenţia ONU, statele părţi pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infracţiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse ca având legătură cu infracţiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări, în măsura în care această solicitare este conformă cu principiile dreptului lor intern şi cu natura procedurii judiciare……”
    “Propunerea de revizuire a art. 44 alin. (8) teza a doua din Constituţie nu numai că nu aduce nicio atingere dreptului de proprietate, ci a fost făcută pentru respectarea tratatelor internaţionale anterior menţionate şi a dreptului comunitar, în sensul art. 148 alin. (4) din Legea fundamentală.
    În concluzie, apreciem că respingerea de către Curtea Constituţională a propunerii de modificare vizând eliminarea tezei a doua din alin. (8) al art. 44 din Constituţie poate atrage răspunderea Statului român pentru nerespectarea obligaţiilor pe care acesta şi le-a asumat prin tratatele la care este parte…….”
    Acum, lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Şi Curtea Constituţională şi Consiliul Legislativ interpretează prevederile Constituţiei într-o manieră potrivnică intereselor poporului român, neconformă cu prevederile Constituţiei şi ale tratatelor la care România este parte, cu scopul, evident, de a apăra averile dobândite nelegitim, prin procesul de “privatizare”, adică de spoliere a poporului român de capitalul acumulat în timpul regimului comunist şi de profiturile realizate cu acest capital după 1989.
    Suntem singurul popor din Uniunea Europeană în a cărui Constituţie a fost introdusă această ticăloşie. Numai şi numai pentru a nu se permite controlul averilor acaparate prin aşa-numita privatizare, cea mai mare hoţie săvârşită împotriva poporului român, cea mai mare crimă economică săvârşită vreodată împotriva unui popor.
    Ce-i de făcut? Aici nu se mai pune problema argumentării logice, ştiinţifice, doctrinare a normelor constituţionale, ci, pur şi simplu, a dreptului poporului român de a-şi aproba normele constituţionale care să-i permită să-şi ia înapoi ceea ce i s-a furat, norme care să-i apere drepturile, prin care să-şi poată exercita suveranitatea, furată de nişte instituţii care îi sunt ostile, în mod evident.

    Constantin COJOCARU
    6 iunie 2018

    • Tudor

      E incredibil de greu, La momentul ăsta, avem America, Israel, Rusia.
      Cine are personalitate să mute.

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL VASILE (2)

    M-ATI CONVINS… SUSTINETI IN CONTINUARE HOTII….HOTI CE-I MENTINEM PE ARENA POLITICA DE 28 DE ANI INCONTINUU….. SI NU NE MAI SATURAM, SA FIM FURATI, IN PERMANENTA ? ? ?…. AJUNGIND ASTFEL CA ROMINIA, SA NU MAI FI A NOASTRA, CI A STRAINILOR, IAR ROMINII SA AJUNGA CU NIVELUL DE TRAI CA : UNUL DIN 2 ROMINI SA FIE SARAC….

    M=AM PRINS DECE, DORITI CA IN CONTINUARE SA MENTINTI TARA IN MINA, ASA ZISILOR, REPREZENTANTII AI NEMULUI …..

    MAI SINT 1000 DE INTREPRINDERI DE VINDUT, DIN CELE 7000 LASATE ZESTRE DE COMUNISTI SI LA ASEMENEA VINZARI,ESTE BINE STIUT CA SE PRIMESC PARADARATURI MARI SI GRASE….

    EU RAMIN, LA FERMA CONVINGEREA CA, NUMAI CONDUCIND POPORUL DIRECT DESTINELE SALE, CA-N ELVETIA, VOM PUTEA SCAPA DE INVADATORII, CE NE-AU OCUPAT TARA, PRIN FORTA BANULUI…..ASTFEL CA LA ORA ACTUALA, TARA,ESTE IN MINA STRAINILOR, OCUPATIE FACUTA, SI CU AJUTORUL SI SPRIJINUL DIRECT SI NEMIJLOCIT, A COZILOR DE TOPOR …..

    • Vasile

      SPUI NUMAI MINCIUNI!
      NICI NU MERITI SA PURTAM UN DIALOG!
      NU SUSTIN HOTII, NU SUSTIN STRAINII, NU VREAU SA SE VANDA INTREPRINDERILE, ETC.
      TU SUSTII MAFIA CARE A ACAPARAT ROMANIA!
      PROSTII AU DAT TARA PE MANA ESCROCILOR SI TOT NU S-AU INVATAT MINTE! :)

  • DECEBAL

    PENTRU DOMHUL SONI :

    SCUZE DOMNULE SONI, AVETI PERFECTA DREPTATE, ELVETIENII NU MAI DETINE LOCUL 1 DIN EUROPA, LA NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI, CI LOCUL 1 DIN LUME, (DUPA ULTIMELE CERCETARI) .

    STIMA.

    • Soni

      Nu-ti cere scuze, eu am spus ,SE PARE ,parerea ta,ca Elvetia detine locul 1 in Europa la nivelul de trai.
      Asa cum ai scris mataluta, la acel com.m-am adresat.
      Stiam de zeci de ani si nu dupa ultimele cercetari , ca Elvetia detine locul 1 in lume la nivelul de trai.
      Si daca Finlanda a intrecut-o recent,dupa constatarile mass media, televiziuni,aici cred ca am spus totul.

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL VASILE :

    NU ESTE ADEVARAT CEIA CE SUSTINETI DUMNEAVOASTRA DEOARECE C.C.R APARA ACTUALA CONSTITUTIE SCRISA IN 1991 DE CATRE DOMNUL ION ILIESCU, PE FONDUL DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE DEMOCRATIE REPREZENTATIVA CE INTODEAUNA, A DAT DICTATORI, PRECUM, HITLER,MUSOLINII,LENIN,STALIN SI ALTII…

    CE ACESTI DICTATORI NU AU VENIT LA PUTERE PE FONDUL DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE CU ACESTI ALESI AI NEAMULUI ? ?

    POATE VRETI SA SPUNETI CA, TREBUE SCHIMBATA ACTUALA CONSTITUTIE IN CARE POPORUL SA NU LE MAI ACORDE ATITA INCREDERE, ACESTOR ALESI AI NEMULUI, ALESI, CE NE CONDUCE DE 28 DE ANI SI CARE DE ATITA CONDUS DE BINE, AM AJUNS CA UNUL DIN 2 ROMINI SA FIE SARAC SI TOTODATA DEPOSEDATI DE BUNURILE MATERIALE ALE TARII, PRECUM: PETROLUL, AURUL,6.000 DE INTREPRINDERI, 70% TEREN AGRICOL VINDUT STRAINILOR,
    5 MILIOANE DE MUNCITORI SI SPECIALISTI, PLECATI IN PRIBEGIE,ETC.ETC.ETC….. DECI MAI DEGRABA SINTEM O TARA OCUPATA DE CARE STRAINI…. URMARE ACESTEI ,,DEMOCRATII REPREZENTATIVE”,MAI DEGRABA TREBUIND SA NE LUOM TARA INAPOI DIN MINA STRAINILOR CE NE-A OCUPAT.

    DAR PENTRU A NE PUTEA LUA TARA INAPOI TREBUE CA POPORUL SA IA PUTEREA SI SA NU O MAI DEA LA INTERMEDIARI, PRECUM ACESTI ALESI AI NEAMULUI, CE UITA CA POPORUL I-A DELEGAT SA-L REPREZINTE….

    DECI, IN CONCLUZIE, CONSTITUTIA TREBUE SCHIMBATA, SCRIIDU-SE PE FONDUL DEMOCRATIEI PARTICIPATIVE, IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT, POTRIVIT DEFINITIEI GRECESTI :
    DEMOS-CRATIS=POPORUL CONDUCE….

    • Vasile

      FACI PREA MULTE GRESELI, SI GRAMATICALE, SI DE LOGICA!
      1) Actuala Constitutie a fost “aprobata” in 2003.
      Eu sunt convins ca nu a fost votata conform legii! Romanii nu s-au prezentat la vot!
      2) “Democratia” originala a lui Ilici, este de fapt DICTATURA ESCROCILOR, CU AJUTORUL PROSTILOR!
      3) Nu e nici o democratie reprezentativa!
      LICHELELE COMUNISTE AU RAMAS LA PUTERE, S-AU TRANSFORMAT IN LICHELE CAPITALISTE SI AU JEFUIT SI AU TICALOSIT ROMANIA!
      ROMANII AU FOST MINTITI, DEZBINATI, INTOXICATI, TICALOSITI, MANIPULATI! Asta inseamna democratie, la fel de mult pe cat esti tu Decebal! :)
      4) Actuala Constitutie trebuie schimbata in sensul ca VREM REPUBLICA PREZIDENTIALA, LA FEL CA IN FRANTA! PRESEDINTELE SA POATA DEMITE UN MINISTRU SAU INTREG GUVERNUL, DACA ESTE INCOMPETENT SI CORUPT! :)
      5) PROSTII AU DAT TARA PE MANA ESCROCILOR SI ACUM SE MIRA CA TARA A FOST FURATA!
      TEORIA CONDUCERII DIRECTE DE CATRE POPOR, ESTE O MARE TAMPENIE!
      TARA TREBUIE CONDUSA DE OAMENI CINSTITI, COMPETENTI, DEMNI SI DEVOTATI POPORULUI ROMAN!
      SINGURA SOLUTIE, ESTE-O REVOLUTIE!!! :)

      • Pe vremea tzapului presedintele a avut toata puterea de a schimba guvernele cum i-a placut. Si ce a realizat?
        Mai vasilica, mihaita, nelutule, fugi cu proasta d-aci ca sparii lumea!

  • Soni

    Sa radem sau plangem cu … Sonel

    Miting mare

    Decat un miting de amploare,
    De sprijinit pe premier,
    Mai bine-un scaun cu rotile,
    Sa aiba … echilibru in gandire !

    Decizia Cur…Cur..tii Constitutionale

    De il obligi pe Presedinte,
    Sa nu aiba drepturi ca inainte,
    Ma-nchin si-mi spun in gand,
    AJUTA-I DOAMNE ! INREGISTREAZA-I LA OSIM !

    • Soni

      Repet ca si Burebista. La mine, amanuntele conteaza!
      Presedintele a spus ca asteapta nu motivarea ci MOTIVATIA. Puteti sa-mi traduceti si mie/

      • Vasile

        Nici nu ma mir ca TU TII CU MAFIA CARE A ACAPARAT ROMANIA! :)

        • Soni

          Ti-am spus, eu sunt taran batran cu palmele crapate, nu sunt icoana ca sa te inchini la mine!

          • Vasile

            TU ESTI “TARAN BATRAN” SI TII LECTII DE RELATII PUBLICE LA BANCA NATIONALA!
            CRED CA AI VRUT SA SPUI MAFIOT BATRAN! :)

            • Soni

              Vasile, eu am scris ca nora mea preda candva lectii de comunicare la BNR. Acum ca si atunci,preda la Universitatea de Stat Bucuresti,avand si alte job/uri.

        • Soni

          N-as vrea sa fiu icoana ta sau … a altora !

    • Mai clar nici ca se poate!
      Partidul nascut din acuplarea pdl cu pnl este partidul mahalalei parvenite, ori numai cu ambitii de parvenire.
      Soniko, tot cu versuri schioape iti manifesti pretentiile ‘telectuale? Dar ce te faci ca mahalaua trazneste din ele.
      Mihaita, vasilica, nelutzu macar este cu simbrie libertinist.

      • Soni

        da bey, cu pamflete de inalta … telectualitate, ca pana la urma… mahalaua te ridica si apoi daca-si da seama ca o tradezi te baga-n canale…
        Tzutzea a spus ca a stat la inchisoare 13 ani pentru un popor de …. , iar Dan Puric a spus ,, popor roman, nu te-ai saturat sa fi condus de toti tampitii, eu spun

        Cand omenirea nu mai poate, intervin legile naturii, facand echilibrare. Exemplu cazul catarului, care nu se inmulteste, ba chiar se imputineaza. Hibridul in prezenta elementului superior din care a fost format .. dispare.
        Magarul si armasarul, sunt parintii lui.

        De intrebi trei doamne, mama , fiica si bunica
        Dar nu pe fiecare in parte, pe toate deodata,
        Ce isi iubesc mai mult, ruda apropiata ,
        Le spun ca se insala! Iubesc pe cea mai departata!

        Aceiasi persoana poate fi mama, fiica si bunica. Isi va iubi cel mai mult nepotul, urmeaza fiul sau fiica si abia pe locul trei ..mama mneai.
        Legea naturii, perpetuarea speciei!

        • Asa se vad, de la mahala, legile naturii?

          • Soni

            ..doar n-ai vrea sa se vada din canale sau de la Polul Sud, cum spuneai tu !!!

  • DECEBAL

    EU, NU INTELEG DECE, ATITA STROFOCARE, PE DOMNII DISTINSI ANALISTI POLITICI, CUM CA, ACTUALA DECIZIE LUATE DE C.C.R AR FI NEDREPTA ?… CIND DE FAPT C.C.R=UL CITESTE DIN ACTUALA CONSTITUTIE, VOTATA DE NOI, CUM CA ,,PROCURORII SINT SUBORDONATI MINISTRULUI DE JUSTITIE”…..

    UNDE ESTE GRESEALA ?… LA C.C.R.?…. SAU LA CONSTITUTIE ?

    EU ZIC CA GRESEALA NU ESTE NICI UNDE…. NICI LA C.C.R. SI NICI LA CONSTITUTIE….

    IN PRIMUL RIND C.C.R. A CITIT CORECT, ARTICOLUL DIN CONSTITUTIE, CHIAR DACA ACESTI MEMBRII AI CURTII CONSTITUTIONALE AU SI VITRSTE DE 74 DE ANI…

    IN AL DOILEA RIND CONSTITUTIA ESTE SCRISA PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, CU ALESI AI NEAMULUI, IN CARE NOI PROSTIMEA, LE-AM DAT TOATA PUTEREA PRIN VOTUL NOSTRU, SA FACA TOT CE VOR EI CU EA….

    CUM ACUM, DUPA 28 DE ANI DE ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA” CU ALESI AI NEMULUI, NE TRZIM CA REPREZENTANTII NOSTRII, ALESI DE NOI PRIN VOT, NU NE MAI REPREZINTA ? ?…..SI ACUZAM CURTEA CONSTITUTIONALA CA ESTE PREA BATRINA SI N-AR STI SA CITEASCA CA PROCURORII SINT SUBORDONATI MINISTRULUI JUSTITIEI ? ? ? …

    CITA IPOCRIZIE ?…

    VREM ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, CU ALESI AI NEMULUI, DAR, CIND CONSTITUTIA SCRIE CLAR CA PROCURORII SINT SUBORDONATI MINISTRULUI JUSTITIEI CE INTREDEVAR, ESTE PERSOANA POLITICA, NU MAI SINTEM DE ACORD ?….

    ELVETIENII, S-AU PRIS DE ACESTE ,,ANOMALII DEMOCRATICE”, CE SE INTIMPLA IN ,,DEMOCRATIILE REPREZENTATIVE” SI AU ABANDONAT, FARA MILA, ACEASTA ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA” SI AU TRECUT LA ,,DEMOCRATIA PARTICIPATIVA”, IN CARE POPORUL CONDUCE DIRECT DESTINELE SALE….

    DE CIND, ELVETIA A TRECUT LA ACEASTA FORMA DE DEMOCRATIE PARTICIPATIVA, A AJUNS CA POPULATIA TARII, SA DETINA LOCUL 1 IN EUROPA, LA NIVELUL DE TRAI… ~ NOI DECE NU VREM SA TRAIM BINE ?…

    • Soni

      Se pare ca la ora actuala, pe primul loc la nivelul de trai in Europa, este Finlanda. Si alti locuitori ai Europei, suedezii, au inceput sa-si implaneze cip-uri.

    • Vasile

      PROSTII AU DAT TARA PE MANA ESCROCILOR SI TOT NU S-AU INVATAT MINTE!
      ACUM SE MIRA CA TARA A FOST JEFUITA! :)

      • Lozinca asta o vanturi de pe vremea cand erai doar mihaita…
        Tu nu mai cresti (mintal)?

        • Vasile

          ADEVARUL NU SE SCHIMBA, CHIAR DACA ESCROCII NU VOR SA-L AUDA! :)

          • Cei pe care tu ii numesti tu prosti au absentat de la vot mult peste 50%. Asa ca adevarul tau este un adevar de propagandist submediocru, dar daca asa va invata sefii…

  • Vasile

    CCR S-A PUS IN SLUJBA MAFIEI PSD CARE A JEFUIT ROMANIA!
    CCR SE FACE VINOVATA DE INALTA TRADARE FATA DE POPORUL ROMAN!
    HAIDETI SA SEMNAM O RECLAMATIE PENALA LA ADRESA CCR!!! :)

    • Tudor

      Membrii CCR sunt aleși politic.
      Șefa DNA e aleasă politic.
      Toate secăturile FSNiste sunt mână în mână.
      Un prost aruncă o piatră și alții imbecili se chinuie să o scoată.
      România, o țară de imbecili condusă de secături. :) )))))
      FSN, ciuma roșie.

      • Vasile

        LCK A INDRAZNIT SA SE LUPTE CU MAFIA, PENTRU BINELE NOSTRU! :)

      • Nelu Stiuca

        @ Tudor. FOARTE BINE SINTETIZAT.

        • Mai vasilica, tudorica, mihaita, tu centrezi, tu marchezi, tu te aplauzi.
          Intr-o alta postare, mai veche, te mirai cat de genial esti…
          Meriti toti banii lui soros!
          Insista ca prosti gasesti pe toate drumurile…

          • Nelutule, mihaita, vasilica, tudorica, certificatul tau de destept are intinderea unei monede de 50 de bani, exact cat iei pentru o postare.

            • Pardon! Tu nu esti ca toti prostii aia de pe fb care nu stiu decat sa injure agramat si sa puna poze scabroase.
              Tu ai certificat de destept care, cred, are intinderea unei bancnote de 1 leu.
              Iti dau o veste proasta – marele licurici (inclusiv soros), la el acasa, plateste de 10 ori mai bine postacii. Si in RO plateste la fel, dar sefii de ong-uri sunt lacomi – isi opresc 9/10 din bani, asa ca la voi ajunge doar 1/10.

              Ar trebui sa intrati in greva de protest, sa primiti macar dublu…

              • Tudor

                Nu am nicio legatură cu postacii.
                Nu sunt membru în vreun partid politic.
                Nu am făcut niciodată politică până acum.
                Nu am luat bani de la nimeni.
                Nu am avut și nu am legatură cu vreun ong sau altă organizație similară.
                Nu am lucrat niciodată la stat.
                În schimb:
                – sunt inamicul principal a ceea ce eu consider PERICOLUL NUMĂRUL UNU PENTRU ROMANIA:
                – NEPOTISMELE, NEPOTISMELE, NEPOTISMELE; oameni angajați, promovați și menținuți în funcție pe pile, relații, cunoștințe.
                – susțin competența, profesionalismul, performanța
                – susțin mătrășirea impostorilor cu diplomă in poziții decizionale, tâlharilor, repetenților, agramaților.
                UNDE SUNT INVESTIȚIILE CU EFECT MULTIPLICATIV ÎN ECONOMIE, GENERATOARE DE NOI LOCURI DE MUNCĂ, SINGURELE CARE POT GENERA DEZVOLTARE REALĂ.
                BOLȘEVICII DE LA PSD + ALDE au luat în 2017 cea mai mare sumă din buget, de la inveștiţii, din ultimii 30 de ani.
                România, o țară de IMBECILI, condusă de SECĂTURI.
                FSN, CIUMA ROȘIE.

              • vasilica, tudorica, mihaita, nelutule, daca e cum spui, scrie aici – “jos ciuma rosie, jos dragnea si dancila si jos macelarul johannis, traficant de organe de copii si falsificator de acte dovedit in instanta!”

                daca scri asta, mai ca te cred ca nu esti postac simbrias…

              • dar n-ai sa scri nici stropit cu ulei incins. ti-ai pierde painea…

              • Tudor

                Nu e destul de clar când spun FSN,toate partidele politice din România și partidulețele.
                Johanis ca și Dragnea, Dăncilă, Kovesi și restul lichelelor sunt creații ale bolșevismului.
                Omule,intelege că nu sunt postac. nu am legatură în mod direct cu politica.
                Proiectul propus de Constantin Cojocaru este singurul care m-a impresionat și a cărui implementare o susțin.
                Nu mă cheamă nici Mihăiță sau alte bazaconii de genul ăsta.

              • QED.
                nici fiert in plumb topit n-ai sa scrii “jos johannis, jos kovesi”.
                painica e sfanta, mai mihaita, vasilica, tudorica, nelutule!

  • Nelu Stiuca

    Pentru eliminarea deficienţelor existente in aplicarea JUSTITIEI in Ro este necesară, DEPOLITIZAREA (decuplarea ei de sistemul politic ticalosit) sau respingerea amestecului deciziei politice in functionarea sistemului judiciar.
    Drept urmare normele ce reglementează “compoziţia” structura memebrilor Curţii Constituţionale a României(CCR) precum şi unele proceduri judiciare trebuie revizuite astfel:
    A. Pentru normalizarea activităţii C.C.R. se impun următoarele modificări;
    - nr. membrilor să fie mărit de la 9 la 11, vârsta acestora să nu depăşească 65 de ani;
    - membrii să fie alesi pentru o perioadă de cel mult 5 ani, un singur mandat;
    - 8 din nr. total de 11 membrii, să fie desemnaţi de către cele 16 Curţi de Apel din România (prin unul din algoritmii existenti, fie primele 8 C.A. în primul mandat şi urmatoarele 8 în al doilea mandat, fie grupate câte două Curţi de Apel să-şi desemneze în comun cate un candidat de fiecare data), 1 candidat să fie desemnat de I.C.C.J. şi 2 din partea senatelor Universităţilor de Drept din Romania care se clasează în primele 2 locuri oferite de numărul mai mare de absolvenţi admişi la I.N.M. în ultimii 5 ani.
    B. Componenţa C.S.M. trebuie sa asigure “conectarea sau racordarea” justiţiei la nevoia socială de dreptate si ordine publică firească. Pentru aceasta este necesar ca cei 25 de membri să fie aleşi pe un termen de 3 ani, un singur mandat (unii cu prezenţă permanentă-funcţie de nevoile impuse de buna funcţionare a structurii, alţii doar atunci când sunt necesare, consultări, dezbateri ori adoptari de hotărâri în plen). Din motive de obiectivitate si eficienta se impune ca structura C.S.M. să aibă urmatoarea componenţă;
    - 14 jurişti competenti si integri (situaţi pe funcţii de execuţie sau de comandă cu o vechime de cel puţin 5 ani în structurile respective) desemnaţi de către colegiile de conducere din fiecare minister şi de catre liderii de sindicat ;
    - 2 şefii ai direcţiilor de personal (cadre) din M.J. şi respectiv din Parchetul General;
    - 3 membrii desemnaţi de colegiile de conducere ale Poliţiei Romane, S.R.I. şi S.I.E.;
    - 1 membru desemnat de forul superior al I.N.M.;
    - 1 membru din partea Uniunii Barourilor de Avocaţi din România;
    - 2 membri desemnaţi de Universităţile de Drept din România care se clasează în primele 2 locuri datorită numărului mai mare de absolvenţi admişi la I.N.M. în ultimii 5 ani;
    - 1 membru marcant desemnat de Clubul Roman de Presă;
    - 1 membru desemnat de instituţia Avocatul Poporului a cărui rol activ în societate lipseşte cu desăvârşire, deoarece are un statut confuz competenţele sale nu sunt clar delimitate, administrative sau de justiţie.
    Inspectiile judiciare pentru judecatori si procurori din C.SM. trebuie sa ramana cu acelasi statut existent in prezent.

  • Constantin Cojocaru

    ADUNAREA CONSTITUANTĂ 2018. (18).

    Dreptul de proprietate. Partea II-a. Eradicarea unei hoţii „constituţionale”, a unei surse de îmbogăţire necuvenită şi a unui important focar de corupţie.

    Continuăm prezentarea şi comentarea principalelor prevederi ale PROIECTULUI DE ŢARĂ cunoscut sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523/2016.
    Prin acest demers urmărim următoarele obiective:
    1. Să aducem proiectul la cunoştinţa a cât mai multor români;
    2. Să culegem propuneri de îmbunătăţire de la toţi cei care doresc să participle la finalizarea textului proiectului;
    3. Să coagulăm în jurul proiectului o amplă mişcare de eliberare naţională finalizată într-o Adunare Constituantă prin care românii să-şi recâştige suveranitatea naţională şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional, asupra ţării.
    În decembrie 1989, mafia financiară transnaţională ne-a furat statul, pe care l-a recroit, prin Constituţie, ca să-l poată subjuga, a pus la conducerea lui politicieni corupţi şi trădători şi l-a folosit pentru a ne fura capitalul şi teritoriul naţional, pentru a ne fura cea mai mare parte a avuţiei pe care o creem prin munca noastră, pentru a ne distruge ţara şi neamul.
    Acum, trebuie să facem drumul invers. Să ne luăm înapoi statul, să-l reconstruim, printr-o nouă Constituţie, astfel încât să intre sub controlul poporului, să punem la conducerea lui patrioţi integri, competenţi şi responsabili, să-l folosim pentru recuperarea şi apărarea capitalului şi teritoriului naţional, să oprim furtul avuţiei pe care o creem, să ne reaşezm ţara pe drumul progresului şi civilizaţiei.
    Mafia transnaţională nu ne va da înapoi nimic, nici statul, nici ţara. Trebuie să ni le luăm noi, prin UNIRE, prin forţa numărului nostru, prin cei 10 MILIOANE, care am putea fi prezenţi, direct, sau prin procură, la Adunarea Constituantă.
    Dacă în anul 2018 vom reuşi să ne ORGANIZĂM într-o astfel de Adunare Constituantă, avem toate şansele să câştigăm alegerile din anii 2019 şi 2020 – europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare – să curăţăm conducerea statului de trădători şi să-i înlocuim cu patrioţi competenţi şi responsabili, să începem reconstrucţia ţării.
    În articolul de astăzi, continui prezentarea modificărilor propuse de noi în definirea drepturilor de proprietate, arătând cum am putea eradica o sursă de îmbogăţire necuvenită a guvernanţilor şi camarilei lor şi un important focar de corupţie.

    Dreptul de proprietate. Partea a II-a

    În actuala Constituţie, alineatul (6) al articolului 44 are următorul text:
    „(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.”
    Cele două alineate, (3) şi (5), au următoarele cuprinsuri:
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
    Noi am păstrat, integral, alineatele (3) şi (5), fără nici o modificare.
    Propunem, însă, ca alineatul (6) să aibă următorul text: „(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc potrivit legii, cu luarea în considerare a preţurilor practicate pe piaţă.”.
    Propunem, deci, ca despăgubirile să nu mai fie stabilite de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie, ci să fie stabilite prin lege, cu luarea în considerare a preţurilor practicate pe piaţă.
    Aceste „despăgubiri” s-au transformat într-o sursă uriaşă de îmbogăţire pentru mafia politică şi financiară şi unul dintre cele mai toxice focare de corupţie din societatea românească. Prin trafic de influenţă, prin mită şi şpagă, rechinii imobiliari cunosc, cu mult timp înainte, terenurile care vor fi expropriate „pentru o cauză de utilitate publică”, cumpără, la preţuri de nimic, aceste terenuri şi le vând, apoi, statului, la preţuri de sute de ori mai mari decât cele cu care le-au cumpărat.
    A existat şi continuă să existe şi soluţia „schimbului de terenuri” cu statul, prin care terenuri ale statului, ce urmează a fi expropriate pentru o cauză de utilitate publică, sunt schimbate cu cele deţinute de „băieţii deştepţi”, care le revând, apoi, tot statului, la preţuri astronomice.
    Aşa s-au „dobândit” multe din marile averi, multe din drepturile de proprietate „constituite” în România după 1989.
    Trebuie să punem capăt acestei hoţii desfăşurate pe baza unei norme constituţionale.
    Poporul şi statul român pot şi trebuie să stabilească, prin lege, preţurile care urmează să fie plătite proprietarilor pentru terenurile expropriate pentru o cauză de utilitate publică, ca şi despăgubirile pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, ca urmare a executării de către autorităţile de stat sau locale a unor lucrări de interes general, care implică folosirea subsolurilor proprietăţilor imobiliare.
    Preţurile vor fi stabilite prin lege, adoptată de Parlament, sau de popor, prin referendum, şi vor fi aceleaşi pentru toate terenurile de aceiaşi categorie de folosinţă, amplasate în aceiaşi zonă. Cu luarea în considerare a preţurilor practicate pe piaţă.
    Fără informaţii confidenţiale, fără ” negocieri”, fără trafic de influenţă, fără mită, fără şpagă. Nici pentru funcţionarii publici, care ştiu ce terenuri urmează să fie expropriate, nici pentru judecători, nici pentru avocaţi, nici pentru notari etc.
    Stoparea acestei hoţii „constituţionale” ar avea ca efect economii de multe miliarde la bugetul public naţional, care ar putea fi folosite pentru îmbunătăţirea serviciilor publice de care ar beneficia cetăţenii ţării: educaţie, sănătate, ordine publică, apărare etc.

    Constantin COJOCARU
    30 mai 2018

    • Vasile

      GATA!
      Incepand de astazi, 30 mai 2018, prin decizia CCR,
      ROMANIA A DEVENIT OFICIAL UN STAT DE TIP MAFIOT!
      - PRESEDINTELE DEVINE UN SIMPLU SECRETAR, SUBORDONAT DECIZIILOR MAFIEI!
      - PROCURORUL GENERAL NU MAI ARE PROTECTIA PRESEDINTELUI SI DEVINE SUBORDONAT MAFIEI!
      - PROCURORUL SEF DNA NU MAI ARE PROTECTIA PRESEDINTELUI SI DEVINE SUBORDONAT MAFIEI!
      - CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII NU MAI ARE NICI O PUTERE IN FATA DECIZIILOR MAFIEI!
      - CELE 6,5 MILIOANE DE VOTURI ACORDATE PRESEDINTELUI NU MAI SUNT LUATE IN CONSIDERARE!
      - IN ROMANIA ESTE DICTATURA ESCROCILOR, CU AJUTORUL PROSTILOR!
      CONSECINTELE SE VOR VEDEA IN CURAND!
      ROMANIA ESTE ACAPARATA DE MAFIE!
      ROMANIA ESTE ATAT DE GRAV AFECTATA INCAT NU MAI POATE FI REPARATA PRIN “ALEGERI” CONTROLATE DE MAFIE!
      SINGURA SOLUTIE, ESTE-O REVOLUTIE!
      FARA VIOLENTA, DAR CU INTELIGENTA!
      Restul “solutiilor” nu sunt decat
      BOALA LUNGA, MOARTE SIGURA!

      • DNA-UL A FOST, ESTE SI VA FI O SPALATORIE DE BANI NEGRI. NU FACE DOSARE DECAT PENTRU O PEDEAPSA DE 2-3 ANI (EXCEPTIE A FACUT VARANUL – O RAZBUNARE PERSONALA A LUI BASE). PROSTIMEA VREA CIRC? LULUTA-ZUZUTA LE DA. IN ROMANIA E MAI PERICULOS SA FURI O GAINA DECAT SA FURI MILIOANE DE EUROI. LA O GAINA IEI 6-7 ANI. LA MILIOANE IEI 2-3 ANI, EVENTUAL CU SUSPENDARE SI RAMAI SI CU BANII. ASTA CAND DOSARUL ESTE BINE INSTRUMENTAT DE PROCURORI. CAND E INSTRUMENTAT “IN DORUL LELII”, INCULPATUL E ACHITAT. ASA CA DNA-UL ALBESTE AVERILE FACUTE ILICIT IN PERIOADA POSTDECEMBRISTA. ASTA-I MISIUNEA DNA-ULUI. MELTENII SUNT FERICITI, AVAND ILUZIA CA SE FACE DREPTATE. HOTII STAU CATEVA LUNI “LA CASA DE ODIHNA” SI APOI SE BUCURA, PRIN MONACO, DE BANUTII FURATI … EI SI URMASII LOR… 10 GENERATII… CEL PUTIN…

  • Soni

    Tot… SONEL

    Madame Viorica Vasilica a fost lovita rau de tot … de soarta , de cand a ajuns premier..

    Miting mare organizat pe 9 iunie de catre PSD pentru sustinerea actualului premier.

    Toti pentru unul, unul pentru … hoti !

    Anumite surse vorbesc totusi de verdictul care urmeaza a se pronunta Curtea Constitutionala a Romaniei pe 30 mai precum ca presedintele are voie sa sustina pe sefa DNA de la demitere, o singura data. De ministrul justitiei … absolut nimic , probabil rapoarte de demitere de n ori pe zi.
    Asta-i viata !
    Toti membrii actualului guvern, parca-s nepotii lui … Zarani – un fost ministru al agriculturii, vizitiu la conacul lui Petru Groza, fost premier la inceputurile comunismului. Zaroni se iscalea cu sugiucul atarnat cu sfoara de brau !!!
    Si nu numai atat, am urmarit robotul umanoid Sophia, care la ultima intrebare referitoare la cea mai mare dorinta a ei, a raspuns ca si-ar dori sa poata distruge civilizatia actuala.
    Cat despre poza trucata cu Olguta Vasilescu , continui… veniti de luati lumina, acesta-i statul subteran !
    Ei, Purebista, ce mai zici cu mahalaua mea ?
    Trage capacul de la canalul subteran sa nu te calce masinile ….

    • Era un mahalagiu asa de prost, incat si-au dat seama si vecinii lui.

      • Soni

        aici e chichita Purebista, vecinii care au recunoscut prostul de langa ei, erau experti in depistarea prostiei, cu alte cuvinte….

        • Ai inteles gresit. Iti traduc. Cat de prost poate fi cineva, daca prostia lui devine evidenta si pentru alti prosti?

  • DECEBAL

    DACA, DOMNUL ION ILIESCU, PIERDE PROCESUL CU ,,REVOLUTIA” INSEMNA CA, ACTUALA CONSTITUTIE ESTE LOVITA DE NULITATE ABSOLUTA, SI NECESITA INTREBAREA POPORULUI PRIN ,,REFERENDUM” CU CELE DOUA INTREBARI DISTINCTE, RESPECTIV:

    1 ~ VRETI ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, CU ALESI AI
    NEMULUI? (asa cum este acum ?)

    SAU

    2 ~ VRETI DEMOCRATIE PARTICIPATIVA IN CARE POPORUL SA
    CONDUCA DIRECT ?… (asa cum este in Elvetia?)

  • Nelu Stiuca

    ZEFLEMEAUA
    de CAMIL PETRESCU

    Motto: „Românii e deştepţi !!!“.
    Când va veni sfârşitul lumii
    Românii nu vor fi atenţi
    Isus a spus: „Talita kumi“
    Dar nu pentru inconştienţi.

    Iar Ziua Domnului, ca hoţul
    În miez de noapte va sosi
    Femeia va dormi, iar soţul
    Reviste porno va citi.

    N-avem conştiinţa tragediei
    Si totul luăm „à la légere“
    Noi, campionii băşcăliei
    Am compromis orice mister.

    Avem o scuză de faţadă:
    „Lasă, că merge şi aşa!“
    Trădăm la primul colţ de stradă
    Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

    Senzaţia e de plutire
    De infinit paraşutism
    Noi am făcut mişto subţire
    Şi de marxism, şi de fascism.

    Ce Decebal şi Burebista?
    Ce patriotul cărturar?
    Trăiască Miţa Biciclista
    Şi berea rece la pahar!

    Mitică veşnic să trăiască
    Şi noi pe lângă el, noroc!
    Filozofia chelnărească
    E tot pe loc, pe loc, pe loc!

    Întreaga drojdie se scurse
    Din mahalale de Fanar
    Şi-n loc să fim un roib de curse
    Noi am ajuns din cal – măgar.

    Pe primul loc e-njurătura
    Ea pentru toate e un leac
    Simţi cum îţi umple gura
    O moştenim din veac în veac.

    Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
    Noi suduim neîncetat
    Iar la al meu popor, sudalma
    E o religie de stat.

    La treburile serioase
    Noi nu ne concentrăm destul
    Avem o somnolenţă-n oase
    Şi-o zeflemea de prost fudul.

    Ceac-pac! Dar la reluări de faze
    Parcă ne mai trezim puţin
    N-avem profil de kamikaze
    Tiparul nostru-i byzantin.

    Apocalipsa furtunoasă
    Îi sperie pe pământeni…
    Pe noi nu ne-o găsi acasă –
    Vom fi la meci, sau la pomeni.

    Aceasta, poate, ne e soarta
    S-o tragem şi pe asta-n piepţi
    N-aveţi decît să-nchideţi poarta
    Hai, că românii e deştepţi!!!

  • DECEBAL

    PENTRU DOMNUL NELU STIUCA :

    DACA, DOMNUL ION ILIESCU, FACEA IMEDIAT DUPA REVOLUTIE, UN REFERENDUM, IN CARE SA INTREBE PE ROMINI, CE FEL DE DEMOCRATIE DORESTE?…. RESPECTIV, ,,DEMOCRATIE DIRECTA” (PARTICIPATIVA) SAU ,,DEMOCRATIE REPREZENTATIVA”, ASA CUM ESTE ACUM…. IN MOD SIGUR, NU NE MAI VAITAM, DE TOATE DEPOSEDARILE TARII, ASA PRECUM BINE LE PRECIZATI DOMNULE NELEU STIUCA ….DEOARECE, IN MOD SIGUR, POPORUL ROMIN VOTA ,,DEMOCRATIA DIRECTA” RESPECTIV, ,,DEMOCRATIA PARTICIPATIVA”….. DAR CUM DOMNUL ION ILIESCU VROIA SA DETINA FUNCTIA DE PRESEDINTE, A DAT LA SCRIS, CONSTITUTIA ACTUALA, CONCEPUTA PE FONDUL DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE, CEIA CE OBSERVAM CU TOTII, CA ESTE PERMISIVA INTRONARII PE NESIMTITE A DICTATURII….

    STIMA .

1 ... 47 48 49
Lăsaţi un Răspuns lui BUREBISTA