Articolele etichetate cu «Dreptul internaţional»

Dreptul internaţional şi dreptul intern

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 11.

Având în vedere că, în actuala Constituţie a României, articolul 11 şi articolul 20, cu denumirea „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, au acelaşi obiect, respectiv raportul între dreptul internaţional şi dreptul intern, am comasat conţinutul celor două articole, în articolul 11, articolul 20 rămânând fără obiect, urmând să fie abrogat.

Am schimbat, complet, conţinutul articolului 11.

La alineatul (1), Constituţia actuală obligă statul român „să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile cei revin din tratatele la care este parte”. Constituţia Cetăţenilor obligă statul român „să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă normele generale acceptate ale dreptului internaţional, precum şi obligaţiile care îi revin din tratatele la care este parte”.

Am introdus un nou alineat, (2), care precizează că tratatele la care statul român urmează să devină parte se aprobă de poporul român, prin referendum, şi că aceste tratate nu pot avea clauze secrete. Redăm, astfel, poporului român puterea de a hotărî el, direct, prin referendum, toate tratatele internaţionale la care urmează să se angajeze ţara. Un astfel de tratat nu se încheie în fiecare zi. Poporul român nu mai trebuie să lase astfel de tratate la cheremul “reprezentanţilor”, oricare ar fi aceştia.

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord cu teza a doua a acestui alineat (2), propus de noi, teză care prevede că tratatele internaţionale la care România este parte nu pot avea clauze secrete. Iată argumentele lor, conţinute în Avizul nr. 47/2014:

13. La art. I pct. 14, referitor la norma propusă pentru art. 11 alin. (2) teza finală, semnalăm faptul că, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional este reglementată posibilitatea încheierii, de către stat, a unor tratate care pot fi, în totalitate sau în parte, declarate secrete, în măsura în care acestea cuprind informaţii clasificate. În acest sens, menţionăm şi faptul că, în prezent, România este parte la mai multe instrumente juridice internaţionale care au ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu: Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000, şi Acordul între statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene, semnat la Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr. 64/2013. Menţinerea prevederii potrivit căreia tratatele nu pot avea clauze secrete ar conduce la neîndeplinirea, de către România, a obligaţiilor asumate pe plan internaţional, fiind în contradicţie cu norma prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol.

Mai mult, art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, enumeră informaţiile care intră în categoria informaţiilor secrete de stat, aici regăsindu-se, inclusiv, relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.”

Să ne lămurim. Prin teza propusă, noi nu propunem deposedarea poporului român, respectiv, a statului român, de dreptul acestuia de a-şi proteja informaţiile confidenţiale, considerate secret de stat, nici dreptul lui de încheia tratate cu alte state pentru protecţia reciprocă a unor astfel de informaţii. Prin teza propusă, noi obligăm statul român, mai exact, pe cei care ajung, pe o cale sau alta, să reprezinte poporul român, să încheie tratate cu alte state, în numele poporului român, să nu includă în aceste tratate clauze secrete, prevederi de care poporul român să nu aibă cunoştinţă.

Juriştii Consiliului Legislativ fie sunt în confuzie fie vor să creeze confuzie. Secretele de stat sunt informaţiile la care au acces numai anumite persoane aflate la conducerea diverselor componente ale statului, stabilite, ca atare, prin lege. Prevederile tratatelor internaţionale la cate statul român este parte interesează întregul popor şi nu pot fi ascunse acestuia, poporului. Punct.

Pornind de la noul conţinut al alineatului (2), care prevede că tratatele internaţionale sunt aprobate de popor, dar şi de la constatarea că nu toate tratatele ratificate intră, automat, în vigoare, am modificat şi alineatul din Constituţia actuală care prevede că „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, În Constituţia Cetăţenilor, acest alineat capătă numărul (4) şi următorul cuprins: „Tratatele la care statul român este parte, aprobate şi intrate în vigoare, fac parte din dreptul intern.”

Am preluat de la articolul 20 şi am integrat aici, la articolul 11, alineatul (5), care precizează că, în interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor se va ţine seama de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale celorlalte tratate la care statul român este parte.

Am introdus încă un alineat, (6), prin care se recunoaşte dreptul cetăţenilor de a organiza referendumuri în care să fie supuse aprobării poporului tratatele internaţionale la care România este parte la data intrării în vigoare a Constituţiei Cetăţenilor, în cazurile în care aceste tratate conţin prevederi contrare intereselor naţionale. Dacă poporul le aprobă, tratatele rămân în vigoare, dacă nu, ele trebuie renegociate, sau denunţate.

Juriştii Consiliului Legislativ resping şi această propunere, aşa cum fac cu toate propunerile prin care noi încercăm să redăm poporului român puterea de care a fost deposedat prin actuala Constituţie a României. Iată poziţia lor faţă de această propunere:

14. La art. I pct. 14, referitor la art. 11 alin. (6), semnalăm că soluţia legislativă propusă ar implica o reanalizare a tuturor tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, în raport cu noile dispoziţii constituţionale. O astfel de operaţiune juridică este imposibilă, atât din punct de vedere al principiilor dreptului intern (tratatele respective făcând deja parte din ordinea juridică naţională), cât şi din punct de vedere al regulilor dreptului internaţional. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită în cuprinsul normei propuse) ar stabili că anumite tratate sunt “contrare intereselor naţionale”, supunerea lor “aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii” ar fi imposibilă, întrucât respectivele tratate sunt deja în vigoare şi produc efecte. Singura modalitate prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar fi prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare a acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional.”

Prima lor frază este corectă. Da, este adevărat, soluţia propusă de noi implică o REANALIZARE a tuturor tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, în raport cu noile dispoziţii constituţionale. Mai departe, poziţia domnilor jurişti nu mai este deloc corectă. După ce afirmă, mai întâi, că o astfel de reanalizare este IMPOSIBILĂ, pentru că respectivele tratate sunt în vigoare şi produc efecte, revin şi admit că ar fi posibilă, dar… numai după prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare. În final, pentru că propunerea trebuie respinsă, domnii jurişti ajung la concluzia că, deşi posibile, denunţarea, renegocierea şi aprobarea acestor tratate de către popor AR PUTEA reprezenta o nerespectare de către România a obligaţiilor asumate pe plan internaţional. Deci, prin propunerea noastră, nu ÎNCĂLCĂM obligaţiile asumate pe plan internaţional, ci am PUTEA să le încălcăm.

Câtă acurateţe juridică în această argumentaţie!