CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR

Implica-te si tu: CITEŞTE, ANALIZEAZĂ ŞI CONTRIBUIE! Click aici

AFLĂ AICI CUM POŢI SUSŢINE CONSTITUŢIA CETĂŢENILORAFLĂ AICI CUM POŢI DEVENI REPREZENTANTUL NOSTRU TERITORIALRESURSE PENTRUPARTENERI MEDIA, ZIARIŞTI ŞI BLOGGERI

PREAMBUL

Noi, poporul român,

Conştienţi de răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, mulţumind strămoşilor pentru că au creat pentru noi România şi civilizaţia românească, dorind să asigurăm libertatea, bunăstarea şi fericirea noastră şi a urmaşilor noştri, să construim un stat al nostru, naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic, clădit pe temelia valorilor civilizaţiei româneşti, slujitor competent şi responsabil al drepturilor şi intereselor noastre, capabil să se integreze cu demnitate în familia statelor suverane ale Uniunii Europene,

Ştiind că singura cale prin care putem stăpâni şi apăra libertatea, bunăstarea şi fericirea, drepturile câştigate prin sângele strămoşilor asupra teritoriului naţional, asupra resurselor naturale ale acestui pământ şi asupra avuţiei pe care am creat-o şi pe care o creăm, prin munca noastră, este construcţia economiei democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor cetăţenilor, astfel încât majoritatea capitalului să rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor,

Înţelegând că numai deţinând puterea economică, poporul român va deţine şi puterea politică, va controla şi statul său şi îşi va impune şi propriile sale valori morale: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare

Am hotărât, prin referendum, să adoptăm prezenta Constituţie a României, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR!

Descarcă şi distribuie de aici cartea CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR comentată şi explicată pe înţelesul tuturor

Urmăreşte prezentarea video a cărţii cu cele mai importante aspecte abordate de Constituţia Cetăţenilor aici

Urmăreşte primele cursuri publice de educaţie constituţională din istoria României având la baza Constituţia Cetăţenilor

  • Distribuie pe retele de socializare
Comentarii
  • Pentru acei ce se cred adepti si cred in LEGEA COJOCARU, sunt invitati la Brasov in data de 19 mai 2019.
    Va rog sa ma sunati la 0758570412.

    • Va rog sa vedeti de pe acest site LEGEA COJOCARU , CEA CE TREBUIE VOI SA STITI. sunteti manipulati si folositi.ACEST OM COJOCARU S-A DEDICAT CA POPORUL ROMAN SA-SI RECUPEREZE CEA CE A PIERDUT.

      • Soni

        Dorus, din postarea ta eu, poate si altii, nu stiu, inteleg ca suntem manipulati si folositi pe acest site !!! Cine manipuleaza, cine trage foloasele ?
        Vreau sa-ti mai spun ceva.In contextul folosit de tine, se intrebuinteaza nu expresia CEA de la HAIS, ci corect este CEEA CE.
        Si apropo. Ma mut in nodul Moldovei, sa primesc cei 20000 lei de la Dracnea.
        Daca-mi da acesti bani, il cunun!!!! Sper sa nu se supere Lia Manga pe mine !!! Il cunun dar nu cu actuala iubita ci cu fosta sotie.

    • După știința mea, Partidul Poporului, după pierderea grea, pentru noi toți, ca români și adepți ai Legii Cojocaru, respectiv încetarea din viață a Președintelui partidului, Domnul Dr. Constantin Cojocaru, conducerea partidului a luat hotărârea ca IANCU COJOCARU să ocupe și să îndeplinească funcția de Președinte interimar al partidului, fapt pentru care este bine ca oricare dintre colegi să-l sprijine în atribuțiunile sale, și să lase transmiterea de comunicate în seama Președintelui! Gesturi asemenea, neavând câtuși de puțin efect, în asigurarea și creșterea autorității în sânul partidului a Președintelui, știindu-se bine că aceasta cerință minimă și de bază, pentru a putea conduce eficient partidul, ca deziderat al tuturor, de care trebuie să dea dovadă fiecare membru, simpatizant sau colaborator al partidului. Altfel ca și altele asemenea, deconstruiesc și demolează orișicare construcție politică, dacă actul de a conduce un partid nu este bine însușit, înțeles și aplicat. „Să dăm Cezarului cei al Cezarului!”

    • Nelu Stiuca

      ROMANIA TREZESTE-TE.
      POATE ATI VRUT SA SPUNETI MAI EXPLICIT VORBIND CA VA REFERITI LA cei ce mai cred IN PRINCIPIILE LEGEII COJOCARU de fapt a NORMALITATII DEZVOLTARII ECONOMICO-SOCIALE.

      • COMUNICATUL nr. 6 din 25.04.2019

        al Cabinetului DacoRomânesc (C.D.R.) al Gărzii DacoRomâne și al Societății „Carpații“ din cadrul Fundației Academia
        DacoRomână „Tempus DacoRomânia ComTerra“ (F.A.D.R.„T.D.C.“), precum și al GardaDacoRomână din cadrul

        Alianței Naționale a Dacilor Liberi (A.N.D.L.)

        Un membru fondator al Academiei DacoRomâne, unul dintre cei mai activi cugetători, doctor în științe, mi-a semnalat
        recent, telefonic, despre un aspect la care am reacționat în așa fel încît trecătorii de pe stradă mă priveau surprinși de tonul și
        răspunsul meu de om uimit și revoltat. Mai grav este că nimeni pînă acum nu a luat atitudine tranșantă, frontală, la
        ticăloasele afirmații ale dlui I.A.Pop. Acele afirmații, ale președintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop,
        de la care a trecut ceva timp, au fost făcute într-un interviu acordat unui un post de televiziune românesc de mare audiență,
        mărturisesc cu durere, le-am simțit ca o împușcătură prin telefon în plină stradă.
        Șocul acelor afirmații atît de grave la adresa culturii naționale m-au făcut să constat că din punctul de vedere al culturii,
        România are un virf trădător care se detonează în interiorul culturii noastre, și așa făcute ferferiță, de către alogeni care se
        dau profeți dar care habar nu au unde se află și cu cine se pune cînd spun ce spun. Personal am urmărit cu multă atenție
        toate ieșirile domniei sale, dar cu și mai multă după ce am primit semnale de la colegii noștri naționaliști din Statele Unite
        ale Americii unde domnia sa a făcut declarații foarte subtile, de parcă ar fi vorbit un ungur despre Transilvania in SUA nu
        un român din Cluj. Delicatețile unor fraze și sintagme păreau la prima vedere ”diplomatice” cu idei ca de prin Declarația de
        la Budapesta dinainte de evenimentele din 1989.
        Știu că e bine susținut de cine trebuia, pregătit să preia conducerea Academiei Române. Personal, am sustinut că aveam
        nevoie de un istoric în aceste vremuri grele în vîrful acestui înalt for de consacrare. Și chiar m-am exprimat, de bună
        credință, știind totuși etnia din care face parte, de la cei care în cunosc mai bine decit mine, chiar mai bine decit se cunoaște
        pe sine, că daca aspiră la funcția de președinte al României îl vom susține împreună cu membriiAcademia DacoRomână.
        Ceea ce am remarcat, pas cu pas, este faptul cert că a fost pregătit să dezarmeze, să îngenunchieze cultura
        dacoromânească încetul cu încetul. Reacțiile bolnave contra culturii dacice, contra dovezilor despre originilor strămoșești
        care le miros urît multor khazari pripășiți pe la noi (adică acel neam turcic care a ales Talmudul ca religie și nu altceva, știu
        ei de ce!). Acel interviu semnalat de un vigilent cercetător a fost picătura care a umplut paharul răbdării mele și
        demonstrează că domnia sa a depus armele trădări, și trece la dezinformare fățișă, distrugătoare. El susține abil, fără teamă,
        dezmembrarea, lucrează pe aceeași linie a patapievicilor. Întrebarea mea a fost, inițial, dacă știe istorie. Știe, e tobă de carte.
        Dar ignoră cu bună știința, reduce la tăcere, respinge realitatea, istoria noastră adevărată, prostindu-ne cu nerușinare
        academică ca să rămânem prizonierii latiniei, tocmai cînd Europa însăși ne și își afirmă originea dacică, cînd ea însăși își
        revendică rădăcinile de pe meleagurile noastre ancestrale. Așa fac numai ticăloșii, care știu ce fac și nu fac ce știu…
        Nu aș fi avut nimic cu domnia sa dacă își reprima opiniile personale în numele științei adevărate la care ajuns toată Europa
        fiindă ocupă un scaun oficial academic românesc. Domnia sa vrea să ne țină pe toți prizonierii opiniei domniei sale ca în
        vremurile jidănești cînd se prefăceau istoriile după alte reguli, ale comunismului khazar venit pe tancuri cu steaua roșie…
        Vedeți că nu am zis evreiești, pentru că evreii sunt oameni deștepți și din conexiunile noastre cu Ierusalimul, oamenii de
        bună credință, universitari și rabini cu bun simț, ne-au spus, ”noi știm cine sunteți!”
        Să ignori cu bună știință cele mai noi cercetări istorice pe linia originii vechi geto-dacice, să umilești pe cei care și-au
        asumat identitatea dacoromânească în cunoștință de cauză, înseamnă să cenzurezi cultura istorică românească, să umilești
        demnitatea națională după ce te-ai cocoțat pe scaunul de prezident academic peste cunoașterea României de la începuturi
        pînă în prezent și să dictezi viitorului să se oprească, să distrugi istoria de la origini pînă în viitorii posibili și dezirabili.
        Domnule președinte al Academiei Române, dumneata al cui esti, domnule? Pe ce lume trăiești? Care e numele dvs
        adevărat? Cum poți ignora adevărul istoric, istoric fiind? Cum poți perpetua falsul istoric și dovezile care apar din ce în ce
        mai evidente și mai multe? De cînd Academia Română are plan de dezinformare a propriei națiuni române?
        Dumneata cui aparții domnule, ai cui bani îi consumi pea cel scaun bugetar al statului român?
        Nu vă fie teamă, nici un membru al Fundației ACADEMIA DACOROMÂNĂ nu vrea să vă ia locul. Nimeni nu vrea să
        devină membru al ACADEMIEI ROMÂNE pentru simplu fapt că noi suntem dacoromâni și avem ong-ul nostru, facem
        cercetări proprii, fără banii statului și nu aspirăm să ne întoarcem la latinism pentru a deveni academicieni.

        2

        Noi suntem doar membri ai unui ”ong” care are peste un sfert de secol de activitate modestă, prin forțe proprii, din
        proprie inițiativă. Mișcarea dacistă înflorește, este de neînvins, nu mai poate fi oprită de nimeni, niciodată. Acceptăm și
        termenul de ”amatori”, dar avem doctorate în științe, suntem autodidacți, iar eu, personal, am un doctorat chiar acordat de
        ACADEMIA ROMÂNĂ – Institutul de Cercetări Juridice ”acad Andrei Rădulescu”.
        Atîta vreme cît Academia Română nu are secție de dacoromânistică, dacistică sau geto-dacistică, pare că face mai mult
        iudaistică sau europenistică, contradacistică. Poate ajunge la dacoromânistică făcînd serioase cercetări din care în final va
        rezulta că națiunea noastră matcă a Europei este de fapt matca întregii culturi europene…
        Domnule președinte al Academiei Române, pe banii noștri nu e cinstit să ne faci popor de mîna a doua, cind sintem
        națiune de prim rang și de prime origini, nici să vorbești sub demnitatea noastră de români vechi, de dacoromâni.
        Nu vă permitem o astfel de impertinență la adresa identității unei națiuni atît de încercate de istorie, dar care a
        supraviețuit și va supraviețui din propria cenușă pentru că este nemuritoare!
        Acum se pare că ați devenit un veritabil dușman pe față al culturii și istoriei vechi dacoromânești.
        Iar dacoromânii – adică acei români care vorbesc limba dacoromână – cun spun specialiștii Academiei Române – de la
        nord de Dunăre, vă obligă să respectați adevărul istoric și demnitatea lor de dacoromâni.
        Personal, fără a implica Senatul Academiei DacoRomâne, vă cer public demisia de onoare din funcția de președinte al
        Academiei Române. Sunteți liber să vă spuneți opiniile proprii unde vreți, dar nu din scaunul de președinte al Academiei
        Române. V-ați compromis cezînd că românii pot fi manipulați la infinit. V-ați făcut de rușine pe dvs., nu pe români!
        Sincer vorbind, dvs. veți muri cu convingerile dvs, vă privește, noi vă dorim viață lungă, iar noi vom muri cu convingerile
        noastre de dacoromâni, de daci liberi cît vom trăi. Însă nu mîniați această națiune, nu vă jucați cu adevărul istoric tocmai
        dvs care sunteți doctor în istorie. Pe cei dinaintea dvs de alte specialitate îi iertăm, de la dvs. aveam pretenția să fiți cinstit.
        Dacă vreți să fiți sluga vechilor concepții iudeobolșevice, e treaba dvs. Nu e vina noastră că nu aveți coloană vertebrală.
        Națiunea e deșteaptă, mai desteapta decît Academia ei pe care o plătește regește să promoveze adevărul și identitatea
        culturală națională, nu minciuna, nu impostura și nici bătaia de joc.
        Noi mai sperăm că veți reuși să inființati Secția de dacoromânistică (există iudaistică, germanistică, niponistică, slavistică,
        de ce nu ar exista și dacoromânistică?) și că, împreună cu academicienii care sunt daci liberi, îi știți dvs, la fel de bine ca și
        noi, veți aproba un nou statut al Academiei, cu denumirea nouă, poate DacoRomână, că veți avea curajul de a restabili
        adevărul istoric în ciuda prigoanei, a tuturor presiunilor, tendințelor de ștergere și ocultare a originii și identității noastre.
        Mai avem un singur pas, fundamental pentru identitatea națională autentică, pe care NAȚIUNEA îl va face foarte curînd:
        DACIA VA RENAȘTE ÎN ROMÂNIA PRIN ADEVĂR, DREPTATE, MUNCĂ ȘI CREDINȚĂ!
        Salutul eminescian : TRĂIASCĂ NAȚIA ROMÂNĂ! SUS CU DÎNSA! Veniți cu noi!
        pentru Fundația Academia DacoRomână ”Tempus DacoRomânia ComTerra”
        Geo Stroe,
        un dac liber și neastîmpărat,
        București, 25.04.2 019d.Chr.(după Christos),25.04.7527d.Fl.(de la Facerea Lumii),25.04.12 019 d.Zm. 25.04. 35 019d.Th.(după Thoth)

  • “Dumnezeu să-l odihnească, iar pe noi să ne ierte, pentru inconștiența și ingratitudinea cu care l-am tratat.
    Înmormântarea va avea loc mâine, 19 martie, în satul său natal, Beciu, din județul Teleorman.”
    Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/info/view/a-incetat-din-viata-autorul-legii-cojocaru?fbclid=IwAR1xh34U9l4bjvM8QxD_LVukGd9I_Gp48G1FivCUHv3WhHPO93qH1il8-bY

    cojocaru - doliu

    • Petrache Boboc

      Geniu al economiei, cu un discurs mediatic excepțional, un scriitor deosebit ne-a atras alături în lupta contra trădătorilor națiunii, a impostorilor și a jefuitorilor. Cumplita pierdere ne unește și mai putenic pe cei care i-am fost alături și consecvenți în lupta pe care a coordonat-o. Membrii PPLC din toată țara regretăm cu profundă durere pierderea domnului Președinte de. Constantin Cojocaru.

      Vicepreședinte și membru în C. I. al Constituției Cetățenilor

      • Marinescu irinel

        Drum bun printre stele, presedintele nostru drag si te rugam sa ne iertați daca am gresit. Cer
        Membrilor fondatori dreptul de a organiza pplc
        Ca presedinte interimar pînă la congres. Am reusit sa scot prima generație de consiliericomunali pplc in numar de 10.doresc ca pplc sa candideze la viitoarele alegeri. Voi continua programul domnului cojocaru .nu vom ceda.pplc va trăi

        • Risnita Gheorghe

          Luni 25 martie 2019 ora 18 va avea loc o teleconferinta unde vor participa membrii Comitetului Executiv Central si membrii Biroului Permanent Central , ai Partidului Poporului ,Legea Cojocaru.
          Se vor discuta in aceasta teleconferinta probleme de reorganizarea partidului PP-LC

          • Iancu Cojocaru

            Buna ziua, stimate dl. Risnita Gheorghe, numele meu este Cojocaru Iancu, fiul cel mic al tatalui meu. Va rog a ma contacta pentru a participa la teleconferinta organizata in aceasta seara la ora 18:00.

            • Risnita Gheorghe

              Membri Comitetului Executiv Central al Partidului Poporului Legea Cojocaru sunt convocat sa participe la teleconferinta ce va avea loc LUNI 01 04 2019 ORA 18.Se discuta probleme organizatorice Teleconferinta se organizeaza pe PROGRAMUL SKYPE.

            • Nistor constantin

              Dl Iancu va rog trimiteți-mi și mie la Timisoara amănuntele stabilite in partid
              Eu sunt din membri vechi al PP-LC Timiș și sunt rămas singurul ramas

          • Marinescu irinel

            Alegerea presedintelui interimar al pplc sa realizat cu încălcarea statutului partidului si a legii partidelor. El nu va fi presedinte pînă ce tribunalul bucurești il validează. Toate deciziile pe care le ia sînt lovite de nulitate,pplc
            Mehedinți
            Jurist marinescu irinel

            • Domnule Marinescu, cu tot respectul noi nu vrem sa incalcam LEGEA, dar presedintele INTERIMAR ,trebuie sa se implice in a rezolva problemele de PARTID, v-ati Implicat?. Daca da va respectam implicarea .Personal, STIU ca ati obtinut cele mai bune rezultate la ultimile alegeri , dar de atunci?. …
              Am inteles efectul legii. Ce faceti Dvs ca Prim -Vice -Presedinte pentru a se face congresul?. EU VA SUSTIN. Stiu cat suflet ati pus in acest Partid si eu lafel dar haidem sa facem totul LEGAL.
              CU RESPECT DORUS.

          • Marinescu irinel

            Partidul va fi radiat.lucrarile congresului doi si alegerea organelor de conducere nu au fost depuse la tribunalul buc pentru validare. Pplc nu a participat la doua rînduri de alegeri. Am muncit sa scot 10consilieri.la revedere.nu va bate ti joc de oameni,mințiți vînd in realitate nu sînteți nimic.rusine
            I

      • Mihailescu Dumtru

        ROMANIA a pierdut pe unul din cei mai mari economisti,prin disparitia prematura si fulgeratoare a d.lui CONSTANTIN COJOCARU.El a fost unul din putinii luptatori impotriva tradatorilor de tara,cei care au condus Romania in urma evenimentelor din dec.1989,numite Revolutia,cei care nu au vrut sa stie ce prevede cunoscutaLegea Cojocaru,lansata imediat duparevenirea in tara a d.lui Cojocaru,ce ar fi ajutat la desfasurarea unei adevarate Privatizari a industriei si a economiei in general,din tara noastra.Dar planurile celor care au preluat puterea aveau alte planuri,menite sa distruga economia nationala ,iar pe adevaratii proprietari ai Avutiei Nationale,sa-i transforme intr-o masa imensa de someri siliti sa-si paraseasca tara,sa emigreze.Opera si gandirea economica transpusa in lucrarile d.lui Cojocaru,culminand cu proiectul CONSTITUTIA CETATENILOR,lasate mostenire noua celor care l-am cunoscut,am colaborat si i-am impartasit ideile,nu trebuie sa se piarda,ci va trebui sa ne unim fortele ca impreuna si cu noul val de tineri,care vor sa-si construiasca un viitor in tara lor,sa luptam pentru aprobarea si aplicarea in practica a LEGII COJOCARU si a CONSTITUTIEI CETATENILOR,asa cred ca se cuvine sa-i respectam memoria acestui Mare Roman.Daca sunteti de acord cu cele scrise de mina in cele de mai sus,va rog sa interveniti si sa propuneti ce si cum sa procedam in continuare.DUMNEZEU sa-l aiba in paza si sa se odihneasca in pace,dupa viata atat de agitata si curmata asa de brusc.AMIN…

        • DECEBAL

          NU TREBUE PIERDUTA NICI O LITERA DIN CELE SCRISE, PE SAITUL DOMNIEI SALE, ,,VARIANTA COJOCARU”

          MESAJELE DOMNIEI SALE DUPA ACEST SAIT, TREBUESC TIPARITE SI LEGATE INTR-O CARTE NUMITA : ,,FILOZOFIA DREPTATII SOCIALE” AUTOR: PROFESOR, Dr. IN ECONOMIE”, CONSTANTIN COJOCARU .

          STIMA .

        • DECEBAL

          foarte la obiect…. Domnule Mihailescu Dumitru, dar, sa stiti ca, ceia ce traim noi acum, difera radical, de anul revolutiei 1989, an cind, se putea ca printr-un partid ajuns la putere sa se implementeze ,,Lega Cojocaruu” …..

          Acum partide de pe esicherul politic trebue sa aibe bani multi, pentru a putea cistiga alegerile….

          Si spre surprinderea noastra, aceste partide chiar au acesti bani….. fiind sponsorizate de oameni cu bani….. pe cita vreme partidul domnuli Profesor Doctor Constantin Cojocaru nu au acesti bani…. deoarece sponsorii sint majoritari saraci lipiti pamintului…

          Si atunci, exista o singura solutie si anume: sa se renunte la partidul p.p._l.c. si sa se treaca la sustinerea ,,democratiei directe” cu poporul la butoanele conducerii tarii si care marele proiect al ,,democratie directe” va putea fi implementat cu multa usurinta in viata sociala a tarii prin referendum precum in Elvetia …..

          STIMA

          • Petrache Boboc

            @Decebal,
            Vă înțeleg preocuparea, dar nu ați fost și nu sunteți implicat în acțiunile Partidului Poporului și nu văd sensul comentariilor pe care le faceți. Mă puteți lămuri la 0744 435 445. Stimă.

            • DECEBAL

              RASPUNS :
              EU ONUL MA-M CONVINS, IN CEI 28 DE ANI CE POATE FACE PARTIDELE CIND AJUNG LA GUVERNARE…..LUCRU DEALTFEL VAZUT SI DE CATRE DOMIA VOASTRA DOMNULE PETRACHE BOBOC……

              DUPA CUM BINE VEDETI AM RAMAS FARA PETROL , AM RAMAS FARA 7 MILIOANE HECTARE TEREN ARABIL , AM RAMAS FARA INTREPRINDERI, AM RAMAS FARA AUR SI METALE GRELE, AM MAI RAMAS SI FARA 5 MILIOANE DE MUNCITORI SI SPECIALISTIM ACESTIA PLECIND IN PRIBEGIE DUPA MUNCA…..

              TOATE ACESTE DEPOSEDARI A NOASTRA, A ROMINILOR,NU AU FACUT-O NIMENI ALTII DECIT PARTIDELE…..PARTIDE CE SAU PERINDAT LA CONDUCEREA TARII, NOI DINDU-LE PUTEREA POLITICA IN MINA DIN 4 IN 4 ANI PRIN VOTUL NOSTRU SINCER SI CORECT CREZIND CA ACESTE PARTIDE NE ADUCE BUNASTAREA NOUA SI COPIILOR NOSTRII….

              OBSERVA CA IN ANUL ISTORIC 2016 61% DINTRE ALEGATOOR NU AU MAI VRUT SA VOTEZE PARTIDE……ACESTI NEVOTANTI PRINZINDU-SE CA SINTEM PRADUITI PE FATA …..DEPOSEDINDU-NE DE BOGATIILE ENUMERATE MAI SUS….

              CUM ACESTE DEPOSEDAR,I S-A FACUT IN BAZA LEGII 15/1990….. EU UNUL II FELICIT PE CEI 61% NEVOTANTI SI MA ALATUR LOR…. FIIND FERM CONVINS CA ACESTIA DORESC, CA EI POPORUL.. SA VINA LA CONDUCEREA TARII INTOCMAI CA POPORUL ELVETIAM…..INSTAURIND DEMOCRATIA DIRECTA….

              ODATA CU INSTALAREA DEMOCRATIEI DIRECRA PRIMUL PAS CE IL VOM FACE ESTE APLICAREA PRIN REFERENDUM A DISTINSEI SI EPOCALA ,,LEGEA COJOCARU”…..

              STIMA .

            • @Petrache Boboc, orice român care calcă pragul partidului, și care civilizat își exprimă punctul de vedere, este bine să fie bine primit, de orișicare membru al Partidului Poporului, fie și numai pentru faptul că-i unul din popor, iar partidul este al poporului, și în slujba lui, și pe deasupra, votul oricui, contează!

          • @DECEBAL, în orice, și la orice, dacă unii nu au și nu văd soluții, nu înseamnă că nu sunt alții, care au soluții, și chiar pot și cred că pot să le traducă și să le dea viață. Viața, dea lungul timpului a demonstrat că până și tot cea putut gândi omul, a prins viață, și sunt atâtea exemple, care confirmă acest adevăr.Că aplicabilitatea Legii Cojocaru, avea o oportunitate de aplicare imediat după 1989, este de notorietate, și mai ales o soluție, ce ar fi determinat un adevărat model economic, și o cu totul altă stare de lucruri, și de ce nu, azi cu adevărat stăpâni, încrezători și siguri pe viitorul nostru, și cu țară în bună grijă! Cât despre „să se renunțe la partidul p.p._l.c.”, înțelegând că trebuie să se renunțe la toate partidele, ca „autovehicule politice„, ar trebui să avem un altfel de sistem politic, și oricum, propunerea este destul de neaplicabilă, azi, fiind ca și cum ne-ați spune că vom putea să ne deplasăm azi, mai bine, dacă am interzice mersul cu autoturismul…Așa că, cine zice că nu se poate, este de de bun simț, cel puțin, să-i încurajeze pe cei care au cel puțin un punct de vedere, diferit, toți fiind supușii opțiunii poporului român, și voinței Domnului.

            • DECEBAL

              PENTRU DOMNUL IANCU GHEORGHE :

              VA MULTUMESC DIN SUFLET, PENTRU INTELEPTELE DUMNEAVOASTRE CUVINTE…. ADRESATE, ATIT SUBSEMNATULUI, CIT SI DOMNULUI PETRACHE BOBOC, SUBSEMNATUL, RAMININD FERM CONVINS CA, SINTETI UN ADEPT CONVINS, AL EPOCALEI LEGI ECONOMICE AL DEFUNCTULUI, DOMN PROFESOR, DOCTOR. CONSTANTIN COJOCARU…..

              SI EU, CA SI DUMNEAVOASTRA, AM CREZUT CA PRIN PARTIDE, SE VA PUTEA IMPLEMENTA ACEASTA DISTINSA TEZA DE MARE VALOARE, CHIAR SI PE PLAN INTERNATIONAL SI AM SUBSCRIS IN NENUMARATE RINDURI CA APLICAREA IN PRCTIC, SA FIE FACUTA, DE CATRE PARTIDE…..

              INSASI DOMNUL PROFESOR A FOST PRIMUL PERSONAJ CARE S-A ADREST IN 1990 LA PARTIDELE DE PE ESICHERUL POLITIC, SA APLICE ACEASTA DISTINSA LEGE COJOCARU DAR NICI UN PARTID, NU A VRUT SA O APLICE…..

              EU DIN ANUL ISTORIC 2016 MI-AM SCHIMBAT COMPLETAMENTE PAREREA ASUPRA PARTIDELOR CIND AM VAZUT CA MAI MULT DE JUMATATE PLUS 1 DINTRE VOTANTI…. RESPECTIV CIRCA 61 %…..NU AM MAI VRUT SA VOTEZE PARTIDE…..

              DE AICI CONCLUZIA CERTA CA TOTI ACESTI NEVOTANTI, PE CALE DE CONSECINTA…. VOR ,,DEMOCRATIE DIRECTA”, CA IN ELVETIA…. CEIA CE MA FACE SA MA ALATUR LOR….NEVOTANTILOR …. ABANDONIND FORMATIUNILE POLITICE. NUMITE PARTIDE …..

              IN CAZUL CIND POPORUL VA VENII LA BUTOANELE CONDUCERII TARII…. ,,LEGEA COJOCARU”, V-A PUTEA FI ACTIVATA SI PUSA IN APLICARE PRINTR-UN SIMPLU REFERENDUM POPULAR PARLAMENTUL SI PRESEDENTIA DESFIINTINDU-SE CA FIIND INUTILE ….

              STIMA

    • Popa Serban

      Cu siguranță, dr. Constantin Cojocaru, ca autor al VARIANTEI COJOCARU, este cel mai mare economist român din toate timpurile și unul marii economiști ai lumii.
      Privind lucrurile retrospectiv, ideea domniei sale de a transfera mijloacele de producție din proprietatea socialistă a întregului popor, în proprietatea privată a fiecărui cetățean, prin intermediul unor instrumente economico – financiare, denumite titluri de proprietate (TDP-uri) și crearea mecanismului prin care acest transfer să se fi putut face efectiv, reprezintă o culme a gândirii economice.
      În esență, punerea în aplicare a VARIANTEI COJOCARU ar fi reprezentat, din punct de vedere economic, singura modalitate justă de reparare a nedreptăților suferite decenii în șir de către cei „eliberați” de armata roșie, precum și calea prin care ar fi fost asigurată ieșirea din comunism, în beneficiul popoarelor, fără convulsiile post comuniste.
      Drept aceea, VARIANTA COJOCARU a fost, în 1990, pe punctul de a destabiliza complotul ocultei mondiale, complot prin care, odată cu „căderea comunismului”, patrimoniul aflat în proprietatea popoarelor din răsăritul Europei, urma să treacă – și, din păcate, a și trecut – în proprietatea oligarhilor lumii și a cozilor lor de topor autohtone.
      Românii nu au înțeles ce șansă le-a oferit Constantin Cojocaru.
      Și nu înțeleg nici acum.
      Deocamdată…
      Formidabilul arsenal de manipulare și de presiune asupra opiniei publice, de care s-au folosit dușmanii poporului român, pe de o parte, dar și câteva incongruențe ale doctrinei, pe de cealaltă parte, au făcut ca VARIANTA COJOCARU din 1990, ca și versiunile ei ulterioare să poată să fie anihilate de către profitorii privatizării comunismului, ai așa-zisei „tranziții”.
      Profitori care trebuie însă să știe că lucrurile nu au luat sfârșit odată cu plecarea din această lume a dr. Cojocaru.
      Să știe și să tremure.

      Șerban Popa

      • Nu au luat sfirsit izvoarele sensurilor noi, puterea valurilor care ataca tarmul… in timp ce cele vechi se retrag, mor, cu fiecare din noi. Raminem tot mai singuri….Fiecare. Toti. Ne scriem unul altuia epitafuri.Pina cind nu va mai avea cine sa le citeasca.
        Cine va mai putea percepe parfumul interventiei dv. la capatîiul unui camarad iesit din joc?

        • Dacă vom face tot ce ține de noi, pentru a ne lua Țara în bună grijă, cu siguranță vom putea fi iarăși ce am fost, ba chiar mai mult de atât, vom fi cu adevărat, stăpâni, încrezători și siguri pe viitorul nostru, aici în Țara Noastră, Dacia de odinioară, azi România, și de ce nu, mâine, Dacia, întotdeauna și pentru totdeauna – ȚARA ROMÂNILOR!

          • Scrisoare deschisă către doamna Gabriela Firea. Cum s-a lăsat păcălită de niște impostori. (II)
            Publicat de Ion Coja|1 noiembrie 2017|Doctrină naţionalistă
            Stimată doamnă Gabriela Firea,
            Nu este prima oară când vă scriu și o fac din nou sub același impuls: să vă ajut să fiți la înălțimea așteptărilor! În primul rând a așteptărilor pe care le aveți domnia voastră de la propria persoană.
            Îmi pare rău că trebuie să vă avertizez / atenționez că ați comis o mare greșeală, a cărei îndreptare nu va fi ușoară, dar nici imposibilă!
            Este vorba de o greșeală pe care multă lume o face, la vremea respectivă, când eram mai tînăr, am făcut-o și eu: să te încrezi în cine nu merită încrederea ta!
            Mă refer la Comunitatea Evreiască din România, o entitate onorabilă din toate punctele de vedere. Mai puțin din punctul de vedere al onorabilității câtorva din liderii actuali cei mai vizibili și mai zgomotoși ai comunității, acei falși lideri care de ani de zile au încetat în fapt de a-i mai reprezenta pe bravii noștri compatrioți evrei. Ați făcut greșeala de a-i lua în serios, de a le acorda un credit total! Total nemeritat!
            Spre deosebire de dumneavoastră eu am acces direct la surse de informație din rândul comunității evreiești din România, cunosc bine prostul renume de care se bucură acești lideri în masa de evrei care alcătuiesc majoritatea concetățenilor noștri evrei. Situația este aceeași și în privința evreilor din Israel, a evreilor plecați din România și care au păstrat trainice legături cu țara de obârșie, de baștină! În Israel, în presa și mediile „românești” din Israel, prostul renume al acestor falși lideri este de notorietate publică indiscutabilă.
            Cine sunt acești lideri? Îi cunoașteți prea bine, sunt cei care de ceva vreme au făcut presiuni asupra Primăriei Capitalei cu scopul de a primi „în administrare” una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din București. V-au asaltat cu argumente a căror valoare nu vă era la îndemână să o verificați, iar consilierii dumneavoastră i-au susținut pe petenți cu argumente care, din păcate, nu au ajuns și la publicul bucureștean. Se poate afirma cu totală acoperire că procesul de cedare a acestui spațiu s-a desfășurat fără consultare publică serioasă, fără transparența cuvenită. Și doar e vorba de o clădire emblematică: Palatul Dacia, de pe Lipscani 18-22.
            Cunosc destul de bine subiectul: istoria evreilor din România. Și o spun de la bun început: această istorie nu a lăsat urme materiale suficiente pentru a face necesară o clădire atât de vastă, de cuprinzătoare cum este palatul de pe Lipscani. Spațiul de expunere al acestei clădiri este, se pare, mai mare decât cel care găzduiește, la doi pași, Muzeul de Istorie Națională al României.
            Există deja la București un Muzeu al Holocaustului din România! Se înțelege că acest muzeu rămâne în funcțiune, astfel că va lipsi din Muzeul de pe Lipscani secțiunea care, în principiu, nu poate lipsi dintr-un muzeu al istoriei evreilor: cea dedicată Holocaustului. Absența acestei secțiuni nu ar fi însă nepotrivită într-un muzeu al istoriei evreilor din România, deoarece – părere personală, în România, inclusiv în Transnistria, nu poate fi documentată și dovedită producerea unui genocid anti-evreiesc, a unui Holocaust. Va fi foarte corect ca această secție să lipsească în orice Muzeu de istorie a evreilor din România. În felul acesta însă spațiul excedentar din Palatul Dacia devine și mai mare, în păcate!
            Se pune firesc întrebarea: cu ce vor fi populate cele circa 100 de încăperi ale muzeului? Un muzeu al istoriei evreilor din România în funcțiune pe vremea studenției mele avea vreo 3-4 încăperi, cu câteva exponate rarefiate, deloc spectaculoase, cu excepția celebrului săpun Reines Judisches Fetten. Mai sunt disponibile suficiente bucăți din vestitul săpun spre a fi expuse la Muzeul de pe Lipscani? După știința mea, nu prea!
            Ultima oară am mai văzut vestitul săpun chiar în clădirea Muzeului Național de Istorie, de pe Calea Victoriei, într-o expoziție itinerantă despre Holocaust, expoziție care, la vremea aceea, în urmă cu vreo 10 ani, m-a convins definitiv că în România, y compris Transnistria, ce a fost nu se poate numi nici genocid, nici holocaust!
            Poate că liderii evrei se gândesc să strămute în clădirea muzeului vreun monument al săpunului RJF, sunt mai multe în România. Unul mai impozant ca celelalte! Totuși, cel de la Dorohoi mi se pare cel mai reușit! Ar putea fi montată măcar o copie a acestuia în holul vast de la intrarea în muzeu, dar rămân celelalte încăperi prin care va bate vîntul!… Nici dacă s-ar aduna în acest muzeu toate monumentele săpunului din România – vreo 20, nu rezolvăm problema spațiului: este exagerat de mare pentru nevoile unui muzeu de istorie a evreilor din România!
            Dacă se vor găsi totuși câteva bucăți de săpun RJF sau dacă va fi adus un monument al săpunului pentru a fi expus în muzeu, la intrarea în muzeu ar trebui pusă o avertizare în mai multe limbi: „interzis accesul pentru cei care neagă existența săpunului evreiesc”. Textul englezesc va fi valabil și pentru chimiștii americani care au demonstrat în anii 70 că săpunul RJF nu conține nicio urmă de ADN uman. Ceea ce, la nevoie, ar putea să însemne și că la evrei nu găsești nicio urmă de ADN uman. Concluzie cu care eu nu pot fi de acord, dacă cumva mai contează pentru cineva părerea mea de persoană supusă cheremului rabinic!
            Iau în calcul și celebrele abajururi confecționate la Auschwitz din epiderma unor deportați evrei. În afară de abajurul aflat în posesia mea, știu că altul nu mai există în România, iar eu nu mă despart de al meu, fiind amintire de familie. În plus, se știe că Yad Vashemul a interzis circulația transfrontalieră a acestor artefacte, astfel că nu se pune problema unui spațiu, a unor săli de expunere, dedicate vestitelor obiecte „epidermice”!
            Ca să aibă ce expune, le-aș sugera administratorilor să organizeze și o secție despre anti-sionismul din România. Cu materialele care pot ilustra această realitate, se vor putea ocupa câteva zeci de camere! Ar fi o soluție pentru a justifica parțial spațiul excedentar atribuit istoriei evreilor din România. Alte încăperi ar putea fi rezervate efectelor pe care le-a produs recenta lege „antilegionară”, ale cărei ținte ar trebui extinse și la alți autori, începând chiar cu vechii cronicari. De Vasile Alecsandri, Vasile Conta sau Eminescu însuși, nu mai vorbim că și-ar avea locul la secțiunea ANTISIONISM, care va fi o secțiune pridigioasă ! Se poate astfel acoperi o bună parte din spațiul excedentar. Face parte din istoria evreilor din România ANTISIONISMUL românilor? …Întreb și eu! Nu contează ce cred eu!
            Dacă răspunsul este pozitiv, tot vor rămâne libere mai mult de jumătate din încăperi!
            O parte din aceste spații ar putea fi dedicată unui subiect pe care sunt convins că nimeni de la Institutul beneficiar al contractului cu Primăria nu-l are în vedere: ANTI-ROMÂNISMUL LA EVREI. Căci au existat evrei cu asemenea preocupări. Sunt ei evrei? Fac parte din istoria evreilor teroriștii care au pus la Senatul României bombe ucigașe, de exemplu? Au evreii din România obligația de a-și asuma păcatele acestora, deseori împinse până la crimă sau persecuții inumane? Va avea un asemenea muzeu și secțiunea EVREII COMUNIȘTI ȘI ROLUL LOR ÎN ISTORIA ROMÂNIEI ?
            Prin antiteză cu secțiunea care va ilustra RĂUL provocat de unii evrei în țara care le-a oferit găzduire generoasă, un Muzeu al istoriei evreilor din România ar trebui să expună și dovezile reconfortante ale existenței categoriei de EVREI PĂMÂNTENI, adică evreii care au decis să pună capăt condiției lor de „evreu rătăcitor” și să se împământenească, adică să devină cetățeni statornici și loiali ai României. Au fost așa de mulți acești evrei pământeni încât au avut un partid al lor, cu reprezentanți în Parlamentul României. Și aici aș putea veni cu informații care lipsesc din circuitul public, încredințate mie de cel care mi-a fost profesor și mentor spiritual: Alexandru Graur. Din păcate, evreii pământeni au fost repudiați și hăituți de evreii kominterniști și de evreii sioniști, iar conducerea comunității evreiești din România, după alungarea lui Wilhelm Filderman și a lui Alexandru Șafran, a încăput pe mâna evreilor kominterniști și sioniști, aflați într-o cârdășie extrem de păguboasă pentru suflarea evreiască…
            Din fericire, am destui prieteni printre evrei, acei evrei nebăgați în seamă de liderii de la FCER. Mirându-mă în fața acestora cu întrebările și nedumeririle de mai sus, am primit deslușiri neașteptate…
            Doamnă Firea, șmecherii care au venit la dumneavoastră cu roaga să le dați pe mână așa mândrețe de palat, numai la istoria evreilor din România nu le stă mintea! Mulțimea de încăperi pe care nu le pot ocupa cu exponatele acestei istorii va fi sub-închiriată! Termenii vagi în care s-a făcut contractul dintre Primăria Capitalei și reprezentanții ilegitimi ai evreimii românești le permit acestora să facă din clădirea respectivă o vacă bună de muls pe timp nelimitat, un veritabil vițel de aur!…
            Nu știu dacă au avut încredere în dumneavoastră ca să vă mărturisească intențiile lor, dar – îmi permit să spun, ce fel de consilieri aveți de nu și-au dat seama că termenii în care s-a redactat contractul le permite șmecherilor de la Institutul Elie Wiesel să încaseze în dauna statului român, a Primăriei București, sume mult mai mari decât sumele care le sunt deja alocate prin buget acestor veritabile lipitori la banul public! Lipitorile statului!… În viață și azi, mai ceva ca pe vremea lui Alecsandri.
            Nota bene: Federația Comunităților de Evrei din România nu este beneficiara contractului, situație care va avantaja pe cei care vor manipula beneficiile materiale ce se vor obține din sub-închirieri și alte manevre oneroase. Acest detaliu trebuia să atragă atenția onor Primăriei, că nu avem de-a face cu o treabă cusher! Ce soartă va avea contractul atunci când Institul amintit se va desființa?!…
            Vă stau la dispoziție și cu alte detalii privind lipsa de onorabilitate a partenerilor Primăriei în acest contract pe care l-ați aprobat!
            Din fericire, cu ajutorul unor evrei corecți, contractul dintre Primărie și șmecherii de la Institutul impostor ELIE WIESEL a fost contestat în justiție și, sper, justiția își va spune cuvîntul.
            Totodată îmi permit să vă dau o sugestie: ca să evităm comentariile politic incorecte pe care le-ar declanșa rezilierea contractului, aceeași clădire ar putea căpăta o destinație mult mai potrivită, urmând să găzduiască Muzeul de Istorie a Minorităților Naționale din România!
            Ce ziceți de această propunere: Palatul Dacia, gazdă a tuturor celor care, venind din toate cele patru zări, și-au aflat pe aceste meleaguri tihna și demnitatea unei Patrii?
            Cu cele mai bune gânduri,
            Ion Coja
            31 octombrie 2017

            IANCU GHEORGHE
            Dar de ce nu ar rămâne chiar PALATUL DACIA, că-i al nostru, unde ar trebui să fie aduse toate valorile dacice, pentru a putea fi la un loc, bine adăpostite, promovate și cunoscute de noi cei de azi și de mâine, ca urmași direcți ai strămoșilor noștri, dacii, unde tot poporul să viziteze și să participe la conferințe de redescoperire, renaștere, reînsuflețire și dezvoltare, în spiritul și conștiința noastră, a spiritului dacic, pentru ca astfel România și românii să poată fi dacizați, stare care ne va permite astfel să putem fi uniți în spirit și simțire, și astfel să putem RENAȘTE ca țară și neam, având drept urmare o Românie, care va arăta ceea ce este – GRĂDINA MAICII DOMNULUI, cu oameni gospodari și iubitori, precum Domnul!
            Doamna Firea, și Justiția, trebuie să înțeleagă că încă nu-i deloc târziu, dacă sunt câtuși de puțin români, și simt românește, să nu dea curs cererii de a da altă destinație PALATULUI DACIA, decât una în interes românesc, pe care o propun mai jos, iar dacă vor face o astfel de faptă, mai ales că au luat la cunoștință de strigătele în durere a unora dintre noi românii, și care nu sunt deloc puțini, dacă vor da curs cererii acelora care vor să facă din PALATUL DACIA, ceea ce vor, și care nu interesează câtuși de puțin poporul român, ba mai mult, intenția lor, este una, ca și altele asemenea, dejea date, și altele după asta, de a da șah-mat poporului român, și mai mult, cei care s-au pus pe treabă, pentru a obține bani, azi și mâine din ceea ce evenimentele ce au avut loc, cândva în timp, și față de care poporul român nu se simte vinovat, și nici nu sunt elemente pentru a fi făcut responsabil, așa după cum în trecut, în prezent, nu a dat dovadă, nu are și nu manifestă, nici pe departe urmă de antisemitism, și cu atât mai puțin, aplecat și în stare de holocaust. Asta pentru că este poporul lui Dumnezeu, și care a rămas cu Dumnezeu! NOI, POPORUL ROMÂN, CÂT DE CURÂND NE VOM LUA ȚARA ÎN BUNĂ GRIJĂ, ȘI ASTFEL, CA STĂPÂNI, ÎNCREZĂTORI ȘI SIGURI PE VIITORUL NOSTRU, vom anula toate cauzele și efectele acelor acțiuni și fapte ce au lezat, au adus atingere și pagube ROMÂNIEI, ca ȚARĂ A ROMÂNILOR, din totdeauna și pentru totdeauna, întru credință în Creatorul Nostru-Bunul Dumnezeu, dar și vom trage la răspundere pe toți aceia care ne-au pricinuit acestea toate, dar și în egală măsură pe toți aceia care le-au dat concursul, s-au înfruptat și se înfruptă din avutul românilor, dar și din uzufructul, altfel decât prin voința exprimată a adevăraților propietari, românii. Având loc astfel de jăpcării, după toate câte poporul nostru a pătimit, și mai ales că a devenit conștient de toate acestea, NOI, știm azi, căîn mare parte, MEMBRII autodenumitei CLASE POLITICE, NU REPREZINTĂ CÂTUȘI DE PUȚIN INTERESELE ROMÂNIEI ȘI ROMÂNILOR, și folosesc pozițiile lor în istituțiile statutului român și de reprezentare a poporului român, în interesul propriu și pentru a da curs altor interese, fapte față de care suntem foarte conștienți, și ale căror autori, ca drept cozi de topor al unor păpușari, ca oameni și țări, i-am „marcat„, cu nume și prenume, împotriva cărora trebuie să acționăm, democratic, și după cum situația o cere, IAR PE DOAMNA FIREA, CÂT ȘI TOATE CELELALTE ȘI ALȚII LA FEL, SĂ NU-I MAI SUSȚINEM, pentru a a mai fi în fruntea noastră, ca asfel să ne poată conduce destinele și reprezenta! Vom urmări îndeaproape, desfășurarea unor astfel de fapte, iar dacă constatăm că cei care vor să le înfăptuiască, nu fac pasul înapoi, iar conducătorii din România și cei aleși să ne reprezinte, trebuie să înțeleagă că România și românii, azi, sunt mai pregătiți și dispuși să apeleze și la acte revoluționare, dacă prin acte democratice nu poate să-și ia țara în bună grijă, iar în acest caz, avem toate motivele pentru a ne mobiliza să urmăm căile democratice, imediat posibile, tocmai pentru a nu lăsa ca aceștia să ne aducă prejudicii și mai mari, iar buruienile trebuiesc plivite, de la rădăcină, ca astfel numai plantele de cultură să dea roade, după cum Domnul a lăsat să fie lucrurile!

      • DECEBAL

        DOMNULE SEBASTIAN POP ATI UITAT SA SPUNE-TI CA IN ANUL 1990- POPORUL EREA STAPIN PE TOT CE CONSTRUISEACESTA IN PERIOADA COMUNISTAL SI INTRADEVAR COZILOR DE TOPOR, NU LE-A CONVENIT ACEST LUCRU SI ATUNCI A INTERVENIT LEGEA 15 /1990 IN CARE PROPIETATEA POPORULUI A TRECUT DIN MINA POPORULUI IN MINA STATULUI, ADICA A GUVERNANTILOR…..ACEASTA PROPIETATE SE GASESTE SI ACUM IN MINA STATULUI DATORITA ACESTEI LEGI15/1990 SI NICI UN PARTID,DE PE ESICHERUL POLITIC NU VREA SA RENUBTA LA EA….. INTRUCIT MAI SINT DE VINDUT VR-O 1.000 DE INTREPRINDERI SI INSTITUTII PRODUCTIVEDIN CELE 7.000 ….6.000 FIIND DEJA VINDUTE LA STRAINI SI AJUNSE LA FIER VACHI,LASIND FARA LOCURI DE MUNCA 5 MILIOANE DE ROMINI SI CARE AU PLECAT DIN TARA IN PRIBEGIE. DUPA MUNCA IN APUS ….

        STIMA

      • DECEBAL

        VA FELICIT DOMNULE POPA, PENTRU DISTINSA DUMNEAVOASTRA OBSERVATIUNE SXPUSA MAI SUS…..

        DACA AM FI IN DEMOCRATIE DIRECTA, CA ELVETIENII, ,,LEGEA COJOCARU” S-AR APLICA IMEDIAT PRINTR-UN SIMPLU REFERENDUM…..

        STIMA .

      • Vă salut!
        Vă rog să mă sunați, pentru a putea comunica din nou.
        Eu nu mai am telefonul dvs.
        IANCU GHEORGHE 0722 206 530
        CALEADREAPTA.IANCU@GMAIL.COM

      • Petrache Boboc

        *Incongruiențe* apar odată cu trecerea timpului, sau au fost inventate de susținătorii legii Brucan nr. 15/1990. Legea partidelor politice și legea electorală au fost permanent modificate cu scopul ANIHILĂRII oricărui partid neparlamentar susținător al POLITICII PENTRU POPOR și NU PENTRU JEFUITORII care au uzurpat puterea poporului prin lovitura de stat criminală. Cu respect.

        Poporul este convocat periodic la urne pentru a transmite puterea unor reprezentanți. Partidul Poporului a înțeles rolul FARSELOR ELECTORALE ticluite viclean de către dictatura criminală a impostorilor și ne-am decis deseori să boicotăm așa zisele alegeri democratice. Acolo unde funcționează sistemul democratic, economia națională a statului cunoaște o evoluție spre bunăstare, de netăgăduit.

        • Popa Serban

          Îmi fac o datorie din a (re)aduce la cunoștința celor ce frecventează acest site poziția pe care am exprimat-o public de-a lungul ultimilor 25 de ani. Textul care urmează și care reprezintă reproducerea unui articol scris de subsemnatul și apărut în ziarul Certitudinea are doar un caracter de (re)informare întrucât o parte din ideile conținute au mai fost expuse pe acest site.

          ROMÂNIA DE AZI ESTE O ȚARĂ COMUNISTĂ !!!

          „ROMÂNIA A RĂMAS. DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC, STAT COMUNIST. TOATE LEGILE PRIN CARE STATUL ROMÂN A PRELUAT CAPITALUL NAȚIONAL SUNT LOVITE DE NULITATE ABSOLUTĂ.”

          Deși afirmația din titlul articolului pare să aparțină cuiva care a pierdut contactul cu realitatea, vom demonstra în cele ce urmează că, dimpotrivă, exact aceasta este situația în care se află acum România.

          PROVENIENȚA CAPITALULUI NAȚIONAL

          Capitalul național provine, în marea lui majoritate, din capitalul acumulat în România înainte de 1990, fiind vorba despre:
          - capital aflat în întreprinderi – regii autonome și în societăți comerciale – proprietate publică și privată a statului;
          - capital aflat în întreprinderi private care au scăpat de distrugere după privatizare și continuă să producă;
          - capital aflat în întreprinderi private noi, sau extinse, dar care (atenție!!!) s-au constituit din investirea profiturilor obținute din exploatarea capitalului aflat în întreprinderile scăpate de la distrugere.
          Există desigur și capital aflat în întreprinderi noi, sau extinse înființate/extinse cu capital care nu are legătură, nu provine din capitalul anterior descris. Dar ponderea deținută de către capitalul acestor întreprinderi este una mică față de totalul capitalului național.
          Și oricum, acest capital nu face obiectul studiului de față.
          Vom adăuga la cele de mai sus faptul că statul actual, România, este urmașul și moștenitorul statului comunist Republica Socialistă România. Ceea ce conduce la concluzia că, dacă statul român actual, România, este urmașul și moștenitorul RSR și el, statul actual, pretinde că a fost (și încă mai este, atât cât mai este) proprietarul capitalului național, atunci Republica Socialistă România a fost/a trebuit să fie proprietarul capitalului național

          ORIGINILE (REVOLUȚIONARE ALE) CAPITALULUI NAȚIONAL

          Pentru a lămuri problema, vom începe cu originea (declarat) comunistă a statului Republica Socialistă România, origine provenind direct din punerea în aplicare a ideologiei comuniste/marxiste care, în forma actuală își are actul de naștere în Manifestul Partidului Comunist.
          Act de naștere care, la rândul lui, de la bun început, precizează că principala trăsătură distinctivă a comunismului, cea care îl definește și îl distinge de oricare altă doctrină, este desființarea proprietății private. Fiindcă, afirmă Marx și Engels în Manifest : „Ceea ce caracterizează comunismul nu este desființarea proprietății în general, ci desființarea proprietății burgheze”……. „În acest sens, comuniștii pot rezuma teoria lor la desființarea proprietății private”.
          Astfel, nu lupta de clasă, nu teroarea revoluționară, nu ideologia ridicată la rang de religie, etc. definesc și generează comunismul. Toate aceste trăsături, care se regăsesc în Republica Socialistă România, sunt efecte, eventual cauze subsecvente ale cauzei inițiale, cauză care constă în desființarea programată a proprietății private.
          Desființare a cărei consecință implacabilă este înlocuirea ei cu singura alternativă posibilă : proprietatea comună. Căci, ne lămuresc tot clasicii: „Așadar, atunci când capitalul este transformat în proprietate colectivă, aparținând tuturor membrilor societății, aceasta nu înseamnă transformarea proprietății personale în proprietate socială. Ceea ce se transformă este numai caracterul social al proprietății. Ea își pierde caracterul de clasă”.
          Prin urmare, nu se poate vorbi de comunism în Republica Socialistă România, dacă proprietatea asupra asupra mijloacelor de producție, nu a fost una comună, devălmașă, social(ist)ă. Se poate deci spune, parafrazându-l astfel pe Sf. Pavel : dacă proprietate comună nu e, nici comunism nu e !
          Așadar, din punctul de vedere al doctrinei marxiste, Republica Socialistă România NU putea fi proprietarul mijloacelor de producție, al capitalului național

          CAPITALUL NAȚIONAL, DE LA TEORIA REVOLUȚIONARĂ LA PRACTICA STATALĂ

          Vom încerca să stabilim cum au stat lucrurile, în realitatea „socialismului real” românesc.
          Pentru aceasta vom face apel la textul Constituției RSR din 1965, republicată în 1986, având în vedere faptul că, (și) în Republica Socialistă România, Constituția a însemnat actul fondator al cadrului societății, expresia izvorului de drept (socialist), legea supremă a statului. Cu alte cuvinte, inclusiv în materie de proprietate asupra capitalului/mijloacelor de producție, Constituția avea ultimul cuvânt și nici un alt act normativ, sau dispoziție nu puteau fi contrare prevederilor constituționale. Iar dacă erau contrare, erau (ar fi trebuit să fie) lovite de nulitate absolută.
          Iată deci textul Constituției RSR din 1965, republicată în 1986, referitor la proprietatea asupra mijloacelor de producție:

          Art. 5. Economia naţională a României este o economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie. In Republica Socialista Romania, exploatarea omului de catre om este pentru totdeauna desfiintata si se infaptuieste principiul socialist al repartitiei dupa cantitatea si calitatea muncii. Munca este o indatorire de onoare pentru fiecare cetatean al tarii.

          Art. 6. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie este fie proprietate de stat – asupra bunurilor aparţinând întregului popor, fie proprietate cooperatistă – asupra bunurilor aparţinând fiecărei organizaţii cooperatiste.

          Art. 7. Bogăţiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondu funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile şi uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicaţie, mijloacele de transport şi telecomunicaţii de stat, fondul de stat de clădiri şi locuinţe, baza materială a instituţiilor social culturale de stat, aparţin întregului popor, sunt proprietate de stat.

          Constatăm așadar că, prioritar la articolul 5, se stipulează că baza economiei este proprietatea socialistă. Ceea ce în limbaj juridic este echivalent cu formularea potrivit căreia proprietatea asupra mijloacelor de producție este una comună. Iar bunurile care fac obiectul respectivei proprietăți comune aparțin în comun/devălmășie întregului popor, tuturor cetățenilor. Respectiv tuturor membrilor comunității locale a țăranilor cooperatori.
          Faptul că, ulterior, (la articolul. 6), proprietatea socialistă este segmentată în „proprietate de stat” și “proprietate cooperatistă”, nu poate aduce atingere dreptului de proprietate al întregului popor, respectiv al membrilor cooperativelor agricole. Aceasta pentru că dreptul de proprietate este – inclusiv în dreptul socialist – un drept real, patrimonial care face ca dacă un număr de persoane, o persoană fizică, sau juridică sunt proprietari ai unui bun, atunci un alt număr de persoane, o altă persoană fizică sau juridică să nu poată fi simultan proprietari ai aceluiași bun. Drept urmare, sintagmele „proprietate de stat” (atenție !!!, nu proprietate a statului) și „proprietate cooperatistă” (atenție !!!, nu proprietate a cooperativei) definesc statul, respectiv cooperativa, ca administratori ai capitalului ai cărui proprietari sunt cetățenii/întregul popor, sau (doar) țăranii cooperatori.
          Este evident așadar că, potrivit acestei logici juridice, statul/cooperativa nu se pot erija (decât dacă încalcă dogma comunistă a proprietății comune) în proprietari, depășindu-și astfel calitatea, atribuită lor de către textul constituțional. Aceea de reprezentanți ai „oamenilor muncii”, de administratori ai capitalului/mijloacelor de producție.

          CAPITALUL NAȚIONAL, DINCOLO DE PRACTICA STATALĂ

          Va trebui acum să observăm că o interpretare a articolelor 5, 6 și 7, contrară celei expuse anterior, interpretare în care întregul popor, toți cetățenii țării, respectiv totalitatea locală a țăranilor cooperatori, nu au fost – indiferent de motivație – proprietari în comun ai mijloacelor de producție, nu este posibilă. Adică nu este posibil ca statul socialist și cooperativa agricolă să fi fost proprietari ai capitalului/mijloacelor de producție.
          Motivul fiind acela că, într-o astfel de interpretare, proprietatea socialistă, comună devălmașă – premisa obligatorie a existenței statului comunist și a cooperativei agricole – nu (mai) avea cum să existe !!!
          Textul articolului 5 (coroborat cu cel articolului 6) ar fi devenit, în acest caz, o contradicție în termeni.
          Proprietatea socialistă devenea o ficțiune, o form(ul)ă fără conținut și fără aplicabilitate, câtă vreme statul, respectiv cooperativa agricolă erau (investiți ca) proprietari.
          Textul însuși al Constituției devenea un enunț lipsit de sens, de logică juridică. Astfel, pentru a ne lămuri, să observăm încă o dată că sintagma „proprietate de stat,” folosită în cuprinsul articolului 6, este – conform însăși definirii ei – proprietate socialistă (subl ns.) de stat. Dar proprietatea socialistă, potrivit oricărei referințe, din perioada socialistă/comunistă de dinainte de 1990 – manual, dicționar juridic, act normativ, etc., care sunt reflectări ale dogmei comuniste – este proprietate comună a întregului popor asupra mijloacelor de producție.
          De unde rezultă că sintagma „proprietate de stat” ar trebui să fie echivalentă cu formularea aporetică : proprietatea comună a întregului popor asupra mijloacelor de producție (este ?!) proprietate de stat. Sau și mai explicit ar trebui – în formularea art. 7 – ca mijloacele de producție enumerate ca atare (fabrici, uzine, resurse naturale, etc.) și aflate în proprietatea socialistă comună a întregului popor să se afle, în același timp, în proprietatea statului.
          Ceea ce, INCLUSIV din punctul de vedere al dreptului socialist, este cu NEPUTINȚĂ.
          Pe de altă parte, dacă statul – nu poporul/cetățenii – a fost proprietarul mijloacelor de producție atunci statul, încălcându-și flagrant propriul statut, cel de „stat socialist,” putea fi doar proprietar privat al mijloacelor de producție deoarece ar fi fost SINGURUL proprietar.
          Și la fel stau (ar trebui să stea) ucrurile și cu proprietatea cooperatistă.

          CAPITALUL NAȚIONAL, DUPĂ 22 DECEMBRIE 1989

          Ajungând acum în seara zilei de 22 decembrie 1989, trebuie subliniat următorul aspect : Programul în 10 puncte, conținut în Comunicatul CFSN, cel care a statuat transformările revoluționare, nu sufla nici un cuvânt despre eradicarea proprietății socialiste și înlocuirea ei cu proprietatea publică și privată a statului, ori cu proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice.
          Astfel, la punctul 4 din Program se preciza doar că va avea loc : „Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor economice”.
          Drept urmare, proprietatea socialistă, asupra mijloacelor de producție/capitalului, consființită prin articolele 5, 6 și 7 din Constituția din 1965, republicată în 1986, a continuat să existe și să (își) producă efectele juridice, economice, sociale și politice și după această dată.
          În consecință, și la 7 august 1990, la data promulgării, de către ion iliescu a Legii 15, capitalul național se afla în continuare (potrivit prevederilor constituționale în vigoare la acea dată) în proprietatea comună/socialistă a întregului popor, respectiv a țăranilor cooperatori.
          Ca urmare, Legea 15/1990, întrucât conținea prevederi anticonstituționale a fost și rămâne lovită de nulitate absolută, cel puțin în ceea ce privește articolele referitoare la „transferul” capitalului, din proprietatea comună a întregului, popor, în proprietatea publică și privată a statului, ca unic acționar al regiilor autonome și societăților comerciale.
          Ceea ce, pe cale de consecință, ne face să constatăm că, prin promulgarea unei legi lovită de nulitate absolută, în speță a Legii 15/1990, întregului popor român i-a fost furat (potrivit prevederilor art. 223 Cod Penal și următoarele, și ele în vigoare la acea dată), de către statul român post comunist/socialist, întregul capital al cărui proprietar el, poporul român, era și la acea dată.
          De altfel, deosebit de important este de observat faptul că în Codul Penal aflat în vigoare la 7 august 1990, infracțiunile nu aveau ca obiect „proprietatea de stat,” imposibil de definit – așa cum am văzut – din punct de vedere juridic (și semantic) ca proprietate a statului, ci AVUTUL OBȘTESC.
          Furtul NU creează însă drept de proprietate pentru infractor.
          Adică, prin furtul comis (de fapt prin cumulul de infracțiuni săvârșite) statul nu a devenit de atunci încoace proprietar al capitalului furat. Și, evident, nici Constituția din 1991, revizuită în 2003, nu a fost în măsură să atribuie hoțului/statului român, în proprietate, capitalul pe care acesta l-a furat în 7 august 1990. Consecința acestei stări de fapt fiind aceea că, după 7 august 1990, statul a înstrăinat, în mod fraudulos/infracțional – de regulă prin donații ilegale făcute, atât către particulari, români sau străini, cât și către alte state, prin fals botezata „privatizare”, în nume și folos propriu – bunuri care nu îi aparțineau și pe care le-a furat de la poporul român.
          Mai mult, statul român face și în prezent trafic cu bunurile furate de la poporul român. A se vedea, de exemplu, concesionarea resurselor petroliere și de gaze naturale din Marea Neagră.

          SOLUȚIONAREA STATUTULUI CAPITALULUI NAȚIONAL

          Date fiind cele de mai sus, abordarea problemei proprietății asupra capitalului național, așa cum a fost el descris la începutul prezentului text, nu poate fi făcută decât pornind de la prevederile Constituției RSR din 1965, republicată în 1986. Prevederi care au consacrat faptul că întregul popor român, respectiv, după caz, comunitățile locale de țărani cooperatori au fost, în comun, proprietarii DE DREPT al capitalului/bunurilor mijloace de producție acumulate inclusiv până în 1990.
          Pe cale de consecință, în pofida furtului comis de către statul român prin promulgarea Legii 15/1990, el, poporul român, este și în prezent, atât proprietarului DE DREPT al capitalului acumulat până în 1990, cât și proprietarul DE DREPT al capitalului acumulat după 1990, prin punerea în lucrare a capitalului rămas nedistrus după privatizări și retrocedări. Statul actual, România, precum și cei cărora – prin „privatizare” și „retrocedare” – statul actual le-a atribuit în mod fraudulos capital, NU sunt proprietarii capitalului național
          În atare situație, unica soluție corectă de rezolvare a problemei proprietății asupra capitalului național este denunțarea furtului și a infracțiunilor conexe acestuia, săvârșite de către statul român prin promulgarea Legii 15/1990, demascarea falsei calități de autoproclamat proprietar al capitalului național pe care, fără drept, și-o atribuie statul post decembrist, CONFISCAREA EXTINSĂ A BUNURILOR FURATE ȘI ÎNAPOIEREA LOR PĂGUBAȘILOR, TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNIEI.
          Varianta Cojocaru, în versiunile din 1990, 1992 și 1994, adaptate prezentului, fiind cea mai potrivită metodă care să ducă la îndeplinire transferul în proprietatea privată a fiecărui cetățean român a părții din capital – aflat încă în proprietate socialistă – ce i se cuvine de drept.

          IEȘIRE DIN, SAU RĂMÂNERE ÎN COMUNISM A ROMÂNIEI ?

          Ieșirea României din comunism constă deci în rezolvarea CORECTĂ a problemei privind proprietatea asupra capitalului național. Constă adică din scoaterea acestui capital de sub controlul actualilor FALȘI proprietari și transferul lui în proprietatea privată a ADEVĂRAȚILOR proprietari, cetățenii.
          Faptul că Republica Socialistă România a comis, ca stat socialist, abuzuri inimaginabile, abateri criminale de la propriile norme autoimpuse, (inclusiv în chestiuni privind dreptul de proprietate), reprezintă un motiv în plus pentru a adopta ACEASTĂ soluție, mai sus prezentată și nu alta.
          Dacă în schimb – indiferent de motivație – va fi perpetuat falsul instituționalizat potrivit căruia, în Republica Socialistă România, mijloacele de producție s-au aflat, în proprietatea exclusivă, deci privată a statului, vom conchide că RSR a fost stat capitalist monopolist. Pe cale de consecință, a considera, în mod cu totul GREȘIT, că România, în calitate de moștenitor al RSR, este proprietar, public și privat al capitalului național) va face ca, în resorturile ei fundamentale/esențiale – anume cele de drept, legale și legitime – societatea românească să rămână, în realitate, una comunistă. Iar statul român, România de azi să fie (și să rămână, dacă rezolvarea corectă a problemei capitalului nu se va produce), în mod aparent paradoxal, o țară comunistă !!!

          Șerban Popa

      • DECEBAL

        FARA A FI EXAGERAT…. DAR EU UNUL, SINT FERM CONVINS CA ,,LEGEA COJOCARU”, INR-UN VIITOR, NU PREA INDEPARTAT…. SE VA APLICA PE INTREG GOBUL PAMINTESC…..

        ABIA ATUNCI, NOI PROSTIMEA, NE VOM DA SEAMA CE LUCEAFAR AL DREPTATII SOCIALE, AM PIERDUT…

        STIMA

    • Soni

      Sincere condoleante familiei indurerate !
      Nu-mi vine sa cred !!! Azi,intamplator am deschis site-ul si am aflat trista veste.
      Chiar daca am fost un fel de gaga contra si asa voi ramane si-n continuare, cu sau fara voia noastra, mai devreme sau mai tarziu, va garantez ca ne vom intalni acolo sus, d-le Cojocaru !

      • Soni,
        Si tu ai participat la sfarsitul premarur al d-lui C. Cojocaru.
        D-nul C.Cojocaru, a pus mult suflet in VARIANTA COJOCARU, cand vedea ca oameni inteligenti, cum tu te consideri, nu-l inteleg, cum sa te astepti sa te inteleaga oameni cu o pregatire mai inferioara.
        Sincer ,nu te cred ca esti sincer.

    • Dumnezeu să-l odihnească, în Pace !
      Prima emisiune, în care l-am văzut prima dată și cu care am scris istorie, împreună, timp de 8 ani…

    • Constantin Chitu

      Nu-mi vine sa cred. Sunt pur si simplu uluit sa aflu aceasta teribila veste. Cum, dl Cojocaru nu mai e printre noi? Ce s-a intamplat? Un gol imens simt in suflet la aflarea acestei vesti devastatoare. Devenise, pentru cei ce l-am admirat si iubit, un reper de moralitate sprituala si probitate intelectuala. Ce veste trista! Cat de firava este viata! Trist. Mare pierdere! Mare pacat ca nu a avut oportunitatea politica sa-si probeze teoriile politice si economice. Probabil ca numai istoria va putea certifica valabilitatea doctrinei sale politice si economice. Sunt sigur ca, in viitor, doctrina sa politica si economica isi va gasi un loc de cinste in vitrina marilor idei contemporane. Este bine stiut ca marile idei prind viata o data cu sfarsitul purtatorilor lor. Imi pare nespus de rau ca nu am aflat la timp pentru a-l conduce pe ultimul sau drum. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

      • Petrache Boboc

        Domnule Chițu, numai cine am fost consecvenți în susținerea domnului dr. ec. Cojocaru – cum scrieți aici – ne-am simțit copleșiți de tristețe. ÎN VECI ÎL SUSȚINEM!

        • Constantin Chitu

          Asa e. Cu Dumnezeu inainte!

  • DECEBAL

    NU-MI VINE SA CRED DE O ASA PIERDERE FULGEREATOARE, A
    DOMNULUI PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU…..

    UN FAR AL LOGICII SI-AL ADEVARULUI PROFUND, AFLAM CU PIOSENIE, CA S-A STINS DIN VIATA…..

    REGRETE ETERNE, PENTRU PIERDEREA LUCEFARULUI ,,DEMOCRATIEI DIRECTE”, DOCTOR IN ECONOMIE SI PROFESOR, DOMNUL CONSTANTIN COJOCARU .

    DUMNEZEU SA-L ERTE…

  • Am aflat cu mare durere ca D-L CONSTANTIN COJOCARU, a DECEDAT.Dumnezeu sa-l ierte.
    Acest OM, s-a luptat pentru drepturile romanilor, romanii insa nu l-au inteles ,nu l-au sustinut si romanii au pierdut.
    S-au dus cu excrocul de D. Diaconescu si asta a facut ca d-l C.Cojocaru sa sufere si uitati unde s-a ajuns.
    Sa-i fie tarana usoara!Odihneasca-se in pace.

    • Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa, pe președintele nostru, al poporului !
      Doamne ajută !

    • Petrache Boboc

      Despre romånii la care vă referiți, DOMNULE Nicu, aș preciza că au fost păcăliți de colosala minciună mediatizată la OTV, nepedepsită de justiția injustă, chir dacă domnul dr. Cojocaru a semnalat escrocheria mediatică plusată cu cele mai murdare și insolente calomnii

  • Petrache Boboc

    Confuzia ca virus al informației corecte:
    1. Transmisă, obedient, mediatic către poporul român și
    2. Copleșitoare la citirea celei mai mizerabile Legi supuse viclean unui referendum la data de 8.12.1991.

    Domnul dr. Constantin Cojocaru lămurește limpede marea diferență dintre expresiile transnațional și multinațional în cadrul emisiunii de la 6Tv, emisiunea Realitatea Românească din 4 Martie a.c.; poate fi urmărită înregistrarea pe Yutube.

    Constituția Cetățenilor este o dovadă a implicării poporului Român cu scopul edificării unui stat cu adevărat așa cum sunt formulate art. 1 și art. 2… fără contradicții, fără omisiuni și pe înțelesul oricui. Dar, ar fi normal ca acest Proiect de lege să fie prezentat mediatic, pentru informare corectă și mobilizatoare pentru stoparea acțiunii criminale ale jefuitorilor. Unele televiziuni au făcut aceste emisiuni… Nașul TV le-a stopat la ordin, iar Rareș Bogdan de la Realitatea TV *a uitat* promisiunea de a invita mai des pe domnii dr. Constantin Cojocaru, prof. dr. Florin Colceag sau pe actorul Florin Zamfirescu – membrii ai Comitetului de Inițiativă și al Grupului pentru România.
    În schimb, emisiunile TV blamează POPORUL ROMÂN și susțin trădarea+jaful criminal al clasei politice parlamentare, ca suprastructură de tip mafiot!

    • Petrache Boboc

      O fabulă porcească

      Un porc, precum toți porcii din coadă până-n rât,
      grohăitor din fire, și lacom, și urât,
      un porc ce toată viața, banală, de godac,
      și-a îngrijit doar burta, rămas, la duh, sărac,
      ajunse, dintr-o dată, printr-un ciudat noroc,
      în cocină să fie stăpân suprem pe troc!

      Această veste sumbră se răspândi de-ndată…
      Porcimea, indignată, confuză și mirată,
      se agita, buimacă, parcă nevrând să creadă
      că așa porc ajunse întâiul în ogradă.
      Cum de a fost posibil? Ce stranie-ntâmplare
      șef peste porci îl puse pe porcul cel mai mare?

      Cum?, se-ntrebau bătrânii, care-l știau de mic,
      s-ajungă tocmai porcul acesta, de nimic,
      un leneș, un fățarnic, parșiv, pervers și hoț
      s-ajungă, fără muncă, mai mare peste toți?
      Ce fapte-l recomandă? Și cine l-a propus,
      așa, ca peste noapte, să urce-atât de sus?

      Că, după cum se știe, n-a fost niciun congres
      în care, democratic, să fie Cel Ales!
      Așa că indignarea era îndreptățită,
      unii vorbeau, pe față, de fraudă și mită,
      alții, mai slabi de înger, și mai fricoși cu firea,
      în șoaptă și cu teamă-și spuneau nemulțumirea.

      ,,Așa ceva”, strigară bătrânii, “nu se poate!
      Nici porcii nu suportă atâta nedreptate!
      Ce face porcul ăsta, e-o mare mișelie,
      nu s-a văzut pe lume atâta porcărie!
      Și-a pus în funcții frații, amantele, nepoții,
      și vor să ne conducă dând legi noaptea, ca hoții!

      L-a îmbătat puterea, și crede că-i etern,
      parcă în joacă schimbă guvern după guvern,
      pe premieri îi schimbă cum vrea, fără motiv,
      pe unul că-i prea tânăr, pe altul că-i bețiv,
      iar ultima numire e cinică, e gafă,
      vrea să o promoveze, iertați-mă, pe scroafă…

      Păi, pentru ce murirăm atâtea generații
      spre înflorirea scumpei, măreței noastre nații?
      Și-apoi, cinstit, prieteni, de unde-atâta fală
      să aibă porcul ăsta venit în Capitală
      cu cei din urmă membri ai Marelui Partid ?
      El declanșă-n porcime războiul fratricid!

      De-aceea, cred, e vremea, cu toții, să jurăm
      în fața imposturii să nu capitulăm!
      Decât o viață-nfrântă, cu lacăte pe gură,
      sfârșim, mai demn, prin luptă, în oala cu untură!,,
      Așa vorbi decanul de vârstă. Sus și tare,
      nemulțumirea obștei o spuse-n vorbe clare.

      Si-alăturea de dânsul, cu și mai mare frondă,
      rosti cuvinte grele o primadonă blondă,
      vorbea cu-nverșunare, vărsând așa venin
      că-l îndemna la luptă pe cel mai bleg suin.
      Așa că hotărâră să pună de-o scrisoare,
      un manifest prin care să-ncerce o schimbare
      și-n mintea lor crezură că porcul o să fie
      schimbat prin vot politic – doar e democrație!

      Dar porcul nostru nu e orice godac, din curte!
      El știe bine vorba, mieroasă, cum se-nvârte,
      știe cuvinte, fraze, ales meșteșugite,
      e as în șiretlicuri cu artă ticluite.
      El știe că, oriunde, spre-a sta mereu în față,
      nu faptele, ci vorba e importantă-n viață.

      Așa că porcul nostru își lustruise gura,
      și-a parfumat șoriciul, și-a dres grohăitura,
      și-a dat cu gel pe ceafă, după urechi și față,
      și-a pus la gât cravată și și-a lăsat mustață
      și începu cu vorbe de miere să vorbească,
      încrezător că știe mulțimea s-o prostească

      ,,Tovarăși, dragi prieteni, prea bunii mei confrați,
      vă rog prietenește să nu mai guițați,
      eu stau în fața voastră și sufletu-mi se frânge,
      că nu ne înțelegem noi, frați de-același sânge,
      au nu-nțelegeți, oare, că totu-i o-ncercare,
      prin care adversarii voiesc să ne omoare,
      e simplu, dacă faceți doar niște supoziții,
      vedeți că-n toate-i mâna meschinei opoziții.

      Dacă nu strângem rândul, ne paște un măcel,
      că împotriva noastră-i tot statul paralel,
      de-aceea, dragi prieteni, vă chem cu glas fierbinte,
      să fim uniți, să mergem, statornic, înainte!
      Și spre-a vedea că vorba nu-mi e la întâmplare,
      vă spun cu ce doctrină venim la guvernare:

      Vom câștiga la urne. Având majoritate,
      noi vom conduce țara deciși, cu fermitate!
      Sosit-a timpul nostru, vom fi justițiari,
      ne vom cinsti martirii, și vai de măcelari,
      că vor vedea – și vorba eu nu mi-o mai întorc –
      ce-nseamnă răzbunarea, dreptatea unui porc!

      Apoi, iubiți prieteni, vom face mari schimbări,
      de jos și până-n vârful măreței guvernări.
      La mediu, la externe, la muncă și finanțe
      vom pune doar de-ai noștri, și chiar peste instanțe
      vom pune un purcel,
      unul cu negi pe față, înalt, deștept și chel,
      ce-i meșter în decrete, nu e ca porcii blegi,
      ăsta va da, prieteni, decrete noi și legi
      ce vor schimba ograda de-a lungul și de-a latul,
      va da o amnistie, va desființa ignatul,
      Toți care astăzi încă se țin de porcării
      vor deveni modele în școli pentru copii,
      și, ca să dăm dovadă de bună guvernare,
      o punem pe porcuța șef peste dezvoltare,
      că-n ea ne e speranța, ea e mândria noastră,
      va da salarii, pensii, și PIB-ul o să-l crească.

      Ea știe cel mai bine să poarte coc și freză,
      va merge la congrese, va guița-n engleză,
      că va rămâne lumea pe unde o să treacă
      sedusă, cucerită, și mută ca o vacă!
      Avem și alte planuri, e timp să le aflați,
      să numai pierdem vremea, vă rog să mă urmați!”

      Așa vorbi în fața cinstitei adunări,
      scoțând miere pe gură și flăcări mari pe nări,
      și-n fața lui porcimea stătea hipnotizată
      într-o tăcere oarbă…adâncă…vinovată.

      Apoi, de lângă dânsul, un porc gras, mic și chel,
      care-l urma în toate, statornic și fidel,
      să-și facă remarcată umila lui prezență,
      strigă cu ochii-n lacrimi, slugarnic: ,,Excelență!
      ne-ați luminat destinul cu-această cuvântare,
      ne sunteți far, părinte, stea călăuzitoare!”
      Si, vrând ca toți să știe că-i mâna lui cea dreaptă,
      urlă: “de-acum, tovarăși, să trecem toți la faptă!”

      Aici povestea noaste-ar putea să se sfârșească,
      doar fabulă să fie, e drept, cam prea porcească…
      Dar nu-i cinstit să trecem, prieteni, cu vederea
      modul în care porcii au luat toată puterea,.
      că-n viață nu-i de vină cel care parte-și face,
      ci vinovat e-acela ce-ndură, laș, și tace!

      Și credem noi, de vină a fost ograda toată,
      berbecul, țapul, gâsca, găina cea moțată,
      că prea păzindu-și pielea să nu ajungă-n ciorbă
      s-au cam făcut că plouă, și nu au scos o vorbă,
      dar dintre toate aceste, prostite dobitoace,
      răspunzătorul, singur, e bivolul, că tace.

      Si dintre toți, prin lege, e împuternicit
      ograda s-o conducă, doar el era menit,
      de legi și instituții să pună-n aplicare
      măsuri ca să oprească porceasca adunare…
      Ar fi putut prea lesne să-l ia pe porc în coarne,
      să-i ardă trei copite, tot planul să-i răstoarne.

      Ar fi putut, când porcul vorbea cu-atâta vervă,
      să cheme măcelarii, să-l bage în conservă,
      ar fi putut să cheme copoii sau gonacii,
      sau preoții, să scoată din porcul nostru dracii,
      că, după cum vorbise mulțimii, zbuciumat,
      era, cu siguranță, de demoni posedat!

      Dar bivolului nostru – un bivol educat -
      nu-i prea păsa de curte, era mai mult plecat,
      când pe la el la țară, când prin străinătate,
      pe jos, cu bicicleta, își lua rucsacu–n spate,
      și se plimba pe munte, prin deltă sau la mare,
      iar, fără el, ograda trăia la întâmplare…

      Toate acestea, sigur, vă spun, se întâmplară
      pe un meleag utopic, inexistent ca țară…
      Și punem punct poveștii, dar strofa sa finală
      e musai să conțină o minimă morală :

      Așa se-ntâmplă-n viață, când bivolu-i năuc
      e vai și-amar de curte, că porcii o conduc!

      Emil Almășan

      Nimic nu e mai scump decât ce primești gratis.

      • Petrache Boboc

        P.S. Nu am știut că domnul Ștuică poștale deja pamfletul despre clasă politică.

  • Nelu Stiuca

    O FABULA PORCEASCA

    Un porc, precum toți porcii din coadă până-n rât,
    grohăitor din fire, și lacom, și urât,
    un porc ce toată viața, banală, de godac,
    și-a îngrijit doar burta, rămas, la duh, sărac,
    ajunse, dintr-o dată, printr-un ciudat noroc,
    în cocină să fie stăpân suprem pe troc!

    Această veste sumbră se răspândi de-ndată…
    Porcimea, indignată, confuză și mirată,
    se agita, buimacă, parcă nevrând să creadă
    că așa porc ajunse întâiul în ogradă.
    Cum de a fost posibil? Ce stranie-ntâmplare
    șef peste porci îl puse pe porcul cel mai mare?

    Cum?, se-ntrebau bătrânii, care-l știau de mic,
    s-ajungă tocmai porcul acesta, de nimic,
    un leneș, un fățarnic, parșiv, pervers și hoț
    s-ajungă, fără muncă, mai mare peste toți?
    Ce fapte-l recomandă? Și cine l-a propus,
    așa, ca peste noapte, să urce-atât de sus?

    Că, după cum se știe, n-a fost niciun congres
    în care, democratic, să fie Cel Ales!
    Așa că indignarea era îndreptățită,
    unii vorbeau, pe față, de fraudă și mită,
    alții, mai slabi de înger, și mai fricoși cu firea,
    în șoaptă și cu teamă-și spuneau nemulțumirea.

    ,,Așa ceva”, strigară bătrânii, “nu se poate!
    Nici porcii nu suportă atâta nedreptate!
    Ce face porcul ăsta, e-o mare mișelie,
    nu s-a văzut pe lume atâta porcărie!
    Și-a pus în funcții frații, amantele, nepoții,
    și vor să ne conducă dând legi noaptea, ca hoții!

    L-a îmbătat puterea, și crede că-i etern,
    parcă în joacă schimbă guvern după guvern,
    pe premieri îi schimbă cum vrea, fără motiv,
    pe unul că-i prea tânăr, pe altul că-i bețiv,
    iar ultima numire e cinică, e gafă,
    vrea să o promoveze, iertați-mă, pe scroafă…

    Păi, pentru ce murirăm atâtea generații
    spre înflorirea scumpei, măreței noastre nații?
    Și-apoi, cinstit, prieteni, de unde-atâta fală
    să aibă porcul ăsta venit în Capitală
    cu cei din urmă membri ai Marelui Partid ?
    El declanșă-n porcime războiul fratricid!

    De-aceea, cred, e vremea, cu toții, să jurăm
    în fața imposturii să nu capitulăm!
    Decât o viață-nfrântă, cu lacăte pe gură,
    sfârșim, mai demn, prin luptă, în oala cu untură!,,
    Așa vorbi decanul de vârstă. Sus și tare,
    nemulțumirea obștei o spuse-n vorbe clare.

    Si-alăturea de dânsul, cu și mai mare frondă,
    rosti cuvinte grele o primadonă blondă,
    vorbea cu-nverșunare, vărsând așa venin
    că-l îndemna la luptă pe cel mai bleg suin.
    Așa că hotărâră să pună de-o scrisoare,
    un manifest prin care să-ncerce o schimbare
    și-n mintea lor crezură că porcul o să fie
    schimbat prin vot politic – doar e democrație!

    Dar porcul nostru nu e orice godac, din curte!
    El știe bine vorba, mieroasă, cum se-nvârte,
    știe cuvinte, fraze, ales meșteșugite,
    e as în șiretlicuri cu artă ticluite.
    El știe că, oriunde, spre-a sta mereu în față,
    nu faptele, ci vorba e importantă-n viață.

    Așa că porcul nostru își lustruise gura,
    și-a parfumat șoriciul, și-a dres grohăitura,
    și-a dat cu gel pe ceafă, după urechi și față,
    și-a pus la gât cravată și și-a lăsat mustață
    și începu cu vorbe de miere să vorbească,
    încrezător că știe mulțimea s-o prostească

    ,,Tovarăși, dragi prieteni, prea bunii mei confrați,
    vă rog prietenește să nu mai guițați,
    eu stau în fața voastră și sufletu-mi se frânge,
    că nu ne înțelegem noi, frați de-același sânge,
    au nu-nțelegeți, oare, că totu-i o-ncercare,
    prin care adversarii voiesc să ne omoare,
    e simplu, dacă faceți doar niște supoziții,
    vedeți că-n toate-i mâna meschinei opoziții.

    Dacă nu strângem rândul, ne paște un măcel,
    că împotriva noastră-i tot statul paralel,
    de-aceea, dragi prieteni, vă chem cu glas fierbinte,
    să fim uniți, să mergem, statornic, înainte!
    Și spre-a vedea că vorba nu-mi e la întâmplare,
    vă spun cu ce doctrină venim la guvernare:

    Vom câștiga la urne. Având majoritate,
    noi vom conduce țara deciși, cu fermitate!
    Sosit-a timpul nostru, vom fi justițiari,
    ne vom cinsti martirii, și vai de măcelari,
    că vor vedea – și vorba eu nu mi-o mai întorc –
    ce-nseamnă răzbunarea, dreptatea unui porc!

    Apoi, iubiți prieteni, vom face mari schimbări,
    de jos și până-n vârful măreței guvernări.
    La mediu, la externe, la muncă și finanțe
    vom pune doar de-ai noștri, și chiar peste instanțe
    vom pune un purcel,
    unul cu negi pe față, înalt, deștept și chel,
    ce-i meșter în decrete, nu e ca porcii blegi,
    ăsta va da, prieteni, decrete noi și legi
    ce vor schimba ograda de-a lungul și de-a latul,
    va da o amnistie, va desființa ignatul,
    Toți care astăzi incä se țin de porcării
    vor deveni modele în școli pentru copii,
    și, ca să dăm dovadă de bună guvernare,
    o punem pe porcuța șef peste dezvoltare,
    că-n ea ne e speranța, ea e mândria noastră,
    va da salarii, pensii, și PIB-ul o să-l crească.

    Ea știe cel mai bine să poarte coc și freză,
    va merge la congrese, va guița-n engleză,
    că va rămâne lumea pe unde o să treacă
    sedusă, cucerită, și mută ca o vacă!
    Avem și alte planuri, e timp să le aflați,
    să numai pierdem vremea, vă rog să mă urmați!”

    Așa vorbi în fața cinstitei adunări,
    scoțând miere pe gură și flăcări mari pe nări,
    și-n fața lui porcimea stătea hipnotizată
    într-o tăcere oarbă…adâncă…vinovată.

    Apoi, de lângă dânsul, un porc gras, mic și chel,
    care-l urma în toate, statornic și fidel,
    să-și facă remarcată umila lui prezență,
    strigă cu ochii-n lacrimi, slugarnic: ,,Excelență!
    ne-ați luminat destinul cu-această cuvântare,
    ne sunteți far, părinte, stea călăuzitoare!”
    Si, vrând ca toți să știe că-i mâna lui cea dreaptă,
    urlă: “de-acum, tovarăși, să trecem toți la faptă!”

    Aici povestea noastr-ar putea să se sfârșească,
    doar fabulă să fie, e drept, cam prea porcească…
    Dar nu-i cinstit să trecem, prieteni, cu vederea
    modul în care porcii au luat toată puterea,.
    că-n viață nu-i de vină cel care parte-și face,
    ci vinovat e-acela ce-ndură, laș, și tace!

    Și credem noi, de vină a fost ograda toată,
    berbecul, țapul, gâsca, găina cea moțată,
    că prea păzindu-și pielea să nu ajungă-n ciorbă
    s-au cam făcut că plouă, și nu au scos o vorbă,
    dar dintre toate aceste, prostite dobitoace,
    răspunzătorul, singur, e bivolul, că tace.

    Si dintre toți, prin lege, e împuternicit
    ograda s-o conducă, doar el era menit,
    de legi și instituții să pună-n aplicare
    măsuri ca să oprească porceasca adunare…
    Ar fi putut prea lesne să-l ia pe porc în coarne,
    să-i ardă trei copite, tot planul să-i răstoarne.

    Ar fi putut, când porcul vorbea cu-atâta vervă,
    să cheme măcelarii, să-l bage în conservă,
    ar fi putut să cheme copoii sau gonacii,
    sau preoții, să scoată din porcul nostru dracii,
    că, după cum vorbise mulțimii, zbuciumat,
    era, cu siguranță, de demoni posedat!

    Dar bivolului nostru – un bivol educat -
    nu-i prea păsa de curte, era mai mult plecat,
    când pe la el la țară, când prin străinătate,
    pe jos, cu bicicleta, își lua rucsacu–n spate,
    și se plimba pe munte, prin deltă sau la mare,
    iar, fără el, ograda trăia la întâmplare…

    Toate acestea, sigur, vă spun, se întâmplară
    pe un meleag utopic, inexistent ca țară…
    Și punem punct poveștii, dar strofa sa finală
    e musai să conțină o minimă morală :

    Așa se-ntămplă-n viață, când bivolu-i năuc
    e vai și-amar de curte, că porcii o conduc!

    Emil Almășan

  • Varianta Cojocaru 2019

  • Buna ziua,

    As avea si eu o intrebare ptr dl Cojocaru.
    Dle Cojocaru ati afirmat intr-un articol de-al dvs. aparut si in ziarul Certitudinea ca poporul ceh a adoptat dupa 89 o varianta a Constitutiei propuse de dvs. prin care el poporul ramanea proprietar pe capitalul acumulat si administrat de catre Stat.

    Ceea ce nu se mentiona in articolul respectiv si pe care am reusit sa il deduc citind un alt text al Dl.Serban Popa este faptul ca “pretul” platit ptr aceasta realizare a fost destramarea Cehoslovaciei.

    Stiti cumva daca si Romaniei i-ar fi fost propusa o astfel de varianta in sensul in care renuntand la Transilvania sa spunem ar fi putut beneficia de o suveranitate sporita in politica interna ? (si daca un astfel de demers ar fi fost viabil dpdv strict economic in ceea ce priveste asigurarea unui nivel mai bun de trai ptr populatie ?)

    • Constantin Cojocaru

      Domnule 4Kan.
      In primul rând, nu este vorba despre o varianta de Constitutţie, ci de o variantă a legii privatizării capitalului creat în timpul regimului comunist.
      De reţinut că Varianta Cojocaru a fost publicată în luna februarie 1990 iar legea privatizării în Cehia a fost adoptată în septembrie 1992. Deci cu mult după desprinderea Cehiei de Slovacia. Desparţirea a avut cauze interne. Nu a fost facuta la presiune externa.
      Deosebirea consta în faptul că transnaţionalii nu au reuşit să găsească în Cehia un grup de trădători pe carte să-i instaleze la conducerea statului, cum s-a întâmpolat în România.
      Asta rezultă din datele de care dispun eu.
      Cu resursele naturale, cu forţa de muncă şi cu capitalul pe care le avea la sfârşitul anului 1989, dacă în august 1990 România ar fi adoptat Varianta Cojocaru, disponibilă, la acea dată, aşa cum arată presa vremii, astăzi eram cel puţin acolo unde este Elveţia, din punct de vedere economic, şi nu numai.

    • DECEBAL

      MA UIT CU TRISTETE…… APROAPE ZILNIC SI VAD INCONTINU ACELAS 4Kan……

      DEALTFEL SI SA VRETI DOMNULE PROFESOR….. SA VEDETI SI ALTFEL DE MESAJE, NU MAI PUTETI VEDEA…. ATITA TIMP CIT ,,FORTA BANILOR” DETINE PRIORITATEA PE SCENA POLITICA ……

      DOMNIA VOASTRA, DOMNULE PROFESOR, NE AVIND BANI… NICI NU VA PUTETI INPUNE PE SCENA POLITICA, IN CARE AU INCEPUT SA-O ONVADEZE ACESTE NOI PARTIDE CE AU BANI IN CANITATI INCOMESURABILE ….

      INSA-SI DOMNIA VOASTRA, ATI SPUS CINDVA CA, CEI CE DETIN PUTEREA ECONOMICA, DETIN SI PUTEREA POLITICA….

      EU UNUL M-AM RETRAS SIN ACEASTA CLOACA, CE INTRETINE RAZBOIUL ROMINO-ROMIN SI SPER SA SCAP DIN SUFERINTA CIND SI LA NOI VA VENII LA PUTERE POPORUL LA BUTOANELE CONDUCERII TARII, PRECUM IN ELVETIA,…….

      STIMA SI MULTA SANATATE ….

  • Nelu Stiuca

    CUM EFICIENTIZAM CLASA POLITICA…?!?
    Dupa evenimentele din decembrie 1989 cei mai multi romani traiesc cu senzaţia că ţara nu e guvernată sau că ar fi pe ultimul drum si se resimte cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului roman, pentru poporul român. Ca natie avem nevoie de niste coordonate, de niste raspunsuri. Ce facem cu daruirile lui Dumnezeu pentru neamul nostru? Cine sîntem noi ca popor? Cine vrem să fim ori sa devenim? Dacă ne punem asemenea întrebări, dacă ne interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem posibilitatea să ne poziţionăm în matricea naţiunilor moderne, din punct de vedere cultural, politic, economic, social, unde putem fi situati peste zece si mai multi ani şi ce se întreprinde concret pentru asta, atunci cei LUCIZI cu discernamantul neafectat nu putem ramane pasivi fata de realitatile amenintatoare la adresa neamului romanesc.
    Etica profesionala este caracterizata in principal de independenta, integritate si competenta profesionala.
    INDEPENDENTA profesiei – implica independenta de spirit (de drept) si independenta în aparenta (de fapt).
    Independenta de spirit – reprezinta starea de spirit care permite lucratorilor sa emita judecati fara a fi afectati de influente si sa actioneze cu integritate, pentru a-si exercita cu obiectivitate competentele profesionale.
    Independenta in aparenta – se realizeaza prin evitarea situatiilor in care o terta persoana informata si rezonabila ar cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate in munca specifica, iar pe aceasta baza ar putea concluziona ca, integritatea, obiectivitatea sau competenta profesionala a lucratorilor sunt compromise.
    INTEGRITATEA – presupune ca lucratorul sa aiba demnitate, sa fie drept si onest in realizarea competentelor profesionale si in relatiile interpersonale.
    COMPETENTA profesionala – lucratorii din domeniul public trebuie sa aiba si sa-si mentina cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel necesar si corespunzator pentru a asigura membrii societatii ca primesc de la acestia servicii in conformitate cu standardele aplicate sau elevate cunoscute in domeniile in cauza.
    Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
    Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
    In conceptia lui Dwight Waldo ETICA in exercitarea unei functii publice este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice (pentru unii nici nu exista asa ceva) s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa”(nimic mai fals) a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice si morale.
    Cu toate acestea nu se depun de catre cei cu obligatii in domeniul juridic-legislativ eforturile necesare in directia creerii de reglementari si coduri etice adaptate noilor nevoi obiective impuse de evolutia si modernitatea societatii.
    Pentru eficientizarea sistemului public , dar mai ales a celui politic indiferent de ideologie (oricum aceasta există numai în plan declarativ deoarece în realitate lipseşte cu desăvârşire) trebuie adoptate STRATEGII pentru dezvoltarea capitalismului popular (social) si a CLASEI DE MIJLOC ca pilon de bază a unei stabilităţi sociale, drept urmare se impune:
    - REDUCEREA SĂRĂCIEI inclusiv prin valorificarea eficientă în folosul fiecărui român a bogăţiilor solului şi subsolului (respectarea algoritmului dictat de cota indiviză dispusă de Dumnezeu pentru fiecare român) sau a utilizării factorilor geografici naturali de producţie şi servicii. Revizuirea sistemului de redevenţe care de 27 de ani favorizează discreţionar numai pe OLIGARHI. Impunerea realizării algoritmului de salarizare minimă astfel ca, în România după aderare la U.E să se respecte limita de 65% din salariu mediu existent în comunitatea europeană;
    - COMBATEREA sindromului ANARHIEI prin impunerea de către SOCIETATEA CIVILĂ “zona neatinsă de filoxera postcomunistă sau cea paranormala” a respectării de către toţi cetăţenii români fără nici o discriminare, a (moralităţii) bunelor practici sau obiceiuri, a principiilor dictate de civismul modern şi a reglementarilor elaborate şi ierarhizate pe baza elementelor de raţionalitate care să vizeze interesul general (colectiv).
    Trimestrial trebuie făcute publice de către O.N.G.-uri (neaoşe) bilanţuri referitoare la stadiul imoralităţii şi incompetenţei pe niveluri de putere publică, pe ministere sau domenii ale administraţiei locale sau centrale, folosind în anumite cazuri la investigare, culegere de date voluntari (inclusiv pensionari cu integritate si moralitate ireprosabile) din toate domeniile, învăţământ, sănătate, administraţie, justiţie, ordine publică şi apărare, finanţe, etc;
    - DIMINUAREA LA MAXIMUM A OLIGARHIEI prin limitarea accesului la putere publică a celor care sunt îmbogăţiţi pe căi oneroase. Societetea Civilă (neaoşă) trebuie să facă public topul, pe ultimii 29 de ani ai îmbogăţiţilor prin intermediul funcţiei publice (politice) sau prin metode frauduloase ori care au intrat în politică pentru a fi protejaţi de pedepse penale sau pentru a face trafic de influienta, precum şi a celor ce fac afaceri oneroase prin intermediul rudelor sau diverşilor interpuşi. Astfel vor putea fi făcute publice listele cu persoanele indezirabile pentru politica României şi cu cele declarate “non grata” pentru viaţa publică din România.
    Pentru ca societatea civilă să poată controla diminuarea efectelor celor trei fenomene (sărăciei, anarhiei şi oligarhiei) este necesar ca la nivel naţional să se înfiinţeze o “ORGANIZAŢIE (COMITET) pentru REDUCEREA SĂRĂCIEI, COMBATEREA sindromului ANARHIE şi DIMINUAREA OLIGARHIEI în România” care să aibă structuri teritoriale în toate segmentele vieţii social-economice.

    • Petrache Boboc

      Prima idee pe care a-ți spus-o își are soluția în condiția existenței societății umane. Conducerea României de către imposortori, care s-au grupat sfidător în “clasă politică”, după criminala lovitură de stat, faptă evidentă pentru toată lumea. Sunt impostori, pentru că toate elementele de bază ale Democrației au fost și sunt spoliate (au desființat 50%+1). În rest…citiți CONSTITUȚIA CETĂȚENILOR.

  • BREXITUL CE, DOAMNE IARTA-MA, A FOST DACA NU O LOVITURA DATA IDEEII DE EUROPA UNITA?

    SA NU-MI SPUNA CINEVA CA BREXITUL S-A FACUT FARA BINECUVANTAREA WASHINGTONULUI!

    DE FAPT DIN HOTARAREA WASHINGTONULUI LUATA IN SPATELE USILOR INCHISE.

    IN FELUL ACESTA MARELE LICURICI ISI PASTREAZA AVANPOSTUL TRADITIONAL DIN COASTA EUROPEI… NICIODATA NU SE STIE CAND AR PUTEA AVEA NEVOIE DE O ASTFEL DE POZITIE STRATEGICA DE UNDE SA DOMINE EUROPA.

  • Soni

    E valoare, IEVALOARE ..??? nonvaloare…

  • ‘TELECTUALII EUROPEI AU OUAT O MARGICA.
    IATA MARGICA:

    „Europa, ca idee, e in pericol.

    Din toate partile vin critici, insulte si dezertari de la cauza.

    ‘Gata, ajunge cu ‘sa construim Europa’!, se striga. Sa ne reconectam, in schimb, cu ‘sufletul nostru national’. Sa redescoperim ‘identitatea noastra pierduta’! Aceasta e agenda fortelor populiste care pun stapanire pe intreg continentul. Ce daca asemenea notiuni abstracte ca ‘suflet’ si ‘identitate’ de multe ori exista doar in imaginatia demagogilor!

    Europa e atacata de falsi profeti imbatati de ranchiuna, in delir in fata posibilitatii de a acapara lumina reflectoarelor. A fost abandonata de cei doi mari aliati care, in secolul trecut, au salvat-o de la sinucidere; unul dintre ei e de cealalta parte a Canalului (Manecii – n.red.), iar celalalt e dincolo de Atlantic. Continentul e vulnerabil la propaganda desantata a ocupantului de la Kremlin. Ideea de Europa se destrama sub ochii nostri.

    Acesta este climatul toxic in care se vor desfasura alegerile europarlamentare din luna mai. Asta, daca nu cumva ceva se va schimba! Daca nu cumva ceva va veni sa intoarca valul! Daca nu se va ridica un nou spirit revolutionar, aceste alegeri promit sa fie cele mai catastrofale din cate am vazut. Ele le vor da castig de cauza sabotorilor. Iar pentru cei care inca mai cred in mostenirea lui Erasmus, Dante, Goethe si Comenius, va mai fi doar infrangere umilitoare. O politica ce dispretuieste inteligenta si cultura va triumfa astfel. Va urma o explozie de xenofobie si antisemitism. Dezastrul se va abate asupra noastra a tuturor.

    Noi, semnatarii acestei scrisori, suntem printre cei care refuza sa abandoneze lupta in fata catastrofei care se anunta.

    Ne numaram printre patriotii europeni – un grup mai numeros decat se crede, dar adesea prea tacut si resemnat – care inteleg care e miza aici. Dupa trei sferturi de secol de la infrangerea fascismului si dupa 30 de ani de la caderea Zidului Berlinului se duce o noua lupta pentru civilizatie.

    Credinta noastra sta in mareata idee pe care am mostenit-o si despre care credem ca a fost forta care a ajutat popoarele Europei sa priveasca dincolo de ele insele si trecutul lor zbuciumat. Credem ca aceasta idee e inca destul de puternica pentru a indeparta noile semne de toalitarism care scot la iveala urateniile epocilor intunecate. Miza aceasta nu ne lasa sa abandonam lupta.

    De aici, invitatia de a va alatura noului val.

    De aici, acest apel la actiune in ajunul unor alegeri pe care refuzam sa le lasam pe mana groparilor Europei.

    De aici acest indemn de a mai duce o data torta unei Europe care, in ciuda greselilor ei, a delasarii si a ocazionalelor acte de lasitate, ramane un far calauzitor pentru fiecare barbat liber si femeie libera de pe planeta.

    Generatia noastra a inteles ceva gresit. Ca si adeptii lui Garibaldi in secolul al XIX-lea, care repetau, ca pe o mantra, „Italia se va crea singura”, am crezut ca acest continent se va uni singur, fara sa fie nevoie sa luptam pentru asta sau sa muncim pentru asta. Era ‘directia in care se indreapta istoria’, ne-am spus.

    Acum trebuie sa ne lepadam de acea covingere. Nu avem de ales. Acum trebuie sa luptam pentru ideea de Europa sau o vom vedea pierind sub valuri de populism.

    Impotriva atacurilor nationaliste si identitare, trebuie sa redescoperim spiritul activismului sau sa acceptam ca resentimentele si ura ne vor inconjura si ne vor inghiti. Avem nevoie urgent sa tragem un semnal de alarma impotriva acestor incendiatori ai sufletului si spiritului care de la Paris la Roma, trecand prin Barcelona, Budapesta, Dresden, Viena si Varsovia, vor sa ne distruga libertatile.

    In acesta infrangere ciudata a Europei care se tese la orizont, in aceasta noua criza a constiintei europene care promite sa rupa tot ce a facut ca societatile noastre sa fie marete, onorabile si prospere, sta o provocare mai mare decat cea din anii 1930. E o porvocare la democratie liberala, cu valorile ei”, se arata in scrisoarea celor 30.

    Iata lista completa a celor care semneaza scrisoarea: Vassilis Alexakis (Atena), Svetlana Alexievici (Minsk), Anne Applebaum (Varsovia), Jens Christian Grondahl (Copenhaga), David Grossman (Ierusalim), Agnes Heller (Budapesta), Ismail Kadare (Tirana), Gyorgy Konrad (Debretin), Antonio Lobo Antunes (Lisabona), Claudio Magris (Trieste), Ian McEwan (Londra), Adam Michnik (Varsovia), Herta Muller (Berlin), Ludmila Oulitskaia (Moscova), Rob Riemen (Amsterdam), Fernando Savater (San Sebastian), Roberto Saviano (Napoli), Eugenio Scalfari (Roma), Simon Schama (Londra), Peter Schneider (Berlin), Abdulah Sidran (Sarajevo), Leila Slimani (Paris), Colm Toibin (Dublin), Mario Vargas Llosa (Madrid) si Adam Zagajewski (Cracovia)

    ESTE NORMAL CA SUPRAPUTERILE “TRADITIONALE” (USA, RUSIA) SA NU FIE INCANTATE DE NASTEREA UNUI COMPETITOR MAI ALES DUPA CE SUGARUL MOCRON A GANGURIT, DE LA SANUL MATERN AL BATRANEI SALE DOICI – BRIGITTE, CUM CA VREA O ARMATA EUROPEANA SEPARATA DE NATO. PUTERILE “TRADITIONALE” AU DESTULA BATAIE DE CAP CU CHINA CA SA MAI PERMITA APARITIA UNEI NOI SUPRAPUTERI. CEATA, DIN CE IN CE MAI DENSA, SE ASTERNE PESTE LUME.

  • Constantin Chitu

    Am asemanat, intotdeauna, bancile si bancherii cu niste familii de hiene, cu acele haite lacome si oportuniste pana-n maduva oaselor. Au in fruntea lor un “rege”, incoronat cu functia de Guvernator. Si “guverneaza”, nu gluma. Sarcina lui, in intelegere cu guvernul, e sa administreze moneda nationala de asa natura incat aceasta sa fie suficient de stabila pentru a incuraja si proteja economisirea, dar si suficient de flexibila pentru a realiza un echilibru intre import si export, modificand, in functie de nevoile tarii, in acest scop, cursul leului in raport cu alte monede. Asa cum inteleg eu politica bancilor din Romania, scopul e sa se…consume. Ca este asa, se vede din dobanzile acordate deponentilor, celor ce se incapataneaza sa economoseasca. Intro tara in care inflatia depaseste si 3% pe an, dobanda la depozite e sub 0,8%. Deci, o dobanda mai mult decat real negativa. Este impropriu spus dobanda, caci, in sensul real al cuvantului, dobanda inseamna castig. Or, daca eu primesc 0,8% pe an la depozitele in lei, si pierd peste 3% de pe urma inflatiei, atunci “castigul” meu (adica dobanda) e o pierdere neta.

    Este cat se poate de clar ca nu e incurajata economisirea. Si daca mai exista si oameni care o fac, atunci suporta pierderea. S-a ajuns astfel la un paradox al costului pentru economisire, cost determinat de diferenta dintre inflaie (3%) si dobanda la depozite acordata cu zgarcenie de banci (0,8%). Daca mai punem la socoteala si asa-zisul comision de retragere, perceput de banci, pirderea e si mai mare.

    Avem o perceptie gresita asupra conceptului de consum prin economisire si cel de consum prin credit. Daca eu cumpar un bun economic din economiile personale, inseamna ca am facut-o cu banii deja munciti. Pe cand daca fac acelasi lucru prin credit, asta se numeste ca eu consum un bun pe care-l platesc cu (din) munca prestata in viitor. Asa intelese lucrurile, bancile, in cardasie cu statul, incurajeaza consumul imediat, cel “platit” cu munca din viitor. Daca tinem seama de dobanzile la depozite si la credite, coroborat cu rata inflaiei, constatam ca daca consumam din munca trecuta ne costa aproximativ 2%, iar daca consumam din munca viitoare ne costa peste 10%. Mai observam ca, in timp ce bancile isi pot acoperii costul inflatiei cu ajutorul dobanzilor variabile, deponentul, nu. Cel ce economiseste inregistreaza, an de an, an dupa an, pirderi. Asta a fost si este in continuare politica Bancii Nationale. Bancile formeaza carteluri asa cum hienele formeaza haite. Scopul lor e sa se inteleaga ca sa praduiasca populatia. Iar chestiunea asta se numeste economie de piata si legile ei.

  • Soni

    Domnule Cojocaru… !!!
    Sincer, va pierdusem sau mai bine zis ma ratacisem de site=ul dv pe internet, o perioada nu l-am gasit.
    Acum sunt .. fericit dar in acelasi timp nespus de mahnit citindu-l pe Dorus de Galati, purtatorul de grija al dvs, aici pamflet,
    ca se retrage de pe site !!!
    Vedeti cum e viata ?! De mine vreti sa scapati si nu puteti iar pe Dorus il vreti dv si nu mai vrea el !!!
    Natura, cum lucreaza ea sireaca !!! Armasarul naravas, cu timpul, devine … curca plouata !!!
    Pe mine cui ma lasai Dorus ?

    • Soni

      si inca ceva , unii oameni , o categorie aparte, se adapteaza zicalei,, cand imi vine dor de munca,ma retrag intr-un colt la umbra si astept pana-mi trece,, . Mai e si altceva, unii cred ca daca au 10 ani vechime pe acest site, primesc supliment la pensie. Numai Dragnea poate sa dea asa ceva , exclus Cojocaru .

      • Constantin Cojocaru

        Dragnea tocmai i-a ordonat coanei Veorica sa adpte ordonanta “lacomiei”, prin care a redus pensiile romanilor cu o zecime, adica ceva mai bine de un miliard de euro, pentru perioada ianuarie-august 2019.
        Corect, Cojocaru n-ar face asa ceva.

    • Constantin Cojocaru

      Domnule Soni,
      Va trebui sa va obisnuiti cu ideea ca oamenii sunt diferiti si tocmai din aceasta cauza trebuie sa coopereze.

  • Nelu Stiuca

    CONDIŢIILE NECESARE SI OBLIGATORII
    PENTRU ACCESUL SPRE O DEMOCRAŢIE
    REALĂ ŞI IREVERSIBILĂ

    O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraţie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndeplineşte trei condiţii minimale si anume:
    - existenţa unui stat;
    - a unei tranziţii democratice complete;
    - şi a unui guvern ce conduce democratic.
    Nu poate exista democraţie, fără stat şi nici dacă nu s-a înfăptuit tranziţia în mod democratic sau dacă guvernele rezultate în urma alegerilor libere încalcă constituţia, violează drepturile individuale şi ale minorităţilor, încalcă funcţiile legitime ale legislativului şi nu guvernează în limitele statului de drept .
    Statul, (comportamentul oficialităţilor publice), dacă nu este constrâns eficient, de către un sistem de legi, instituţii ale justiţiei, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, în sensul asigurării transparenţei si responsabilităţii faţă de interesul comunitar, democraţia va fi slăbită de abuzul si cinismul politic, iar actorii nu vor reuşi să se angajeze în direcţia consensului asupra regulilor jocului.
    Pe lângă un stat funcţional, pentru ca o democraţie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condiţii si anume;
    a) – să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societăţi civile libere şi viguroase;
    b) – să existe o societate politica relativ autonomă;
    c) – pe teritoriu statului toţi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat, trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii, care protejează libertăţile individuale şi viaţa asociaţională;
    d) – trebuie să existe o birocraţie de stat la dispoziţia guvernului democratic;
    e) – trebuie să existe o societate economică instituţionalizată;
    Prin conceptul de “societate civilă” se înţelege acea arenă a societăţii unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi solidarităţi şi să promoveze interese legitime.
    Iar “societatea politică” este arena în care actorii politici concurează pentru dreptul legitim de a exercita controlul asupra puterii publice şi aparatului de stat.
    Prin ea însăşi, societatea civilă poate distruge un regim nedemocratic dictatorial sau autoritar, dar consolidarea democratică implică şi existenţa societăţii politice.
    Este foarte important şi trebuie subliniat că nu numai diferenţa dintre societatea civilă şi cea politică trebuie reliefată ci şi complemntaritatea lor care din cauza unor interese meschine şi nelegitime nu este întotdeauna recunoscută. Una dintre cele două arene este în mod frecvent subestimată în favoarea celeilalte.
    O societate civilă bine organizată şi viguroasă cu iniţiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajută la începerea şi finalizarea tranziţiilor, la rezistenţa faţa de întoarcerea la vechiul regim.
    Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societăţii politice.
    În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.
    Pentru a se obţine o democraţie reala şi ireversibilă gradul de libertate şi autonomie al societăţii civile şi politice trebuie să fie determinat de domnia legii.
    Un stat de drept “supus legii” a fost una din cele mai mari cuceriri ale liberalismului european şi din Japonia şi este crucial pentru democratizare. Este cea mai importantă modalitate prin care guvernul ales şi administraţia de stat se supun unei reţele de legi, tribunale, agenţii semiautonome de control şi norme ale societăţii civile, care controlează tendinţele ilegale ale statului şi totodată îl fixează ferm într-o reţea interconectată de mecanisme ce necesită transparenţă şi responsabilitate.
    Cu cât mai multe instituţii ale statului funcţionează după principiile statului de drept, cu atât este mai mare calitatea democraţiei şi societatea este mai bună.
    Constituţionalismul şi domnia legii trebuie să distingă ce posturi publice pot fi ocupate prin alegeri, procedurile prin care vor fi aleşi deţinătorii acestor posturi şi definirea şi limitarea puterii acestora, astfel încât membrii societăţii să accepte rezultatele jocului democratic.
    O democraţie în care, există lideri ce se bucura de “legitimitate” aşa zis democratică şi li se permite ca în mod discreţionar să ignore principiile statului de drept, nu se încadrează întru-un regim democratic.
    Democraţia este o formă de guvernare în care drepturile cetăţenilor sunt garantate şi protejate. Pentru aceasta, o guvernare democratică trebuie sa-şi exercite funcţiile printr-un monopol al folosirii legitime a forţei pe teritoriul său. Chiar dacă statul nu ar avea alte atribuţii decât acestea, ar trebui să introducă taxe obligatorii pentru a plăti armata, poliţia, judecătorii şi alte servicii de baza, pentru toate acestea este necesara o birocraţie dimensionată obiectiv şi de un randament maxim.
    O birocraţie utilizabilă oferă statului capacitatea administrativă de a îndeplini funcţiile esenţiale ale guvernării: menţinerea ordinii, judecarea disputelor, construirea infrastructurii, facilitarea schimburilor economice, apărarea graniţelor naţionale şi colectarea taxelor necesare finanţării acestor activităţi s.a..
    Referitor la arena numită “societate economică” atrage atenţia doua afirmaţii: în primul rând, niciodată nu a existat şi nu poate exista o democraţie reală care să aibă o economie de comandă; în al doilea rând, niciodată nu a existat o democraţie modernă care să aibă o economie de piaţă pură. Performanţa economică este o parte importantă din provocarea unei guvernări.
    Democraţiile moderne durabile necesită un set de norme, instituţii şi reglementări acceptate şi modelate socio-politic care să medieze între stat şi piaţă.
    Adam Smith menţionează în acest context trei sarcini importante ale statului; mai întâi datoria de a apăra societatea de orice atac sau invazie, apoi de a apăra, pe cât posibil, pe orice membru al societăţii şi de a împărţi dreptatea, şi în al treilea rând datoria de a înfăptui şi întreţine anumite lucrări publice, care nu pot constitui interes pentru un particular.
    Cel mai important lucru este că, democraţia reclamă contestarea publică liberă a priorităţilor şi politicilor guvernamentale. Dacă o democraţie nu ar produce politici care să genereze bunuri publice sub mandat guvernamental în domeniile educaţiei, sănătăţii şi transporturilor şi nu ar asigura un anumit grad de siguranţă economică pentru cetăţenii săi şi o anumită reducere a marilor inegalităţi economice, democraţia nu ar fi viabilă.
    În concluzie, o democraţie modernă reală şi ireversibilă poate fi înţeleasă ca incluzând cele cinci arene mari menţionate, interconectate, fiecare dintre ele trebuind să aibă propriul principiu fundamental de organizare şi funcţionare.
    Instituţiile democratice, afectează calitatea vieţii membrilor societăţii. Tribunalele, banca centrală, agenţiile şi instituţiile pentru servicii publice şi spitalele publice nu sunt guvernate sau administrate democratic, iar şefii lor nu sunt aleşi de cetăţeni.
    Drept urmare, există probleme specifice funcţionării statului şi în mod particular instituţiilor şi proceselor politice democratice, ceea ce permite să tratăm separat calitatea democraţiei de calitatea societăţii. Calitatea democraţiei poate influenţa pozitiv sau negativ calitatea societăţii, dar cele două noţiuni nu pot fi confundate .
    Deciziile de politici publice luate de guverne şi legiuitori democratici afectează cu siguranţă calitatea vieţii în special pe termen lung dar, nici o democraţie nu poate asigura existenţa bancherilor de încredere, a antreprenorilor cu iniţiativă, a medicilor devotaţi pacienţilor, a profesorilor competenţi, a artiştilor şi oamenilor de ştiinţa creativi sau a poliţiştilor, procurorilor si judecătorilor oneşti. În acest context cu cât democraţii sugerează mai mult că, realizarea politicilor democratice va duce la dobândirea celorlalte bunuri cu atât va fi mai mare eventuala deziluzie.
    De aceea, în aceste condiţii impuse la un moment dat de interesul public şi de stadiul evoluţiei societăţii democratice este necesar, ca anumite funcţii din structura Guvernului cum ar fi, Ministrul Justiţiei, Procurorul General, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Finanţelor Publice şi Şeful Agenţiei de Privatizare, să fie ocupate de persoane care să aibă avizul Forumului Societăţii Civile.
    Asemenea proceduri au dat rezultate remarcabile, în ceea ce priveşte asanarea morală a societăţii, în ţările UE şi au condus la instituirea mecanismului privind demisia (din iniţiativă proprie) “de onoare” a celor care n-au reuşit să asigure din motive imputabile direct sau indirect parametrii performanţi de guvernare angajaţi iniţial pentru realizarea politicilor publice.
    Privitor la calitatea şi stadiul tranziţiei către o societate democratică trebuie avut în vedere ca, costurile acesteia să fie suportate proporţional de fiecare cetăţean în funcţie de poziţia sa socială şi fără nici o deosebire sau discriminare, iar pe parcursul acestui proces trebuie aplicate în mod riguros mecanismele de redistribuire raţională a “bunăstării statului”. Acest proces nu poate fi manageriat decât cu, concursul tuturor forţelor progresiste şi democratice existente în societate, mai ales în cazul transformărilor postcomuniste, când trebuie reevaluată şi luată o hotărâre cu privire la soarta proprietăţii întregului popor.
    Existenţa însăşi a unei societăţi omeneşti generează prin diversitatea şi multitudinea valorilor membrilor săi atât bunăstare cât şi o varietate de nevoi, dacă nu se pun în practică mecanisme şi proceduri pentru a frâna instinctele animalice care animă fiinţa umană, din păcate pentru bunul mers al omenirii, societatea nu se poate dezvolta în coordonate corespunzătoare de echitate şi moralitate. Istoria a dovedit că, cu cât societatea se dezvoltată mai rapid cu atât mai mult elita ce deţine puterea este mai acaparatoare în defavoarea inclusiv a producătorilor de bunuri şi servicii dar, mai ales a săracilor, îngreunând astfel executarea saltului calitativ necesar în cadrul ciclurilor de reproducţie socio – economică.
    Cetăţenii noilor democraţii îşi construiesc judecăţile de valoare despre sistemul lor politic nu numai pe baza a ceea ce aceste sisteme oferă din punct de vedere economic, ci şi bazându-se pe gradul în care acestea distribuie scopuri politice valorizate cum ar fi libertatea, ordinea, domnia legii, responsabilitatea, reprezentativitatea şi mai presus de toate eficacitatea. Cu alte cuvinte cetăţenii se aşteaptă ca democraţiile lor să guverneze democratic, în conformitate cu legile şi constituţia şi eficient în sensul alegerii şi implementării unor politici care se adresează celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea.
    Printre cele mai frecvente cauze ale alienării, delegitimării şi colapsului democraţiei sunt:
    - abuzarea procedurilor şi normelor democratice de către oficialităţile guvernamentale şi liderii politici înşişi, astfel încât democraţia începe să fie privită ca o simulare;
    - adoptarea violenţei politice de către actorii semnificativi care sunt fie marginalizaţi în procesul democratic, fie nerăbdători cu procedurile acestuia;
    - incapacitatea guvernelor de a decide şi acţiona ca rezultat al fragmentării, polarizării şi impasului politic.
    Uneori, democraţia pare pur şi simplu copleşită de greutatea problemelor nerezolvate sau este distrusă de incompetenţă, corupţie şi încăpăţânarea liderilor politici rataţi. Totuşi, într-un anumit moment din viaţa lor, cele mai multe democraţii se confruntă cu crize ce par copleşitoare şi de nerezolvat.
    O provocare cheie la adresa instituţiilor democratice este anticiparea viciilor şi slăbiciunilor potenţialilor lideri. Dacă se doreşte ca democraţiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituţii publice puternice şi bine proiectate şi ca “oamenii sa rămană oameni pentru oameni”.
    “Omul este prin natura sa o fiinţă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară….” a spus Aristotel.
    Un politician de elită necesar pentru societatea modernă bazată pe cunoaştere trebuie să sustina si sa promoveze VOLUNTARIATUL in functiile publice, trebuie sa privească particularul prin prisma generalului şi într-un acelaşi elan de gândire să cuprindă deopotrivă abstractul şi concretul. Trebuie să vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a instituţiilor omeneşti nu trebuie să-i scape cu totul din vedere. El trebuie să fie dezinteresat şi în acelaşi timp să vizeze un scop; să fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe pământ ca un om de ştiinţă.

  • Constantin Chitu

    Exista, bag de seama,multi nostalgici chiar si pe acest site. Spiritul anilor ‘47, cand muncitorul se adresa, dispretuitor, “mai intelectualule” unuia care avea un spirit mai analitic, e la fel prezent. Stimate domn, care catalochezi astfel oamenii, sa sti ca am origine muncitoreasca. Chiar si acum, cand in timpul liber mai postez comentarii pe pagina d-lui Cojocaru, castig bani cinstiti de pe urma meseriei de strungar. Numai ca eu nu sunt un muncitor ignorant care sa inghita pe nemestecate si nedigerate demagogiile lui Ceausecu. Statutul de muncitor nu ma impiedica sa judec cu impartialitate. Eu nu ma consider un “telectualu”, ca sa folosesc argoul de golan al celui ce-si zice Burebista, ci doar un cetatean onest care vrea sa arunce o pata de lumina pe zona intunecata a ideologiei ceausiste. Ceausescu a facut si bune, si rele, asa cum face orice om in viata. Din pacate pentru el, dar mai ales pentru poporul roman, deceniul al 9-lea al secolului 20 nu a fost favorabil politicii sale. Cat timp a fost copilul teribil al comunismului, aparent un reformator al sistemului, SUA (in general Occidentul) l-a falosit in interesul sau egoist. Cand SUA si Occidentului nu le-a mai fost de trebuinta politica lui Ceausescu, atunci l-au lasat in ofsaitul politicii internationale. Izolat pe plan extern, un om politic adevarat si cu simtul realitatii in gena sa politica ar fi trebuit sa faca o pirueta politica si sa se intoarca cu fata la popor. Din incapatanare si prostie n-a facut-o. A marsat pe demagogia politica a independentei si suveranitatii politice, cuvinte searbete pentru un popor aflat, cum spus, in intuneric, frig si infometare. Daca Ceausescu ar fi fost chiar si in ultimul ceas sincer, cum scria dl Dorus, pentru care am un respect deosebit, ar mai fi avut o sansa daca nu sa ramana presedinte, macar sa ramana in viata. Ceausescu devenise rupt de realitate. Era un om cu care nu se mai putea purta un dialog rezonabil. Era surd la dererea poporului. Si-a primit ceea ce-a meritat. Niciun om politic nu poate guverna un popor care-l uraste de moarte. Eu l-am urat pentru ca a uitat sa fie Om. Si, asemeni mie, l-au urat marea majoritate a romanilor. Regretul meu a fost ca nu a fost lasat sa fie, la propriu, linsat chiar de cei pe care el i-a infometat. Intr-un fel, o spun fara urma de ironie, Victor Stanculescu, ministrul apararii de atunci, recomandandu-i sa se urce in elicopter, l-a salvat de rusinea de a fi fost linsat de coloanele de muncitori bucuresteni ce marsaluiau spre cladirea Comitetului Central. Altfel spus, Ceausescu si-a sapat singur groapa.

    • DOMNULE,

      ARGUMENTUL DECISIV AL MAHALAGIOAICEI ESTE ETICHETA. CAND ISI EPUIZEAZA ARGUMENTELE “ANALITICE” INCHEIE ORICE DISCUTIE CU “FA TU ESTI O CURVA SI O GOLANCA, EU SUNT FEMEIE CINSTITA”.
      DOMNULE CHITU ITI DORESC O VIATA PLINA DE SATISFACTII IMPARTITA INTRE STRUNG SI ANALIZE FILOSOFICE!

    • DEMAGOGIA LUI CEAUSESCU ESTE EVIDENTA.

      SI DUPA 30 DE ANI (EL A “DOMNIT” NUMAI 25), ORIUNDE INTORCI PRIVIREA DAI DE MARTURIILE DEMAGOGIEI LUI CEAUSESCU.

      -MILIOANE DE LOCUINTE, E DREPT, INTR-O PERIOADA MAI DIFICILA, MAI PUTIN INCALZITE.
      -MII DE INTREPRINDERI, SAU, MAIDEGRABA, SCHELETELE LOR, ALE CELOR CARE ERAU POTENTIAL CONCURENTE UNORA.

      CU ASA O DEMAGOGIE M-AS LAUDA SI EU…

    • DESIGUR CA AR FI FOST LINSAT, CA DOARA 60 DE MII DE TIMIROSENI FUSESERA MASACRATI DIN ORDINUL LUI, CONFORM RADIO SHOPARLITZA LIBERA IN PREZIUA MITINGULUI.

      • ACESTI “MORTI” AU FOST SI CAP DE ACUZARE LA MASCARADA CE A URMAT IN ZIUA DE CRACIUN.

  • Nelu Stiuca

    CE MOSTENESTE POPORUL ROMAN…???
    Ziaristul Mihai Eminescu scria acum peste un secol:

    „Corupția e mijlocul cel mai lesnicios de a trăi în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societățile românești și le nimicește pân-în sfârșit; acesta este veninul care dă loc la mișcări sociale și la nemulțumire … contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aștepta nimic de la muncă, totul de la tertip și de la apucătură…
    Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate…. Această priveliște îi ia poporului încrederea în valoarea muncii și în siguranța înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a ști ceva și fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat și om cu vază… contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni.“

    Jurnalistul George Roncea a publicat în ziarul Curentul o parte din cazuistica marii corupții politice și economice, denunțate în Timpul, de către ziaristul Eminescu, cazuri ce apar într-o introducere la publicistica eminesciană realizată de profesorul George Ene :
    „– Atribuirea concesiunii con­strucției căii ferate Roman-Galați-Brăila-Buzău-București-Pitești-Craiova-Vârciorova consorțiului german Stroussberg, în condiții dezastruoase pentru statul român, prin coruperea unor politicieni și implicarea principelui Carol I, la presiunile unor cercuri politice și financiare din Germania, grupate în jurul cancelarului Bismarck (contractul, nefinalizat, s-a soldat cu o adevărată tutelă impusă de acționarii străini asupra finanțelor țării, cu estorcarea de fonduri și imixtiunea gravă în treburile interne);
    – Afacerea Warszawsky-Mihălescu, soldată cu favorizarea întreprinzătorului străin, cu ocazia efectuării de rechiziții și transporturi pentru armata rusă, în detrimentul a zeci de mii de țărani;
    – Neînregistrarea în documentele oficiale a sumei de opt milioane ruble, primite de la guvernul rus în timpul războiului din 1877-1878, bani despre care s-a aflat ulterior ca urmare a unor demersuri ale cancelariei de la Petersburg;
    – Favorizarea de către ministrul Justiției, D. Geani, a antreprenorilor Schönfeld și Fieldermann în obținerea, din partea statului român, a unei despăgubiri de un milion de lei pentru pretinse daune;
    – Coruperea unor magistrați români de către concesionarul Ward, concomitent cu exercitarea de influențe externe, prin care străinul a obținut restituirea unei garanții de 300.000 franci, confiscate legal de autorități;
    – Răscumpărarea, prin intermediul fostului diplomat englez E. Grant, cumnat al lui C.A. Rosetti, a căii ferate Cernavodă-Constanța, în regim de supraevaluare (șaisprezece milioane față de prețul inițial de nouă milioane lei), în condițiile în care politicianul îndeplinea funcția de ministru de Interne;
    – Încheierea unei convenții dezavantajoase între E. Costinescu, senator și director în B.N.R., și bancherul J. Landau privind răscumpărarea unui tronson feroviar, în urma căruia statul român a fost obligat la plata a peste trei milioane de franci de către Curtea Supremă Comercială din Lipsca;
    – Deturnarea a 83.000 franci de către un funcționar al Ministerului de Finanțe (George Bilcescu, fratele directorului Băncii Naționale), care a fost achitat sub motiv că era numit provizoriu în funcție și că în această situație nu era necesară depunerea de garanții financiare;
    – Câștigarea, prin manopere frauduloase de către deputatul Gr. Eliad a concesiunii construcției cheiului Brăila și cedarea ulterioară a afacerii către Societatea Financiară care, nerespectând proiectul și calitatea materialelor de construcție prevăzute, a compromis lucrarea, păgubind statul român cu circa 1.780.000 lei (nu a fost încasată nici garanția de 930.000 lei, convenită cu antreprenorul, din cauza unor aranjamente politice);
    – Specularea averii statului la bursă, prin cumpărarea de acțiuni, în regim de supraevaluare (de trei ori față de valoarea pe piața de capital);
    – Încheierea de către senatorul g-ral Gh. Slăniceanu a unor contracte one­roase cu întreprinzătorul E. Rosenthal, privind aprovizionarea armatei cu furnituri și furaje pentru unități din Dobrogea (trimis în fața înaltei Curți de Casație și Justiție, politicianul a fost achitat la intervenția prim-ministrului);
    – Perfectarea de către ministeriatul Ghica-Mavrogheni a unui împrumut dezavantajos de la firma Oppenheim, pentru plata datoriei externe a României, din 31.610.510 franci primindu-se efectiv 18.500.000 franci.“

    Cât despre românii de rând, tot Eminescu a spus-o cel mai bine „… poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de către o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără caracter, fără patrie chiar“…

    • EMINESCU A FOST ASASINAT TOCMAI PENTRU SCRIERILE SI ACTIUNILE LUI SOCIAL-POLITICE.

  • DECEBAL

    FRANTA :

    LA CE-A DE-A 9-a MANIFESTATIE DE PROTEST, DESFASURATA SIMBATA IN FRANTA, MANIFESTANTII AU CERUT, IN AFARA CELOR EXPUSE ANTERIOR SI URMATOAREA REVENDICARE :

    ,,ASIGURAREA DE CATRE STATUL FRANCEZ, A ZILEI DE MINE”

    LA CARE MACRON A RASPUNS CU TUNURI CU APA SI GAZE LACRIMOGENE…..

  • Nelu Stiuca

    CORUPTIA SISTEMULUI POLITIC ROMAN ESTE FAVORIZATA DE:
    - Activitatea parlamentarilor, guvernantilor si a baronilor locali, care legiferand in mod discretionar isi atribuie in mod abuziv drepturi si facilitati. Nerespectarea pricipiului separarii puterilor in stat, pe linga atributiile legislative, parlamentarii exercita ingerinte in functionarea puterii judiciare (numirea Avocatului poporului, a unor membri in CCR, la Curtea de Conturi, CSM sau in ANI, etc.). Efectele negative ale imunitatii parlamentare, protectiei politice acordate guvernantilor, influentarea pe cai oculte a initiativelor legislative, finantarea ilegala a partidelor politice si a campaniilor electorale, etc;
    – Distorsionarea intentionata a legilor, normelor si reglementarilor pentru a creea avantaje unor actori publici sau privati, prin acordarea de castiguri personale unor oficialitati, pe cai ilicite sau alte mecanisme netransparente;
    – Imunitatea excesiva a parlamentarilor (guvernantilor) si procedurile abuzive privind punerea in imposibilitate a autoritatilor judiciare pentru ai deferi pe acestia justitiei (in vederea cercetarii in cazul comiterii unor infractiuni de coruptie) a condus inclusiv la decredibilizarea actului de dreptate precum si a justitiei in Ro, atragand si critici externe severe;
    – Astfel s-a ajuns dupa 28 de ani de ,,democratie originala‘‘ ca mediul politic (societatea politica) din România sa aiba un grad maxim de autointoxicare si autopoluare. Datorita nerespectarii si nepromovarii principiilor moralitatii si competentei sistemul politic nu mai poate sa dezvolte activitati si programe(proiecte) laborioase de interes public general, acesta s-a mafiotizat si transformat in gupari infractionale de crima organizata, transformand ilegalul in legal pentru a se evita sanctionarea incalcarii legii. Comisiile de specialitate ale Parlamentului ca de alfel si majoritatea structurilor Guvernamentale NU au in componenta experti din vreun domeniu (ba din contra), dar nici nu consulta oameni de stiinta sau cu experienta (consilierii fiind recrutati pe alte criterii neortodoxe decat cele de competenta si integritate morala) din aceasta cauza legislatia romaneasca elaborata in ultimii 28 de ani este dezlanata, in unele situatii fiind aberanta si inaplicabila. S – a dovedit in cele mai multe situatii ca legiuitorii au ca tinta sau obiect de reglementare interese de grup sau individuale nelegitime ori imorale.
    Un exemplu de releventa ne mai intalnita, in acest sens se poate mentiona adoptarea in 2012, in unanimitate de care Parlamentul Romaniei a Legii privind amnistia pentru 300.000 de functionarii publici obligati sa returneze sporurile încasate (peste 1,5 miliarde euro), fara acoperire legala în 2009 şi 2010, constatate ca ilegale de catre Curtea de Conturi. Acest act politic este unul istoric condamnabil, prin care s-a transformat ilegalul in legal si s-a instituit actiunea retroactiva a legii, ceea ce ilustreaza ca de fapt e vorba de o nomenclatura a statului mult mai periculoasa decat cea comunista ce creeaza haos juridic, economic si social propice pentru instalarea ANARHIEI, caruia doar Societatea Civila- daca se trezeste- mai poate sa-i puna capat si cat mai urgent posibil.
    Comisiile de specialitate ale Parlamentului ca de alfel si majoritatea structurilor Guvernamentale NU au in componenta experti din vreun domeniu (ba din contra), dar nici nu consulta oameni de stiinta sau cu experienta (consilierii fiind recrutati pe alte criterii neortodoxe decat cele de competenta si integritate morala) din aceasta cauza legislatia romaneasca elaborata in ultimii 28 de ani este dezlanata, in unele situatii fiind aberanta si inaplicabila. S – a dovedit in cele mai multe situatii ca legiuitorii au ca tinta sau obiect de reglementare interese de grup sau individuale nelegitime ori imorale.
    Romania va pasi pe calea progresului general cind relatia actuala
    POLITICA = MAFIOTISM + IMORALITATE + INCOMPETENTA + GOLANEALA
    va fi inlocuita cu
    POLITICA = MORALITATE + COMPETENTA + DARUIRE PENTRU SEMENI + NOBLETE
    si cind sfera politica va contine mai putina demagogie decat exista in prezent si mult mai multa credibilitate, voluntariat si oameni cu demnitate si de caracter.
    SISTEMUL POLITIC existent s-a dovedit a fi categoric lipsit de capacitatea de a oferi societatii romanesti postdecembriste caile necesare pentru PROGRES, iar caracterizarea sa se regaseste in remarca marelui dramaturg Ion Luca Caragiale valabila si astazi “Partide politice in sensul european al cuvintului, formate de traditii sau de interese de clasa noi sau mai recente si in care programele sa se bazeze pe principii sau idei progresiste, nu exista in Romania”. Renumitul Octavian Goga scria despre România în 1916 cu aprecieri care se potrivesc si astazi “Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei…
    Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii, improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti…
    Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”.
    Incompetenta clasei politice postdecembriste este demonstrata si recunoscuta de catre ea insasi, dovada fiind facuta prin, apelarea la oragnisme internationale pentru a fi elaborate unele strategii nationale sau politici interne, ignorind potentialul stiintific autohton.
    – Incapacitatea manageriala a statului roman, implicit a institutiilor si autoritatilor sale, lipsa de (pre)viziune a falsilor politicieni si preocuparea acestora pentru promovarea propriilor interese-scopuri meschine, este dovedita de cel mai mare paradox din istoria moderna a natiunii romane, sunt imprumutati zeci de miliarde de euro de la FMI pentru consum efectiv si alte fantezii politice si nu s-a putut valorifica zeci de miliarde de euro (nerambursabili) pusi la dispozitie de catre U.E. pentru investitii, in situatia in care B.N.R. are rezerve valutare de peste 35 miliarde de euro de unde s-ar putea aloca fondul necesar cofinantarii proiectelor atat de utile si necesare modernizarii Romaniei. A reusit un stat ca ALBANIA care se afla inainte de 1990 cu mult sub standardele Ro ca din 1995 pana in prezent sa devina a doua Elvetie a Europei utilizand la maxim fondurile externe ca si Polonia.
    – In timp ce statele civilizate ale lumii au ca obiectiv principal in programele lor dezvoltarea cercetarii stiintifice sau a „societatii cunoasterii”, factor promotor al progresului, pentru care aloca fonduri financiare insemnate (6-9% din PIB) in Romania aceasta activitate mai pilpiie doar ca o luminare care urmează sa se stinga definitiv, fara ca cei care carmuiesc destinele tarii sa schiteze vreun gest. In ciuda acestei ignorante, divinitatea, in multe competitii stiintifice internationale (olimpiade, inventica) i-a desemnat pe romani ca fiind printre „asi”, ceea ce dovedeste ca si Dumnezeu tine cu poporul roman mai mult decat o fac conducatorii impostori ajunsi in functii supreme pe baza de “siretlicuri” politice sau criminale.
    In acest context, ar fi de prisos sa mai vorbim despre cum este valorificat potentialul academic, in procesul de elaborare a strategiilor, sau Politicilor Publice destinate asigurarii binelui general al romanilor, care lipsesc cu desavarsire.
    Realitatile existente in Ro dupa evenimentele istorice din 1989 dovedesc ca STIINTA temelia dezvoltarii si progresului unei societati ca si CULTURA care constitue de-a lungul istoriei si existentei unui popor ADN-ul său, dăuneaza grav mentalitatii politrucilor, drept urmare se poate constata cu mahnire ca aceste valori supreme ale existentei umane sunt abandonate in mod intentionat cu scopul indobitocirii natiunii. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea normala a tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru de-a lungul istoriei au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro pentru a-si dovedi patriotismul desavarsit, ei s-au dăruit omenirii pe teritoriul altor tari.
    – CORUPTIA postdecembrista A ERODAT in mod constant si virulent credibilitatea politicienilor, a institutiilor statului si a reprezentantilor acestora, producind o stare de confuzie grava in opinia publica, care a ajuns sa considere acest fenomen negativ drept o (valoare) caracteristica societatii moderne sau inerenta unei vieti politice pluraliste. Punerea semnului de egalitate intre democratie si coruptie (criminalitate) constituie un mare obstacol pentru democratizarea reala a societatii romanesti. Coruptia din politica, administratie publica si sistemul economic a condus la o SIMBIOZA INTRE STRUCTURILE STATALE SI CELE CRIMINALE, in care statuI cu institutiile sale a devenit parte componenta a problemei si astfel statul nu mai poate constitui unul din mijloacele de inlaturare a fenomenului in cauza, ajungindu-se la o disolutie totala.
    - Multi politicieni pentru a-si ascunde HOTIA si CORUPTIA acumulata in functia de parlamentar, membru de Guvern, primar, consilier local sau judetean sau functionar public, procedeaza fara scupule si divorteaza de sotie pentru a-i lasa toata averea; imobile, terenuri, paduri, afaceri si bunuri mobile de mare valoare, ca sa nu fie confiscata deoarece a fost dobandita in mod ilicit;
    – Puterea politica din Romania postdecembrista, indiferent de formatiunile politice care au alcatuit-o in loc sa militeze pentru formarea unor institutii publice fara vulnerabilitati pentru angajatii sai pe principii de competenta si moralitate au promavat si incureajeaza continuu politicile clientelare de tot “soiul” contribuind astfel cu vehementa la acutizarea disolutiei autoritatilor statului si la instalarea unei administratii de stat cat se poate de vulgare, ajungindu-se in cele din urma la un paradox “privatizarea functiilor statului” (aceasta fiind cea mai mare inventie realizata in ultimul veac, in Europa si in domeniul politic);
    – In perioada postcomunista politicile de protectie sociala au avut un caracter formal deoarece membrii asa zisei elite politice (pilosii, tupeistii si excrocii) n-au avut nevoie de asemenea programe pentru ca acolitii lor au beneficiat de relatiile clientelare si au fost incadrati in mod discretionar ca functionari la institutiile bugetare sau la firmele sustinute politic, afectind astfel atit bunul mers al administratiei publice cat si dezvoltarea mecanismelor naturale ale unei economii eficiente;
    – Initial reglementarile pentru organizarea si functionarea SINDICATELOR prevedeau ca aceleasi functii de conducere ale unei organizatii pot fi ocupate doar de doua ori cate patru ani (in total opt ani) de catre aceeasi candidati, ulterior legea a fost modificata “curveste” de Parlament, fara just temei, ajungindu-se astfel la situatia actuala in care unii lideri au ajuns la stadiu de “dictatori nord – coreeni” sau de cei mai tari “nababi” in triburile lor. Situatia existenta genereaza mai mult rau decat bine atat societatii cat si sindicalistilor. In acest mod au fost spulberate premizele evolutiei pozitive a miscarii sindicale din Romania, in schimbul contribuiri acesteia la amplificarea si diversificarea formelor de manifestare a imoralitatii sau coruptiei in societatea romaneasca, uni lideri ajungand sa aiba statut de sef al mafiei iar altii in penitenciare.
    Liderii de sindicat sau elite ale societatii civile liftati in sfera politica, ajunsi parlamentari ori printre guvernanti au uitat de unde au plecat si s-au transformat si ei din mici crocodili in mari rechini (capi de mafii) abandonand colectivitatea de unde au fost propulsati si toti sunt acum prinsi in capcana santajului mafiotilor din sistemul national al coruptilor;
    – PRESA scrisa, audio si video este in cele mai multe cazuri patronata de oameni cu interese politice meschine, ostile interesului general al societatii democratice, aceasta de multe ori ajuta la mistificarea realitatii, ascunderea imoralitatii celor care se doresc a fi autointitulate ELITE ale societatii romanesti, ori practica in diferite moduri santajul.
    Fenomenele coruptiei si criminalitatii s-au agravat atat de mult si datorita lasitatii Societatii Civile organizate, care in prezent mai face doar figuratie din cand in cand fara nici un efect social, politic sau economic major.
    Referitor la rolul BISERICI in normalizarea vietii sociale in Ro este necesara purificarea si recurgerea la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman.
    Ca o concluzie masurile necesare a fi intreprinse pentru “eradicarea” actelor de coruptie si mare criminalitate depind atit de armonizarea si implementarea cadrului legislativ si instituţional, cat si de eficienta activitatilor desfasurate de structurile competente ale statului inclusiv a serviciilor de informatii dar mai mult de modul de actiune a componentelor societatii civile.
    “Spiritul civic” ca ansamblu de sentimente profunde de dragoste si devotament patriotic, alt pilon de baza in sustinerea unei societati democratice, in Romania, nu s-a putut dezvolta din cauza tradatorilor de neam (a se vedea majoritatea liderilor de sindicat sau de ONG) si a cenzurarii “organizatiilor societatii civile” de catre forte interne sau externe cu interese obscure.
    “Modernizarea statului” a fost totdeauna un slogan serios folosit in mod demagogic de clasa politica, doar in campania electorala, desi constituie o miza foarte importatnta pentru progresul natiunii romane. Acest proces nu a fost posibil sa se realizeze deoarece in societatea politica activeaza foarte multe CIOCIOLINE (feminine dar si masculine) submediocritati si este total lipsita de capacitati manageriale in domeniul administratiei publice sau pentru valorificarea superioara a factorilor de reusita (inclusiv a celor naturali) cu poltential ridicat.
    Datorita tradarii manifestate in perioada postcomunism de catre majoritatea politicienilor, clasa politica, nu a putut dovedi practic nicicum ca are intentii sau potential si pentru realizarea interesului NATIONAL sau general al societatii.

  • Desi m-am retras , nu pot sa nu va urez tuturor comentatoriloe de pe acest site UN AN MAI BUN!
    Cu mult respect.

    • Constantin Chitu

      Bun venit!

    • NUMAI BINE, D-LE DORUS!

      DE ALTFEL, MAI JOS, AM SCRIS SI UN COMENTARIU LA PRIMA POSTARE A DOMNIEI TALE.

  • Nelu Stiuca

    Preşedintele Consiliului European Donald Tusk ACEST POLITICIAN EUROPEAN STRALUCITOR PRIN DISCURSUL SAU EXCELENT de la Ateneul Roman A ARATAT LUMII CA POLITICA DE STAT TREBUIE FACUTA DE CATRE VOLUNTARI DE ELITA PENTRU BINELE OAMENILOR(omenirii) SI NU AL HOTILOR, TRADATORILOR DE NEAM, MAFIOTILOR, MASONILOR,ETC ,

    • Nelu Stiuca

      SA NU UITAM NEAMUL OMENESC………….
      Încă sub emoţia reverenţei făcute limbii române şi românilor de polonezul Tusk, un rar politician al zilelor noastre, nobil, educat,
      inspirat, mi-am amintit în dimineaţa asta o întâmplare similară, în care un român face asta. Da, un român, chiar un mare patriot român, ucis mişeleşte lângă o pădure din Strejnic. Este vorba de Nicolae Iorga. Eram student când am citit asta. Marele nostru istoric, cărturar de elită, dar şi politician, mergea spre Stockholm parcă, pentru a ţine o conferinţă promisă. A plecat cu trenul de la Bucureşti şi până în Peninsula Scandinavă unde se găseşte Suedia, făcea o săptămână, dacă nu mai mult. Ei bine, în stilul cărturarului care n-are facultatea piederii vremii şi tăiatului frunzei la căini, s-a apucat să înveţe limba suedeză spre a ţine discursul de la Universitatea din Stockholm în limba ţării gazdă, o limbă germanică grea. Se spune despre Iorga că ar fi ştiut 14 limbi, pe lângă limba maternă. Discutând cândva cu Valeriu Râpeanu, la mine la Sângeru, unde ca director al Editurii Eminescu venise pentru lansarea unei cărţi de poezie a mamei mele, Virginia Breslaşu, l-am întrebat – el era şi este specialist în Iorga, căruia i-a dedicat numeroase studii – dacă-i adevărat, dacă marele nostru cărturar chiar ştia atâtea limbi? Ştia şapte limbi fără cusur, mi-a răspuns nea Valerică, fiindcă aşa îl apelam. De aici încolo încep legendele, dar avea într-adevăr o uriaşă capacítate de a învăţa repede limbi străine, mi-a spus istoricul literar.
      Nicolae Iorga şi-a ţinut, spre uluirea gazdelor, conferinţa de la
      Stockholm în limba lor, care-i un derivat al limbilor germanice.
      Donald Tusk a citit, sub scenele bogatei istorii a românilor, pictate
      pe bolţile Ateneului, un dicurs perfect articulat, lipindu-i părţile
      cu materia sufletului şi harului intelectual, îmbinând reverenţa cu
      atenţionarea asupra pericolelor de a nu frânge democraţia (pilduitoare comparaţia cu imposibilitatea de a apăra patru lovituri de la 11 metri, pe care Duckadam a făcut-o posibilă), aşezând alături performanţa de spirit, amintindu-i pe George Enescu,Tzara, Cioran, Nichita Stănescu, şi performanţa sportivă a Nadiei Comăneci sau a Simonei Halep, toate spre a demonstra că Uniunea Europeană nu-i o utopie, iar România, cu zăcămintele ei de spirit, distinsă şi frumoasă ca Voroneţul, e aici la locul ei.
      Cineva se întreabă dacă politicienii noştri, unii de faţă, alţii
      plecaţi cu alte treburi mai importante, au înţeles ceva din lecţia
      Tusk? Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că istoria noastră n-a dus şi nu duce probabil lipsă de personalităţi, iar “darul polonez” a fost
      experimentat cândva, între cele două războaie, de un român, pe nume Nicolae Iorga, pe care românii, tot ei, l-au asasinat.
      Plecăciune Pan Tusk, tu care vii dintr-o ţară nobilă şi tragică în
      lunga ei istorie, ţară în care eu am cunoscut iubirea poloneză,
      măreţia medievală a Cracoviei, Nocturnele lui Chopin, în grădina cu pomi şi pârâu de la Zelazowa Wolla şi încă multe altele pe care nu e loc să le istorisesc acum. Domnia ta, Pane, ai reuşit să transformi un eveniment sortit formalului şi uzanţelor care au prins pojghiţă de plictis, în miracol şi să-i pui aură.

      Lucian Avramescu

  • DAN UNGUREANU

    De ce Ungaria poate si Romania Nu?

    https://extranews.ro/exemplu-extraordinar-oferit-de-ungaria-a-rambursat-in-intregime-datoria-catre-fmi-si-se-pregateste-pentru-investitii-serioase/
    Ce pare aveti Dle Profesor Constantin Cojocaru?

    • SI ROMANIA A AVUT UN CONDUCATOR CARE PLATISE TOATE DATORIILE CATRE FMI SI FACUSE INVESTITII SERIOASE. MAI MULT – PROMULGASE O LEGE CARE INTERZICEA ROMANIEI SA SE MAI IMPRUMUTE.
      DREPT RASPLATA, COZILE DE TOPOR, MAJORITATEA ‘TELECTUALE, BUTONATE DIN VEST, L-AU ASASINAT.

      • Constantin Chitu

        Le-a platit, dar cu ce pret? Cu pretul suferintelor indurate de poporul roman. Facand acea datorie publica, destul de mare pentru posibilitatile economice de rambursare la acea vreme, Ceausescu a inglotat tara in datorii riscante. A condus tara pe un drum desfundat. Cum era normal, ne-am impotmolit in mijlocul campului. Cel mai rau lucru nu a fost ca a facut datorii externe, ci acela ca le-a platit, mai mult dintr-o tafna personala, inainte de termen. Iar plata datoriilor inainte de termen a facut-o pe spezele si suferintele populatiei. Acest lucru a insemnat intuneric, frig, infometare. A facut din Romania o tara in care era mai greu de trait decat intr-o tara aflata in razboi. Nu vad ce merit are Ceausescu in asta. Orice prost ar fi putut proceda astfel daca dispunea de parghiile de control ale unui astfel de regim totalitar, ca cel al ceausismului, bazate de frica si chiar teroare. Fie ati uitat cam repede ce a insemnat Ceausescu si politica lui antisociala si inumana, fie ca nu ati indurat privatiunile la care ne supunea prin regimul lui tiranic.

        • CU UN PRET MINUSCUL.
          PRETUL DEZINDUSTRIALIZARII CARE SE PRACTICA DE APROAPE 30 DE ANI NU-I INTERESANT?

          GENOCIDUL ECONOMIC CU MILIOANE DE MORTI ADEVARATI, MILIOANE DE FAMILII NENOROCITE SI CHIAR CU PUNEREA SUB SEMNUL INTREBARII A EXISTENTEI NATIEI ROMANE TREBUIE TRECUT CU VEDEREA?.

          N-AR MERITA O COMPARATIE?

          • CINSTITA… DACA UN ‘TELECTUAL POATE FACE CEVA CINSTIT.

        • D-LE CHITU,

          ‘TELECTUALU’ ARE “TALENTUL” DE A EXPLICA ORICE…

          DACA CEAUSESCU NU SI-AR FI PLATIT DATORIA EXTERNA, IN 89 SE INTAMPLA EXACT ACELASI LUCRU IAR ‘TELECTUALII’ AR FI STRIGAT IN COR SI CAT II TIN BIJOGII – “DACA NU SI-A PLATIT DATORIA… CAT SA MAI ASTEPTE FMI-UL CA SA-SI RECUPEREZE BANISORII LUI GRAMADA?”

        • Va salut cu mult respect d-le Chitu,

          Daca Ceausescu comunica cu poporul, era foarte bine.
          Ceausescu, a mintit poporul ca: scroafa a fatat 12 purcei , cand ea fatase 5, ca s-a facut 20 tone grau, porumb la hectar ,in realitate se faceau 2-3 tone.
          Si eu am fost copil si dvs, am trait mai bine ori mai rau,( tata a avut putine clase si asta s-a vazut din greselele mele gramaticale , de altfel pe buna dreptate criticate de multi cititori de pe acest site, mai ales Soni ,le multumesc.)Tata spunea , copii avem doi porci ,unul mai mare altul mai mic.Pe noi ne ploua in casa fiind ca avem carton asfaltat pe casa si pentru ca l-a ars soarele a crapat , acum ne ploua in casa. O sa-l vand pe cel mai mare si ne luam tabla sa invelim casa si-l oprim pentru noi pe cel mai mic.
          Era o explicatie, fie ca eram ori nu cu ea.
          Mai dau un exemplu si inchei.
          Esti blocat in trafic de ore bune, nu stii nimic, te enervezi nu numai ca nu avansezi, dar te supara faptul ca nu stii ce se intampla.
          Vine vestea ca a fost un accident si soseaua e blocata, nu simti o usurare?, macar stii despre ce este vorba.
          Asa si Ceausescu trebuia sa explice la populatie pentru ce s-a strans cureaua, sa platim datoriile externe si multa lume intelegea , eu intelegeam,
          Nu a spus asta, a mintit , ca o ducem bine si asta l-a costat viata ,pentru ca asta a meritat.
          Nu-ti minti poporul sa dai bine, spune adevarul si poporul v-a decide.

          Cu respect

          • NU. CEAUSESCU ERA MINTIT CA SCROAFA ERA O SCROAFA CAMPIOANA.

            • …LA FATAT…
              SCROAFA ERA LA FEL DE PROLIFICA LA FATAT CA ‘TELECTUALU’ LA PRODUS IDEI.

  • Constantin Cojocaru

    TAXA PE LĂCOMIE, ultima ţeapă trasă de PSD românilor în anul 2018

    Către sfârşitul anului 2018, massmedia româneşti au captat atenţia opiniei publice asupra „ordonanţei” lansate iniţial sub denumirea de „ordonanţa taxei pe lăcomie”, schimbată, apoi, în „ordonanţa taxei pe activele băncilor”, pentru ca, în final, să fie adoptată şi publicată în Monitorul Oficial cu numărul 114/2018 şi cu numele de „Ordonanţă de urgenţă privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene”.
    Ordonanţa “de urgenţă” în cauză are 62 de pagini, cu 92 de articole, din care Capitolul IV, cel care se referă la taxa pe activele băncilor, se întinde pe o pagină, cu 3 articole.
    Ordonanţa “de urgenţă” are un preambul de 10 pagini, o polologhie plină cu expresii de genul „având în vedere că”, „ţinând cont că”, „luând în considerare că”, „apreciind că”, „luând act de”, fiecare expresie repetată de câteva ori, în care autorii textului încearcă să justifice de ce era atât de URGENTĂ adoptarea acestui act normativ, adevărul fiind acela că orice cititor atent al textului ordonanţei ajunge la concluzia că absolut toate articolele ordonanţei puteau fi adoptate de către Parlament, în cursul anului 2018, prin procedura normală de legiferare.
    OU114 modifică şi completează nu mai puţin de 16 legi cu caracter economic, din care cele mai multe adoptate în ultimii ani, ceea ce arată cât de precară este calitatea cadrului juridic în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici din această ţară.
    Adevăratul motiv al adoptării OU114 nu îl găsim exprimat nici în declaraţiile guvernanţilor, nici în dezbaterile organizate de presă pe marginea acestui subiect.
    Nu sporirea investiţiilor publice şi nici taxarea lăcomiei băncilor i-a determinat pe guvernanţi să adopte OU114, ci faptul că aceşti guvernanţi au constatat că, în 2019, nu vor mai avea bani să plătească pensiile şi alte venituri cuvenite mai multor categorii de cetăţeni, că nu pot să respecte prevederile legilor pe care ei înşişi le-au adoptat şi prin care s-au angajat să asigure plata acestor pensii şi venituri.
    Soluţia la care au ajuns este aceea de a modifica legile, astfel încât să reducă pensiile şi alte venituri plătite de la buget, să impună taxe noi, dar să ascundă aceste hoţii prin deturnarea atenţiei opiniei publice către „lăcomia” băncilor, în special, a multinaţionalelor, în general.
    Iată ce prevede Legea 263/2010, la alineatul (2) al articolului 102:
    „(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.”
    Iată şi ce prevede articolul 31 din OU114:
    „Art. 31 – Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2019, valoarea punctului de pensie se menţine la 1.100 lei şi începând cu 1 septembrie 2019 valoarea punctului de pensie se majorează cu 15% şi este de 1.265 lei.
    Deci, cei peste 5 milioane de pensionari ai României, mulţi dintre ei votanţi PSD şi ALDE, care s-au obişnuit de aproape un deceniu ca, la începutul fiecărui an, să primească pensiile majorate cu 100% din rata inflaţiei, plus 50% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizat pe anul precedent, astfel încât puterea de cumpărare a pensiilor lor să nu scadă, în anul 2019 vor avea surpriza neplăcută să-şi vadă pensia REALĂ redusă cu peste 10%.
    Promisiunea că, de la 1 septembrie 2019, pensiile vor creşte cu 15% rămâne la fel de realistă ca şi aceea făcută de PSD că, în perioada 2017-2022 nu vor fi impuse taxe noi şi nu vor creşte cele existente. Dovada o reprezintă chiar această ordonanţă, care introduce mai multe taxe noi.
    Acesta este principalul efect real, concret, al adoptării OU114. Un furt, legal, de peste un miliard de euro din buzunarele şi aşa subţiri ale pensionarilor ţării.
    Acesta este „cadoul” făcut de Guvernul Dăncilă pensionarilor României la trecerea în primul an al celui de al doilea secol de existenţă al statului naţional şi unitar al românilor.
    Nici guvernanţii nici presa aservită lor n-au găsit de cuviinţă să informeze corect pensionarii ţării despre această mârşăvie.
    În schimb, şi guvernanţii şi presa aservită lor au făcut din „taxa pe lăcomie” subiectul politic al sfârşitului de an.
    Despre ce este vorba?
    Băncile, denumite şi instituţii bancare, sau instituţii de credit, sunt nişte societăţi comerciale, sau întreprinderi care au ca obiect de activitate specific colectarea de sume băneşti de la persoanele care fac economii, care economisesc o parte din veniturile câştigate ca salarii, sau profituri, sub formă de depozite, şi pun aceste sume băneşti la dispoziţia altor persoane, sub formă de credite.
    Băncile acordă credite şi din sumele băneşti aduse ca aport în numerar de către acţionarii băncii.
    Băncile plătesc dobânzi proprietarilor depozitelor şi încasează dobânzi de la beneficiarii creditelor, dobânzile la credite fiind mai mari decât cele la depozite, diferenţa permiţând băncilor să-şi acopere cheltuielile şi să facă şi profit.
    În bilanţul contabil al unei bănci, depozitele sunt înregistrate în pasiv, ele sunt DATORII ale băncii faţă de cei care au adus banii în depozite, iar creditele sunt înregistrate în activ, ele sunt ACTIVE FINANCIARE, CREANŢE ale băncii faţă de cei care au primit creditele.
    În totalul activelor unei bănci, pe lângă creditele acordate clienţilor, sunt înregistrate şi alte active nefinanciare, cum sunt clădirile folosite ca sedii ale băncii, echipamente şi mobilier de birou etc, toate acestea dacă sunt proprietatea băncii.
    Pe lângă sumele băneşti aduse ca aport de către acţionari şi cele aduse în depozite de către clienţi, băncile pot să obţină sume băneşti împrumutându-se de la alte bănci, sau alte persoane fizice, sau juridice, pe care le folosesc pentru a acorda credite clienţilor lor, sau în alte scopuri.
    În România, dobânzile practicate de bănci la împrumuturile pe care şi le dau unele altora sunt urmărite şi înregistrate de Banca Naţională a României şi sunt cunoscute sub denumirea de ROBOR, care vine de la Romanian InterBank Offer Rate. BNR calculează şi publică mediile ROBOR la împrumuturile interbancare pe o zi, pe două zile, pe o lună, două, trei, şase luni etc.
    Aceste dobânzi ROBOR intră în calculul dobânzilor la care băncile acordă credite către clienţi nonbancari – populaţie, companii, autorităţi publice etc. Acestea sunt aşa-numitele dobânzi variabile, compuse din ROBOR plus marja de 2%, stabilită de BNR. De exemplu, dacă ROBOR la 3 luni este 3,20, dobânda completă este de 5,20%.
    Autorii OU114 au ajuns la concluzia că băncile româneşti, care au, de fapt, în proporţie de peste 90%, proprietari străini, sunt lacome, se împrumută cu lei între ele cu dobânzi tot mai mari, nu pentru că ar avea nevoie de bani, nu pentru că inflaţia face ca un leu de astăzi să aibă puterea de cumpărare mai mică peste 3 luni, sau 6 luni, sau un an, ci pentru ca să poată creşte continuu dobânzile pe care le încasează de la clienţii nonbancari, pentru creditele acordate în lei.
    Soluţia găsită de guvernanţii noştri pentru potolirea “lăcomiei” băncilor constă în taxarea PROGRESIVĂ a activelor FINANCIARE ale băncilor, adică a CREDITELOR acordate de bănci populaţiei şi agenţilor economici. Nu sunt taxate nici clădirile, nici echipamentele din patrimonial băncilor.
    OU114 prevede că dacă ROBOR-ul este mai mare de 2%, numit prag de referinţă, atunci toate băncile sunt obligate să plătească taxa pe activele lor financiare, taxă care creşte în funcţie de amploarea depăşirii pragului de referinţă. Astfel, dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este până la 0,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, taxa este de 0,1% din valoarea stocului creditelor existente la sfârşitul trimestrului pentru care se datorează taxa. Dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 0, 51 – 1 punct procentual peste pragul de referinţă, taxa este de 0,2%. Dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,01 – 1,5 puncte procentuale peste pragul de referinţă, cota este de 0,3%; La o depăşire de peste 2 puncte procentuale, deci, la un ROBOR de peste 4%, taxa este de 0,5%.
    Conform datelor publicate de BNR, pe site-ul său, valoarea soldului creditelor acordate de instituţiile de credit din România la data de 30 noiembrie 2018 era de 340 miliarde de lei. Este posibil ca acest sold să mai fi crescut puţin până la 31 decembrie 2018. Este, însă, foarte posibil ca acest sold să se fi redus mult, dacă avem în vedere că din momentul în care a fost publicată prima versiune a OU114 şi până la sfârşitul anului a fost suficient timp pentru „reajustarea” cifrelor contabile ale băncilor.
    Vom lua în calcul soldul existent la 30 noiembrie, de 340 miliarde de lei, adică 72,9 miliarde de euro.
    ROBOR-ul la 3 luni, care intră în calculul dobânzilor în cele mai multe contracte de credit, publicat tot de BNR, la data de 31 decembrie 2018, a fost de 3,02%, ceea ce înseamnă că, în primul trimestru din anul 2019, taxa pe lăcomie va fi de 0,3%, aplicată la soldul creditelor, de 72,9 miliarde de euro, adică 219 milioane de euro.
    Să comparăm aceste 219 milioane de euro cu suma de peste un miliard de euro pe care guvernanţii o vor fura de la pensionarii României în perioada ianuarie-august 2018, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
    Să comparăm aceste 219 milioane de euro cu cele circa 65 miliarde de euro, cât urmează să fie valoarea veniturilor bugetului public naţional pe anul 2019
    Să comparăm aceste 219 milioane de euro cu cele 72 miliarde de euro cât a reprezentat serviciul datoriei externe (rate plus dobânzi) a României pe anul 2017. BNR mu a publicat, încă, valoarea serviciului datoriei externe pe anul 2018, care ar putea fi mult mai mare decât aceea din 2017, dacă avem în vedere că, în anul 2016, ea a fost de 60,8 miliarde de euro, iar în anul 2015, de 51,3 miliarde de euro.
    Vom vedea dacă OU114 va aduce sau nu la bugetul public milianele de euro visate de guvernanţi. Eu sunt convis că NU. Până la 31 martie 2019, băncile, împreună cu BNR, fie vor renunţa la legarea dobânzilor de ROBOR, fie vor acţiona astfel încât ROBOR-ul să rămână mereu sub 2%. Nimic nu le împiedică să lege dobânzile direct de rata inflaţiei, astfel că taxa pe lăcomie, în forma impusă de OU114, va rămâne fără obiect.
    „Taxa pe lăcomie” va rămâne în istorie ca o nouă frecţie la piciorul de lemn al economiei româneşti postdecembriste, sau ca un nou jet de praf în ochii românilor.
    Băncile care funcţionează în Românie, în cea mai mare parte cu proprietari străini, vor continua să submineze economia naţională, vor practica dobânzi la depozite care descurajează economisirea, vor practica dobânzi la credite mult mai mari decât la ele acasă, vor continua să crediteze consumul şi nu producţia, vor acorda credite în valută, vor scoate din ţară miliarde de euro, nedeclarate şi neimpozitate, vor continua să se îndatoreze, pentru a se angaja în operaţiuni speculative şi pentru a scoate cât mai mulţi bani în afară, sub formă de dobânzi neimpozabile, vor continua să creeze bani din nimic, pe care îi vor împrumuta membrilor mafiei financiare transnaţionale şi care vor fi folosiţi pentru cumpărarea de capital şi pământ românesc, după ce acestea au fost devalorizate, prin sistemul financiar-bancar creat şi controlat de BNR.
    Sistemul bancar românesc nu poate fi însănătoşit, nu poate fi transformat într-un factor de dinamizare a economiei naţionale, de stimulare a economisirii şi investiţiilor, prin taxarea activelor bancare în funcţie de o mărime care se află sub controlul băncilor, în funcţie de dobânda la care se împrumută băncile între ele.
    Sistemul bancar, ca, de altfel, întregul sistem economic al ţării, nu poate fi însănătoşit decât prin democratizarea şi românizarea capitalului utilizat în economia naţională.
    Atâta timp cât capitalul bancar se va afla în proprietatea oligarhiei transnaţionale el va servi interesele acestei oligarhii, care sunt, întotdeauna şi oriunde, contrare intereselor cetăţenilor ţării în care activează.
    „Taxa pe lăcomie” va rămâne în istorie şi ca ultima ţeapă trasă românilor de PSD-ul condus de Liviu Dragnea în anul 2018.
    Ajutat de presa aservită, Liviu Dragnea a inventat “statul paralel”, format din Preşedintele României, serviciile secrete şi procurorii ţării, stat care nu lasă Parlamentul şi Guvernul, conduse de Liviu Dragnea, să-şi îndeplinească „programul de guvernare”. Cele două tabere se tot ceartă, la televizor, dar nici una nu a făcut nimic pentru a opri jefuirea sălbatică a ţării de către mafia financiară transnaţională, care, iată, a ajuns să le fure românilor peste 100 miliarde de euro pe an. Între timp, de programul de guvernare s-a ales praful, creşte vertiginos datoria publică, creşte deficitul bugetar, creşte deficitul comercial extern, creşte deficitul contului curent, pensiile sunt tăiate, inflaţia face ravagii, apar noi şi noi taxe, creşterea economică, bazată pe bani împrumutaţi de la străini, se încetineşte..
    Timp de aproape 2 ani, Liviu Dragnea şi ai lui s-au “luptat” cu „legile justiţiei”, pe care le-au acuzat că favorizează abuzurile şi nedreptăţile şi le-au tot „modificat şi completat” astfel încât justiţia a rămas tot o anexă a politicienilor din legislativ şi executiv, nefiind, acum, cu nici un milimetru mai separată şi mai independentă decât a fost tot timpul de la adoptarea actualei Constituţii a ţării. Singurul rezultat al „luptei cu legile justiţiei” este acela că ţara s-a umplut cu puşcăriaşi eliberaţi înainte de termen care îşi reiau apucăturile pentru care au fost condamnaţi.
    Cu viclenia-i caracteristică, văzând uriaşa susţinere populară a Referendumului pentru familie, Liviu Dragnea s-a prefăcut că susţine şi el această iniţiavă cetăţenească, a cerut parlamentarilor săi să o aprobe, a alungat, astfel, de la vot tot electoratul antipesedist, pentru ca, apoi, să declare că electorii pesedişti sunt liberi să hotărască dacă merg sau nu la vot, ceea ce a făcut ca aceştia să stea acasă. A torpilat, astfel, o uriaşă şansă a poporului român de a-şi recăpăta încrederea în capacitatea sa de a ieşi din marasmul în care a fost împins de guvernanţii postdecembrişti.
    Cu aceiaşi viclenie, Liviu Dragnea a umplut ecranele televizoarele mai bine de o jumătate de an „luptându-se” cu multinaţionalele pe „legea offshore”, pentru ca, în final, parlamentarii săi să pună la dispoziţia multinaţionalelor uriaşele zăcăminte de gaze din Marea Neagră, prin exploatarea cărora ele vor scoate din ţară sute de miliarde de euro, în timp ce românii vor continua să rămână cel mai sărac şi mai umilit popor european.
    Liviu Dragnea a încheiat anul 2018 cu „taxa pe lăcomie” şi cu noi declaraţii belicoase la adresa multinaţionalelor, pe care le acuză că funcţionează cu profituri prea mici şi plătesc prea puţin impozit statului român.
    Liviu Dragnea latră la multinaţionale dar nu spune poporului român care este valoarea reală a profiturilor realizate de aceste multinaţionale şi cât din aceste profituri sunt declarate, deşi cunoaşte aceste cifre şi de la mine şi de la primviceguvernatorul Băncii Naţionale a României. Liviu Dragnea latră la multinaţionale dar nu spune poporului român cum au furat acestea capitalul românesc din exploatarea căruia scot profituri de peste 100 miliarde de euro în fiecare an şi plătesc impozit pe 20 de miliarde.
    Liviu Dragnea MINTE, ascunde adevărul şi, prin aceasta, împiedică poporul român sa-şi găsească drumul spre libertate şi prosperitate.

    • Atunci spuneti dvs. Domnule Cojocaru, care-i realitatea.
      Ati spus d-lui Dragnea ce?.

      Am vazut o emisiune la A3 unde am vazut niste comentarii ,facute de Dragnea dupa metoda Cojocaru, in sensul ca Multinationale ,cumpara o marfa cu 3 lei din lantul lor de magazine ,desi acea marfa in ROMANIA ,de aceeasi calitate pretul este 1 leu.
      Il cumpara cu 3 lei ,cum am spus, il vinde cu 2,99 si are pierderi.
      In realitate ei il cumpara cu 0,80 lei, il trec prin firmele lor cu 3 lei si-l vand cu 2,99 lei .
      Profit zero. Taxa pe profit? nimic. Unde se duce profitul? in tara in care compania are sediul.

      • Constantin Cojocaru

        Realitatea este că Dragnea este la fel de vândut transnaţionalilor ca şi Iliescu.
        Iliescu şi ai lui au furat din Varianta Cojocaru din anul 1990 conceptul de CUPON, de TDP, şi l-au folosit ca să-i tragă pe sfoară pe români Le-au promis că ei vor primi 30% din capitalul acumulat până în 1989 dar au organizat “cuponiada” în aşa fel încât la români a ajuns sub 3%, restul, de 97% a ajuns în proprietatea transnaţionalilor şi a cozilor de topor puse de ei la conducerea statului român.
        Acum, Dragnea şi ai lui au luat din cifrele prezentate de mine la OTV şi pe acest site, care arată că transnaţionalii scot din ţară mai mult de jumătate din avuţia creată de români, peste 100 miliarde de euro, în anul 2018, nedeclaraţi şi neimpozitaţi,şi se face că latră la transnaţionali, preluând exact descrierea procesului de jefuire făcută de mine, preluând si antidotul propus de mine, adică impozitarea progrersivă a marilor averi, dar a ajuns, ca şi Iliescu, la “taxa pe lăcomie”, adică praf în ochii românilor. O escrocherie mult mai urâtă decât “cuponiada”.

        • DOMNULE COJOCARU,

          NOTIUNEA DE CUPON ESTE VREO INVENTIE DE-A DVS?
          A FOST INREGISTRATA LA OSIM?

          • Constantin Cojocaru

            Nu mi-a venit ideea sa fac inregistrare la OSIM.
            Conceptul, ca instrument de trecere a capitalului acumulat in timpul regimului comunist din proprietatea comuna, a intregului popor, in proprietatea privata a cetatenilor, a fost publicat in ziarul ADEVARUL din 13-14 februarie 1990. Ziarul se gaseste la Bibliotecas Academiei Romane si am inteles ca va putea fi citit acolo multi ani de acum inainte.

            • DOMNULE COJOCARU,

              SA REPUNEM ISTORIA IN DREPTURILE EI.
              PSD-UL A INCERCAT SA PUNA IN PRACTICA “VARIANTA COJOCARU” NU PRINTR-O SINGURA CUPONIADA CI CHIAR PRIN DOUA.
              DISCUTIA A FOST CAT DIN PATRIMONIUL STATULUI SA TREACA IN PROPRIETATE PRIVATA?
              ILIESCU CEREA 60%. CHIAR SI RADU CAMPEANU, L-AM VAZUT EU LA TV, SPUNEA CA 60% ESTE O CIFRA ECHITABILA. PETRE ROMAN S-A OPUS CAT A PUTUT. DISTRIBUIREA CAPITALULUI ROMANESC CATRE CETATENI INCURCA SOCOTELILE STAPANILOR SAI. S-A AJUNS LA CIFRA DE 30%.
              S-AU DAT CUPOANELE “ROMAN” CEA CU “25 DE MII DE UNITATI DE VALOARE”.
              DIN PACATE, MAJORITATEA CETATENILOR ROMANIEI NU AVEAU CULTURA ECONOMICA NECESARA PENTRU A INTELEGE VALOAREA CARE O CAPATASERA SI SI-AU DAT SPECULANTILOR CUPOANELE PE O STICLA DE BERE, ASA CA PRIMA CUPONIADA A ESUAT.
              S-A HOTARAT O NOUA CUPONIADA CARE SA CORECTEZE ESECUL PRIMEI CUPONIADE.
              SI A DOUA CUPONIADA A AVUT ACELASI REZULTAT.
              IN ELABORAREA “VARIANTEI COJOCARU” NU S-A TINUT CONT DE FACTORUL PSIHOLOGIC.
              OARE DACA CUPONIADELE S-AR FI FACUT PENTRU 100% DIN CAPITALUL COMUNIST, REZULTATUL AR FI FOST ALTUL? MA IDOIESC.
              CEHII, PENTRU A EVITA ACEST EFECT PSIHOLOGIC, AU INTERZIS, PENTRU CATIVA ANI, VANZAREA CAPITALULUI OBTINUT DE CETATENI PRIN PRIVATIZARE (NU MAI STIU EXACT CATI ANI AU INTERZIS VANZAREA DE CAPITAL OBTINUT PRIN PRIVATIZARE), CA CETATEANUL SA AIBA TIMP SA CONSTIENTIZEZE VALOAREA ACESTEI PROPRIETATI PRIN INCASAREA DE DIVIDENDE.
              CHINEZII AU FOST MAI RADICALI – AU PASTRAT TOT CE ACUMULASERA CA PROPRIETATE COMUNA (DE STAT), DAR AU DAT LIBER CETATENILOR CHINEZI SA DOBANDEASCA CAPITAL REAL NOU PRIN PROPRIILE ECONOMII SI PRIN SPIRITUL LOR DE INITIATIVA. SE PARE CA CEA MAI DE SUCCES A FOST VARIANTA CHINEZEASCA.

              • Constantin Cojocaru

                Domnule Burebista,
                Istoria cuponiadei o stiu cel mai bine cei care au fost implicati. Eu am fost unul dintre aceia, de fapt dintre cei care s-au opus la aceasta inselatorie.
                Daca ar fi fost adoptata si aplicata Varianta Cojocaru, adica daca tot capitalul care trebuia privatiyat ar fi fost trecut gratuit in proprietatea cetatenilor, fara a se lasa nimic guvernului sa scoata la vanzare, tot capitalul existent in economia romaneasca ar fi fost si acum in picioare si ar fi ramas in proprietatea romanilor.
                Dovada o reprezinta faptul ca tot capitalul ajuns in proprietatea cetatenilor, adminiistrat de FPP-uri, devenite SIF-uri, nu numai ca este in picioare dar a crescut continuu in valoare.
                Economia are legile ei, psihologia pe ale ei.

            • DOMNULE COJOCARU, GLUMEAM.

              CONCEPTELE NU SE INREGISTREAZA NICAIERI CA DREPTURI DE AUTOR.

              SE INREGISTREAZA NUMAI INVENTIILE SI SE REZERVA (PROTEJEAZA) BRANDURILE. DE EXEMPLU BRANDUL “VARIANTA COJOCARU” AR FI PUTUT FI REZERVAT.

              CE A APARUT IN ADEVARUL, DE ASEMENI A FOST PROTEJAT. NIMENI NU AR FI PUTUT SA REPRODUCA TEXTUL INTEGRAL, FARA ACORDUL DOMNIEI TALE. DAR CITATELE DIN ACEST TEXT SUNT SI AU FOST “LA LIBER” CU CONDITIA SA DECLARI SURSA CITATA.

              IDEILE DIN ACEST TEXT, ALTFEL FORMULATE, NU AU NICI O RESTRICTIE.

              • DOMNULE COJOCARU,

                EXACT ASA CUM SPUNETI. SIF-URILE SUNT ENTITATI CAPITALISTE ADMINISTRATE DE SPECIALISTI CARE AVEAU SI AU NOTIUNEA VALORII CAPITALULUI.

                NU TOTI “NEA ION” SUNT ABSOLVENTI DE ASE SAU SPECULATORI DE BURSA. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE MAJORITATEA POPORULUI ROMAN ESTE FORMAT DIN “NEA IONI”.

                ASA CA PRIVATIZAREA DOMNIEI TALE ORICUM AR FI ESUAT…

        • Bine d-le Cojocaru,
          Eu va cred pe cuvant.

      • DOMNULE DORUS, EXACT CUM DESCRIETI SE PRODUCE JAFUL IMPOZITULUI PE PROFIT, DAR PRIMUL CARE A DESCRIS PUBLIC ACEST MECANISM A FOST DD SI CU MULT INAINTEA A3.
        DE ALTFEL A3, DUPA INCHIDEREA OTV, A PRELUAT, ATENUAT, RETORICA LUI DD.
        SI FORMATIUNILE POLITICE AU CIUGULIT DE ICI, DE COLO – O IDEE DE LA DD, ALTA DE LA C. COJOCARU SAMD…

        • IN UNIVERS NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE… TRANSFERA…

        • Burebista,baiatule,

          Dan Diaconescu, a preluat totul de la d-l Cojocaru.
          Poate nu ai vazut acele emisiuni facute de EXCROCUL de Tudor Barbu ( spun excroc pentru ca asa este, a criticat pe toata lumea si dupa ce a ajuns parlamentar s-a aliat cu cei pe care-i critica).

          A cules toate informatiile de la d-l Cojocaru, apoi si le-a insusit.
          Antena 3 la fel, prin EXCROCUL Voiculescu, l-a invitat pe d-l Cojocaru la cateva emisiuni, a aflat secretul si s-a rupt colaborarea.
          Eu stiu mai multe.

          • NU TOCMAI. EXPLICATIA INGINERIEI DE ESCAMOTARE A IMPOZITULUI PE PROFIT DE CATRE SUPRANATIONALE, PRECIS NU.
            SI MAI SUNT SI ALTELE…

          • FLACAU,

            VEZI CA INCA-TI SCAPA GRESELI DE ORTOGRAFIE.

        • Constantin Cojocaru

          Dom,nule Burebista,
          Avand in vedere contributiile extraordinare ale lui DD in analiza mecanismelor financiare prin care poporul roman a fost deposedat de capitalul pe care il acumulase in timpul regimului comunist, in valoare de peste 500 miliarde de euro, in bani actuali, si de profiturile realizate cu acest capital dupa 1989, in valoare de peste 2.000 miliarde de euro, va sugerez sa-l contactati pe Dl. Mugur Isarescu si sa-i propuneti sa-l coopteze pe DD ca membru cu drepturi depline al Sectiei Economice a Academiei Romane.

          • D-LE COJOCARU,

            DOMNIA TA ESTI RAUTACIOS. DD N-A AVUT NICIODATA PRETENTIA C-AR FI VREUN ANALIST FINANCIAR. EL ERA NUMAI UN BUN COMUNICATOR DE PRESA. SPUNEA CE INTELEGEA DE LA ALTII DIN DIVERSE DOMENII.

            DATORITA LUI POPORUL ROMAN (CEI ITERESATI) A AFLAT CA EMINESCU A FOST ASASINAT, SI TOT DATORITA LUI POPORUL ROMAN A AFLAT DE MECANISMELE DE CARE VORBITI.

            CAT DESPRE ACESTE MECANISME, CITITI DISCURSURILE LUI CEAUSESCU IN CARE APRECIA EVOLUTIA ECONOMICA A LUMII CAPITALISTE SI VETI VEDEA CA “PINGELICA” A ANTICIPAT APROAPE EXACT TOT CE S-A INTAMPLAT IN ROMANIA.

            PS. APROPO DE EMINESCU. IERI S-AU IMPLIIT 169 DE ANI DE LA NASTEREA MARELUI EMINESCU.

            • DREPT PENTRU CARE DORESC POPORULUI ROMAN “LA MULTI ANI!”, CU EMINESCU LA CAPATAI.

    • Nelu Stiuca

      “CLASA POLITICA” DE DUPA 1989 ARE O SINGURA STRATEGIEI NATIONALA TEPUIREA CONTINUUA A POPORULUI ROMAN AFLAT IN ADORMIRE……….
      https://www.g4media.ro/exclusiv-reteaua-din-fisc-si-curtea-de-conturi-a-lui-liviu-dragnea-oamenii-apropiati-de-liderul-psd-au-controlat-in-ultimii-sase-ani-multinationalele-demonizate-acum.html

      • POPORUL ROMAN NU ESTE IN ADORMIRE. POPORUL ROMAN A GASIT O SOLUTIE, SINGURA LA INDEMANA SA – A PLECAT PE AIUREA SA-SI CASTIGE PAINEA SI MAI TRIMITE BANI SI ACASA, TINAND ROMANIA IN PICIOARE.

        POPORUL ROMAN NU ARE UN CONDUCATOR. CAND SI-L VA GASI, DACA-L VA GASI IN TIMP UTIL, VA DEMONSTRA DE CE ESTE CAPABIL.

  • Nelu Stiuca

    1937 PARCA SEAMANA cu 2018 !!!!
    Ce ziceti ?

    Cartea „REGENERAREA NEAMULUI ROMÂNESC” (prigonită, interzisă, distrusă etc.), publicată la Edi­tura Cugetarea în 1937 de genialul analist Nicu Por­senna, ne demonstrează că germenii dezastrului co­munist şi postcomunist se dezvoltau în voie, chiar în epoca interbelică.
    – Observaţiile psiho-sociologice şi analizele isto­rico-politice şi juridice ale genialului gânditor în do­meniul dificil al filosofiei sociale, Nicu Porsenna, for­mulate în 1937 şi spicuite, în stil jurnalistic, în acest documentar „Conştiinţa”, ne vor ajuta acum, în 2018, să înţelegem dezastrul naţional în care ne zbatem.
    – Lucrarea fostului deţinut politic Nicu Porsen­na (1948-1964) ne va face să acceptăm realitatea dureroasă că dictatura comunistă de ieri şi regimul postcomunist de azi sunt consecinţele (logice şi bio­logice!) ale pasivităţii, iresponsabilităţilor şi laşită­ţilor de tot felul, manifestate de o aşa-zisă elită interbelică.
    – Ne referim la acea „elită” combătută de savan­tul Mircea Eliade în profeticul său articol din 1935, intitulat „Piloţii orbi”. O „elită” incapabilă să dea con­ţinut statal (biologic, moral, politic) acelui conţinător statal numit „România Întregită” (în formularea Pă­rintelui Patriei Ionel I.C. Brătianu) sau „România Uni­tă” (în formularea Părintelui Patriei Iuliu Maniu).
    – Întrebări, chinuitoare azi, pentru teologii, istoricii, politicienii şi jurnaliştii români : DE CE inte­lectualitatea zis „creştină” a epocii interbelice a uitat de făuritorii României Unite (Regele Ferdinand I, Re­gina Maria, Ionel I.C.Brătianu şi Iuliu Maniu)?
    – DE CE elita intelectuală zis creştină a „României Întregite” a uitat că Rusia este duşmanul ereditar al Neamului Românesc, aşa cum ne-au prevenit Domni­torul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi, mai târziu, vârful de lance al gândirii politice româneşti Mihail Eminescu?

    Iată degenerarea neamului nostru!
    „Corupţia-sistem”

    „Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, interesul per­sonal, egoismul omului întors la natu­ra primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publi­că devenită sistem [...]. Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric: după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând crea oameni. Scriu aceste rânduri şi-mi pare că aştern rămasul bun al unui român de la poporul său, care nu va mai fi”.

    N.B. Nicu Porsenna, în 1937, sem­nala „corupţia publică devenită sis­tem”! Din 2010 încoace, toţi românii se plâng la unison că… „sistemul e de vină”.

    „Slăbiciunea morală”

    REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Lipsa de energie şi de perseverenţă”): „Regula în viaţa publi­că e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate,din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia ro­mânească pomana şi gratuitatea. [...] Iertarea de datorii şi nicio răspundere [...]. De aceea, spre deosebire de morala aspră şi neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecţia şi Norocul; iar nu efortul, nu iniţiativa. «Românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar» (cf. P.P.Carp)”. [...] Idealul rasei noastre a de­venit câştigul fără muncă (M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă îţi trebuie un lucrător care să-ţi strice in­talaţiile, un secretar care să-ţi încurce treburile, un avocat care să-ţi piardă ter­menele proceselor, se impune să-l alegi român. Îl vrei serios şi capabil? E nevoie să-l iei străin [...]. În neamul nostru, în orice ramură de muncă, omul stăruitor, corect, înzestrat cu conştiinţă profesio­nală – este excepţia; leneşul înfumurat, deşteptul superficial – este regula”.

    N.B. Se mai poate adăuga/comen­ta ceva după 81 de ani, in caracterizarea mentalului romanesc?

    „Schimbare sau pieire”

    REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Lipsa concepţiei mo­rale”): „Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetăţenească şi na­ţională. Polonezul şi maghiarul împing orgoliul până la trufie; bulgarul, sârbul şi grecul duc mâna la cuţit, fac revoluţii.
    Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmu­it, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul şi simţirea lui. Şi toate aces­tea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. [...] Nu. Românul rămâne pururi cu fruntea în ţărână, el nu are îndrăzneala să ţină pieptul înainte şi capul sus. E un sclav! [...] În prima ţară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri!”

    N.B. Şi după 81 de ani, ro­mânii comentează între ei fap­tul că „am ajuns un popor de sclavi”, că „suntem un popor de laşi” şi fac comparaţii cu popoarele din jur şi din Oc­cident unde migraţia defi­nitiva a forţei de muncă din România a atins locul unu în Europa!

    „Reforma caracterului”

    REMEMBER N. PORSENNA – 1937 (Capitolul „Reforma carac­terului”): „Este prea cunoscută lamentabila lipsă de pregătire in­telectuală şi morală a tineretului de azi. Majoritatea acestor tineri nu ştiu, în afară de regulile teore­tice ale sportului, NIMIC. Dezas­trul examenelor de bacalaureat e elocvent: 60% din candidaţi – cad! Rămâne întrebarea: cum li s-a în­găduit să ajungă până la bacala­ureat? … Licenţiaţi universitari scriu „v-ă ve-ţi duce”, „lam zărit” etc. …( parca citea de pe facebook !!!!)
    Şi pe deasupra acestei absenţe ulu­itoare de efort cerebral, o feroce sete de bani. Panem et circenses,(paine si circ !) ca în epoca lui Nero”.

    N.B. Dacă mai adăugăm zeul INTERNET, telefonul mobil „i-phone” şi manelele de factură
    țigănească avem tabloul aproape apoca­liptic al degenerării tinerilor. Tineri a-culturali, a-religioș
    i, gratulaţi cu un exa­men de BAC formal (dar şi acela picat în procente similare celor din 1936-1937) şi cu admiteri la Universităţi de stat fără examen/ concurs!!!

    • Constantin Cojocaru

      Ce ar fi dacă am înceta să tot învinuim poporul român de toate metehnele lumii?
      Ce ar fi dacă am recunoaşte că am căzut sub ocupaţia unui imperiu mult mai puternic şi mai odios decât toate imperiile care au venit peste noi de-a-lungul veacurilor?
      Noul agresor şi ocupant nu se mulţumeşte să ne ia aproape toate roadele muncii noastre, să ne ia părinţii şi copii în sclavie, dar ne distruge şi propriile noastre valori morale şi ni le bagă în suflet pe cele de sclavi.
      În loc să ne lamentăm, mai bine ne UNIM şi-l alungăm pe ocupant. El este sursa răului, nu caracterul nostru. După aceea, ne educăm copii în spiritul valorilor noastre morale.
      Imperiul transnaţional este neputincios în faţa popoarelor UNITE în lupta de eliberare.
      A se vedea exemplul poporului islandez.

      • Petrache Boboc

        Ați intervenit cât se poate de corect și ferm domnule dr. COJOCARU. Am fost revoltat uneori și de către unii comentatori de aici și nu m-am abținut să-i întreb cărei națiuni și cărui popor aparțin. Deja deciziile naționale și sistemul mediatic aparțin majoritar unor periculoși alogeni fățiș anti români. Cei care suntem alături de dumneavoastră, dezinteresați personal, rămânem consecvenți față de Constituția Cetățenilor, față de adevărul despre DEMOCRAȚIE.
        Cu respect, LA MULȚI ANI!

      • DECEBAL

        DESI, VROIAM SA MA RETRAG DE PE ACEST SAIT, AL DOMNIEI VOASTRE DOMNULE PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU, PE MOTIV CA ,,PREAMBULUL SAITULUI”, NU MAI BATE CU ,,CONTINUTUL SAITULUI”. TOTUSI DIN CELE EXPUSE MAI SUS OBSERV CA, INCA NU ATI RENUNTAT LA PREAMBUL, CEIA CE MA FACE SA CRED CA VRETI SA VA MANTINETI VERTICALITATEA INITIALA DIN 1989.

        TOTUSI RAMINE UN MISTER, CUM DE ADMITETI CA KILOMETRICUL ARTICOL EXPUSDE DOMNULUI NELU STUCA COPIAT DIN CARTI SAU REVISTE, DIN 1937, SA-L ACEPTATI IN SCRIERE REPETITIVA DE DOUA ORI, CA SI CIND MIRCEA ELIADE S-AR SCULA ACUM DIN GROAPA SI NE=AR SALVA TARA, CIT SI PE NOI DE LA IMINENTA PEiRE…..

        DACA MIRCEA ELIADE ESTE ATIT DE ACTUAL SI INPORTANT…. SA SPUNA EL, PRI DOMNUL NELU STIUCA, CE S-A INTIMPLAT ERI IN FRANTA…..STIMA .

      • DECEBAL

        DE-SI 99,9 % SINT CA SI RETRAS DE PE ACEST SAIT, TOTUSI OBSERV CA DIN CIND IN CIND MAI APARE CITE O SCINTEE, CE INTRETINE FLACARA VIE, DIN PRAMBULUL SAITULUI …

        OBSERV, DOMNULE PROFESOR, CA SUBLINIATI CU ATITA ARDOARE CUVINTUL MAGIC ,,UNIRE” CUVINT, MA MULT DECIT MAGIC….. IN ACESTE MOMENTE DE CDRIZA POLITICA IN CARE SE AFLA ROMINIA …..

        ORICIT AM RUGA NOI CA POPORUL ROMIN SA SE ,,UNEASCA” EL NU SE VA UNII NICIODATA, ATITA TIMP CIT SINT PARTIE, PE FIRMAMENTUL PLITIC AL TARII, PARTIDE, CE ISI INPART CIOLANUL INTRE ELE, MAI PUTIN CU CEI SARACI…..

        ELE, PARTIDELE, NU-SI DAU SEAMA CA, CEI SARACITI LA UN MOMENTDAT V-A PUNE MINA PE TOPOR SI LE V-A DA LA CAP????????…..

        UITATI-VA LA FRANTA, CEA CARE DE 9 ,,SIMBETE” SE DUC LUPTE DE STRADA CA PE FRONT ?

        ASA CA VREM NU VREM VREM PARTIDELOR LE=A TRECUT VREMEA FIIND DEPASITE DE TIMPURII, CU ACESTI ALESI AI NEMULUI …..SI NUMAI ,,DEMOCRATIA DIRECTA”, CU POPORUL LA BUTOANE…. MAI POATE SALVA OMENIREA DE LA PIERE…..

        STIMA .

    • Constantin Chitu

      Nu e permis sa promovezi astfel de parari izvorate, cel mai probabil, dintr-un spirit de roman frustrat. Poporul roman e un popor ca si alte popoare. Romanul de rand s-a dovedit la fel de bun si de harnic ca cel german, englez, francez si ca oricare vreti dvs. Daca n-ar fi asa, nu si-ar gai rostul pe piata a muncii occidentale. Nu putem face toti politica si nici nu e nevoie de asta. Dac-am avea toti viziune politica, atunci ne-am bate ca chiorii si-am fierbe in propria zeama. Parerile mai mult ne divid decat ne unesc. Insa fara omul de rand care trudeste si creaza valoare adugata intr-o tara, omul politic nu poate face politica. Omul de rand isi vede de munca lui, de viata lui si de familia lui. Asta ete rostul lui.

      Exista insa si oameni dintre noi care incerca sa iasa din carapacea interesului personal pentru a intelege societatea in care traieste si pentru a o face mai buna pentru concetatenii lui, asa cum intelege el s-o faca. Daca Romania este azi la coada Europei ca nivel de viata materiala, asta are si cauze obiective, dar si subiective. In niciun caz asta ar fi din cauza ca romanul nu are simt patriotic, ca nu munceste, ca nu e corect sau ca e prea egoist din fire. Obiectiv, cauzele ramanerii in urma in planul satisfacerii nevoilor materiale ale cetatenior ar fi virajul istoric facut de Romania o data cu navala comunista de la Rasarit, in ‘45. Dupa ce comunismul a pus stapanire pe economie, s-a dezvoltat un anumit tip de economie, o economie centralizata ca in orice stat de tip totalitar. Cand a venit ‘89, am facut un alt viraj istoric. De data asta am facut cale intoarsa de la sconomia centralizata la una (sa-i zicem) liberala (liberalizata). Acum,economia ce are la baza proprietatea particulara este, dovedit cu fapte, mult superioara celei comandate de stat. Subiectiv, daca aceasta trecere ne-a facut sa detinem lanterna rosie in plutonul european de state, aici vina e a clasei politice. Fie ca a gresit, fie ca a gresit cu buna intentie, fie ca nu s-a priceput sa faca aceasta trecere pastrand ceea ce era valoros din vechea orandire economica, cert este ca poporul, sau populatia truditoare, nu are nicio vina. Ca electoratul a tras biletul necastigator din caciula alegerilor democratice, asta nu i se poate reprosa. Omul de rand e la fel peste tot. El alearga de dimineata pana seara ca o albina, culegand nectarul florilor si transformandu-l, cum numai ea stie, in miere. Daca apicultorul nu stie sa ingrijeasca stupul, atunci nu mai e vina albinelor lucratoare. De aceea, aceste pareri, prin care responsabilizam poporul (populatia) pentru esecurile altora, mi se par stupide si total neavenite pentru moralul nostru.

    • «Românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar»

      IMBECILITATE MAI MARE N-AM CITIT. OARE CATI ROMANI ERAU, IN 37, BURSIERI? DAR FUNCTIONARI? DAR PENSIONARI? 1%? 2%? 3%?…

      CARP CONFUNDA ‘TELECTUALU’ SI MAHALAGIU CU TOTI ROMANII TRAITORI PE ATUNCI. O GENERALIZARE ATAT DE FORTATA INCAT MA APUCA SILA.

  • Petrache Boboc - solidar

    La mulți ani, 2019!
    Criminalul, pe care-l *domniți* aici, nu a scris nici o constituție (nu-i pronunț numele, iar numele dv, nu-l cunosc). A tocmit niște șmecheri din New-York-consilieri și i-a plătit cu 300 DOLARI/ORĂ… PENTRU PRIVATIZARE(distrugere) ȘI PENTRU O LEGE FUNDAMENTALĂ ANTI ROMÂNEASCĂ, FAVORABILĂ CRIMINALILOR UZURPATORI.

    Scurt răspuns pentru *@DECEBAL*.

    • DECEBAL

      VA MULTUMESC MULT PENTRU URARE SI ACEIASI MULTI ANI SI SANATATE VA UREZ SI EU DOMNIEI VOASTRE ….

      STIREA SCURTA. EXPUSA MAI SUS, VALOREAZA CIT TEZAURUL TARII NOSTRE, DAT RUSILOR SPRE PASTRARE……

      VESNIC IMI PUNEAM FIREASCA INTREBARE ? CUM ACESTUI INDIVID, I-A MERS BILA ATIT DE TARE, INCIT AM FOST DEPOSEDATI DE BOGATIILE TARII, ATIT DE SUBTIL, INCIT NICI UN ROMIN SA NU ZICA NIMIC….DE-SI TOTI MERGEM INCOLONATI CA BOII LA TAERE……

      TIMPUL SE PARE CA, DE DATA ACEASTA, LUCREAZA IN FAVOAREA NOASTRA, A CELOR MULTI SI CRED CA, IN CURIND NE VOM LUA TARA INAPOI, IN CIUDA FAPTULUI CA S-AU INMULTIT CONSIDERABIL COZILE DE TOPOR….STIMA .

  • Constantin Cojocaru

    LA MULŢI ANI
    Tuturor românilor care luptă pentru binele ţării lor.

  • DAN UNGUREANU

    OARE CHIAR SE RIDICĂ LA LUPTA OFIȚERII?
    TIMP DE 29 DE ANI NU S.A VAZUT NIMIC…..

    https://extranews.ro/se-trezeste-armata-un-grup-de-ofiteri-in-rezerva-vor-sa-lanseze-un-partid-care-sa-elibereze-romania-si-sa-schimbe-drumul-tarii/

    • ASTIA MAI BINE NU TRADAU IN 89!

      • MOS TEACA, SA STEA CUMINTE SI SA-SI PAPE LINISTIT PENSIOARA CARE NU ESTE DELOC MITITICA…

    • Constantin Chitu

      Dane, vad ca esti inca activ pe pagina de socializare si politizare a d-lui Cojocaru. Nu te lasi deloc. Am sa-spun parea mea legat de acest articol (sau progam politic daca vrei). Romania e ca o caprioara cu jugulara prinsa intre falcile imperialismului occidental. Nu mai suntem in situatia de a aspira la independenta si suveranitate. Iar daca am incerca un astfel de gest politic, s-ar putea sa nu mai fim o tara intreaga (intregita). Orice manifestare de acest gen atrage atentia marilor puteri cu care ne-am incuscrit ideologic si politia. Impreuna cu ei nu vei fi niciodata independent si suveran. Ca sa fi independent si suveran e nevoie sa iesi in afara sistemului. Numai ca daca iesi din sistem, oricand se vor gasi cativa ambitiosi autohtoni care sa doreasca Ardealul rupt de trupul ei matern.In conditiile in care ai sfidat Occidentul si valorile lui, intorcandu-i spatele la propriu, acelor ambitiosi autohtoni li se vor recunoste ca juste dezideratele politice. Asa cum cancerul e in om, si pericolul destramarii tai e in propriul nistru corp socisl. Celulele sociale conceroase ale destramatii statului se afla deci in interiorul organismului nostru. Daca mergi pe mana americanilor, aceste celule canceroase nu vor prolifera.Crede-ma, nu avem de ales. Rau cu rau, dar ma rau fara rau. Daca putem sa ne dezvoltam economic integrati asa cum suntem, e bine. Daca vrem alt drum de dezvoltare aflat in afara sistemului globalizat, atunci

      • CONTINUAREA…?

        • Constantin Chitu

          Voi reveni. Din greseasla am apasat pe expediaza inainte sa-mi termin ideea.

  • Nelu Stiuca

    PILOTII ORBI
    de Mircea Eliade – 1937

    ROMANIA SE PRABUSESTE CONTINUU………………..

    “Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918, lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
    Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frâiele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
    Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
    Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
    Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
    Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
    Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
    Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
    Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
    Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
    Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
    Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
    Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
    Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
    Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
    …Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
    Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n- are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti.
    Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
    Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat.
    Si asta e destul ca sã începi sã plângi”.

    [Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

    • DECEBAL

      FIIND PREA LUNG ARTICOLUL DE MAI SUS, EREA BINE DOMNULE NELU STIUCA, SA IL LASATI PENTRU MAI TIRZIU SI ACUM SA LASATI PRIORITAR EVENIMENTELE ZILI, PRECUM
      ANALFABETISMUL CRAS,,,, AL TINERETULUI NOSTRU SCUMP SI DRAG PRIVIND LIPSA CUNOSTINTELOR ELEMENTARE DE ISTORIE…. LIPSA CE SE DATOREAZA, FOSTILOR MINISTRII AI INVATAMINTULUI…..

      BINE AR FI, CA DOMNUL PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU SA MUTE ARTICOLUL CU PRICINA, MAI JOS. DIND PRIORITATE INFORMATIILOR INTIMPLATE RECENT SI TRECIND IN PLANUL 2 INFORMATIILE DIN 1937 SLE FIIND COMENTATE CU ALTA OCAZIE….

      STIMA .

      • DECEBAL

        SI TACEREA E UN RASPUNS….

        • EU INTELEG CA TI-E GREU SA CITESTI TEXTELE MAI LUNGI… SARI PESTE ELE!

      • TE INSELI. DAR NU-I VINA TA. AI EXACT ACEEASI VINA CA SI NEPREZENTAREA LA REFERENDUM.
        TOT CE AU SCRIS UN EMINESCU, UN CARAGIALE SI CHIAR ELIADE SUNT MARTURII ALE FAPTULUI CA ACELASI “STIL DE POLITICA” S-A PRACTICAT PANA IN 1845 SI DUPA 89.
        TOT CE AU SCRIS ACESTE MARI SPIRITE ALE NEAMULUI ESTE INFIORATOR DE ACTUAL.

        • RECTIFIC – 1945

        • DECEBAL

          IMI PARE RAU CA, DUCE-TI DISCUTIA IN DERIZORIU, INCERCIND SA PRESUPUNE-TI CA, NU AS FI CITIT ARTICOLUL ISTORIC, EXPUS DE DOMBUL STIUCA, PE MOTIV CA AR FI, PREA LUNG….

          TOCMAI CA, AM CITIT ACEST ARTICOL ISTORIC O SIGURA DATA, DE-SI EREM OBLIGAT, SA-L CITESC DE DOUA ORI INTRUCIT DE DOUA ORI S-A AFISAT.

          NU EREA NICI MOMENTUL SI NICI LOCUL, CA SA SE ASCUNDA PIN ACESTE DOUA ARTICOLE REPETITIVE, STIRILE DE ULTIMA ORA CULESE CU TRUDA PENTRU A FI CUNOSCUTE SI DE POPORUL ROMIN SI MAI PUTIN DE COZILE DE TOPOR,….. COZI, CE IN ULTIMUL TIMP S-AU INMULTIT CA CIUPERCILE DUPA PLOAE…..

          DE AICI CONCLUZIA CERTA CA CINEVA NU DORESTE SA SE AFLE ADEVARUL, PRECUM CA, TINERETUL NOSTRU,SCUMP SI DRAG, NU CUNOASTE ISTORIE…. DIN MOTIVE BINE DEFINITE ….

          UNUL DIN ACESTE MOTIVE ESTE ACELA DE-AI PUTEA MANIPULA LA VOT…. IAR CEL DE=AL DOILEA MOTIV, ESTE ACELA DE-AI FACE MAI USOR SCLAVI PE MOSIILE BARONILOR……

          • AM INTELES. VREI CA TINERII SA STIE ISTORIE DAR MARTURIA ISTORICA A LUI ELIADE, CARE DESCRIE PERFECT SITUATIA ISTORICA INTERBELICA, NU-TI PLACE.
            LOGICA TA E DE PIATRA. CAM IN PALEOLITIC AS FIXA-O.

            • DECEBAL

              SE CUNOASTE CA, NU AVETI COPII???????…..

              DAR NOI, CEI 12 MILIOANE DE PARINTI, CE NU AM IESIT LA VOT LA ULTIMILE ALEGERI CA SA VOTAM PARTIDE,….. VOM PRELUA PUTEREA POLITICA CIT DE CURIND….. PRIN ,,DEMOCRATIE DIRECTA” CA IN ELVETIA SI O SA II INVATAM NOI, PE FII NOSTRI SI ISTORIE… PENTRU NU A NU MAI PUTEA AJUNGE SCLAVI LA DISPOZITIA BARONILOR LOCALI …….

              • AM INTELES!
                ASA SA FACETI!
                DAR VOI, CARE STITI ISTORIE CAT SA VA INVATATI SI COPIII, CUM DE-ATI AJUNS SCLAVI?

              • DECEBAL

                AM AJUNS SI O SA AJUNGEM, SCLAVI….. CA CEI DE LA BEREVOESTI….. DATORITA COZILOR DE TOPOR… CIT SI A TRADATORILOR DE NEAM SI TARA….SA-I FEREASCA DUMNEZEU SA FACA MAMALIGA EXPLOZIE??????!!!!!…..

              • LOGICA TA PALEOLITICA (DE PIATRA VECHE SI TRAINICA) MA SURPRINDE MEREU…

  • Nelu Stiuca

    PILOTII ORBI
    de Mircea Eliade – 1937

    ROMANIA SE PRABUSESTE CONTIUU………………..

    “Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918, lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
    Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frâiele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
    Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
    Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
    Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
    Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
    Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
    Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
    Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
    Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
    Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
    Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
    Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
    Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si to mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
    Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
    …Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
    Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n- are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti.
    Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
    Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat.
    Si asta e destul ca sã începi sã plângi”.

    [Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

    • DECEBAL

      ARTICOLUL SE REPETA DE DOUA ORI…ROG ADMINISTRATORU SA STEARGA UN EXEMPLAR….

      • DECEBAL

        SI TACEREA E UN RASPUNS…..

  • DECEBAL

    ,,DUPA 22, CUNE A TRAS IN NOI”? ? ? ? ….

    ~ IN JUR DE 12.000.000 DE CARTUSE, S-AU TRAS DUPA 22 DECEMBRIE I989 SI S-AU RECOLTAI IN JUR DE 1.000 DE INPUSCATI….

    ~ MARSUL TACERII SI-AL PIOSENIEI, DESFASURAT IN BUCURESTI, PE DATA DE 22 DEC.UNDE S-AU CITIT SI POMENIT, NUMELE MORTILOR, A FOST SI INCA ESTE, AMPLU CRITICAT, DE CATRE MULTI ANALISTI POLITICI, ACESTIA OBSERVIND, PE BUNA DREPTATE, CA LA ACEST MARS AL TACERII SI-AL PIOSENIEI, MAJORITARI AU FOST, PERSOANELE VIRSTINICE, DE PESTE 60 DE ANI, LIPSIND MAJORITAR, TINERETUL …..OARE DECE ? ? ? ? ?

    • SIMPLU.
      CEI CARE AZI SUNT BATRANI, IN 89 MOSTENISERA, DE LA CEAUSESCU, O TARA DEZVOLTATA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNOLOGIC. PLUS, IN 89, TOTUL APARTINEA INCA ROMANILOR. BATRANII DE AZI, TINERII DE ATUNCI, N-AU STIUT S-O PASTREZE SI AU LASAT COPIILOR LOR O TARA DIN CARE ACESTIA TREBUIE SA PLECE CA SA-SI CASTIGE PAINEA. IN FELUL ACESTA, TINERII SCUIPA PE IMPOTENTA PARINTILOR LOR SI BINE FAC!

    • DECEBAL

      OARE DECE ?????….

      PENTRU CA, TINERETUL DE AZI, SINT DE FAPT, CEI NASCUTI ACUM, 28-30 DE ANI SI EI N-AU DE UNDE STI CA, IN 1989 A FOST O REVOLUTIE, LA NOI IN TARA….

      PROFESSORII, CEI CARE TREBUIAU SA-I INVETE ISTORIE, AU FOST REDUSI…. ATIT EI, CIT SI NUMARUL DE ORE DE PREDARE ISTORIE….

      ASA CA : CEUA CE SEMENI, AIA CULEGI…..

      AR TREBUII CA CEI PESTE 30 DE FOSTI MINISTRI AI INVATAMINTULUI, SA=SI CEARA SCUZE, IN FATA POPORULUI, PENTRU LIPSA TINERETULUI, DE-A PARTICIPA LA MARSUL PIOS AL TACERII, DESFASURAT PE DATA DE 22 DECEMBRIE 2018, IN BUCURESTI….

      • BATRANII AIA CARE AU PARTICIPAT LA CIRCUL TACERII, MAI BINE-SI TURNAU BENZINA IN CAP SI-SI DADEAU FOC. AU AVUT O TARA CARE PUTEA FI UN TIGRU AL EUROPEI SI LASA IN URMA LOR O RUINA.
        UN POPOR CARE NU-SI CUNOASTE ISTORIA, NU ARE VIITOR. MINISTRII INVATAMANTULUI AU RESPECTAT CU SFINTENIE ORDINELE STAPANILOR LOR.

        • DECEBAL

          FOARTE, FOARTE, CURIOS… ACUM AUD, PENTRU PRIMADATA CUVINTUL STAPIN ? ? ? ? ?…..

          DECI AM AVUT NOI CA TARA INDEPENDENTA SI STAPINI ? ? ? ? ?……

          BINE AR FI CA, DOAMNA MINISTRU AL INVATAMINTULI, DOAMNA ECATERINA ANDRONESCU, CIND, ISI V-A CERE SCUZE IN FATA POPORULUI, DE REDUCERE A NUMARULUI DE ORE DE ISTORIE, DIN PRAOGRAMA ANALITICA A SCOLILOR, SA PRECIZEZE : SI DE UNDE A PRIMIT ORDIN SA REDUCA, ACEST NUMAR DE ORE, DE INVATAMINT SCOLAR ? ? ? ? ?….

      • DECEBAL

        CRED CA, DOAMNA MINISTRU A INVATAMINTULUI, DOAMNA ECATERIN ANDRONESCU……CE-A CARE SI DOMNIA SA, A PUS O CARAMIDA LA REDUCEREA ORELOR DE ISTORIE IN SCOLI….. AR TREBUII SA REFACA URGENT PROGRAMUL ANALITIC AL TUTUROR SCOLILOR, CU ISTORIA ROMINILOR, ASA CUM A FOST SI CUM ESTE EA ACUM…..DOMNIA SA CERIDU-SI TOTODATA SCUZE SI ERTARE IN FATA POPORULUI…… DE GAFELE GRAVE, FACUTE, DE CEI APROXIMATIV 30 DE FOSTI MINISTRI AI INVATAMITULUI, ARTIZANI SIGURI AI REDUCERII NUMARULUI DE ORE DE TSTORIE IN SCOLI……

    • INAINTE SE 22 S-A TRAS SI A CURS SANGE CAT SA REVOLTE LUMEA SI OAMENII SA IASA IN STRADA. DUPA 22 S-A TRAS LA GREU SI A CURS SANGE CAT SA SPERIE LUMEA SI SA-I BAGE, LA LOC, IN CASE.
      PROSTIMEA ESTE USOR DE MANIPULAT.

  • Tudor

    Crăciun Fericit la toată lumea!

    • DECEBAL

      NUMAI FERICIT, POATE FI ACEST CRACIUN…. CIND, AVEM COPII CARE SE CULCA SEARA NEMINCATI…. IN TIMP CE UNII, AU SALARII SI PENSII NESIMTITE CE SE URCA LA SUTE DE MILIOANE LEI VECHI !!!!!!?????……

    • Constantin Chitu

      Previziune corecta. De acord. Ceea ce n-a prevazut insa Ceausescu a fost ca megalomania sa economica ajunsese sa infometeze populatia. Nu poti sa fi umilit pe plan individual si sa-ti pastrezi demnitatea si mandria nationala. Sa ajungi sa iei mancarea de la gura romanului pentru a o vinde, din nevoia de valuta, la pret de damping, tocami imperialismului pe care-l condamni asa de vehement si cu ipocrizie, nu mi se pare o dovada de patriotism. Orice om politic trebuie intai sa-l fi citit pe Machiavelli. Un om politic nu poate stapanii (conduce) peste o tara unde este urat de oameni.Or, Ceausescu era urat de o majoritate covarsitoare de romani. Omul concret nu conta in mentalitatea lui holistica si ideologica. Omul concret era aservit in totalitate unor idealuri care-i devenise inchisoare ideologica. Omul in carne si oase nu mai era un scop in sine, cum ar fi zis Kant, ci un mijloc prin care Ceausescu isi materializa megalomania. Daca ar fi fost mai grijuliu cu sentimentele oamenilor, cu trairile launtrice ale lor, poate s-ar fi aplecat cu mai multa dragoste asupra romanului in carne si oase si nu ar fi ajuns un conducator detestat in asa grad.Daca ar fi stiut sa se faca iubit si respectat, cuvintele lui adevarate din acest discurs ar fi fost intelese altfel de cei carora le erau adresate. Ajunsese sa fie atat de urat in tara lui, ca orice ar fi spus nu era credibil. Si daca oamenii l-ar fi respectat si iubit, garantez ca nu si-ar fi permis acel complet de judeca improvizat sa-l condamne la moarte. Singur si-a sapat groapa. A pierdut si el, si noi o data cu el. Nu a stiut sa-si tina turma aproape. Am pirdut si independenta si suveranitatea pentru ca el nu a stiut sa fie Om. Sau a uitat sa fie si Om.

      • PARADOXAL, INFOMETATII LUI CEAUSESCU AVEAU O SPERANTA DE VIATA MAI MARE DECAT “SATUII” SOCIETATII CAPITALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE.
        CONFORM STATISTICILOR SANITARE CCA 3 MILIOANE DE ROMANI AU MURIT INAINTE DE “TERMEN”, ADICA, DACA TRAIAU IN VREMEA LUI CEAUSESCU, AR FI TRAIT CU 5-10 ANI MAI MULT.
        URA FATA DE CEAUSESCU ERA A ‘TELECTUALILOR CARE, FIECARE, CREDEA CA AR FI ADMINISTRAT MULT MAI BINE ROMANIA. IAR MAJORITATEA ACESTOR ‘TELECTUALI AU FOST “PRODUSI” CHIAR DE POLITICA DE EDUCATIE A LUI CEAUSESCU.
        POPORENII AVEAU O ATITUDINE CONDESCENDENTA FATA DE CEAUSESCU, CHIAR USOR AFECTUASA. II ZICEAU “NEA NICU”. ‘TELECTUALII II ZICEAU “PINGELICA”.
        PUNCTUL DE COTITURA A FOST COMUNICAREA SHOPARLITEI LIBERE CU CEI 60 DE MII DE MORTI DE LA TIMISOARA. ACEASTA FAKENEWS A FOST PRODUS TOCMAI DATORITA FAPTULUI CA LUCRURILE NU SE MISCAU ASA CUM DOREAU “ORGANIZATORII” SI “REVOLUTIA” ERA PE CALE SA MOARA INAINTE DE A SE NASTE. ACEST ASA-ZIS “MASACRU” A PRODUS O URA CUMPLITA….
        POSTAREA DOMNIEI TALE, DOMNULE CHITU, ESTE PLINA DE JUDECATI FALSE…

        • PS. PESTE TOT UNDE S-A FACUT INDUSTRIALIZAREA, LARGI PATURI ALE POPILATIEI AU AVUT DE SUFERIT. NUMAI CA ACOLO ACEST PROCES A AVUT LOC CU 7-10 DECENII MAI DEVREME FATA DE ROMANIA. SUFERINTELE ROMANILOR AU FOST APA DE TRANDAFIRI FATA DE SUFERINTELE UNOR LARGI PATURI DE ENGLEZI SAU AMERICANI LA SFARSITUL SEC 19 SI INCEPUTUL SEC 20 – CAND S-A FACUT INDUSTRIALIZAREA LA EI…

      • Constantin Cojocaru

        Domnule Chiţu,

        Salut, cu multă bucurie, revenirea dumneavoastră pe acest site.
        Haideţi să încercăm, împreună, să-i ajutăm pe concetăţenii noştri să înţeleagă mai bine problemele cu care se confruntă şi să afle calea spre mai binele lor şi al ţării lor.
        Fără îndoială că megalomania la care vă referiţi a existat şi a făcut mult rău.
        Eu cred, însă, că factorul cel mai important care a dus la deznodământul din decembrie 1989 l-a constituit incompetenţa, neînţelegerea problemelor economice cu care ajunse să se confrunte societatea românească la momentul respectiv.
        Dacă, începând cu anul 1978, România ar fi urmat exemplul Chinei şi at fi permis liberalizarea proprietăţii private asupra capitalului, în 1989 nu ar mai fi fost nici revoltă, nici lovitură de stat.
        Oricum, nu datorită greşelilor lui Ceauşescu ne-am pierdut independenţa şi suveranitatea ci datorită trădătorilor instalaţi la conducerea ţării de către autorii loviturii de stat din decembrie 1989, serviciile secrete străine.

        • Constantin Chitu

          In conditiile in care individul (omul cu framantarile, responsabilitatile si interesele lui personale si familiale) era strivit la propriu de un partid anchilozat in dogmle marxist-leniniste si de un stat atotputernic, aspritor si arbitrar, ignorand nevoile omului ca particica componenta a intregului, un partid si un stat ce supralicita interesul general al statului si al partidului in raport cu interesul individual firesc, atunci s-a produs ruptura dintre omul concret pe de o parte, si statul si partidul pe de alta parte. Statul era perceput ca un stat oprimator, iar partidul ca un dirijor ce conducea tara dupa partitura ideologica si dogmatica falimentara a lui Marx si Lenin. De aceea oamenii il urau pe Ceausescu. Si pentru ca Ceausescu, statul si partidul devenise un monolit, atunci romanul nu mai facea diferenta dintre Ceausescu, stat si partid. Ii ura la gramada, fiindca erau responsabili in solidar.

          Cand urasti astfel, ca om, uiti sa mai fi cetatean. Un om devine un bun cetatean numai daca cetatea raspunde nevoilor lui de siguranta sociala, de securitate, atunci cand societatea raspunde nevoilor lui de implinire si integrare sociala si familiala. Uram atata de mult regimul asupritor al lui Ceausescu incat nu mai facem diferenta dintre stat, partid, de oamenii care imprimau acel regim politic experimentat de partidul lui Ceausescu. Partdiul nici macar nu mai era un partid. Partidul era paravanul ideologic al lui Ceausescu. Partidul devenise pretextul dezideratelor lui megalomanice. Partidul devenise cureaua de transmisie al capriciilor cuplului dictatorial. In masura in care statul si partidul (in speca cuplul dictatorial) era dusmanos fata de preocuparile si interesele personale ale fiecaruia dintre noi, atunci si noi devenisem dusmanos in raport cu statul si partidul lui Ceausescu.

          In acest climat a raportului dintre roman si societatea politica romaneasca, contaminata de virusul marxist-leninist al ideologiei comuniste, dintre om ca parte componenta si societate ca intreg unificator, a fost posibila tradarea de care vorbeste d-voastra. O data liberi fiind, romanii, cuprinsi de furie si frustrarea la care au fost supusi, in ‘89 s-au manifestat cu violenta unui lac de acumulare caruia i-a cedat barajul de bton armat. Tradatorii sunt ca microbii: se dezvolta daca au mediul propice s-o faca. In conditiile de “insalubritate” politica si sociala, de raport nesanatos dintre om si societate, climat politic in care romanul era cel putin indiferent fata de tot ce insemna stat si interes general, tradatorii au putut sa tradeze la lumina zilei si nestingheriti. Pe acest fond politic si social al indiferentei cetatenesti, al ostilitatii tacite dintre statul oprimator si omul de rand oprimat mai ceva ca in perioada medievala, tradatorii si-au facut mendrele. Or, bazele acestor resentimente ale omului de rand (romanului) fata de statul comunist oprimator, le-a pus Ceausescu. Daca n-ar fi existat aceste raporturi anormale dintre cetatean si cetate, tradatorii n-ar fi indraznit sa tradeze sub vigilenta supraveghere a poporului constient de puterea si responsbilitatea lui. S-ar fi temut de ochiul de argus al poporului. Din aceasta cauza eu il consider pe Ceausescu vinovat. Cand Ceausescu si-a permis sa ignore cele mai elementare nevoi ale omului, sfidand un popor intreg, infometandu-l fara pic de rusine si scrupule, a pus la temelia politicii sale dinamita care l-a aruncat in aer si pe el, dar si pe noi. Megalomania l-a dus in fata plutonului de executie. Din cauza acestei megalomanii, hrana era exportata pentru a sustine o industrie in parte incapabila sa stea pe propriile picioare. S-a intins cu industrializarea (in special industria grea) peste limita suportabilitatii, sacrificand in final omul si micile lui bucurii firesti. Fara dusmania sadita in sufletul romanului de politica dictatoriala si iresponsabila a lui Ceausescu, tradatorii ar fi tradat mai putin sau deloc.

          • DOMNULE CHITU, ACESTA ESTE UN ARTICOL VISCERAL, NU O ANALIZA LOGICA, ASA CUM PRODUCEATI DE CELE MAI MULTE ORI.

        • FALS DOMNULE COJOCARU. IN 89, PRIMA APLICARE A SCENARIULUI NUMIT ULTERIOR – TIEN AN MEN, S-A APLICAT IN CHINA. MAI MULT DE UN MILION DE “REVOLTATI” AU IESIT PE STRAZILE CAPITALEI. CONDUCEREA CHINEZA NU SI-A PIERDUT CAPUL SI FORTELE DE ORDINE SI ARMATA NU AU TRADAT. DACA AR FI FACUT-O, CHINA AR FI AZI O “TOVARASA DE SUFERINTA” A ROMANIEI, COLONIE CA SI RO.
          ASA ZISA (CONTRA)REVOLUTIE CHINEZA S-A SOLDAT CU 300 DE MORTI IN PIATA TIEN AN MEN IAR CHINA FACE ACUM SA TREMURE SUPRAPUTERILE LUMII.
          PESTE 2 LUNI, SCENARIUL TIEN AN MEN A FOST RELUAT IN RO.
          SUB IMPRESIA FAKENEWS-ULUI CU CEI 60 DE MII DE MORTI, VICTIME ALE LUI CEAUSESCU, ARMATA A DEVENIT BRUSC PASIVA. SERVICIILE AU FOST CLAR VANDUTE – ALTFEL N-AR FI PUTUT INTRA IN RO 60 DE MII DE TURISTI CU “GHITARE” CU LUNETA. CEAUSESCU, CU SIGURANTA, NU A FOST INFORMAT.
          RESTUL IL STIE FIECARE…

          • IN RO AU FOST MAI MULT DE 1000 DE MORTI SI 4 MILIOANE DE ROMANI SUNT IN BEJENIE…

            • SI SUTE DE MII DE COPII N-AU CE MANCA CU ZILELE… IAR ALTII MOR DE DORUL PARINTILOR INSTRAINATI.

              • MAI SUS SUNT RASPUNSURI LA AFIRMATIA DOMNIEI TALE – “în 1989 nu ar mai fi fost nici revoltă, nici lovitură de stat.”
                IN 89 SI IN CHINA A FOST REVOLTA (BINE FINANTATA) SI TENTATIVA DE LOVITURA DE STAT.

                CE MINUNAT AR FI FOST PENTRU VESTICI CA IN CHINA SA SE FACA O PRIVATIZARE CA IN RO. IN CHINA STATUL NU A VANDUT APROAPE NIMIC DIN CAPITALUL REAL PE CARE-L AVEA. CETATENII CHINEZI AU PUTUT AVEA INITIATIVE CU TOTUL NOI. FIRMELE STRAINE PUTEAU SA VINA CU CAPITAL REAL SAU CU BANI ALATURI DE INTREPRINDERILE CHINEZESTI, FARA INSA SA POATA DETINE 50% DIN CAPITAL. STRAINII PUTEAU CONSTRUI NOI INTREPRINDERI. IMPOZITAREA INTREPRINDERILOR STRAINE SE FACE PE CIFRA DE AFACERI, NU PE PROFITUL DECLARAT, UNDE SE FURA CA-N CODRU.

          • Constantin Cojocaru

            Nu am înţeles unde este falsul. Susţinem aceleaşi lucruri. Poate vă explicaţi afirmaţia.

            • REPET – ““în 1989 nu ar mai fi fost nici revoltă, nici lovitură de stat.””

              AR FI FOST ORICUM SI “REVOLTA” SI LOVITURA DE STAT. ERAU DEJA PROGRAMATE PENTRU CHINA SI PENTRU ROMANIA.

              CHINA SI ROMANIA ERAU PERICOLE REALE CARE PUTEAU SCHIMBA BALANTA ECONOMICA A LUMII. CHINA CHIAR FACE ACEST LUCRU.

              • Constantin Cojocaru

                Poate recititi cu mai multă atenţie şi propoziţia citată şi cele de deasupra ei.Ideea mea este că dacă Ceauşescu, începând cu 1978, ar fi urmat exemplul Chinei, adică dacă ar fi dat frâu liber la dezvoltarea sectorului privat în economie, în 1989 românii nu s+ar fi revoltat şi serviciile străine nu ar fi reuşit lovitura de stat. Ar fi fost ÎNCERCARE de lovitură de stat care ar fi eşuat, ca şi aceea din China. Securitatea şi Armata nu ar fi trădat.
                Sigur, este un punct de vedere. Nu este nimeni obligat să adere la el.

              • DOMNULE COJOCARU, CHIAR ASTA VA SPUNEAM. DACA CHIAR CHINEZII, CARE AU BENEFICIAT DE UN SECTOR PRIVAT INCA DIN 78, AU AVUT SI TRADATORI SI “REVOLTATI” IN 89, NU STIU CE AR FI IMPIEDICAT MAREA FINANTA APUSEANA SA FACA EXACT CE A SI FACUT LA NOI… O REVOLUTIE-LOVITURA DE STAT… CARE A AVUT DREPT SCOP DEPOSEDAREA ROMANILOR DE CAPITALUL REAL DABANDIT IN COMUNISM DAR, MAI MULT, CHIAR SI DE CAPITALUL NATURAL (RESURSE, DE PADURI LA HIDROCARBURI SI AUR PANA LA NUMEROASE ALTE BOGATII NATURALE, INCLUSIV TERENURILE AGRICOLE). CE MAI AU ROMANII? NUMAI FORTA DE MUNCA PE CARE SI-O VAND PE UNDE POT. IAR ASTA NU VA DURA O VESNICIE. MASINILE VOR PRELUA, IN SCURT TIMP, SI MAJORITATEA MUNCILOR PRESTATE DE ROMANI. ROMANII AU UN VIITOR “LUMINOS” PE CARE-L DATOREAZA IMBECILITATII SI VOCATIEI DE COZI DE TOPOR A ‘TELECTUALILOR IN PROPORTIE DE 90%.
                STRAMOSII ROMANILOR AU FACUT UMANITATII CEL PUTIN DOUA MARI DARURI – O LIMBA BOGATA DIN CARE DERIVA TOATE LIMBILE ZISE INDO-EUROPENE SI CEL PUTIN DOUA ALFABETE – KRILIC SI LATIN. PE PLACUTELE DE LA SINAIA SE POATE IDENTIFICA SI UN AL TREILEA ALFABET REZERVAT, PROBABIL, MARILOR INVATATI AI VREMII, MARILOR INITIATI – SACERDOTII.

  • DECEBAL

    TELEVIZIUNEA B1

    ASTAZI, TELEVIZIUNEA B1, A DAT STIREA CA : ERI FRANCEZII, AU IESIT DIN NOU SA MANIFESTE IN STRADA, REMACIND CA, NUMARUL MANIFESTANTILOR, S-A REDUS SIMTITOR, DE LA CIRCA 165.000 IN RESTUL CELORLALTE SIMBETE, LA CIRCA 65.000 IN SIMBATA DE ERI….

    STIMA .

  • DECEBAL

    SIMBATA 6-a

    DE-SI SI ERI, SIMBATA, AU IESIT FRANCEZII IN STRADA, MANIFESTIND PENTRU ACELEAS CERINTE, RESPECTIV : ALEGERI ANTICIPATE,SCHIMBAREA CONSTITUTIEI, NATIONALIZAREA BANCILOR CA SI JOS MACRON, POSTURIILE NOASTRE DE TELEVIZIUNE, NU A SUFLAT O VORBA….OARE DECE ???????……

  • DECEBAL

    FRANCEZII, DIN NOU IN STRADA :

    ESTE CE-A DE-A 5-a SIMBATA CIND, FRANCEZII, IES DIN NOU IN STRADA SI CER :

    1 ~ ALEGERI ANTICIPATE.
    2 ~ SCHIMBAREA CONSTITUTIEI.
    3 ~ SI CA DEOBICEI, DEMISIA PRESEDINTELUI MACRON….

    MANIFESTANTII AU FOST INTIMPINATI, DE FORTELE DE ORDINE, CU GRENADE, CU GAZE LACRIMPGENE SI TUNURI CU APA, IN CIUDA FAPTULUI CA AFARA EREA FOARTE FRIG, (CIRCA ZERO GRADE CELSIUS)….

  • Nelu Stiuca

    INSCRIPȚIE v/s APOCALIPSA
    La intrarea Univesității din Stellenbosch (UAS), e afișat următorul text:
    Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învătământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea juriști și judecători. Crahul învățământului este crahul națiuni. DIXIT!
    La noi in Romania se vad toate previziunile enumerate!!
    Mulți dintre cei care lucrează în învățământ, sănătate, economie sau cei ce au nevoie de spital, le resimt din plin??!!

    • TOT TIGANU-SI LAUDA CIOCANU!
      CE VOIAI SA SCRIE PE FRONTISPICIUL UNEI UNIVERSITATI? CA INVATAMANTUL ESTE INUTIL?
      IVATAMANTUL ESTE O CONDITIE NECESARA DAR NU SI SUFICIENTA.
      POTI FI TU LEONARDO DA VINCI IN PERSOANA, DACA PATRONII ITI CER SA CONSTRUIESTI IEFTIN SI REPEDE, AI SA CONSTRUIESTI PROST.
      POTI FI HIPOCRAT IN PERSOANA, DACA POLITICILE DE SANATATE ALE SOCIETATII IN CARE TRAIESTI ITI CER CANTITATE, NU CALITATE, VEI OMORI OAMENII CU ZILE.
      POTI FI TU HAMMURABI IN PERSOANA (CREATORUL PRIMULUI COD DE LEGI SCRISE CUNOSCUT IN ISTORIE – BABILON, CU APROAPE DOUA MILENII INAINTE DE CRISTOS) SI DACA PUTEREA POLITICA ITI CERE SA JUDECI STRAMB, VEI JUDECA MAI STRAMB DECAT UN ANALFABET.
      INVATAMANTUL ESTE, CUM SPUNEAM, O CONDITIE NECESARA DAR DEPARTE DE A REZOLVA TOATE PROBLEMELE SOCIETATII. SUNT NECESARE O MULTITUDINE DE ALTE CONDITII.

      • ‘TELECTUALU’ ARE IN GENE ARTA PROSTITUTIEI…

        • …EL A INVATAT CARTE… CA SA AIBA PARTE…

    • DECEBAL

      AMERICANII, AR TREBUII SA O LASE MAI MOALE, CU AMESTECUL IN TREBURILE INTERNE ALE ALTOR STATE….. DEOARECE, BOMBA ATOMICA A AJUNS IN MINA A MAI MULTOR CIOBANI… SI ACESTI CIOBANI, POATE CA ORICIND SA DECLANSEZE CEL DE-AL III-lea RAZBOI MONDIAL….. IN CARE, ASA DUPA CUM SPUNE, PREZICATORUL NOSTRADAMUS :

      NOUL ORAS ,ADICA NEWYORGUL V-A DISPARE DE PE HARTA LUMII….

      PREVENTIA, ESTE MAMA INTELEPCIUNII…..

      DE RETINUT CA NOSTRADAMUS A PREVAZUT ATIT PRIMUL RAZBOI MONDIAL CIT SI CEL DE-AL DOILEA…..ASA CA SI CEL DE-AL III-lea POATE FI EMINENT…….

    • Petrache Boboc

      Am trăit 28 de ani de apocalipsă și mai…Pentru că o porcărie mizerabilă este vigoare ca Lege Fundamentală a României! Șmecherii au dus de nas niște ageamii care au ticluit-o și au votat-o încât uzurparea suveranității, trădarea escrocheria…nu sunt probleme pentru Dictatura Impostorilor.

      • DECEBAL

        DUPA CITE INTELEG EU, DOMNIA VOASTRA, DOMNULE PETRACHE BOBOC,VA REFERITI LA ACTUALA CONSTITUTIE CIND ZICETI ,,LEGEA FUNDAMENTALA A ROMINIEI ……

        DACA, DERULAM TIMPUL INAPOI, CEL CE A PROPUS, SCRIEREA ACTUAEI CONSTITUTII, A FOST DOMNUL ION ILIESCU.

        DOMNUL ION ILIESCU, CU INDICATIILE PRETIOASE DATE SCRIITORILOR, ACESTIA A FUNDAMENTAT ACEASTA CONSTITUTIE, PE FONDUL ,,DEMOCRATIEI REPREZENTATIVE”, ADICA CU ALESI AI NEMULUI, PE CARE NOI II ALEGEM DIN 4 IN 4 ANI, IN CARE, TOT NOI POPORUL ROMIN, LE DAM, PRIN VOTUL NOSTRU, PUTEREA POLITICA, CA SA NE CONDUCA TARA, ACESTIA FACIND, TOT CEIA CE VREA MUSCHII EI CU ACESTA TARA NUMITA ROMINIA …..

        ACEST MARASM, TINE DE 29 DE ANI SI ABSOLUT NIMENI, IN ACESTI 29 DE ANI , NU SE PLINGE CA ACEASTA LEGEA DE BAZA A ROMINIEI RESPECTIV CONSTITUTIA, TREBUE SCHIMBATA, CHIAR DACA, IN ACEST INTERVAL DE TIMP, NI S-AU VINDUT: 6.000 DE INTREPRINDERI,PETROLUL IN INTREGIME, PADURI, CIRCA 7 MILIOANE DE HECTARE TEREN ARABIL SI NI S-AU MAI LUAT SI 5 MILIOANE DE MUNCITORI SI SPECIALISTI, DEVENIND, ASA DUPA CUM SPUNE DOMNUL ECONOMIST SERBANESCU, O TARA COLONIALA….. .

        STIMA .

        • Petrache Boboc - solidar

          La mulți ani, 2019!
          Criminalul, pe care-l *domniți* aici, nu a scris nici o constituție (nu-i pronunț numele, iar numele dv, nu-l cunosc). A tocmit niște șmecheri din New-York-consilieri și i-a plătit cu 300 DOLARI/ORĂ… PENTRU PRIVATIZARE(distrugere) ȘI PENTRU O LEGE FUNDAMENTALĂ FAVORABILĂ CRIMINALILOR UZURPATORI.

  • DECEDAL

    UNGARIA :

    ASEARA, 50.000 DA UNGURI…. AU MANIFESTAT IN STRADA IN UNGARIA, INPOTRIVA GUVERNULUI ORBAN…..MOTIVUL, PENTRU CARE ACESTI MANIFESTANTI, ISI EXPRIMA NEMULTUMIREA, INPOTRIVA ACESTUI GVERN ORBAN, ESTE ACELA CA ACESTA, AR FI LUAT, UNELE MASURI NEPOPULARE, DE MARIRE A INPOZITELOR….

    SE PARE CA EUROPA A CAM INCEPUT SA FIARBA… DACA LUOM IN CONSIDERATIE SI CELELALTE MANIFESTATII POPULARE DIN CELELALTE TARI EUROPENE, DESFASURATE RECENT, CAM PE ACELEASI TEMA…..

    UNIUNEA EUROPEANA CUM SPRIJINA ACESTE TARI ??????…..

    • GECEBAL

      UNGARIA 2 :

      MANIFESTANTII UNGURI, CE AU IESIT IN STRADA IN NUMAR ASA DE MARE PINA LA URMA S-AU PRONUNTAT…..

      ,,MANIFESTAM IMPOTRIVA LEGII SCLAVIEI”…..

      ORBAN CARE EREA CEL MAI AGREAT CONDUCATOR AL POPORULUI UNGAR, A FACUT GRESEALA DE-A EMITE O NOUA LEGE, IN CARE, FIECARE ANGAJAT IREBUE SA EXECUTE CITE 400 DE ORE SUPLIMENTARE ANUAL, LA INTREPRINDEREA LA CARE LUCREAZA FATA DE 200 ORE, CIT EREAU DEJA LEGIFERATE….

      ACEASTA NOUA LEGE DE MAJORARE A NUMARULUI DE ORE DE LA 200 LA 400 ORE… POPORUL UNGAR, O NUMESTE LEGA SCLAVIEI…. SI CERE ANULAREA EI IMEDIATE….

      PRESUPUN CA, ANGAJATII, AU PATIMIT, CU LEGEA ANTERIOARA IN FUNCTIE…. RESPECTIV CU OBLIGATIVITATEA DE-A EFECTUA CELE 200 DE ORE SPLIMENTARE…. DE LE ATRIBUE ACEST CALIFICATIV DUR…. DE SCLAVAGISM…..

      DUPA PAREREA MEA, CEIA CE AR FI CONDUS LA ACEASTA FORMA AGRAVANDA, DE PROTEST, ESTE ACEIA DE-A NU FI FOST PLARIE DE CATRE PATRONII, ACESTE ORE SUPLIMENTARE ???…

      • DECEBAL

        UNGARIA 3 :

        CEIA CE SUBSEMNATUL PRESUPUNEAM, IN PRECIZARILE ANTERIOARE, CA TOTUL S-AR TRAGE DE LA BANI ….. ACUM DUPA MAI MULTE IESIRI IN STRADA A MANIFESTANTILOR UNGURI,PRESUPUNEREA MEA, DEVINE O CERTITUDINE, FAPT PENTRU CARE MANIFESTANTII UNGURI, AU TOT DREPTUL CA LEGEA CELOR 400 DE ORE SUPLIMENTARE, SA FIE CARACTERIZATA, CA O LEGE A SCLAVIEI ….

        LAGEA PREVEDE CA, ACESTE 400 DE ORE SUPLIMENTARE, SA FIE PLATITE DE CATRE PATRON, IN TERMEN DE 3 ANI, DE-SI 400 DE ORE INSEMNA DOUA LUNI DE MUNCA SUPLIMENTARA, ADICA ANUL CALENDARISTIC NU MAI ARE 12 LUNI,,,, CI ARE 14 LUNI DUPA ACEASTA LEGE UNGUREASCA, CARACTERIZATA DE MANIFESTANTII UNGURI, CA LAGEA SCLAVIEI ….

        STIMA .

  • DECEBAL

    FRANTA :

    ASA, DUPA CUM A PRECIZAT ASEARA, DOMNUL PRESEDINTE AL FRANTEI, DOMNUL MACRO….ACESTA LE-A PROMIS MANIFESTANTILOR CA, LE MAI DA 100 DE EURO, LA SALARIU …..

    O FI MULT ?…..O FI PUTIN ?….URMEAZA CA MANIFESTANTII SA APRECIEZE ……

    EI MANIFESTANTII, SE VAITA CA NU LE AJUNG BANII DIN SALARIU, CA SA POATA PLATII CALDURA, ACUM PE TIMP DE IARNA…..

    • ASTA-MI AMINTESTE DE CEAUSESCU. SI EL A PROMIS 100 DE LEI MARIRE DE SALARIU, DAR AMERICANII NU S-AU LASAT PANA NU L-AU LICHIDAT.
      AMARATUL DE MACRON SPER SA SCAPE NUMAI CU O DEBARCARE… IAR AMERICANII SA-SI PUNA, IN FRANTA, O CONDUCERE OBEDIENTA CARE SA COTIZEZE LA EI CU 2% DIN PIB.

  • DECEBAL

    DIN NOU FRANTA :

    SE PARE CA MANIFESTANTI S-AU TINUT DE CUVINT SI DUMINICA N-AU MAI MANIFESTAT .

    IN SCHIMB, ASA CUM PRECIZEAZA UNELE SURSE, PRINTRE REVENDICAI, SE NUMARA SI ACEIA, DE NATIONALIZAREA BANCILOR…

  • DECEBAL

    LA NIVEL DE ,,ZVON”, SA PARE CA, MACRO A ARUNCAT TOATE TAXALE SI IMPOZITELE IN SPATELE POPORULUI….. IN TIMP CE LA MARII BOGATASI LELE-A REDUS DIN IMPOZITE…..DECI TRUMP ARE DREPTATE….

    • DAN UNGUREANU

      Dragnea si compania lui de trădători au pus pe spatele angajaților români taxe mai mari dar nimeni nu a zis nimic…Deci poporul stie sa tacă nu sa iasa la lupta….

      • ASA SE CHEAMA ACUM MARIREA DE SALARII SI PENSII?

    • DECEBAL

      CEIA CE SUBSEMNATUL SUBLINIAM CA AR FI ,,ZVON”…. DIN ULTIMELE RELATARI ALE UNOR SURSE DEMNE DE INCREDERE ACEST ZIS ,,ZVON” ESTE O CERTITUDINE .

      MACRON A LUAT ACEASTA MASURA NE POPULARA, CREZIND CA DACA VA SCUTII BOGATII DE UNELE IMPOZITE…. ACESTIA V-A MARII NUMARUL LOCURILOR DE MUNCA …..REZULTATUL S-A VAZUT DESTUL DE CLAR CU IESITUL IN STRADA A MII DE MANIFESTANTI IN 4 WIKENDURI….

  • DECEBAL

    SI AZI DUMINICA ,SE PARE CA VA CONTINUA MANIFESTATIILE DE STRADA IN FRANTA……

  • DAN UNGUREANU

    Se pare ca avem si o veste buna…..sa.i zicem un cadou de sărbători

    https://constiintacolectiva.net/domnia-rothschild-ia-sfarsit-dupa-250-de-ani-o-noua-era-va-incepe/

  • DAN UNGUREANU

    Domnule Profesor Constantin Cojocaru dumneavoastra ce părere aveți despre articolul de mai jos?
    https://m.zf.ro/opinii/cristian-socol-profesor-ase-economic-si-social-romania-traieste-cea-mai-buna-perioada-din-istoria-ei-17767250

    • Constantin Cojocaru

      Domnul professor universitar bate câmpii. Îl contrazic chiar cifrele pe care le prezintă în acest articol.
      Referindu-se la perioada 1910-2018, el afirmă că „cea mai bună performanţă economică este obţinută în România în perioada 2000-2018”, dar cifrele prezentate de dumnealui spun altceva. Ele ne spun că, în perioda respectivă, 2000-2018, PIB-ul României pe cap de locuitor a crescut, în 18 ani, de la 10,0 mii dolari, la 18,8 mii de dolari, deci de 1,9 ori. În perioada 1967-1985, tot de 18 ani, PIB-ul României a crescut de la 5,0 mii de dolari, la 12,2 mii de dolari, deci de 2,4 ori.
      Mai mult, dacă vom compara întreaga perioadă postdecembristă, de 29 de ani, cu perioada de 29 de ani anteriori, vom constata că, în timp ce, în perioada 1989-2018, PIB-ul pe cap de locuitor al României a crescut de 1,6 pri, de la 11,5 mii de dolari, la 18,8 mii de dolari, în perioada 1960-1989, acelaşi PIB a crescut de 3,7 ori, de la 3,1 mii de dolari, la 11,5 mii de dolari.
      În perioada pe care o ridică în slăvi domnul profesor universitar, 2000-2018, creşterea PIB-ului s-a realizat prin contractarea unei uriaşe datorii externe, pentru care am ajuns să plătim mai mult de o treime din PIB-ul pe care îl creem în fiecare an.
      În anul 2017, ultimul pentru care avem cifre publicate de BNR, datoria externă a României a fost egală cu 93,5 miliarde de euro, pentru care am plătit rate şi dobânzi în valoare de 72,3 miliarde de euro, adică 38,5% din PIB-ul ţării, care, în anul 2017, a fost de 187,9 miliarde de euro, noi rămânând cu restul, de 115,6 miliarde de euro, deci cu 61,5% din PIB-ul creat de noi.
      Dacă aplicăm procentul de 61,5% la PIB-ul pe cap de locuitor avut în vedere de domnul profesor pentru anul 2018, de 18,8 mii de dolari, rezultă că, după plata serviciului datoriei externe, nouă ne vor rămâne 11,1 mii de dolari pe cap de locuitor, adică mai puţin decât am avut în anul 1989, când toate cele 11,5 mii de dolari au râmas ale românilor, ei neavând, la acea dată, nici un cent datorie externă.
      Asta înseamnă că am pierdut nu un deceniu ci toate cele trei scurse din decembrie 1989 şi că decalajele faţă de tările dezvoltate nu s-au redus ci au crescut.
      De mulţi ani, România are cea mai înaltă rată a sărăciei din Uniunea Europeană.
      Patru milioane de români şi-au părăsit ţara, iar tineretul creşte cu gândul să părăsească şi el ţara „care trăieşte cea mai bună perioadă din istoria ei”.

      • BUNA ANALIZA, D-LE COJOCARU.
        ACEST SOCOL ESTE ILUSTRAREA EXACTA A CEEA CE SPUNEAM INTR-O POSTARE ANTERIOARA – ‘TELECTUALU’ ESTE CEA MAI EFICIENTA COADA DE TOPOR PENTRU ORICE PUTERE.
        ‘TELECTUALU’ ISI PROSTITUEAZA GANDIREA PENTRU A DA SATISFACTIE STAPANILOR SAI CHIAR DACA CEEA CE SUSTINE CONTRAVINE ORICAREI EVIDENTE.
        ALATURI DE ‘TELECTUALI ESTE NEVOIE DE VUVUZELE CARE SA TRAMBITEZE SOFISMELE “UNIVERSITARE”.
        MAI UNGURENE, NU MAI SUFLA IN VUVUZEA CA-TI FORTEZI PLAMANII!

      • DAN UNGUREANU

        Da, este adevarat, numai ca acest profesor cred ca face parte din grupul alogenilor nu cred ca din neștiință a făcut asemenea declarații….oare sa stea acest profesor atat de prost cu interpretarea datelor statistice?….

        • ALOGEN SAU AUTOHTON, ‘TELECTUALU’ TOT COADA DE TOPOR ESTE, IAR CAPITALISTUL, ALOGEN SAU AUTOHTON, TOT MAXIMIZAREA PROFITULUI URMARESTE, FARA SA-I PESE DACA II LASA PE ALTII MURITORI DE FOAME.

          • CAPITALISMUL INDREAPTA LUMEA, FARA GRES, CATRE AUTODISTRUGERE.

          • DECEBAL

            BINE PUNCTAT :

            ESTE CEL MAI INTELIGENT RASPUNS, INTILNIT IN ULTIMUL TIMP, CE PROVINE DE LA UN AUTENTIC INTELECTUAL….

            OARE CEILALTI INTELECTUALI….. NUMAI CU FUNCTII DE ,,COZI DE TOPOR”, SE SIMT BINE ??????…..

            EI, INCA, NU-SI DAU SEAMA CA, IN CURIND, V-A PLECA IN CERURI SI LE V-A RAMIN COPII, CA SCLAVI, IN ACEASTA TARA MINUNATA…. CARE PE DEASUPRA, MAI ESTE SI BOGATA ?????…..

            STIMA .

  • DECEBAL

    FRANTA 4 :

    TRUMP, PRESEDINTELE AMERICII, SPUNE CA : MANIFESTANTII AU DREPTATE, ASA CA ,,MACRO”, TREBUE SA-SI IA JUCARIILE SI SA PLECE…..

    • NORMAL, PUTIN A ATRAS ATENTIA CA DEMONSTRATIILE DIN FRANTA SUNT ORCHESTRATE DIN SUA. QUID PRODEST? (CUI FOLOSESTE?)- S-A INTREBAT PUTIN SI A AJUNS LA CONCLUZIA CA DEMONSTRATIILE, CU DEBARCAREA LUI MACRON, FOLOSESC SUA DEOARECE MACRON A PLEDAT PENTRU CREAREA UNEI ARMATE EUROPENE CARE SA APERE EUROPA DE AGRESORI, INCLUSIV DE AGRESIVITATEA AMERICANA.

  • DECEBAL

    AZI, SE SEMNEAZA LA TIMISOARA, ,,PATRULATERALA VESTULUI”, DE CATRE CEI 4 PRIMARI, AI ORASELOR, ORADEA,ARAD,CLUJ SI TIMISOARA …

    ACEASIA ,,PATRULATERALA VESTICA”, NU ESTE ALTCEVA DECIT, UN PRM PAS CATRE ,,DEMOCRATIA DIRECTA”, PRECUM CANTOANELE IN ELVETIA, IN CARE, CEI 4 PRIMARI, ISI CISTIGA INDEPECDENTA ECONOMICA, PUTIND INVESTI LOCAL, IN OBIECTIVE ECONOMICE DE INTERES OBSTESC, PRECUM SPITALE, STRAZI, SI CAMINE DE BATRINI , FARA A MAI LUA APROBAREA GUVERNANTILOR BUCURESTENI……

    • DECEBAL

      DACA S-A SEMNAT ,,PATRULATERALA VESTICA”…. DECE NU SE SEMNEAZA SI PATRULATERALA ESTICA ?….. SUDICA?…. NORDICA ?….SI CHIAR PATRULARERALA CENTRALA ????….

      VOI PRIMARII, DIN ACESTE ZONE GEOGRAFICE ALE TARII, NU VRETI SA FITI ALESI INCA ODATA…. DE POPULATIA ACESTOR LOCALITATI….. LA CARE VA STRADUITI SA, INTRONATI BINELE IN TOATA POPULATIA NEVOIASA A TARII ??????….

      • DECEBAL

        SE PARE CA AU ICEPUT SA SE INMULTEASCA PATRULATERALELE ……PATRULATERALE, CE SI-A SCHIMBAT DENUMIREA IN ASOCIATII, INTRUCIT NUMARUL PRIMARIILOR CE VOR SA SE ASOCIEZE AU CRESCUT,FIIND MAI MULTI DE 4 CA CEI DIN VEST…. ASTFEL :

        PATRULATERALA DE EST, NOU INFIINTATA, CARE NUMARA VRE-O 7 PRIMARII SI CARE S=A CONSTITUIT ERI, POARTA DENUMIREA DE ,,ASOCIATIA ESTICA”, IAR PATRULATERALA DE NORD, IN CARE SINT VR-O 5 PRIMARII, POARTA DENUMIREA DE ASOCIATIA NORDICA….

        INTRUCIT NOI ROMINII, AM MAI AVUT ASTFEL DE ASOCIATII DE PRIMARII, ACUM 100 DE ANI SI SE NUMEAU ,,PRINCIPATELE ROMINE”…..BINE AR FI DACA S-AR REACTIVA TRADITIA, CU ,,PRINCIPARELE ROMINE” , PRINCIPATE, CE EREAU IN NUMAR DE 10…. PRINTRE CARE SI BASARABIA….

        REACTIVAREA ACESTEI FORME DE ASOCIERE, CU ,,PRINCIPATELE ROMINE” V-A CONDUCE IN MOD SIGUR SI FARA ECHIVOC, LA INTORCEREA ,,PRINCIPATEI ROMINE BASARABIA” LA PATRIE MAMA ….

        STIMA .

        STIMA

  • DECEBAL

    FFRANTA 3 :

    SE PARE CA PACEA SOCIALA ESTE CONDITIONATA DE CATRE MANIFESTANTII STRAZII ZIS SI VESTELE GALBENE CU URMATOAREA CONDITIUNE :

    SIMBATA = MANIFESTATII DE STRADA, IAR IN RESTUL SAPTAMINII PACE….

  • DECEBALUNI

    GERMANIA :

    SI IN GERMANIA, A INCEPUT SA APARA UNII MANIFESTANTI, DAR MULT MAI PASNICE, -RECUM CELE FRANCEZE, IN SCHIMB SINT MULT MAI RADICALE, ATACIND SIONISMUL…..

  • Nelu Stiuca

    Cifre-ȘOC despre CORUPȚIA din România! Impactul corupției asupra României, calculat de Grupul Verzilor din Parlamentul European: pierderi anuale de 38,6 miliarde euro, de nouă ori mai mult decât bugetul Educației!!!
    Un raport al Grupului Verzilor din parlamentul European a calculat că impactul anual al corupției în întreaga Uniune Europeană este de 904 miliarde de euro, iar în România este de 38,6 miliarde. Rezultatele se bazează pe datele unei cercetări din 2016 realizate de organizația americană Rand.
    Verzii – unul dintre puținele grupuri din PE care urmăresc constant fenomenul corupției în UE – au calculat că pierderea anuală produsă în România de fenomenul corupției e de nouă ori mai mare decât bugetul de stat alocat Educației sau mai mult decât dublu față de bugetul acordat pensiilor.
    Cu acești bani ar putea fi cumpărate 24 de miliarde de sticle de bere sau 15 miliarde de sticle de vin roșu pe an, mai arată raportul citat.
    Pierderea cauzată de corupție s-ar putea traduce prin suma de 1.954 de euro pierdută anual de fiecare cetățean român.
    Corupția este o prioritate pentru cetățenii români, mai arată raportul, arătând că 68% dintre respondenții unui sondaj spun că sunt afectați în viața de zi cu zi.

  • DECEBALUNI

    FRANTA 2 :

    LIBERTE, FRATERNITE, EGALITE, ADICA TRADUS IN ROMINA : LIBERTATE, FRATERNITATE, EGALITATE,….ACEASTA A FOST DEVIZA FRANCEZA SCRISA PE TOATE GARDURILE LA REVOLUTIA FRANCEZA DIN 1848.DEVIZA ADUSA SI LA NOI IN TARA DE CATRE REVOLUTIONARII NICOLAE BALCESCU,ELIADE RADULESCU SI ALTI REVOLUTIONARI PASOPTISTI…..

    MAREA MASSA A FRANCEZILOR, CRED CA, INCA NICI ACUM, NU AU UITAT, ACEASTA DEVIZA A LIBERTATII,FRATERNITATII SI EGALITATII….. VAZIND EVENIMENTELE SINGEROASE…. PERTRECUTE RECENTE, IN CARE PRESEDINTELE MACROU, A FOST NEVOIT SA CEDEZE MASSELOR POPULARE,AVIND IN VEDERE CA SI JANDARMERIA A CEDAT, DIND DOVADA DE OBOSEALA…..

    PACEA DOCIALA ESTE INCHEIATA DOAR PENTRU 6 LUNI….,,,

  • DECEBAL

    FRAMTA :

    MACRO, A CEDAT IN FATA POPORULUI, DUPA LUPTELE DE STRADA, CE S-AU DESFASURAT, MAI BINE DE 10 ZILE .

    CRED CA, ABIA ACUM POPORUL FRANCEZ, O REGRETA PE MERY LEOPEN, CE=A CARE PROPOVADUIA UN CAPITALISM CU FATA UMANA DE GENIU ,,LEGEA COJOCARU”…..

    DAR MACRO A VENIT CU DEVIZA CAPITALISMULUI SALBATEC, IN CARE DECLARA SUS SI TARE CA : ,,NU SCHIMB NIMIC ”

    SI ACUM POPORRUL I-A ARATAT, PRIN FORTA STRAZII, CA NU EL MACRO, ESTE STAPIN PE BUNURILE FRANTEI, CI POPORUL CARE, LE-A CREIAT SI CONSTRUIT….

  • DECEBAL

    CENTENARUL S-A INCHEIAT….

    INTRADEVAR S-A INCHEIAT CENTENARUL…… MULT ASTEPTAT SI NOI COMUNELE DIN ESTUL TARII, POSESORII AI MONUMENTELOR EROILOR NEAMULUI,EROI CE AU CAZUT VITEJESTE LA DATORIE IN RAZBOIUL DIN 1916…..SINTEM TOT FARA VULTUR DE BRONZ CU CRUCEA IN CIOC,CE AU EXISTAT PE ACESTE PIOASE EDIFICII MONUMENTALE RIDICATE, DE INAINTASII NOSTRI PATRIOTI….

    NIMENI NU S-A INVREDNICIT CA, CEL PUTIN SA, RESCRIE SI SA REFACA LITERELE, NUMELUI BRAVILOR NOSTRII EROI…… CAZUTI LA DATORIE IN LUPTA DE ELIBERARE A TARII, DE SUB HORDELE OCUPANTE A TARII NOASTRE??????…… FARA A MAI PUNE LA SOCOTEALA LIPSA VULTURULUI DE BRONZ CU,CRUCEA IN CIOC CE LIPSESTE DE VR-O 20 DE ANI…..

    IAR INVATATOAREA, CE-A CAR,E NE DUCEA IN FIECARE AN LA MONUMENTUL EROILOR, PENTRU A CINTA ODE, DI PREASLAVI EROILOR NEAMULUI…. SI ACEASTA INVATATORE, A LIPST SI DE DATA ACEASTA, ASEA CUM DEALTFEL, LIPSESTE DE VRE=O 20 DE ANI……CITA IPOCRIZIE??????…..HALAL POPOR CU ASA COMNDUCATORI?????…..

  • Nelu Stiuca

    DE CE SUNT INTELECTUAII LASI
    de Mircea Eliade

    Ați văzut vreodată un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internaționale? Nu numai că e uluit și neiformat, asta încă n’ar fi o rușine prea mare. Dar e deadreptul înspăimântat, e copleșit de frică, e paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbește, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic – și tremură pentru viața și libertatea lui ca cel din urmă dintre sclavi.
    Numai atunci își dă el seama ce puțin s’a „interesat” de viața socială din jurul său. Și caută pretutindeni sprijin, adăpost, încurajare. Renunță la orice demnitate personală, uită cu desăvârșire misiunea lui istorică; frica face din el o lichea și un sclav.
    De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de câte ori se întâmplă sau se așteaptă ceva grav – o revoluție, o reformă acerbă, un atentat, o schimbare esențială a ordinei sociale – bietul „intelectual” român își pierde mințile.
    (Firește, vorbesc numai de „intelectualul” pur, de cel fără aderențe cu partidele sau grupările poltice). Încearcă atunci să facă cele mai umilitoare tranzacții; și nu de ordin concret, politic, ci tranzacții fără nici un profit, fără nici o eficacitate.
    Mărturisește oricărui om întâlnit că aprobă anumite gesturi politce, că și el a gândit așa, că bine se face ce se face etc. În noaptea insurecției comuniste de la Atelierele Grivița, am întâlnit un excelent romancier care, aflând de cele ce s’au întâmplat, mi-a deschis repede ultimul său roman, apărut chiar în zilele acelea, ca să-mi arate că și el a promovat o revoluție socială și antiburgheză. Poate că așa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul că excelentul romancier s’a grabit să-și caute puncte de contact cu o mișcare socială despre care nu știa nimic, nu știa cine o face și contra cui, dacă are sorți de izbândă și de eficacitate, etc. Nu știa nimic. Scos din preocupările lui „intelectuale”, i-a fost frică. Tot așa le-a fost frică tuturor intelectualilor creștini de succesele „Gărzii de fier” și au început să o aprobe nu pentru că le convenea programul „Gărzii”, ci pentru că se temeau să nu fie suspectați și persecutați după o eventuală victorie a ei.
    Nu am nimic de zis contra intelectualilor care trec de o parte sau alta a baricadei, îndemnați de o anumită conștiință socială sau națională. Dar îmi repugnă lașitatea intelectualilor apolitici, care își descopăr deodată aderențe cu o mișcare socială în pragul izbânzii (sau care numai pare astfel).
    Și ei nu fac asta din interes, căci cei mai mulți n’au nimic de câștigat ca „intelectuali” dintr’o asemenea mișcare. O fac pur și simplu din frică, din lașitate. Frica ce își are rădăcina în lipsa de conștiință “funcțională” (dacă ni se iartă expresia), în lipsa conștiinței că ei, „intelectualii”, reprezintă – în pofida oricărei violențe și a oricărei prostii politice – singura forță invincibilă a unei națiuni. Dacă orice intelectual și-ar da seama ce reprezintă el în societatea românească, și mai ales pe cine reprezinta el – puțin i’ar păsa atunci de orice revoluție, de orice război, de orice criză politică.
    Mare sau mică, biruită sau victorioasă, o națiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândește, se descoperă și se creează între hotarele ei. Ceasul de azi sau de mâine poate fi stăpânit de oricine, fără ca o națiune să piară. Forțele care mușcă din eternitate, forțele care susțin istoria unei țări și-i alimentează misiunea ei – n’au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate și exaltate numai de către „intelectualii” unei țări, de avantgarda care singură, pe frontierele timpului, luptă contra neantului. Atâtea provincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeauna pentru că nu au existat acolo creiere care să domine masa amorfă și efemeridele istoriei, să creeze valori sufletești, să nutrească o cultură.
    Aproape toate republicile sud-americane trăiesc aceeași experiență periferică, semi-istorică, așteptând ca timpul să le înghită actuala lor viață „politică”. Deci, asta reprezintă intelectualii: lupta contra neantului, a morții; permanenta afirmare a geniului, virilității, puterii de creație a unei națiuni. Și ca atare n’au de ce să se teamă, să intre în panică și să se umilească în fața unei mișcări politice cu șanse de succes. Mai întâi pentru că orice mișcare politică își are rădăcinile în ideile unui intelectual sau a unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, firește, nici de guverne, nici de legislații abstracte; ci de revoluții, reforme și reacțiuni concrete, istorice).
    Și în al doilea rând, pentru că nici o revoluție și nici un act politic nu privește direct pe intelectual. (Poate privi, în orice caz, numai interesele lui de breaslă, confortul lui, familia lui). În ceasul în care ceva se întâmplă politic, deci se consumă – intelectualul se află cu mult înainte, ocupat să creeze ceva care sa muște din eternitate, sau să facă ceva care numai după mulți ani va fi precipitat în stradă, va căpăta valoare politică. În ceasul unei revoluții sau a unei crize, intelectualul adevărat se află prea departe ca să se mai poată întoarce înapoi; el a trecut demult pe acolo. Ceeace pare nou, pentru mase, este de mult trăit, asimilat, consumat pentru el.
    Indiferența față de politică, de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai toleranță și înțelegere. Dai o mână de ajutor și treci mai departe. Dar în nici un caz nu merită să-ți pierzi cumpătul, să-ți ieși din fire și să pactizezi cu oricine – uitând că nimeni nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. Îți pierzi libertatea? Asta nu ți-o poate lua nimeni. Îți primejduiești situația materială? Asta privește familia ta, nu pe tine. Îți riști viața? Ei și? Acel pe care îl reprezinți nu moare niciodată. Dacă crezi altfel, renunță la „intelectualitate” și fă-te om politic.

    • Mai Mady, ‘telectualu descris in textul reprodus de tine, nu exista. Telectualu’ este proletarul prin excelenta – el traieste din vanzarea fortei sale de munca ‘telectuale. Cine plateste, comanda si modul de a gandi al ‘telectualului.
      Daca proletarul care traieste din vanzarea dexteritatilor sale fizice, la capitolul “ideologie” nu tre sa faca compromisuri, proletarul ‘telectual TRAIESTE din prostitutie ideologica.

      • Cele mai eficiente cozi de topor au fost, intotdeauna, ‘telectualii.

  • Constantin Cojocaru

    CENTENARUL UNUI STAT ÎN CAPTIVITATE

    1. Visul luminos al marelui voievod Mihai Viteazul
    Ne apropiem de 1 decembrie 2018, dată la care sărbătorim un secol de la Marea Unire, moment astral al istoriei noastre naţionale.
    Ne-a fost dat să ne naştem şi să vieţuim aici, pe crestele şi la poalele Carpaţilor şi pe câmpiile mănoase scăldate de apele Dunării, Nistrului şi Tisei.
    Tot mai multe descoperiri atestă faptul că suntem unul dintre cele mai vechi şi stabile popoare ale lumii, cu un rol important în făurirea civilizaţiei pământeşti.
    Ne-a fost dat ca bogăţia pământului nostru şi aceea creată de braţele şi minţile noastre să ispitească imperiile prădătoare din jurul nostru, care ne-au destrămat ţara şi ne-au jefuit roadele muncii nostre timp de milenii.
    Pe noi nu ne-a ispitit, niciodată, bogăţia altor popoare.
    A fost nevoie de trei secole pentru ca visul luminos al marelui voievod Mihai Viteazul să poată fi transformat în realitatea statului naţional şi unitar al românilor, creat în anul 1918, prin jertfa eroică a Armatei Române în tranşeele Primului Război Mondial şi prin deciziile şi acţiunile demne şi responsabile ale unei clase politice luminate de flacăra patriotismului, în împrejurările favorabile create de destrămarea imperiilor care ne-au întârziat dezvoltarea atâta amar de vreme.
    2. România Mare, împinsă în dezastru de către transnaţionali.
    Din păcate, clasa politică românească nu a sesizat pericolul reprezentat de mafia financiară transnaţională care, după Marea Unire, a reuşit să pună stăpânirte pe ţară, să acapareze aproape tot capitalul naţional, să corupă şi să captureze statul român pe care l-a folosit ca instrument de jefuire a resurselor naturale ale ţării şi a avuţiei create prin munca poporului.
    Mafia financiară transnaională şi-a subordonat şi monarhia străină pe care a instalat-o la conducerea statului român prin trădarea politicienilor care l-au detronat mişeleşte pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
    Cea mai mare parte a avuţiei create în România interbelică a fost transferată în afara ţării, sau transformată în bunuri de consum de lux pentru proprietarii capitalului, 80% alogeni, românii fiind plătiţi cu salarii şi pensii de mizerie, nerămânând aproape nimic pentru investiţii, pentru servicii publice, pentru educaţie, pentru sănătate, pentru înzestrarea Armatei, pentru securitatea naţională etc.
    Aşa se face că, la două decenii de la Marea Unire, România a fost împinsă în plin dezastru, economic, politic, social şi naţional.
    Prinsă în încleştarea dintre imperiul nazist şi cel bolşevic, cu o economie anemică şi cu o armată subînzestrată, Ţara s-a văzut, din nou, sfârtecată şi împinsă în al Doilea Război Mondial, din care a iesit îngenunchiată şi a fost supusă, apoi, de către ocupantul sovietic, experimentului comunist.
    3. Crearea statului totalitar comunist condus de transnaţionali.
    Pentru România, experimentul comunist trebuie împărţit în două perioade.
    În prima perioadă, între 1944 şi 1958, sub ocupaţie sovietică, a fost creat statul totalitar, au fost instalaţi la conducerea acestuia transnaţionalii aduşi de tancurile sovietice, a fost instaurată proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, a fost jefuită ţara, prin plata despăgubirilor de război şi prin sovromuri, a fost distrusă elita naţională, care putea conduce poporul în lupta de eliberare naţională şi socială.
    4. Conflictul dintre statul totalitar comunist şi masa sa de sclavi salariaţi.
    În a doua perioadă, între 1959 şi 1989, după retragerea trupelor sovietice, transnaţionalii din conducerea statului au fost înlocuiţi, treptat, de comunişti autohtoni, dar s-au relocat în presă, pe care au folosit-o pentru crearea cultului personalităţii conducătorului statului şi pentru dezinformarea şi manipularea acestuia, prcum şi în activitatea de comerţ exterior, pe care au folosit-o pentru jefuirea ţării, prin foarfecele preţurilor de import şi export.
    În această a doua perioadă, în ciuda ineficienţei economiei comuniste şi a jafului practicat de transnaţionali prin activitatea de comerţ exterior, statul român a reuşit să acumuleze un important stoc de capital, cu care s-a asigurat o creştere economică accelerată, care a permis ridicarea nivelului de educaţie şi calificare profesională a populaţiei, un grad înalt de ocupare a forţei de muncă, îmbunătăţirea serviciilor publice, întărirea capacităţii de apărare a ţării, reducerea substanţială a decalajelor faţă de ţările avansate ale Europei şi ale lumii.
    Tot acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro, în preţurile actuale, se afla, FORMAL, conform Constituţiei, în proprietatea COMUNĂ, a poporului român, ÎN REALITATE, drepturile de proprietate erau exercitate de statul totalitar, capturat şi controlat de mafia nomenclaturii partidului unic.
    Deposedarea cetăţenilor de dreptul de a deţine capital în proprietate privată a reprezentat punctul nevralgic al economiei comuniste. Pierderea acestui drept determină şi pierderea sau restrângerea tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, inclusiv a suveranităţii, a dreptului poporului de a adopta legi, norme de convieţuire socială, a libertăţii de iniţiativă economică, frânarea inovaţiei şi a progresului tehnic, transformarea majorităţii populaţiei în sclavi salariaţi.
    Conflictul dintre statul totalitar comunist şi masa sa de sclavi salariaţi va exploda, mai devreme sau mai târziu.
    Ca şi conflictul dintre oligarhia financiară privată şi masa sa de sclavi salariaţi.
    5. Înlocuirea statelor totalitare comuniste cu state „democratice” controlate de transnaţionali.
    La sfârşitul deceniului 9 al secolului trecut, mafia financiară transnaţională, văzând că pierde controlul asupra statelor comuniste totalitare, a luat hotărârea de le înlocui cu state „democratice”, pe care să le poată controla şi folosi pentru a acapara şi exploata capitalul acumulat de popoarele acestor state.
    Aşa s-a ajuns la propulsarea lui Mihail Gorbaciov la conducerea partidului şi statului sovietic, la întâlnirea de la Malta, la „revoluţiile”, respectiv, loviturile de stat, mai mult sau mai puţin paşnice, din fostele state comuniste din Europa.
    6. Lovitura de stat din decembrie 1989.
    În decembrie 1989, serviciile secrete străine, la ordinul şi cu banii mafiei financiare transnaţionale, profitând de revolta poporului român împotriva regimului comunist totalitar şi de trădarea conducerii serviciilor secrete ale ţării, au pus la cale şi executat lovitura de stat, prin care au instalat la conducerea ţării grupul de trădători condus de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru şi Alexandru Bârlădeanu.
    Grupul de trădători va fi extins rapid, el cuprinzând, în final, aproape întreaga nomenclatură a partidului comunist şi cea mai mare parte a ofiţerilor de securitate. Transnaţionalii îi vor corupe cu funcţii de preşedinţi de ţară, de senatori, deputaţi, miniştri, prefecţi, primari, consilieri, cu hălci din avuţia naţională şi din bugetul public. Îi vor lăsa să fure, dar, controlând serviciile secrete şi justiţia, îi vor fotografia, înregistra, le vor face dosare, astfel încât să-i poată şantaja şi determina să adopte legile şi hotărârile judecătoreşti care să le permită lor, transnaţionalilor, să fure cea mai mare parte a avuţiei naţionale şi să o exploateze, apoi, cu profituri exorbitante.
    A fost pusă la cale aşa-zisa TRANZIŢIE de la comunism la capitalism, prin PRIVATIZAREA capitalului acumulat în proprietatea COMUNĂ, dar nu orice fel de privatizare, ci una prin care acest capital să ajungă în proprietatea PRIVATĂ a membrilor mafiei financiare transnaţionale.
    Am atras atenţia încă din anul 1990, asupra consecinţelor pe care la va avea asupra României privatizarea pusă la cale de către cei instalaţi la conducerea ţării prin lovitura de stat din decembrie 1989.
    Am propus şi soluţia prin care puteau fi contracarate aceste consecinţe, în articolul „Restructurarea economiei româneşti”, publicat în ziarul ADEVĂRUL din 13-14 februarie 1990, soluţie cunoscută, apoi, sub denumirea de VARIANTA COJOCARU şi în cartea PRIVATIZAREA: DE CE? CUM? PENTRU CINE?, publicată în septembrie 1990. Ambele documente pot fi citite pe http://www.variantacojocaru.ro
    7. Crima numită privatizare.
    Guvernanţii României au respins Varianta Cojocaru şi au aplicat varianta impusă de transnaţionali, care a cuprins, în esenţă, următoarele:
    A. Adoptarea Legii 15/1990, prin care capitalul acumulat în aşa-numita proprietate socialistă de stat, a întregului popor, a fost trecut în proprietatea PRIVATĂ a statului. Au promis că 30% din valoarea acestui capital va trece în proprietatea privată a cetăţenilor, dar au organizat procesul cunoscut sub denumirea de „cuponiadă” astfel încât la cetăţeni a ajuns nu 30%, ci sub 3%, restul, de peste 97%, ajungând în proprietatea privată a statului.
    B. Declanşarea de către Banca Naţională a României a unei hiperinflaţii, de peste 250% pe an, prin aruncarea în circulaţie a unei uriaşe cantităţi de bani de hârtie, în condiţiile reducerii drastice a producţiei, a PIB-ului ţării.
    Prin coruperea liderilor sindicali, guvernanţii au reuşit să indexeze subunitar salariile şi pensiile, astfel încât, în mai puţin de un deceniu, puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor a scăzut la jumătate, ceea ce a determinat o reducere drastică a cererii de bunuri şi servicii. Mii de întreprinderi, tocmai trecute în proprietatea privată a statului, nu au mai avut cui să-şi vândă produsele, au intrat în „blocaj financiar”, în incapacitate de plată, în faliment.
    Firmele de consultanţă, aduse din afara ţării şi plătite cu onorarii uriaşe de către guvernanţi, au „stabilit” că valoarea întreprinderilor împinse în faliment de către BNR şi Guvern este zero, sau aproape zero, şi pot fi vândute/cumpărate pe doi/trei dolari.
    Guvernul a uitat să indexeze şi valoarea capitalului fix din economie astfel că fondul de amotizare nu a mai reuşit să reprezinte decât o mică parte din valoarea uzurii.
    C. Mii de întreprinderi „privatizate”, adică vândute pe nimic, străinilor, guvernanţilor şi camarilei acestora, au fost demolate şi vândute ca fier vechi, contra zeci de miliarde de dolari, respectiv, de euro, care au fost, în cea mai mare parte, transferate în străinătate.
    D. Aproape tot capitalul acumulat de poporul român până la sfârşitul anului 1989 a fost distrus iar cel rămas în funcţiune plus cel creat prin investiţiile realizate în ultimii 28 de ani nu mai reprezintă decât mai puţin de jumătate din valoarea celui distrus.
    E. Distrugerea capitalului naţional a atras, implacabil, şi distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă, ai căror ocupanţi au trebuit să părăsească ţara, în căutarea unei surse de existenţă, cu toate consecinţele care au decurs de aici, în ce priveşte sănătatea vieţii de familie, îngrijirea copiilor, a vârstnicilor, natalitatea, vitalitatea naţională.
    8. Romania, transformată în colonie a transnaţionalilor.
    În ultimii 28 de ani, în România, a fost construită o economie oligarhică, una în care aproape tot capitalul este concentrat în proprietatea privată a câtorva mii de corporaţii transnaţionale şi a slugilor puse de acestea să guverneze ţara, marea majoritate a cetăţenilor neavând capital în proprietate.
    Corporaţiile transnaţionale au ajuns să controleze aproape 90% din capitalul utilizat în economia ţării, în ciuda faptului că investiţiile din capital străin nu reprezintă decât 1% din totalul investiţiilor făcute în România în ultimii 28 de ani.
    Ţara a fost transformată într-o colonie a acestor corporaţii transnaţionale.
    Economia oligarhică este ineficientă, produce puţină valoare adăugată, deoarece oligarhii monopolizează piaţa, controlează preţurile, împiedică libera iniţiativă şi concuranţa, limitează investiţiile, pentru a genera şomaj, prin care să controleze preţul forţei de muncă, folosesc o mare parte din profituri pentru coruperea şi controlul autorităţilor statului, pentru dezinformarea şi manipularea voinţei politice a cetăţenilor.
    Economia oligarhică este inechitabilă deoarece oligarhii, controlând preţurile, inclusiv preţul forţei de muncă, îşi însuşesc cea mai mare parte a valorii nou create de forţa de muncă prin utilizarea capitalului, lăsând proprietarilor forţei de muncă o parte infimă din această valoare nou creată, sub formă de salarii şi pensii.
    9. Cât a scos din România Imperiul Transnaţional în ultimii 28 de ani.
    În anul 2017, în România, din valoarea totală a PIB-ului, de 188 miliarde de euro, oligarhii şi-au însuşit, sub formă de profituri, 60%, adică 113 miliarde de euro, în timp ce toţi salariaţii, pensionarii, micii întreprinzători, împreună cu statul român, trebuie să trăiască cu restul de 40%, adică 70 miliarde de euro.
    În Elveţia, proprietarii de capital se mulţumesc cu mai puţin de 40%, restul revenind muncii.
    În anul 2017, din cele 113 miliarde de euro profituri, au fost impozitate numai 20 miliarde de euro, adică 18%, restul, de 93 de miliarde nu au fost declarate şi nici impozitate, ele fiind furate, ca şi în toţi anii anteriori.
    În perioada 1990-2018, România a realizat un PIB în valoare de 3.700 miliarde de euro, exprimată în preţurile anului 2017. Din aceste miliarde, profiturile încasate de cei care au devenit proprietarii capitalului românesc prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări s-au ridicat la peste 2.200 de miliarde de euro, din care au fost impozitate 400 de miliarde, restul, de 1.800 miliarde de euro, au fost furate.
    În ultimii 28 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 140 ori mai mare decât a scos Imperiul Otoman în 460 de ani.
    Pentru a înţege dimensiunile acestui furt, precizez că ne-ar fi ajuns numai 80 miliarde de euro ca să construim toate cele 8.000 kilometri de autostradă, pentru a dispune de un sistem de autostrăzi de aceiaşi calitate şi aceiaşi densitate ca cel din Germania.
    Astăzi, în anul Centenarului, am fi avut nu una ci cinci autostrăzi care să traverseze Carpaţii Meridionali şi să lege Capitala României de oraşele Transilvaniei, ale Banatului, ale Crişanei şi ale Maramureşului. Am fi avut şi trei autoastrăzi care să traverseze Carpaţii Orientali şi să lege oraşele Moldovei de oraşele Transilvaniei, ale Banatului, ale Crişanei şi ale Maramureşului.
    Dacă cele 1.800 miliarde de euro, în loc să fie furate şi transferate în afara ţării de către transnaţionali şi slugile puse de ei la conducerea statului român, ar fi fost investite în România, astăzi, în anul Centenarului, PIB-ul României nu ar fi fost de numai 195 miliarde de euro, respectiv, de 9.000 de euro pe cap de locuitor, ci de 1.800 miliarde de euro, adică 60.000 de euro pe cap de locuitor (în condiţiile în care populaţia ţării nu ar fi scăzut de la 23,2 milioane la 19,0 milioane, ci ar fi crescut la 31,0 milioane, cu o creştere medie anuală de 1%, cât a fost în cei 30 de ani anteriori), ceea ce ar fi plasat România pe unul din primele locuri în Europa, acolo unde, de fapt, ar merita să fie dacă avem în vedere resursele naturale ale ţării, forţa de muncă şi capitalul de care dispunea la sfârşitul anului 1989.
    La un PIB de 60.000 de euro pe cap de locuitor, salariul mediu al românilor nu ar fi fost de 500 de euro pe lună, cât este acum, ci de 4.000 de euro.
    La astfel de salarii, niciun român nu au fi părăsit ţara, în căutarea unui loc de muncă.
    La astfel de salarii, românii din Basarabia şi Bucovina de Nord ar fi făcut, de mult, referendumuri prin care teritoriile locuite de ei ar fi revenit la trupul Ţării.
    10. Suntem ţara cu cel mai sărac buget din Europa.
    În anul 2017, valoarea totală a veniturilor bugetului public naţional al României a reprezentat 29,9% din valoarea PIB-ului ţării.
    Suntem ţara cu cel mai sărac buget din Europa.
    Media UE, în anul 2017, a fost de 44,8%, în multe ţări ponderea veniturilor bugetare depăşind 50% din PIB, astfel, statul belgian preia la bugetul public 51,3%, cel danez, 53,0%, cel finlandez, 53,3%, cel francez 53,8%, cel norvegian, 55%.
    Suntem ţara cu cel mai sărac buget naţional din Europa deoarece transnaţionalii împreună cu cozile de topor puse de ei la conducerea statului ne fură peste 60% din veniturile pe care le creem prin munca noastră.
    Din această cauză nu sunt bani pentru educaţie, pentru sănătate, pentru apărare, pentru ordine publică, pentru gospodărirea localităţilor, pentru investiţii, pentru salarii şi pensii.
    Din această cauză nu sunt bani pentru autostrăzi, pentru căi ferate de mare viteză, pentru exploatarea resursele naturale ale ţării, pe care, prin legi criminale, parlamentarii trădători de ţară le pun la dispoziţia transnaţionalilor, cum au făcut, recent, cu zăcămintele de gaze din Marea Neagră.
    11. Suntem ţara cu cea mai înaltă rată a sărăciei din Uniunea Europeană.
    De mulţi ani, România este ţara cu cea mai înaltă rată a sărăciei din Uniunea Europeană.
    La polul opus, ţara cu cea mai mică rată a sărăciei este Cehia, o ţară care a fost şi ea supusă experimentului comunist. Nici Franţa, nici Germania, nici Danemaeca, nici Suedia nu ocupă această poziţie de invidiat, ci Cehia.
    Extraordinara poziţie deţinută de Cehia în acest clasament al bunăstării şi extraordinara distanţă între România şi Cehia îşi au explicaţia în faptul că, în anul 1992, Cehia a adoptat o lege a privatizării aproape identică cu aceea publicată cu doi ani mai devreme în România, cunoscută sub denumirea de Varianta Cojocaru.
    Prin legea respectuvă, parlamentarii cehi, patrioţi, competenţi şi responsabili, au împroprietărit cetăţenii statului lor cu tot capitalul privatizabil al ţării, peste 70% din capitalul acumulat în timpul regimului comunist.
    Tot acest capital a ajuns şi a rămas în proprietatea cehilor, nu a transnaţionalilor, a rămas în funcţiune, nimic nu a fost demolat şi vândut ca fier vechi, s-a creat, astfel, o sănătoasă şi activă clasă de mijloc, care cuprinde majoritatea populaţiei ţării, rămânând un procent mic de familii cu venituri mici.
    O clasă de mijloc care cuprinde majoritatea cetăţenilor ţăii reprezintă nu numai o puternică forţă economică dar ea constituie şi temelia democraţiei, a exercitării suveranităţii de către cei mulţi, de către popor.
    Nu a existat, nu există şi nu va exista, nicioată, democraţie politică fără democraţie economică, fără democratizarea proprietăţii asupra capitalului.
    Salariile şi pensile cehilor sunt duble faţă de cele ale românilor, în condiţiile în care resursele naturale ale românilor, raportate la numărul de locuitori, sunt de zeci de ori mai mari decât ale cehilor.
    Statul ceh se bucură de respectul străinilor şi al propriilor cetăţeni.
    Statul român, devenit marionetă a transnaţionalilor, este dispreţuit şi de străini şi de proprii săi cetăţeni.
    12. Ce ne-a adus aderarea la UE.
    Politicienii români postdecembrişti au “negociat” aderarea României la UE astfel încât au oferit pe tavă transnaţionalilor toată avuţia ţării, inclusiv teritoriul naţional.
    Deşi prevederile tratatelor constitutive ale UE permiteau obţinerea de derogări referitoare la dreptul străinilor de a cumpăra şi deţine în proprietate capitalul creat de români şi terenurile agricole şi silvice ale acestora, prevederi de care s-au folosit alte state de-a-lungul timpului, pentru a-şi apăra interesele naţionale, politicienii români nu au făcut nimic pentru a împiedica înstrăinarea capitalului şi teritoriului naţional.
    Dimpotrivă, cu mult timp înainte de semnarea tratatului de aderare, politicienii români au modificat Constituţia, au adoptat legi şi măsuri care au permis străinilor să acapareze capitalul şi pământul ţării.
    Politicienii români au desfiinţat cooperativele agricole de producţie, au distrus aproape tot capitalul acestora, constituit din construcţii agrozootehnice, utilaje agricole, animale de producţie, în valoare de zeci de miliarde de euro, în banii actuali, au împărţit suprafaţa agricolă a ţării în milioane de mici proprietăţi, au distrus capitalul naţional, au distrus milioane de locuri de muncă, au înjumătăţit salariile şi pensiile, au adus la sapă de lemn marea majoritate a cetăţenilor ţării, inclusiv pe micii proprietari de terenuri agricole şi silvice, i-au forţat, prin sărăcire, să părăsească ţara, în căutarea unui loc de muncă, i-au adus în situaţia de a-şi vinde micile suprafeţe de terenuri agricole şi silvice, la preţuri de zeci de ori mai mici decât cele practicate în ţările dezvoltate ale UE.
    Acapararea de către străini a capitalului şi pământului României nu s-a făcut prin acte de vânzare/cumpărare, aşa cum susţine presa ticăloşită, ci prin dol, prin înşelăciune, prin viclenie, printr-o uriaşă manoperă frauduloasă, pusă la cale de transnaţionali, cu complicitatea politicienilor români trădători de ţară.
    Toate aceste acte sunt lovite de nulitate.
    Concret, cifric, rezultatul aderării României la UE este acela că primim fonduri europene în valoare de 3 miliarde de euro PE AN, în timp ce transnaţionalii scot din ţară profituri nedeclarate şi neimpozitate în valoare de 100 de miliarde de euro, tot PE AN.
    13. Ce ne-a adus aderarea la NATO.
    Politicienii români postdecembrişti au “negociat” aderarea României la NATO astfel încât au decimat Armata Română, au distrus industria naţională de apărare, au transformat România într-un stat agresor ai cărui militari poartă războaie în afara ţării pentru interese care nu sunt ale poporului român şi ne-au transformat ţara într-o posibilă ţintă a loviturilor nucleare.
    Înainte de lovitura de stat din decembrie 1989, Armata Română dispunea de 400.000 de militari activi şi de 6 milioane de rezervişti, de 3.000 de tancuri şi 1.000 de avioane de luptă, fiind pe locul 8 în Europa şi pe locul 17 în lume. Acum, Armata Română mai are 70.000 de militari activi şi 80.000 de rezervişti, 800 de tancuri şi 100 avioane de luptă, ocupând locul 57 în lume.
    Înainte de lovitura de stat din decembrie 1989, România dispunea de o puternică industrie de apărare, capabilă să producă aproape toată gama de arme şi muniţii de care avea nevoie şi să fie şi al zecelea exportator de arme şi muniţii din lume. Aproape toată această industrie a fost distrusă, România ajungând să-şi doteze ce a mai rămas din armata sa cu nave, tancuri şi avioane de mâna a doua, la preţuri exorbitante, umflând şi pe această cale conturile transnaţionalilor cu zeci de miliarde de euro.
    De la o armată populară, singura capabilă să mobilizeze întreaga populaţie aptă de luptă în caz de nevoie şi singura capabilă să descurajeze agresiunile militare în lumea modernă, am ajuns la o armată de mercenari, incapabilă să apere ţara, oricât de “profesionişti” ar fi aceşti militari care luptă pentru bani, nu pentru patrie, armată care poate, însă, fi folosită de politicieni drept carne de tun în războaiele purtate de transnaţionali pentru deposedarea popoarelor lumii de resurse naturale, de capitaluri şi de venituri.
    Politicienii români postdecembrişti au “negociat” aderarea României la NATO astfel încât ţara a ajuns să fie împânzită de baza militare şi trupe străine, care, ni se spune, sunt aici pentru a ne apăra de posibile agresiuni din partea Federaţiei Ruse.
    Federaţia Rusă nu ne-a ameninţat, niciodată, înainte de venirea acestor baze şi trupe străine, ci numai după ce ele au venit, ne-a spus, de mai multe ori, că prezenţa lor, aici, în România, este o ameninţare pentru Federaţia Rusă şi că pot deveni ţinte ale unor lovituri nucleare lansate de armata Federaţiei.
    Aşa am ajuns şi sub ocupaţie şi sub teroare.
    Este exact ceea ce le trebuie transnaţionalilor pentru a ne ţine statul în captivitate, pentru a ne fura capitalul, pământul şi veniturile pe care le creem prin munca noastră
    Din această menghină nu putem scăpa decât făcând ce au făcut islandezii, care s-au UNIT, au alungat cozile de topor de la conducerea statului naţional, au alungat mafia financiară transnaţională din ţară şi au adoptat o Constituţie care menţine poporul UNIT şi care împiedică atât accesul cozilor de topor la conducerea statului naţional cât şi capturarea capitalului naţional de către transnaţionali.

    Constantin COJOCARU
    7 noiembrie 2018.

    • DECEBAL

      SE SIMTEA NEVOEA DE O ASTFEL DE SINTEZA…. A CENTENARULUI CE-L SARBATORIM ANUL ACESTA 2018…..

      BINE EREA DACA ISTORICA SINTEZA PREZENTATA MAI SUS, EREA SCRISA DE UN ISTORIC, DEOARECE CUPRINDE PERIOADA CELOR 102 ANI DE CONVIETUIRE SOCIALA A TARII NOASTRE, NUMITA ROMINIA ……

      SPUN 102 ANI SI NU 100 DEOARECE, DACA NU EREA VITEAZUL OSTAS ROMIN,, CARE SA LUPTE LA BAIONETA CU INAMICUL COTROPITOR AUSTRO-UNGAR DIN 1916, NOI CEI DE AZI NU MAI EXISTAN CA POPOR SI CA NATIE PE FATA PAMINTULUI IAR AZI…. NU MAI SERBAM CENTENARUL CI INGROPACIUNEA NOSTRA CA STAT SI CA POPOR ROMIN….

      ORE…. DECE NU SE SUFLA O VORBA DE 1916 ??????…

      OARE ISTORICII DE CARTON CE IIMAI AVEM, AU UITAT CA PENTRU A FI 1918 A FOST MAI INTII 1916 CA SI 1917 CIND OSTASUL ROMIN A PUTUT ATIRNA OPINCA IN VIRFUL PARLAMENTULUI UNGAR CA SEMN DE VITEJIE A POPORULUI ROMIN INPOTRIVA HORDELOR INAMICE CE NE OCUPASE TARA…..

      PREA PUTINE SCRIERI SI ELOGIERI…. DESPRE VITEJIA POPORULUI ROMIN IN ACEST ISTORIC EVENIMENT DE SARBATORIREA CENTENARULUI ??????…..

      RAMINE SA AVEM…. CA SINGUR DOCUMENT ISTORIC SI DE BAZA…. A EVOLUTIEI TARII NOASTRE IN CEI 102 ANI…. ISTORICA SINTEZA A DOMNULUI PROFESOR DOCTOR CONSTANTIN COJOCARU CE CU PERMISIUNEA DOMNIEI SALE AM SA COPIEZ ACEST ARTICOL SI AM SA-L INRAMEZ, PENTRU A PUTEA FI…. ,,DE LUAT AMINTE”, COPIILOR SI NEPOTILOR MEI…..

      STIMA .

      • DECEBAL

        CEHIA, ISLANDA, SI CHIAR ELVETIA, APLICA CU SUCES ,,LEGEA COJOCARU”,POPORUL ACESTOR TARI, AVIND INDRASNEALA SA TRAIASCA MAI MULT DECIT BINE…..

        DACA SI DECIDENTII NOSTRII DIN 1989….. APLICA ,,LEGEA COJOCARU”, ACUM ROMINIA II BATEA LA FUND CHIAR SI PE FRANCEZI IAR CEI 5 MILIOANE DE ROMINI NU MAI PLECAU IN PRIBEGIE DUPA MUNCA …..

        ~ DACA VREM SA REVENIM LA NORMALITATE… TREBUE CA MAI INTII SA NE LOM TARA INAPOI…. ASA CUM A FACUT ISLANDA…. SI APOI SA PUNEM POPORUL LA MUNCA…. ADICA LA BUTOANELE CONDUCERII TARII…. PRECUM AU FACUT-O ELVETIENII…..

        IAR APOI…… DIN AN IN AN…. SA TRAGEM LINIE SI SA SOCOTIM DACA I-AM AJUNS PE CEHI, DIN URMA, LA CRESTEREA NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI……

        STIMA .

      • DECEBAL

        SI PENTRU CA VENIRA VORBA DE OSTASUL ROMIN, ELIBERATORUL TERII, IN 1918, TREBUE PRECIZAT CA….. LE CAM LUASE FRICA, DUSMANII EUROPENI AI ROMINIEI …. EI, OSTASII ROMINI, FIIND COTATI CA CEI MAI DESAVIRSITI LUPTATORI AI EUROPEI, LA BAIONETA……

        EXEMPLUL CONCLUDENT L-A DAT ACESTI OSTASI…. ATUNCI CIND ACESTIA SE DESPEDUCHEA FACIND BAE, IN APA NEAJLOVULUI SI CIND SANTINELA, A DAT ALARMA, SUNIND DIN TROMPETA… DEOAREE ACESTA OBSERVASERA O ISCOADA INAINTIND PE BURTA PRIN IARBA….. CIND TOTI OSTASII AU AUZIT SEMNALUL DE LUPTA ACESTIA AU IESIT DIN APA CU SAPUNU PE EI SI DIRECT LA ARME S-A OPRIT …..SI PENTRU CA IN SPATELE ISCOADEI VENEAU COTROPITORII S-A TRECUT IMEDIAT LA LUPTA LA BAIONETA… ROMINII IESIND INVINGATORI….

        DE LA ACEASTA PRIMA LUPTA LA BAIONETA S-A INTORS FRONTUL SI INAMICUL A FOST ALUNGAT DIN TARA ROMINEASCA….

        DATORITA ACESTOR CRINCENE LUPTE SI TOTODATA VICTORIOASE S-A LUAT MASURA STATALA CA IN TOATE COMUNELE DIN ESTUL ROMINIEI SA SE RIDICE MONUMENTE CU NUMELE EROILOR NEMULUI, CAZUTIIN LUPTELE CRUDE DE PE FRONT MONUMENTE, DOTATE CU VULTUR CE AVEA CRUCEA IN CIOC SI CAREVULTURI AU FOST, MAJORITATEA FURATI DE HOTI…..

        ~ CEL PUTIN ACUM, DE ZIUA CENTENARULUI, ACESTE MONUMENTE TREBUIAU REPARATE SI COMPLETATE CU ACEST SIMBOL AL VITEJIEI OSTASULUI ROMIN ,,VULTURUL CU CRUCEA IN CIOC”, ??????…..

        BINE CA AVEM BANI DE CATEDRALE MEGALOMANICE…. DAR, DE EROII NEMULUI, II LASAM SA ZACA, PRECUM CINII IN GROPI, GROPI INCA NECUNOSCUTECHIAR SI DUPA 100 DE ANI,…..HALAL POPOR CU ASA CONDUCATORI ???????….. ??????…….

        • DECEBAL

          LA INTREBAREA FIREASCA, A INAMICULUI, CE LUPTASE LA BAIONETA CU OSTASII ROMINI DESBRACATI CUM I-A FACUT MAMA LOR ….ACESTI SOLDATI INAMICI, CARE AU MAI PUTUT SCAPA CU VIATA DIN BAIONETA UCIGATOARE A ROMINILOR…. AU DECLARAT CA ACESTI OSTASI ROMINI LUPTATORI IN PELEA GOALA, LE-A INDUS IDEIA CA…. AR FI VORBA DE NISTE DRACI INARMATI CU PUSTI SI BAIONETE…..

          STIMA .

  • Nelu Stiuca

    IN TARA MEA
    de Ion Pribeagu

    În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
    Şi diamante,
    Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!
    Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
    Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

    În ţara mea sunt tei şi plopi,
    Şi zarea-i diafană,
    Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
    Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
    Principiu sau idee,
    Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

    Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
    Ca-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
    Ca-n poveste,
    Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
    În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
    Minciună.

    Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
    Multe
    Şi pribegesc scrâşniri din dinţi
    Dar cine să le-asculte,
    Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
    Când guvernanţii-s de carton
    Şi nepăsarea Rege?

    • DECEBAL

      IN TARA MEA…. VOI MAI PUTEA DEVENI STAPIN PE EA,CIT SI PE BOGATIIILE EI….. NUMAI DACA, VOM AVE INDRAZNEALA DE-A NU MAI DA PUTEREA POLTTICA DIN MINA….. REPREZNTANTILOR NOSTRII, NUMITI ,,ALESII NEMULUI”, LASIND ,,LENEA”, LA OPARTE SI TRECIND LA BUTONELE CONDUCERII TARII PRECUM ELVETIENII……

      ELVETIENII. DE CIND AU PRELUAT CODUCEREA TARII ,,DIRECT”, AU AJUNS SA DETINA LOCUL 1 IN EUROPA, IN CEIA CE PRIVESTE NIVELUL DE TRAI AL POPULATIEI…..

      STIMA .

  • Nelu Stiuca

    DESPRE CORUPTIA DIN SISTEMUL JUDICIAR

    A vorbi în contextul unei analize a sistemului judiciar de astăzi despre vechiul Drept roman poate părea fie o excentricitate, fie un demers inutil. Adagiul ,,Fiat justitia, pereat mundus!” este considerat de marea majoritate a contemporanilor drept o exagerare creată de nişte oameni care au trăit acum 2000 de ani: justiţia nu poate merge atât de departe încât să conducă la ,,pieirea lumii”: dacă piere lumea nu va mai exista, în mod firesc, nici justiţia… Şi totuşi, nu cumva ,,lumea riscă să piară”, mai degrabă, din cauza injustiţiei?
    Justiţia ideală nu poate aparţine societăţii umane. Nici măcar justiţia perfectă. Un ideal, însă, poate fi, dacă nu atins, măcar urmărit. Iar idealul unei societăţi în care magistratul corupt, magistratul lipsit de imparţialitate (din cauza temerii de răspundere sau din cauza temerii faţă de factorul politic) sau magistratul incompetent să fie cantităţi neglijabile sau simple accidente nu ar trebui să ni se pară o utopie. Aplicarea regulilor juridice trebuie să se facă în lumina unui drept just-care trebuie să reflecte viziunea legiuitorului chemat să fixeze cadrul formal pentru a asigura domnia lesnicioasă a justiţiei în viaţa concretă: legea nu poate fi plasată însă deasupra justiţiei, căci dreptul nu decurge din lege, ci legea din drept, iar societatea nu are nevoie de un drept pur şi simplu, ci de un drept just.
    Corupţia din sistemul judiciar distorsionează rostul justiţiei în societate, acela de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în cadrul cărora dreptul la un proces echitabil constituie principiul fundamental al preeminenţei dreptului, fiind cu atât mai dăunătoare cu cât este favorizată de persoanele învestite cu încrederea societăţii în lupta pentru eradicarea flagelului corupţiei: în esenţă, printr-o suită de acţiuni, exempli gratia primirea de foloase necuvenite, trafic de influenţă, intimidare, judecătorii sau procurorii sunt tentaţi să uite valenţele adagiului care şi-a conservat perenitatea de peste 2000 de ani: ,,Jura non singulas, sed generaliter constituuns” (Ulpian).
    Interpretarea sintagmei corupţiei în sistemul judiciar trebuie să se facă lato sensu, intrând în sfera acesteia toate actele din sfera justiţiei prin care se deturnează interesul public în scopul satisfacerii unui interes personal. Trebuie să includem în această sferă şi activitatea personalului auxiliar, mai expus decât magistraţii la contactul cu justiţiabilii, dar şi a participanţilor la proces.
    O atenţie particulară trebuie acordată monitorizării soluţiilor judecătorilor de la instanţele superioare, ale căror decizii rămân definitive sau irevocabile, deoarece, în lumina acquis- ului comunitar, sunt considerate ,,persoane expuse politic”.

    A.Reflecţii privind cauzele perpetuării corupţiei în
    sistemul judiciar

    Corupţia sistemului judiciar afectează în principal evoluţia statului de drept (justiţia reprezintă într-o democraţie liberală o putere în stat) şi, în subsidiar, prestigiul şi activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor şi a deontologiei profesionale. În numeroase situaţii magistraţii care activează în sistemul judiciar românesc sunt acuzaţi fie de fapte de corupţie, fie de încălcarea obligaţiei de a fi imparţiali, fie de neglijenţă sau lipsă de pregătire profesională; în opinia noastră, corupţia magistraţilor este principala cauză care afectează eficienţa şi credibilitatea justiţiei. Barometrul global realizat de ONG-uri nu s-a schimbat prea mult în ultimii trei ani, reflectând un grad înalt de percepţie a corupţiei existente în sistemul judiciar, de natură să ridice serioase semne de întrebare privind însăşi existenţa independenţei magistraţilor.
    Cauzele acestui flagel, multiple şi complexe, nu îi vor putea, în niciun caz, justifica legitimitatea. Totuşi, se cuvine aratat că germenii corupţiei, precum remuneraţia necorespunzătoare, neclaritatea legilor, inexistenţa unui control al societăţii asupra soluţiilor pronunţate, lacune procedurale – exemple gratia, nesancţionarea abuzului de drept de Codul de procedură penală, toleranţa societăţii civile faţă de existenţa corupţiei, teama de unii lideri politici, de judecători de la curţile superioare, de organele de conducere, de mass-media, ameninţările şi influenţele exterioare se manifestă pe fundalul unui context istoric şi politic extrem de fragil: după sfârşitul anului 1989, promovarea si expansiunea amatorismului si a incompetentei în poziţii – cheie in viata economică, socială si politică, dublate de o conjunctură internaţională extrem de complicată (destrămarea regimurilor totalitare în ţările vecine, conflictul armat din fosta Iugoslavie), au permis infiltrarea în spaţiul carpato – danubiano – pontic atât a criminalităţii gulerelor albe, dar şi a crimei organizate, aducătoare de profituri uriaşe. Se cuvine, ab initio, să subliniem aici şi legătura indisolubilă care există între flagelul spălării banilor si corupţie. In spaţiul carpato-danubiano-pontic, fenomenul complex al corupţiei judiciare s-a dezvoltat, mai ales, din cauza acelui vid legislativ care a generat o întreagă degringoladă economică, fapt de natură să contureze, în societatea românească, o nouă personalitate: tipologia acelui magistrat “Homo economicus”- hrăpăreţ, necinstit, agresiv, incapabil sa recunoască valoarea unor norme legale sau morale.
    În opinia noastră, o primă cauză a corupţiei judiciare o constituie evidenta lipsă a probităţii morale de care dau dovadă unii magistraţi. O altă cauză care favorizează apariţia faptelor de corupţie o constituie siguranţa pe care o au anumiţi magistraţi că nu vor fi depistaţi sau nu vor fi traşi la răspundere, dosarele muşamalizându-se. Se ajunge la o situaţie jenantă pentru întregul corp profesional: în loc ca persoanele vinovate de încălcarea gravă a legii penale să fie aspru sancţionate (cu respectarea legii şi a tuturor garanţiilor procesuale, evident) acestea sunt apărate, în numele unei solidarităţi profesionale greşit înţelese.
    O altă cauză a corupţiei judiciare, încălcarea obligaţiei de imparţialitate, se manifestă, de foarte multe ori, prin antepronunţări care afectează în mod grav credibilitatea actului de justiţie. Distinct de acest aspect, încălcarea obligaţiei de a fi imparţial se petrece de foarte multe ori la presiunea factorului politic. Judecătorul devine timid sau timorat şi nu mai ia în calcul faptul că uneori o soluţie legală poate deranja structurile puterii sau poate nemulţumi în mod grav opinia publică. Magistratul uită faptul că scopul şi menirea lui nu sunt acelea de a da soluţii ,,cuminţi”, ,,care să nu provoace tulburare”, ci sunt aplicarea legii în litera şi în spiritul ei. În unele dosare, anumiţi magistraţi caută nereguli de procedură pentru a putea desfiinţa cu trimitere sau casa cu trimitere ori, mai rău, pentru a restitui cauza la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale (deşi nu există temeiuri pentru aceasta).
    Rezultatele unor asemenea atitudini se văd atunci când magistraţii sunt obligaţi să redeschidă un caz ca urmare a unei hotărâri de condamnare a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exemplul dosarului falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor în care reînceperea urmăririi penale a fost hotărâtă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este elocvent în sensul celor descrise mai sus. Neglijenţa şi slaba pregătire a unor magistraţi sunt cauzate de factori precum: absenţa unui real proces de formare continuă, apariţia automulţumirei şi nu în ultimul rând supraîncărcarea rolului instanţelor ca urmare a marelui deficit atât de judecători cât şi de personal auxiliar.
    Sintetizând, considerăm că se impune să evidenţiem drept cauze principale care conduc la perpetuarea corupţiei în sistemul judiciar:
    – 1. existenţa unor influenţe din sfera politicului sau executivului, dar şi a altor presiuni în activitatea justiţiei, parchetelor şi a organelor de cercetare penală;
    – 2. precaritatea condiţiilor în care magistraţii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea (în această categorie intră supraaglomerarea instanţelor, lipsa dotărilor tehnice corespunzătoare, lipsa personalului auxiliar specializat, salarizarea necorespunzătoare a magistraţilor şi a personalului auxiliar) corelate cu incompetenţa şi lipsa de principii morale a unor magistraţi;
    – 3. lipsa cadrului legal adecvat de reducere a stimulentelor economice care favorizează corupţia generat de neincriminarea îmbogăţirii licite în legislaţia noastră penală, reticenţe în abandonarea interpretării tradiţionale, ad literam, a disp. art. 44 alin.8 din Constituţie, potrivit cu care „Caracterul licit al averii se prezumă”, insuficienta pregătire a unor magistraţi în domeniul investigării infracţiunilor din sfera dreptului penal al afacerilor.

    B.Consideraţii privind unele soluţii practice ce ar putea fi adoptate pentru eradicarea flagelului corupţiei în sistemul judiciar;

    Pornind de la premisa potrivit căreia legislaţia oricărei politici publice anticorupţie trebuie să se axeze pe doi piloni esenţiali:dreptul material (normele care reglementează conduita legal şi moral dezirabilă) şi normele de drept procedural (normele care reglementează instituţia şi procedurile de aplicare), pe baza acestor piloni putându-se construi practicile instituţionale care asigură eficienţa şi eficacitatea, ori insuccesul politicii publice, ne propunem să evidenţiem planuri în vederea îmbunătăţirii activităţii magistraţilor. Distinct de cazurile de corupţie unde, sub rezerva probaţiunii, cauzele şi mijloacele de luptă împotriva acestora sunt relativ uşor de delimitat, ştirbirea imparţialităţii magistraţilor reprezintă un aspect mult mai complex (imparţialitatea implică o sferă mai largă decât respectarea obligaţiei de a nu săvârşi acte sau fapte de corupţie).
    În vederea asigurării unei adevărate reforme în justiţie, având drept principală consecinţă îmbunătăţirea aspectelor menţionate mai sus, consider că se impun următoarele soluţii care să privească:
    – 1. promovarea imparţialităţii judecătorilor şi a menţinerii la cele mai înalte standarde a probităţii morale a acestora;
    – 2. ameliorarea condiţiilor economice în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea;
    – 3. reducerea stimulentelor economice ale comiterii unor acte de corupţie în sistem.
    Probitatea morală a magistraţilor reprezintă un deziderat care trebuie urmărit începând cu reformarea învăţământului juridic. Însă trebuie urmărită şi asigurarea unei perfecţionări continue adecvate a magistraţilor. Nu este mai puţin adevărat că moralitatea reprezintă o atitudine subiectivă a magistraţilor.,,Îmbunătăţirea moralităţii” magistraţilor reprezintă un proces care ţine mai degrabă de factorul educaţional. O persoană care prezintă anumite ,,tare” educaţionale nu se poate schimba foarte uşor. În această situaţie se pune foarte serios problema unor teste care să conducă la stabilirea ,,profilului moral” al candidatului la concursul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii sau la concursul de admitere în magistratură.
    Imparţialitatea judecătorilor reprezintă un adevărat principiu cu valoare constituţională, legală dar şi deontologică care trebuie apărat la modul absolut, împotriva oricăror ingerinţe. Presiunile factorului politic şi presiunile mass media trebuie să nu îl influenţeze pe magistrat în adoptarea soluţiei temeinice şi legale.
    Rezistenţa magistraţilor la presiunile factorului politic poate fi realizată numai printr-o întărire a corpului professional şi printr-o asigurare a unei protecţii efective împotriva ducerii la îndeplinire a oricărui act de ameninţare sau de constrîngere din partea puterii politice, în paralel cu asigurarea unei protecţii a magistraţilor împotriva ameninţărilor care provin din mediul infracţional sau din mediul crimei organizate. Propunem introducerea unor sancţiuni aspre împotriva acestor presiuni; în ceea ce priveşte presiunile mediatice execitate de mass-media trebuie respectate standardele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscându-i-se Mass-mediei dreptul de a exagera şi de a provoca.
    Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie sunt, prin excelenţă infracţiuni predicat pentru cea de spălare de bani. Săvârşirea unor fapte de corupţie generează beneficii materiale ilegale, care pentru a putea fi folosite de făptuitor trebuie spălate, curăţate. Pornindu-se de la premisa corectei înţelegeri a profilului criminologic al infractorului financiar, în domeniul investigării acestor infracţiuni, magistraţii ar trebui să pună accentul nu atât pe restrângerea libertăţii individuale – condiţie sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenţiei generale şi speciale ci pe aplicarea unei noi politici de control social axate pe confiscarea bunurilor obţinute în mod fraudulos. Prin aplicarea noului model de combatere a infracţiunilor generatoare de profit la investigarea infracţiunilor de corupţie, autorităţile judiciare urmăresc, în mod implicit, reducerea stimulentelor economice care favorizează corupţia, deoarece, în mod logic, creşterea probabilităţii de a fi prins după săvârşirea faptelor de corupţie ar spori considerabil costul acestor fapte antisociale şi în final ar duce la diminuarea numărului de asemenea acte comise.
    Aplicarea regimului juridic utilizat în investigarea infracţiunii de spălare a banilor în domeniul anticorupţie este justificată, în opinia noastră, de împrejurarea că cele mai multe fapte de corupţie sunt infracţiuni corelative, caracterizate pe consimţământul părţilor implicate, organele judiciare putând lua cunoştinţă numai printr-un denunţ al părţii nemulţumite de rezultatele înţelegerii, pentru a putea beneficia de impunitate dacă denunţul a avut loc înainte de începerea urmăririi penale pentru fapta săvârşită. Pe de altă parte, ar trebui creat cadrul legal pentru ca şi Agenţia Naţională de Integritate să beneficieze de verificările Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Nu în ultimul rând, vor trebui înlăturate problemele ce vor generate de monitorizarea persoanelor expuse politic.
    Cu siguranţă, formarea continuă a magistraţilor în domeniul dreptului penal al afacerilor, dar şi pregătirea temeinică a acestora contribuie la atingerea acestor deziderate. Rămâne de analizat, în viitor, în ce măsură judecătorii de instrucţie ar putea eradica restituirile la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi vor potenţa sentimentul de încredere al justiţiabilului în înfăptuirea actului de justiţie.

    C. Consideraţii finale privind rolul magistraţilor în eradicarea corupţiei din sistemul judiciar.

    Aşteptările, vizează, în principal, sporirea încrederii populaţiei în actul de justiţie în general şi în magistraţi în special. Acest rezultat este foarte important deoarece justiţia nu trebuie să fie elitistă, închisă într-un turn de fildeş, ci aproape de cetăţean şi în folosul cetăţeanului. Justiţia reprezintă o putere în stat dar o putere de o natură aparte. Cetăţeanul deţine un control asupra puterii executive şi a celei legislative, votul de blam împotriva acestora putând fi arătat cu ocazia procesului electoral. În ceea ce priveşte justiţia, cetăţeanul nu o poate sancţiona electoral astfel încât reforma este evident că trebuie să plece din interiorul justiţie, în colaborare cu societatea civilă.
    Un alt rezultat aşteptat îl constituie creşterea eficienţei actului de justiţie. Este evident că nu poate fi concepută o justiţie care să mulţumească marea majoritate a justiţiabililor. Dar o justiţie care să aibă mai puţine hotărâri desfiinţate sau casate de către instanţele de control judiciar poate fi concepută. Crearea unei practici judiciare unitare ar putea elimina unele suspiciuni în înfăptuirea actului de justiţie, deoarece nu există certitudinea că soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar sunt cele legale.
    Un al treilea rezultat pe care l-am dori a fi atins vizează întărirea democraţiei şi a statului de drept. Poate părea un deziderat prea general sau prea utopic dar este evident că şi celelalte două puteri ale statului ca şi întreaga societate funcţionează mai bine sau mai rău şi în funcţie de puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie să fie model pentru celelalte puteri ale statului iar reformarea societăţii să plece şi de la puterea judecătorească. Societăţile în care justiţia este un model şi un exemplu sunt societăţi prospere, în care democraţia liberală este pe deplin consolidată. Parafrazându-l pe Blaise Pascal, conchidem prin a arăta că “este drept ca ceea ce e just sa fie urmat”: reforma în sistemul judiciar presupune mutaţii în toate palierele sistemului, în acest, atenţia trebuie concentrata asupra următoarelor reflecţii: justiţia fără forţă e neputincioasă; puterea fără justiţie e tiranică; forţa fără justiţie e condamnabilă. Având în vedere considerentele mai sus expuse, pentru combaterea flagelurilor spălării banilor si corupţiei, trebuie sa punem la un loc justiţia si forţa pentru a face ca ceea ce e drept sa fie si puternic si ceea ce-i puternic să fie şi drept. Acţionând pentru atingerea acestor deziderate, ne implicăm în procesul de rezidire al fiinţei naţionale, înlăturăm sentimentul de uitare de sine al poporului nostru, pasivitatea şi indiferenţa des întâlnite în viaţa socială.

  • Constantin Cojocaru

    Hoţii de capital au ajuns şi la Primăria Capitalei

    În ultimii doi ani, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat înfiinţarea a 22 de “companii municipale”, societăţi comerciale cu capital PRIVAT, al Primăriei, dar privat, nu public.
    Aceste companii municipale au ca obiect de activitate prestarea de servicii publice, care, după 1989, au fost realizate de regiile autonome şi administraţiile publice aflate în subordinea Primăriei Capitalei.
    Capitalul, format din terenuri, construcţii, maşini, echipamente etc, aflat în patrimonial regiilor autonome şi al administraţiilor publice este capital PUBLIC. El nu poate fi vândut, “privatizat”.
    Cu câteva zile în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a aprobat desfiinţarea Administraţiei Străzilor, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement, Administraţiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane şi Administratiei Fondului Imobiliar.
    Hotărârea afoptată de Consiliul General prevede ca serviciile prestate de administraţiile desfiinţate să fie preluate de către companiile municipale înfiinţate la propunerea Gabrielei Firea.
    Cu câteva săptămâni în urmă, majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, a hotărât “reorganizarea” Regiei Autonome Bucureşti, RATB, în Societatea de Transporturi Bucureşti, STB, societate comercială cu capital PRIVAT, care poate fi vândut. Această hotărâre prevede, printre altele, şi trecerea clădirii, cu o suprafaţă construită de 6.900 mp, şi a terenului aferent, cu o suprafaţă de 1.500 mp, unde se află sediul central al STB, din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul privat al aceluiaşi Municipiu.
    Potrivit prevederilor legale în vigoare, consiliile locale au puterea de a hotărî reorganizarea regiilor autonome din subordinea lor în societăţi comerciale, cu capital privat, precum şi puterea de a trece în domeniul privat orice bun aflat în domeniul public al localităţii respective, au puterea de a scoate la mezat, la “privatizare”, tot capitalul creat de poporul român care a ajuns în administrarea lor prin legislaţia adoptată în ultimii 28 de ani.
    Gabriela Vrânceanu Firea, produs reuşit al FSN-ului, metamorfozat în PDSR şi, apoi, în PSD, beneficiind şi de buni sfetnici, a înţeles bine legislaţia creată pentru jefuirea poporului român şi s-a hotărât să o aplice la capitalul ajuns în administrarea Primăriei Capitalei României.
    Este de aşteptat ca aceiaşi majoritate PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, să hotărască „reorganizarea” RADET, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, desfiinţarea Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, a Inspectoratelor şcolare, a tuturor instituţiilor publice din subordinea Primăriei Municipiului Bucureşti, înfiinţarea de noi „companii municipale”, cu capital PRIVAT, trecerea tuturor bunurilor din domeniul public al Municipiului Bucureşti în domeniul PRIVAT al aceluiaşi municipiu şi preluarea lor de către „companiile municipale”.
    Urmează împingerea companiilor municipale în incapacitate de plată, în faliment. Majoritatea PSD-ALDE din Consiliul General al Municipiului București, tot la propunerea Gabrielei Firea, va avea grijă să numească în funcţiile de administratori ai „companiilor municipale” numai pesedişti şi aldişti sadea, incompetenţi şi hoţi, şi să le lase fără contracte, fără bani,
    Odată intrate în incpacitate de plată, presa ticăloşită va avea grijă să declare aceste companii municipale „găuri negre”, care înghit banii publici, ai contribuabililor. Ele trebuie fie închise, demolate, fie scoase la vânzare, la privatizare, pe doi lei, aşa cum s-a întâmplat cu întregul capital care, în 1989, se afla în aşa-zisa proprietate socialistă de stat.
    FSN-ul şi urmaşele sale, PSD, ALDE, PDL, PNL, UNPR, PMP, au „privatizat”, adică au trecut în proprietatea transnaţionalilor un capital de peste 500 miliarde de euro şi au încasat, la bugetul public naţional, în schimb, 7 miliarde de euro, plus ceva „comisioane” pentru cozile de topor implicate direct în această megahoţie, nedeclarate.
    Exemplul Primăriei Capitalei va fi, repede, extins la toate primăriile din ţară, indiferent de coloratura politică a consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Vântul va duce mirosul de os de ros peste tot.
    Toate regiile şi instituţiile publice din subordinea autorităţilor locale vor fi transformate în societăţi comerciale, în „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene. Toate bunurile din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor vor fi trecute în domeniul PRIVAT al acestora şi preluate de către „companiile” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene.
    În scurt timp, toate aceste „companii” comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene vor intra în incapacitate de plată şi vor fi scose la „privatizare”.
    Valoarea bunurilor aflate în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor ţării este, desigur, mult mai mică decât aceea a capitalului care a făcut obiectul Legii 15/1990, peste 500 miliarde de euro, pe care statul român le-a „privatizat”, adică le-a trecut în proprietatea transnaţionalilor şi a slugilor puse de ei la conducerea statului, pentru care a încasat suma de 7 miliarde de euro.
    Institutul Naţional de Statistică nu ne spune câte din cele 150 miliarde de euro reprezentând valoarea imobilizărilor corporale (terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc) ale administraţiei publice aparţin administraţiei centrale şi câte aparţin administraţiei locale, dar putem estima că cel puţin jumătate din acest capital, adică 75 miliarde de euro, se află în proprietatea autorităţilor publice locale, a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
    Păstrând proporţiile, prin „privatizarea” companiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene, transnaţionalii şi slugile lor de prin primării vor plătii mai puţin de un miliard de euro, pentru a deveni proprietarii unei averi de peste 75 miliarde de euro.
    Furt în toată regula, pe faţă, cu tupeul caracteristic transnaţionalilor.
    De data asta nu mai este, însă, vorba de furt de fabrici, uzine, bănci, maşini, utilaje, echipamente, construcţii, terenuri, agricole şi silvice.
    Acum ne vor fura străzile, şoselele, uliţele, drumurile, spitalele, şcolile, universităţile, grădiniţele, parcurile, primăriile, bisericile, cimitirele.
    Ne vor fura şi limba, istoria, cultura, tradiţiile, obiceiurile, credinţele.
    Ne vor fura şi sufletele.
    Dacă nu îi oprim, ne vor fura tot, ne vor fura ţara şi ne vor transforma în roboţi, buni de muncă şi mulţumiţi pentru gamela de supă pe care ne-o vor oferi, rânjind la noi cu dispreţ şi ură.
    Nimeni şi nimic nu îi poate opri, în afară de poporul român.
    Putem să o facem, cu cundiţia să ne unim şi să alungăm cozile de topor de la conducerea statului şi, apoi, să scăpăm de transnaţionalii care ne fură prin escrocherii juridice şi financiare.
    Precizez. Nu sunt xenofob. Nici eu, nici conaţionalii mei români.
    Îi respectăm şi îi iubim pe străinii care ne iubesc şi ne respectă. Îi iubim şi îi respectăm pe străinii care vor să vină la noi ca turişti, sau ca negustori.
    Nu îi iubim şi nu îi respectăm pe străinii hoţi, care vin la noi să ne fure şi să devină proprietarii pământului lăsat nouă de Dumnezeu şi de strămoşii noştri, care vin la noi să ne fure capitalul creat de noi, prin munca noastră, care vin la noi să ne distrugă ţara şi neamul.
    Nu îi iubim şi nu îi respectăm nici pe hoţii noştri.
    Suntem un popor care nu iubeşte hoţia.
    Punctum.

    Constantin COJOCARU
    31 octombrie 2018.

    • CE SE PUTEA ASTEPTA DE LA CONDUCEREA CAPREASCA A ACTUALEI PRIMARITE FIREA?
      NUMAI DECEBAL, IN NEMARGINITA SA INTELEPCIUNE POPULARA, IUBESTE DECLARAT CAPRELE. D-AIA NICI LA REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE NU S-A PREZENTAT.

      • DECEBAL

        Imi retrag propunerea ca Doamna Firea, de-a mai candida la Presedentia tarii, chiar daca ne-a coplesit cu declaratia ca ,,poporul nu minte niciodata”, cu ocazia recentului referendum, de-a se modifica constitutia aiurea,… acolo unde stiau numai ei P.S.D.-istii…..

        de aici concluzia certa ca: ,,singele apa nu se face”….

        P.S.D.-istii ne-a vindut petrol, ne-a vindut mi de intreprinderi, si tot P.S.D.-istii ne v-a lasa cit de curind fara strazi, parcuri, lacuri de agrement societati de transport etc.etc.etc……

        Bine ar fi ca Domnul Burebista, sa vorbeasca cu prietenul Domniei sale, sef si al Doamnei Firea,respectiv, Domnul Dragnea, sa renunte la deposedarea Poporului Romin si de ultimele propietati, punctate mai sus de catre Domnul Profesor Doctor Constantin Cojocaru …..cunoscind ca, mai devreme sau mai tirziu, Poporul isi v-a lua tara inapoi….. iar cei ce au vindut-o pe lucru de nimic, v-a raspunde in fata propietarului….. respectiv a Poporului Romin…..

        • PROSTIA NU DOARE…

          • DECEBAL

            INTRADEVAR PROSTIA NU DOARE….. MAI ALES CIND AI PRIETENI DE NADEJDIE…….

            NU DEGABA SPUN ROMINII : ,,SPUNE CU CINE TE INPRIETENESTI…. CA SA-TI SPUN CINE ESTI”…..

            • PRIETENI DE NADEJDE CA CELE CATEVA MILIOANE DE PRIETENI AI TAI CARE NU S-AU PREZENTAT LA REFERENDUM DEOARECE IUBESC CASATORIA INTRE BARBATI SAU INTRE FEMEI. SAU INTRE OM SI CAPRA DE LA PRIMARIA BUCURESTILOR.

1 ... 48 49 50
Lăsaţi un Răspuns lui Constantin Chitu