Articolele etichetate cu «Siguranţa naţională»

Forţele armate

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 118

În actuala Constituţie a României, teza a doua a alineatului (1) al articolului 118, care se referă la „Forţele armate” ale României, are următorul cuprins:

„În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară şi participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.”

În baza acestui text constituţional, guvernanţii României au încheiat tratate internaţionale prin care armata română este târâtă în operaţiuni militare la mii de kilometri de hotarele ţării, cum sunt războaiele din Irak şi Afganistan, care nu sunt, de loc, „acţiuni” de „menţinere” sau de „restabilire” a păcii.

Astfel de „acţiuni” contravin flagrant textului primei teze a acestui articol, care prevede că „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”. Acesta este motivul pentru care noi am propus înlocuirea tezei a doua a alineatului (1) din articolul 118 cu următoarea teză:

„Este interzisă participarea armatei române la operaţiuni militare desfăşurate în afara teritoriului naţional sau a graniţelor ţărilor cu care România a încheiat tratate militare de apărare comună, cu excepţia cazurilor în care aceste operaţiuni militare au ca scop eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor”.

Consiliul Legislativ consideră, însă, că norma propusă de noi <<contravine prevederilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la art. 43, dispune următoarele: “Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţă şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.”

Prin urmare, menţinerea, în cuprinsul proiectului, a normei, în actuala redactare, va atrage răspunderea internaţională a statului român, pentru neîndeplinirea obligaţilor asumate. >>

O nouă mostră de rea-voinţă din partea juriştilor Consiliului Legislativ. Aderând la Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, statul român s-a angajat să contribuie la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv prin punerea forţelor sale armate la dispoziţia Consiliului de Securitate. Această contribuţie nu se face, însă, oricum şi pentru orice. Ea se face pentru a MENŢINE pacea şi securitatea internaţională. Nu pentru a schimba regimuri politice în diverse ţări ale lumii. Nu pentru intervenţii în treburile interne ale altor state. Ea se face în conformitate cu un ACORD sau ACORDURI SPECIALE, semnate de Consiliul de Securitate şi de statul român, în care, evident, vor fi prevăzute clauze care să nu contravină prevederilor Constituţiei României, care să nu permită folosirea armatei române în altfel de operaţiuni pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale în afara celor care au ca scop “eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor”.

Siguranţa Naţională. Articolul 118.1.

Actuala Constituţie nu face nici o referire la siguranţa naţională a României, la atribuţiile încredinţate de popor componentelor statului român în asigurarea securităţii sale. Nu stabileşte nici o normă constituţională referitoare la rolul şi locul serviciilor secrete în funcţionarea statului român, a societăţii româneşti. În acest gol constituţional, politicienii au făcut din serviciile secrete anexe ale lor, asupra cărora poporul nu are nici un control. A fost creată o puzderie de servicii secrete, aproape fiecare minister dispunând de propriul său serviciu secret. Numai poporul nu are unul pe care să-l poată controla direct, în care să aibă deplină încredere. Aşa s-a ajuns ca poporul român să fie deposedat de o parte importantă a avuţiei sale naţionale, să i se distrugă mii de fabrici şi uzine, să i se distrugă milioane de locuri de muncă, să fie izgoniţi din ţară milioane de români, în căutarea unui loc de muncă, fără ca el, poporul, să cunoască cine sunt autorii acestor crime abominabile.

Acestea sunt motivele pentru care am propus introducerea unui nou articol constituţional, 118.1, cu denumirea „Siguranţa naţională”, prin care sunt precizate următoarele:

1. Este definită siguranţa naţionala a României ca fiind starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării poporului român şi statului său naţional, suveran, unitar, independent şi indivizibil;

2. Se precizează că, în condiţiile realităţilor socio-economice şi politice contemporane, principalele ameninţări la siguranţa naţională sunt:

A) decăderea materială, intelectuală, morală şi biologică a populaţiei, generată de agresiunile structurilor mafiote care pot uzurpa instituţiile statului şi le pot folosi pentru jefuirea, manipularea şi umilirea cetăţenilor şi statului lor;

B) aservirea economică a ţării, transformarea ei în neocolonie, sursă de materii prime şi de mână de lucru ieftină, piaţă de desfacere pentru produse străine de mică utilitate;

C) combinarea celor două fenomene, precizate la literele a) şi b).

3. Măsurile luate pentru apărarea siguranţei naţionale nu pot justifica încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care nu încalcă legile ţării. Este interzis să se execute foc sau alte acțiuni de molestare fizică sau de intimidare asupra manifestanţilor paşnici.

4. Se dispune ca Serviciul Român de Informaţii să fie singura instituţie publică, cu personalitate juridică, specializată în domeniul informaţiilor interne şi externe privitoare la siguranţa naţionala a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare. Serviciul Român de Informații va organiza şi executa activităţi pentru culegerea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit Constituţiei şi legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.

5. Se obligă Serviciul Român de Informaţii să pună la dispoziţia membrilor Consiliului Naţional de Securitate, toate informaţiile pe care le deţine, referitoare la acţiuni care, potrivit Constituţiei şi legii, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.

6. Deosebit de importantă este prevederea care obligă Serviciul Român de Informaţii să informeze, direct, poporul, în toate cazurile în care Consiliul Naţional de Securitate nu ia măsurile adecvate pentru contracararea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale semnalate de Serviciul Român de Informaţii şi, ca urmare, statul român sau cetăţenii acestuia sunt prejudiciaţi. 7. La fel de importantă este şi prevederea care obligă Serviciul Român de Informaţii să pună la dispoziţia publicului toate informațiile pe care le deţine referitoare la fosta securitate comunistă şi la vânzarea de către statul român a activelor reale şi financiare dobândite abuziv prin Legea 15/1990.

8. Odată cu intrarea în vigoare a Constituţiei Cetăţenilor, Serviciul Român de Informaţii nu va mai putea să desfăşoare alte activităţi în afara de cele prevăzute de Constituţie, nu va mai avea în subordine regii şi societăţi comerciale, nu va mai putea interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

9. Serviciul Român de Informaţii va fi scos, complet, de sub controlul politicienilor şi va fi pus sub controlul poporului. El va fi condus de un director ales de popor, prin vot universal, ca şi Preşedintele României şi preşedinţii celorlalte autorităţi ale statului. El va di demis tot de popor, atunci când poporul ca constata că Serviciul Român de Informaţii nu îşi îndeplineşte obligaţiile constituţionale.

10. Activitatea Serviciului Român de Informaţii va fi controlată de Consiliul Naţional de Securitate şi de Sfatul Ţării, potrivit legii.