CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR

Implica-te si tu: CITEŞTE, ANALIZEAZĂ ŞI CONTRIBUIE! Click aici

AFLĂ AICI CUM POŢI SUSŢINE CONSTITUŢIA CETĂŢENILORAFLĂ AICI CUM POŢI DEVENI REPREZENTANTUL NOSTRU TERITORIALRESURSE PENTRUPARTENERI MEDIA, ZIARIŞTI ŞI BLOGGERI

PREAMBUL

Noi, poporul român,

Conştienţi de răspunderea noastră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, mulţumind strămoşilor pentru că au creat pentru noi România şi civilizaţia românească, dorind să asigurăm libertatea, bunăstarea şi fericirea noastră şi a urmaşilor noştri, să construim un stat al nostru, naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic, clădit pe temelia valorilor civilizaţiei româneşti, slujitor competent şi responsabil al drepturilor şi intereselor noastre, capabil să se integreze cu demnitate în familia statelor suverane ale Uniunii Europene,

Ştiind că singura cale prin care putem stăpâni şi apăra libertatea, bunăstarea şi fericirea, drepturile câştigate prin sângele strămoşilor asupra teritoriului naţional, asupra resurselor naturale ale acestui pământ şi asupra avuţiei pe care am creat-o şi pe care o creăm, prin munca noastră, este construcţia economiei democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor cetăţenilor, astfel încât majoritatea capitalului să rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor,

Înţelegând că numai deţinând puterea economică, poporul român va deţine şi puterea politică, va controla şi statul său şi îşi va impune şi propriile sale valori morale: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare

Am hotărât, prin referendum, să adoptăm prezenta Constituţie a României, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR!

Descarcă şi distribuie de aici cartea CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR comentată şi explicată pe înţelesul tuturor

Urmăreşte prezentarea video a cărţii cu cele mai importante aspecte abordate de Constituţia Cetăţenilor aici

Urmăreşte primele cursuri publice de educaţie constituţională din istoria României având la baza Constituţia Cetăţenilor

  • Distribuie pe retele de socializare
Comentarii
  • LA MULTI ANI Domnule CONSTANTIN COJOCARU!
    LA MULTI ANI Domnule CONSTANTIN CHITU!
    LA MULTI ANI TUTUROR SARBATORITILOR DE AZI 21.05.15
    SA va dea Dumnezeu tot ce e mai bun.

  • Domnule Cojocaru,

    Toate aceste aspecte pe care le aratati,in marea lor majoritate nu sunt cunoscute de publicul larg,desi aceste lucruri s-au intamplat sub ochii poporului.

    Parerea mea este sa le adunati intr-o brosura care sa fie impartita publicului de catre organizatiile judetene de partid la costul acestora .

    Desi din cea ce am citit din propunerile dvs. de guvernare ,am vazut ce s-a facut rau in Romania si nici o solutie,NU MA INDOIESC ca le aveti si le ve-ti spune .

    Cu respect.

    • Constantin Cojocaru

      Domnule Dorus,
      1. Vom publica, intr-o brosura, intregul Program de Guvernare. Mai intai ca proiect, care sa fie dezbatut in organizatiile Partidului Poporului, apoi, in forma definitiva, pe care o vom prezenta electoratului, in campania electorala.
      2. Urmariti punctele programului si veti gasi solutiile propuse de mine.

  • Constantin Cojocaru

    IDEI PENTRU UN POSIBIL PROGRAM DE GUVERNARE.
    13. Restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării.
    13.4. O datorie externă de uriaşă, prin care se scoate din ţară aproape o treime din PIB-ul României.

    Continui publicarea propunerilor mele privind un posibil Program de Guvernare a României pentru următoarele două decenii, prin care am putea elimina decalajele care ne despart de ţările dezvoltate ale Europei. Aştept critici şi propuneri, pe care le vom lua în considerare la definitivarea textului Programului. Vom supune acest text aprobării Congresului Partidului Poporului şi, apoi, aprobării poporului român, în campania pentru alegerile parlamentare din anul 2016.
    Iată partea a patra a propunerilor mele privind restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării, o prezentare a modului în care Banca Naţională a României a folosit banii ţării pentru distrugerea şi înstrăinarea avuţiei naţionale a românilor.

    “Escrocheria creditării în valută se află şi la originea uriaşei datorii externe la care a ajuns România, de 97 de miliarde de euro, la sfârşitul anului 2013. Din această sumă, 35 de miliarde de euro erau contractate de instituţiile publice ale ţării – Guvern, BNR – celelalte 62 miliarde de euro, fiind contractate de sectorul privat, persoane fizice şi juridice române.
    Cea mai mare parte a acestor 62 miliarde de euro sunt împrumuturi făcute de corporaţiile transnaţionale de la propriile lor bănci. Aceste corporaţii cumpără de la filiale lor din străinătate, materii prime şi materiale, la preţuri mai mari decât cele ale pieţii, umflând profiturile acestor filiale, Ele exportă, apoi, produsele fabricate în România, din respectivele materii şi materiale, tot la filialele lor din străinătate, cu preţuri mai mici decât cele ale pieţii, umflând, din nou, profiturile acestor filiale, creând, însă, deficit comercial extern, în România, pe care îl acoperă cu împrumuturi, în valută, luate de la bănci pe care le controlează, cu dobânzi pe măsură. Urmează rambursarea împrumutului, pentru care sunt folosite fondurile de amortizare, scutite de impozit, precum şi dobânzi, scutite şi ele de impozit. Aşa s-a scos şi se scoate din ţară nu numai o bună parte din avuţia creată după 1989, ci şi aceea creată înainte de 1989.
    În anul 2013, ultimul an pentru care avem date publicate de BNR, serviciul datoriei externe – rate plus dobânzi – a ajuns la suma de 57 de miliarde de euro. Dacă avem în vedere că, în anul 2013, PIB-ul Româniai a fost egal cu suma de 132 miliarde de euro, ajungem la concluzia că persoanele fizice şi juridice române trebuie să folosească 43% din avuţia pe care o crează pentru a plăti ratele şi dobânzile la datoria externă. În FIECARE AN, aproape JUMĂTATE din avuţia creată în România pleacă din ţară, este folosită pentru plata ratelor şi a dobâbzilor la împrumuturile luate de la străini. Este o crimă oribilă.
    Tot creditarea în valută este aceea care i-a adus în stare de disperare pe zecile de mii de români care s-au împrumutat în franci elveţieni.
    Românii au ajuns să se împrumute în valută, să-şi asume, astfel, riscurile deciziilor valutare ale unor state străine, tot datorită Băncii Naţionale a României, prin impunerea unor dobânzi „de referinţă”, adică dobânzile practicate de ea la împrumuturile acordate băncilor comerciale, foarte mari, care au făcut ca dobânzile practicate de aceste bănci la creditele în moneda naţională să devină insuportabile şi să-i determine pe români să se împrumute în valută.
    Şi celelalte componente ale sistemului financiar al ţării au fost şi sunt folosite de guvernanţi ca instrumente de jefuire a românilor.
    Piaţa de capital a fost creată, practic, pentru a-i jefui pe români de bruma de capital financiar creat prin înşelătoria numită „cuponiadă”. Este cunoscută escrocheria FNI, pusă la cale sub oblăduirea Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, instituţie creată pentru a supraveghea piaţa de capital, dar folosită pentru jaf.
    Prin „privatizare”, aproape întregul capital financiar românesc a fost acaparat de investitori „strategici” transnaţionali, care nu îşi tranzacţionează valorile mobiliare în piaţa de capital, pentru că ei nu au interes să investească în România, nu au interes să scape de sub control capitalul pe care l-au acaparat prin „privatizări” şi „retrocedări”, astfel că piaţa de capital din România a devenit un fel de cazinou, unde românii sunt jefuiţi de micile lor economii de către cei care sunt instalaţi la butoanele pieţii.
    Piaţa românească a asigurărilor practică prime la nivelul ţărilor bogate şi servici şi daune la nivelul ţărilor bananiere.
    În România, pensiile private sunt obligatorii, în timp ce, în lumea civilizată, astfel de pensii sunt numai facultative.
    În decembrie 2013, guvernanţii români au înfiinţat Autoritatea de Supraveghere Financiară, care, în pofida denumirii, nu supraveghează decât o parte a sistemului financiar, lăsând, pe mai departe, sistemul bancar sub controlul BNR. În plus, deşi această Autoritate este prezentată ca fiind “autonomă şi independentă”, în realitate, este pusă sub controlul mafiei politice, membrii consiliului său de conducere fiind numiţi în funcţie de către Parlament, adică de politicieni.”

    Constantin Cojocaru
    18 mai 2015.

    • Constantin Chitu

      Incerc sa inteleg cauzele ca sa pot trage o concluzie. De ce o firma straina, care investeste in Romania, cumpara scump materia prima si materialele importate, si, pe de alta parte, vinde ieftin produsele obtinute in Romania ? Orice efect trebuie sa aiba o cauza explicabila rational. In orice trebuia sa existe o explicatie, iar explicatia o gasim numai daca gasim interesul investitorului. Intai si intai, bagandu-ma pe mine in pielea investitorului, incerc sa inteleg ce ma motiveaza pe mine, ca investitor, sa produc in Romania ? Castigul in forma baneasca, ar fi un prim dar prea elementar raspuns. Dar raspunsul asta nu ma satisface. Merg mai departe cu rationamentul. Ce si de unde imi vine mie castigul ? De ce cumpar materia prima si materialele scump pentru a produce in Romania si, apoi, vand ieftin din Romania bunul astfel obtinut ? Castigul investitorului este partea (valoarea) adaugata care-i ramane dupa ce se scad, pe rand, cheltuielile materiale, energetice si cele legate de forta de munca; adica profitul (care la noi e de doua feluri: profit brut si profit net).

      Este clar, la o prima vedere, ca el produce in Romania pentru ca aici gaseste forta de munca ieftina. Daca ne raportam – comparativ, cum ar fi spus D. Ricardo – la costul cu forta de munca din tarile dezvoltate, atunci in Romania cheltuielile legate de forta de munca ar echivala cu cheltuielile pe care un stapan de sclavi le-ar avea cu sclavii lui; in America de acum cateva secole, de exemplu. Sclavia din “America cea Democrata”, cea de ieri, mult laudata de Alexis de Tocqueville, era mentinuta (in special pe plantatiile din sud) tocmai pentru ca costul cu munca unui sclav era cea mai ieftina. Asta insa i-a infuriat pe “nordisti” – ducand in final la razboiul de secesiune – care aveau, in industria lor, nevoie de munca calificata si care erau concurati (neloial am zice noi azi) de “sudisti”, cei care lucrau plantatiile cu sclavi (ceea ce insemna munca ieftina). Costul de productie pe care-l implica forta de munca in Romania pentru un investitor strain este similar, prin comparatie, cu costul cu forta de munca in cazul unui sclav pe plantatii. Practic, intreaga Romanie a devenit o tara a sclaviei. Si daca intr-o buna zi or sa apara niste “nordisti” si prin Europa asta negustoreasca, care sa puna oprelisti acestei politici economice in privinta fortei de munca ? Ar fi bine sau rau ? Nu stiu. Forta de munca ieftina, sau forta de munca aflata in regim de sclavie ar fi singura explicatie ca mai exista investitori straini, asemeni “sudistilor”americani de acum cateva secole, si care ne calca pragul. Avem de ales intre a fi retribuiti ca sclavi pentru munca noastra – in tara noastra care nu mai e a noastra decat cu numele – sau a nu mai avea de munca in tara ta; luand calea bejeniei si devenind ilot in “Sparta” celor bogati.

      Am concluzionat asadar – asa sumar cum am facut-o acum – de ce mai vin (inca) investitorii straini, insa nu am lamurit deloc de ce “exporta” ei profiturile – facute la noi – in alte tari. Daca eu cumpar materia prima si materialele scump din alta tara pentru a fabrica un produs finit in Romania, este clar ca eu am interesul ca o anumita parte din profit sa ramana in tara de unde am importat sau/si am produs acea materie prima si acele materiele, necesare fabricarii produsului. Si, mai departe, daca eu vand ieftin, la export, produsul fabricat in Romania, inseamna, de asemeni, ca vreau sa export acel profit – obtinut aici la noi, – intr-o alta tara; in tara in care eu valorific, pe o piata externa, produsul fabricat in Romania. In primul caz eu retin profitul la sursa de unde ma aprovizionez sau/si produc materia prima si materialele necesare, iar in al doilea caz, vanzand ieftin bunul fabricat in Romania, eu nu fac altceva decat sa export (sau transfer, e cuvantul mai adecvat) profitul din Romania intr-o alta tara. Este clar ca lumina zilei ca avem o problema cu impozitele puse pe profitul brut si pe cel net (asa numita “dubla cota unica de impozitare”).

      Ma gandesc ca exista doua explicatii pentru acest fenomen (efect economic). O data ca e posibil ca impozitul brut obtinut si apoi (re)investit nu se impoziteaza pe alte meleaguri, care-s un fel de paradisuri fiscale; cum nu e cazul la noi, unde profitul brut se impoziteaza cu 16%. Ca mic intreprinzator, intr-o tara bananiera ca Romania, intotdeauna am avut un sentiment de revolta, de frustrare ca trebuie sa fiu impozitat pe profitul reinvestit. Mi se pare un act samavolnic si total stupid (prostesc) al statului roman sa-mi puna impozit pe un profit pe care, investindu-l, statul roman – si o data cu el intreaga societate romanesca – nu are decat de castigat. De unde porneste frustrarea aceasta ? De la sentimentul – desi investitorul nu prea are taine cu sentimentele – ca faci un sacrificiu, cel de a nu te bucura de profitul obtinut ca persoana particulara, facand astfel din el un venit personal, si ca optezi sa-I reintroduci in circuitul productiv, circuit de pe urma carei decizii principalul beneficiar este insui statul, societatea in ansamblul ei. Din aceasta cauza am renuntat de multe ori sa reinvestesc profitul, multumindu-ma sa platesc impozit (de doua ori 16%) pentru a-l transforma in dividend (venituri personale). E posibil ca alte state, mai putin lacome dar si mai intelepte in a mulge intreprinzatorii de venituri, sa fie mai primitori si mai prietenosi cu acest gen de oameni: intreprinzatorii. Stiti ca intotdeauna mulsul unei vaci nu trebuia facut pana la ultima picatura de lapte, si ca o cantitate de lapte ramasa in ugerul vacii reprezinta un stimulent pentru ca vaca sa produca mai mult lapte la urmatoarea mulsoare. Noi (adica statul roman), mulgem vaca pana la … epuizare, pana da sangele. Sau – ca o alta explicatie – poate ca se impoziteaza si profitul brut si cel net si pe la case mai mari (adica se practica si acolo dubla impozitare), insa se face mai cu mila si pricepere, se impoziteaza cu mai putin de 16%. In orice caz, retinerea profitului la sursa de unde se aduc atat materia prima cat si materialele necesare procesului de fabricatie, retinere facuta prin pretul majorat al acestora, precum si exportul profitului prin pretul mic la vanzare (export) nu-si gaseste explicate decat in conditiile dezavantajoase de fiscalizare pe care le oferim noi investitorilor straini. Altfel ei n-ar proceda asa. Eu mai am spus-o o data: investitorul e un om universal. El nu are culoare politica si adesea nici identitate etnica, si cu atat mai putin nu una religioasa. Investitorii au ca numitor comun, ca specific care-i diferentiaza de restul populatiei, pasiunea profitului si priceperea de a-l obtine. Profitul nu are nici gust de regim politic si nici miros de specific etnic sau arome religioase. Banul nu are miros. Eu nu m-as grabi sa-i condam pe acesti investitori, ci mai degraba m-as stradui sa-i inteleg ca sa stiu cum sa ma folosesc de abilitatile lor manageriale de a scoata bogatie si din piatra seaca.

      E vina clasei politice ca-i prea lacoma cu impozitele si taxele si ca le baga prea mult mana in punga ? Daca da, atunci care e acea vina si care sunt alternativele statului ? Sa puna cote de impozitare mai mici pentru a avea (ca probabilitate) o baza de impozitare mai mare sau, dimpotriva, sa puna taxe si impozite mari dar pe o baza de impozitare mai mica ? E statul roman asa de prins la stramtoare cu banii ca, in disperare de cauza financiara, pune impozit pe profit prea mare si astfel isi da singur cu stangul in dreptul ? Se naste o intrebare, dilematica si pragmatica: castigam mai mult din impozitul mai mic pe profit decat prin impozitul mai mare pe profit ? Nu cumva tocmai aceasta nenorocita de “dubla cota unica de impozitare” (de doua ori 16%) ii face pe acesti investitori sa recurga la astfel de stratageme, la aceste procedee pentru a-si coagula profitul in alte tari ? Si daca statul roman, asa miop cum este, vede ca o “dubla cota unica de impozitare” prea mare este paguboasa, in special impozitul pe profitul brut reinvestit, atunci de ce nu-si rectifica, cu pragmatism, politica fiscala ? Parem, prin politica aceasta, un fel de smecheri prosti.

      • Domnule CHITU,

        Referitor la plata fortei de munca in Romania, care este derizorie,TOT GUVERNUL este de vina,pentru ca nu protejeaza interesele propriului popor si anume sa faca un salariu minim pe ora pentru cel ce munceste.(Cu acest salariu un lucrator sa poata trai decent el si familia lui).

        Ex. in Canada salariul minim pe ora in 2000 era de 7,5 dolari pe ora,cu acest salariul un muncitor daca lucra 40 ore pe saptamana, putea sa traiasca decent el si familia lui.
        Pentru a deschide o afacere trebuie sa iei in calcul in primul rand salariile si taxele aferente si alte costuri,iti convine angajezi ,de nu lucrezi in familie.

        Reprezentantii Guvernului Romaniei din ultimii 25 de ani au permis la diferite companii straine sa investeasca in Romania cu salarii de MIZERIE sub masca, ca creaza locuri de munca.
        Toti acesti oameni care au decis aceasta MARSAVIE TREBUIESC SA FIE PUSI SA TRAIASCA LUNAR CU SALARUL MINIM PE ECONOMIE TIMP DE 25 DE AN de acum in colo.
        Sper sa putem sa deschidem mintea celor multi si inselati de cei care au GUVERNAT TARA DIN 1990 PANA IN PREZENT.

        Cu respect.

        • Constantin Chitu

          Intai va spun bine ati revenit pe acest site! Parerea mea e ca nu majorand minimul pe economie rezolvam chestiunea salariilor din Romania, trecute cu mult dincolo de limita suportabilitatii populatiei. S-a ajuns ca din salarii, si in conditiile in care preturile s-au liberalizat nepermis de mult, sa nu mai poti supravietui de pe o zi pe alta. Salariile nu vor creste decat atunci cand va creste raportul dintre ofertele de locuri de munca si cererea de locuri de munca. Majorarea minimului pe economie ne va arunca din lac in put. In loc sa rezolvi o problema dezirabila, problema nivelului salarial din tara, dai de alta dracovenie prin aceea ca risti ramai si fara bruma asta de locuri de munca, cea pe care-o avem acum; decat deloc locuri de munca, mai bine ne multumim cu putinul ramas. Astfel de artificii guvernamentale nu duc la rezultate. Minimul salarial pe economie, in conditiile in care statul roman si-a instrainat resursele, lasandu-ne prada sacalilor imperialismului apusean, a ramas singura atractie pentru investitorul strain. Solutia: modificarea pietei locurilor de munca ca cerere si oferta, ca raport al celor doua. Dar ca sa creasca cererea de locuri de munca, statul roman trebuie sa puna osul la munca si sa nu se mai ascunda dupa perdeaua de fum a dogmei liberale a neinterventiei statului in economie. Statul roman e un trandav, e un parazit, e un obez. El nu face decat sa extraga valoarea adaugata din economie cu ajutorul ventuzei fiscale. A devenit un ordinar prestator de servicii publice; nu un mai e de mult un factor activ in mediul economic, capabil sa impulsioneze si sa directioneze economia in mod rational si voluntar. El trebuie sa depasesca faza pasiva, cea a contemplatiei din economie, si sa se implice masiv, activ si decisiv in economie pentru a face posibila cresterea locurilor de munca si cresterea productivitatii. Statul roman a devenit un trantor nesuferit in stupul de albine. Economia e de izbeliste. Economia romaneasca e in vrie. Economia romaneasca e lasata pe seama lacomiei sacalilor din occident.

          Populatia romaneasca este sacrificata prin aceea ca globalismul, dincolo de cuvintele pompoase, eufemistice, cu care ni-l vand tarile bogate, a transferat somajul din tarile bogate in tarile sarace. Locuri de munca mai multe la ei, dar mai putine la noi. E ca in principiul vaselor comunicante, unde presiunea de pe vase se echilibraza. Daca punem pe un taler al balantei plusul de locrui de munca din tarile bogate, acesta este egal, si de semn contrar, cu minusul de locuri de munca din tarile sarace. Salvarea tarilor sarace este ca ele sa faca front comun si sa se opuna tarilor bogate. Salvarea lor din ghearele uliului american inseamna crearea unor tari nealiniate, capabile sa se opuna hegemonismului, american si rus in mod special. Asta a facut Dej, asta a facut Ceausescu. Si pentru acest curaj al lor au platit cu viata. Cei mai nu te iarta. Ei vor sa dea exemplu si sa-i infricoseze pe cei care ar mai indrazni sa faca asa ceva. Uitati-va ce-au facut din fosta Iugoslavia! Prin tot ceea ce scriu eu aici, nu doresc altceva decat sa demonstrez ca Apusul nu ne e prieten.

      • Constantin Cojocaru

        Domnule Chiţu,

        1. Este adevărat că „investitorii” străini au venit în România şi pentru că aici, la noi, costurile cu forţa de muncă sunt mici, de câteva ori mai mici decât în ţările dezvoltate ale Europei.
        Motivul principal pentru care au venit aici a fost, însă, altul. A fost costul foarte redus al capitalului, pe care practic, l-au luat degeaba, de la statul român, prin hoţia numita „privatizare”.
        În ultimii 25 de ani, din totalul celor 500 miliarde de euro, în preţuri 2014, investiţi în România, numai 5 miliarde au fost din capital străin, restul de 495 miliarde de euro au fost investitii facute de peroanele fizice şi juridice române, din surse proprii, plus statul român, de la buget. „Investitorii” străini, de fapt, nu au investit aproape nimic în România. Ei au plătit statului român nişte preţuri simbolice, de fapt, comisioane, ca să devină proprietarii capitalului românesc, pe care îl exploatează la sânge, obţinând profituri uriaşe, comparativ cu cele obţinute de proprietarii de capitaluri din ţările civilizate ale lumii. În Elveţia, de exemplu, proprietarii de capital îşi însuşesc o treime din PIB, sub formă de profituri, restul, de două treimi, fiind însuşite de către salariaţi. În România, raportul este invers: proprietarii capitalului, în cea mai mare parte, peste 80%, străini, îşi însuşesc două treimi din PIB, lăsând salariaţilor restul, de o treime.
        2. Fără îndoială că atât dubla impozitare a profitului cât şi impozitarea profitului reinvestit sunt măsuri fiscale antieconomice şi antinaţionale, dar nu impozitarea excesivă este motivul care îi determină pe investitorii străini să externalizeze profiturile ci posibiliatatea pe care le-o oferă calitatea de proprietari ai capitalului să sustragă de la impozitare o mare parte a profiturilor realizate în colonia numită România. Anul trecut, 2014, din cele 90 miliarde de euro profituri realizate de PROPRIETARII DE CAPITALURI din România, au fost declarate şi impozitate numai 40 de miliarde, restul, de 50 miliarde de euro, nu au fost declarate şi nici impozitate, multe fiind transferate în afara ţării, inclusiv prin suveica preţurilor de import şi export, descrisă de mine mai sus.
        „Investitorii„ străini vor continua să externalizeze cât mai mult din profiturile realizate în coloniile unde sunt lăsaţi săşi facă de cap şi după ce vom aboli şi dubla impozitare a profitului şi impozitarea profitului reinvestit. Ei nu se vor omorî nici să investească nici să reinvestească în colonii. Ei vor folosi puterea pe care le-o conferă calitatea de proprietari ai capitalului pentru a sifona în afara coloniilor cât mai mult profit nedeclarat şi neimpozitat.

  • Constantin Chitu

    Pt madi si nu numai:

    Un prim raspuns ar fi ca scrisul nostru ( e vorba de mine si de dl Cojocaru) se adreseza (cel putin in ceea ce ma priveste) celor care vor sa “stie”, mai bine zis celor ce vor sa inteleaga viata, lumea dintr-o alta perspectiva. Perspectiva din care eu vreau sa fie inteleasa viata si lumea in general este una contra curentului actual dizolvant: curentul individualist, indus de autonomia omului contemporan si “modern”. A fi modern inseamna, dincolo de cuvinte si posfaiul filosofic cu care sunt invaluite cuvintele, in primul rand sa nu-ti pese,; sa nu-ti pese de nimeni si de nimic in afara de propria-ti persoana. A fi “modern” inseamna sa accepti substituirea ideii de popor sau de natiune, ca aspiratie politica, cu concepul nou, inventat ad-hoc de ciracii globalizarii: cel de “agregat uman”. Eu, ca si dl Cojocaru, nu ofer solutii individuale la probleme personale. Eu incerc sa ofer solutii cumune – in cadrul binecunoscut, clasic, al conceptului de natiune si de popor – la problemele personale ale fiecaruia dintre noi. Eu incerc sa ofer o perspectiva holista asupra vietii, ceea ce inseamna ca eu nu reduc intregul (care ar fi poporul) la suma partilor (care ar fi populatia). Perspectiva din care eu privesc lumea este una organica, deci una in care intregul primeaza partilor, iar “organismul” in numele caruia pledez eu se numeste poporul roman inteles ca istorie, neamul romanesc inteles ca o familie mai mare sau natiunea romana ca o entitate politica de sine statatoare. O fac in doua motive: 1. pentru ca individul nu se poate salva in afara corpului poplitic si 2. pentru ca popoarele dezvoltate (ale Apusului) au impus gobalismul din aceleasi motiv din care eu pledez pentru nationalismul romanesc: egoismul lor national. De aceea, in tot ce scriu eu, vreau sa conving populatia romaneasca, cea de gura-casca, cea care butoneaza televizorul din placerea de a barfi si de a se amuza, ca nu vom reusi sa iesim din haznaua saraciei daca nu intelegem sa opunem egoismul nostru national egoismului tarilor occidentale dezvoltate.

    Principiile care guverneaaa azi lumea, in special cele de natura economica, economia inteleasa ca politica si nu ca insumare si scaderi de cifre valorice contabile, sunt impuse exclusiv in interesul tarilor bogate; tari care devin tot mai bogate pe spinarea saracirii saracilor. Daca democratia ateniana, lucru pe care-l recunostea si Aristotel, statea pe soclul sclaviei ateniene, sau asa cum democratia americana statea pe sclavia neagra, ceea ce nici in ruptul capului nu recunoasc americanii, tot asa si bogatia bogatilor sta pe saracirea saracilor (lucru pe care eu l-am mai afirmat si cu alta ocazie). Asta incerc eu sa explic celor care au curiozitati si vor sa intelega viata si altfel decat o inteleg prin intermediul propagandei capitaliste a globalismului si europenismului, propaganda mediata de o mass-media aservita in totalitate interesului imperialismului occidental. Cultul Europei de acum e la fel de dezgustator si la fel de destrabalat cum era si cultul lui Ceausescu. Din pacate nu foarte multi oameni au curiozitati. Marea lor majoritate raman cantonati intr-un raspuns de suprafata, acceptand pe nemestecate explicatiile mass-mediei si din care rezulta ca doar noi si numai noi suntem vinovati de propria noastra neputinta. Om fi si noi vinovati, nu zic ba, insa zbaterea noastra zadarnica intr-o crunta saracie ni se trage in primul rand de la principiile (globaliste, globalizante) care guverneaza lumea.

    Eu recunosc un singur adevar in dreptul globalismului dizolvant de popoare, ca princiu planetar de orgnizare a speciei umane: elimita riscul razboaielor de altadata, cele care faceau ravagii (mai ales in Europa). Globalismul, presarat pe deasupra cu sarea si piperul unei false democratii, ca solutie de evitare a razboiului, are insa consecinte dramatice pentru tarile slab dezvoltate, atat din punct de vedere economic dar si politic. Practic, globalismul il identific cu incardasirea tarilor bogate pentru a pune bocancul noduros pe grumazul sensibil al tarilor sarace. Globalismul inseamna victoria definitiva a bogatilor asupra saracilor, dar asta fara a se purta vreun razboi intre bogati si saraci. Nu spun ca razboiul e un lucru dezirabil, nu zic ca ar fi o solutie, spun doar ca prin globalism, deci pe cale “pasnica”, tarile bogate, unindu-se, unindu-si fortele si vointele, si-au atins scopul fara a mai purta razboaie. Pentru a ma face inteles, voi sune doar ca cele doua razboaie mondiale, ambele pornite din Europa, dintr-o dorinta de hegemonie europeana a Germaniei, cea care se faleste azi ca e o tara democratica, si-au avut drept cauze principale acapararea resurselor si a pietelor de desfacere, toate strangulate de dreptul popoarelor de a impune taxe vamale si de a-si dramui si administra reursele in propriul lor interes national. Azi nu se mai recunoaste tarilor acest drept. Globalismul te obliga sa renunti la calea ta proprie de dezvoltare, integrandu-te sip e tine in ciorba schimburilor comerciale fara ingradiri vamale. Daca nu te supui regulilor lor, atunci apar terminatorii americani din vazduh si-ti tranteste o ploaie de rachete pe cap; ca in fosta Iugoslavia. Globalismul face posibil implinerea acestui deziderat al tarilor bogate: de eliminare a barierelor vamale, care de bine de rau protejau popoarele slabe de agresivitatea economica competitionala a tarilor bogate, fara sa mai fie nevoie de razboi. Globalismul il vad ca pe un substitut politic al razboiului, ca pe o solutie de preintampinare a razboiului; razboiul clasic care nu era decat un mijloc prin care tarile bogate isi urmareau scopul lor egoist: de acaparare a resurselor si de daramare a barierelor vamale care le statea in cale. Scopul tarilor bogate insa a ramasa aceleasi; cel de dominatie politica prin strategia economica. Doar metodele difera. In loc de razboiul classic, avem acum globalism. Razboi sau globalism ca instrument politic, scopul urmarit e acelasi: acapararea pietelor si a resurselor. Scopul scuza mijloacele, scria cinicul sercretar florentin: Nicollo Machiaveli.

    E greu sa convingi o populatie individualista si egoista de aceste adevaruri abstracte dar fundamentale. Elitele mondiale stiu foarte bine ca asa e, cum explic eu acum. Globalismul insa nu ni-l infatiseaza din acest punct de vedere, asa de nud si de respingator in goliciunea lui. Nici nu au interesul. Otrava globalista ti-o ofera ca pe o pilula, cu o glazura dulce pe desupra. Gobalismul ni-l prezinta infasurat in ambalajul umanismului, parfumat cu aroma principiului drepturilor omului, sau piperat (pentru un gust mai bun, dupa caz) cu ideea libertatilor (filosofice). Cu alte cuvinte, diriguitorii planetei, care reprezinta exclusiv interesul tarilor bogate, al celor puternici, stiu cum sa-si vanda “marfa” (dogma globalista). Cand si cum vom putea convinge oameni de aceste adevaruri ce tin de emanciparea popoarelor, de emanciparea omului prin vectorul national al valorilor umane ? Nu stiu. Simt insa nevoia sa scriu lucruri pe care eu le inteleg asa cum le inteleg. Doar atat pot sa spun. Mai departe nu tine de mine, nu depinde de mine. Nu-mi fac iluzii ca astfel de lucruri, explicate rational, uneori chiar si plastic pentru usurarea intelegerii, sunt capabile sa mobilizeze massele largi de oameni. Oameni nu se solidarizeaza in jurul ideilor percepute rational, demonstrate cu forta indestructibila a logicii. Solidaritatea lor, coeziunea lor e de natura emotionala, asta daca mai exista si asa ceva. Cum sa faci un om cu mentalitate de consumator sa fie de acord cu tine atunci cand spui ca suparmarketurile (Carrefour-ile sau Kaufland-urile, care au ajuns sa strajuiasca orasele precum fortificatiile de piatra in cetatile medievale, uneori plantate chiar in inima oraselor), de provenienta franceza si germana, sunt impotriva interesul lui de producator ? Omul nu e numai un animal rational, el e si un animal stupid de multe ori (cum bine zicea Sivliu Brucan). Globalismul se adreseaza consumatorul din om, nu producatorului. Nu te poti lupta impotriva globalismului atata vreme cat el vorbeste exclusiv consumatorului din om, in timp ce nationalismul se adreseaza, in primul rand, producatorului din tine. Dorinta omului de “a consuma” e mai puternica decat aceea de “a produce”: e vorba de a produce pentru a avea venituri disponibile suficiente pentru a-ti acoperii nevoile stringente; de habitat, confort, de imbracaminte sau de hrana. Nu te poti lupta, ca principiu national, cu armele producatorului impotriva globalismului, cel care se lupta cu armele …. consumatorului. Surogatul de raspuns, cum ca clasa politica e de vina pentru ca fura sau ca e incompetenta si de rea credinta – mai nou (tot ca o falsa explicatie, desigur) a intrat, in jocul propagandistic al capitalismului globalizant, si natura “securista” a statului roman -, pentru se a justifica esecul globalizarii, cum e si cazul Romaniei, nu e suficint de convingator pentru un om mai curios si care vrea sa ajunga la cauza cauzelor, ca sa zic asa. Pentru mine incompetenta clasei politice romanesti si mostenirea comunista nu sunt raspunsuri rezonabile, suficiente si nici destul de sincere.

    • Soni

      Aviditatea de parvenire a unor indivizi politici
      face parte din caracterul lor!

  • madi

    Toate bune si frumoase!, se poate spune dupa ce citesti atent scrisul D-lui Cojocaru si apoi scrisul D-lui Chitu. Iti pui o intrebare, poate retorica, sau nu: Cui se adreseaza aceste scrisuri, mie?, celor 20-50 de oameni care activeaza pe acest forum?, sau ar fii util sa se adreseze publicului larg, romanilor din tara si nu numai.
    Eu cred ca cuvintul potrivit ar fi “degeaba”, vorba lui Tudor Gheorghe daca nu se fac cit mai repede cunoscute ideile celor doi domni.
    “IDEI PENTRU UN POSIBIL PROGRAM DE GUVERNARE.” suna frumos si foarte tentant si mai ales foarte corect, fiind si foarte benefic poporului roman. Dar cine sa-l auda si mai ales cine sa-l inteleaga. Daca nu este adus la cunostinta intregului popor, “degeaba”.
    Nu vreau sa dau sfaturi ce si cum, dar vorba d-lui Chitu “eu numai constat”. Constat ca este nevoie de o larga audienta si totodata este nevoie si de o “alfabetizare” a maselor largi de oameni in sensul intelegerii scrisului d-lor Cojocaru si Chitu. Una dintre masurile importante este ca oamenii sa aiba posibilitatea sa asculte, deci trebuie tinute conferinte. O alta masura ar putea fi publicarea de brosuri care sa contina temele importante, pe intelesul tuturor. Ideea deplasarilor in teritoriu este foarte buna si ajuta populatia sa inteleaga mai bine ce anume se doreste, o viata mai buna.

  • Constantin Cojocaru

    IDEI PENTRU UN POSIBIL PROGRAM DE GUVERNARE.
    13. Restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării.
    13.3. Escrocheria financiară numită „rezervă valutară”.

    Continui publicarea propunerilor mele privind un posibil Program de Guvernare a României pentru următoarele două decenii, prin care am putea elimina decalajele care ne despart de ţările dezvoltate ale Europei. Aştept critici şi propuneri, pe care le vom lua în considerare la definitivarea textului Programului. Vom supune acest text aprobării Congresului Partidului Poporului şi, apoi, aprobării poporului român, în campania pentru alegerile parlamentare din anul 2016.
    Iată partea a treia a propunerilor mele privind restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării, o prezentare a modului în care Banca Naţională a României a folosit banii ţării pentru distrugerea şi înstrăinarea avuţiei naţionale a românilor.

    „În perioada 2000-2014, BNR a avut la dispoziţie, pentru constituirea rezervelor internaţionale ale ţării, suma de 32 miliarde de euro. Jumătate din acestă sumă provine din surse proprii, adică din emisiuni monetare şi disponibilităţi ale Trezoreriei Statului, cealaltă jumătate fiind formată din împrumuturi, printre care şi „rezervele minime obligatorii” atrase de la bănci, în schimbul permisiunii de jefuire a românilor, prin dobânzi şi comisioane cămătăreşti.
    BNR a folosit cele 32 miliarde pentru a cumpăra hârtii – obligaţiuni, bonuri de tezaur etc – pe care le-a prezentat românilor ca fiind „rezerva valutară” a României. A refuzat să mai cumpere aur, inclusiv din producţia internă, condamnând, astfel, la distrugere mineritul auro-argintifer al României, inclusiv miile de locuri de muncă din acest sector.
    Aşa s-a ajuns ca aurul să reprezinte mai puţin de 10% în totalul rezervelor internaţionale ale României, restul, de peste 90% să-l reprezinte hârtiile, în timp ce în ţări precum SUA, Germania, Franţa, Italia, ponderea aurului să fie de peste 60%, făcând, astfel, rezervele internaţionale ale României unele dintre cele mai vulnerabile din lume.
    Dacă BNR ar fi folosit toate cele 32 miliarde de euro nu pentru cumpărare de hârtii, ci pentru cumpărare de aur, în prezent, mai exact, la sfârşitul anului 2014, rezerva de aur a României nu ar fi fost de 103,7 tone, ci de 2155,2 tone, care, la preţul de 31,73 milioane de euro pe tonă, valabil la data de 31.12.2014, ar fi avut o valoare de 68,4 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că BNR, prin modul criminal în care a „administrat” rezerva internaţională a României, a prejudiciat statul şi poporul român cu suma de 32,9 miliarde de euro, diferenţa între valoarea rezervelor internaţionale ale României, la data de 31.12.2014 şi valoarea pe care ar fi avut-o aceste rezerve dacă BNR în loc de hârtii ar fi cumpărat aur. La care, evident, trebuie adăugat prejudiciul creat prin distrugerea mineritului auro-argintifer românesc, inclusiv consecinţele sociale ale acestei crime.
    Este exclus ca aceste cifre să nu fie cunoscute de Serviciul Român de Informaţii (SRI).
    Întrebarea este când vor ajunge aceste cifre pe masa de lucru a procurorilor DNA?”

    Constantin Cojocaru
    11 mai 2015.

    • Constantin Chitu

      Sa zicem ca au circumstante in acest caz, scuza de a nu fi anticipat evolutia pretului aurului. Intotdeuna oamenii si guvernele (responsabile) au cautat sa fereasca bogatia acumulata de riscul derecierii inerente a monedei de hartie, aflata la discretia celor care comanda tiparnitelor sa-i multiplice. In afaceri, caci azi si Banca Nationala face afaceri, exista o doza de mprevizibil. Putem spune ca au facut o investitie proasta, dar nu putem afirma daca a fost sau nu cu rea intentie. Banca Nationala si guvernul nu au scuze pentru ca au optat sa imprumute alte guverne cu valuta disponibila, in loc sa investesca in extractia aurului si astfel sa dea de lucru si continuitate in industria mineritului romanesc. Aurul este singura marfa – o marfa devenita de-a lungul vremii, datorita calitatilor ei intrinseci, marfa-bani) care nu se depreciaza in timp. Singura cauza care ar face ca aurul sa scada la pret ar fi raportul dintre cerea si oferta de pe piata aurului si costul de extractie al acestuia. Facand abstractie de acestea, aurul ramane singura garantie de tezaurizare si stabilitate a bogatiei unei tari. Aurul nu implica risc. Valuta (ca moneda de hartie) nu oferea nici de departe aceasta garatie. Prin magia unor oameni, valuta se piperniceste si ramai cu buza umflata. Aurul este zabala monetara cu care ti in frau inflatia si-ti conservi agoniseala. Cu aurul cabrezi impetuozitatea iresponsabila a guvernelor si a bancilor de a tiparii bani de hartie si de a-i dilua astfel valoarea. Este adevarat ca din cand in cand, ca guvern, esti nevoit, din ratiuni economice, sa-ti depreciezi propria moneda pentru a da o gura de oxigen exportului.

      Bogatia mai inseamna, potrivit teoriei liberale clasice a lui A.Smith, si bunuri, obtinute prin munca si care raspund unor nevoi ale oamenilor. Depreciind moneda nationala intr-un mod rational, devi mai competitiv la export. De aceea nu e recomandabil sa conditionezi valoarea banului de hartie de valoarea aurului, asa cum se facea inainte. In cazul de fata insa, era vorba de convertirea rezervei de bogatie a unei tari pentru tezaurizare, nu de a-ti acoperi moneda de hartie si de a-i conditiona valoarea de cantitatea de aur. Decizia guvernului a fost una proasta, si asta pentru ca, o data ce a apartut criza din 2007, toata lumea s-a bulucit sa cumpere aur si astfel pretul aurului a crescut. Oricum, acolo, la Banca Nationala, zicem ca avem niste specialisti care, in calitatea si raspunderea lor, trebuia sa anticipeze astfel de evenimente economice si monetare. S-au aventurat asa cum au facut-o si alta data. Si integrarea in structurile globale si europene, ale schimbului comercial fara bariere vamale si ale liberalizarii preturilor, a fost tot o aventura in care ne-am aruncat orbeste. Ne-am aruncat cu capul inainte intr-un bazin de inot fara sa-i verificam temperatura in prealabil. Noi inca mai credem ca tot ce zboara se si mananca. Mai credem inca ca tot ce e integrat in ceva ei si devine acel ceva. Am liberalizat totul, dar prosperitatea tot ne-a ocolit. Integrarea ne-a facut mai saraci, nu mai bogati. Iata deci un caz, cel al Romaniei, cand teoria nu se potriveste cu practica. Practica se incapataneaza sa nu tina seama de teoriiile noastre rasuflate si prafuite. Esecul generalizarii globalismului este la fel de contrastant tot asa cum e negru pe alb in cazul Romaniei. Nimeni nu e mai orb decat cel ce nu vrea sa vada. O tara de orbi si de ignoranti, asta suntem. Suntem o tara de oameni care-si dau cu stangul in dreptul, impiedicandu-se. Iar Apusul – prietenul, partenerul – ne-a dat un branci si acum ne intreaba de ce alergam asa grabiti pe scari.

  • Constantin Chitu

    Extrapoland chestiunea in cauza, observam o ingustime de intelegere la care nu te-ai astepta de la niste pretinsi specialisti. Exista economisti si economisti. Eu ii judec nu dupa pricepere, ci dupa orizontul de preocupari si de intelegere a problemelor economice. Poti fi un bun economist priceput in chestiuni microeconomice, dar totodata sa fi orb la problemele macroeconomice care frizeaza interesul national. Din spusele dlui Cojocaru, in aceasta ultima postare, eu inteleg urmatoarele: Banca Nationala, ca presupus pastor al monedei nationale, a slobozit haita de lupi a bancherilor, oferindu-le, in acest fel, libertatea deplina de a jupui straturi dupa straturi de pe pielea tabacita a imprumutatilor romani la banci, pentru ca, apoi, obligand bancile sa depuna asa numita “rezerva minima obligatorie” intr-un cont al Bancii Nationala, contra unei dobanzi modice, aceasta sa se lansese in … afaceri; investind acele “rezerve minime obligatorii” in tot felul de bonduri emise de guvernul american si de aiurea. Afaceri dle, nu gluma. Ce simplu e sa faci afaceri folosindu-te, in acest scop, de parghiile de putere pe care ti le confera pozitia de monopol asupra normelor bancare dintr-o tara sau alta.

    De cand s-a emis pentru prima data nastrujnica idée filosofico-politica, pare-mi-se chiar de catre Benjamin Constant, cea a separarii statului de societatea civila, tot de atunci statul a devenit o entitate in sine, dar si un urias egoism in sine. Statul (separat de societatea civila, cel putin in teorie, idee ce mi se pare absolut stupida) e un munte de egoism si un “scop in sine” detasat total de societatea civila. El nu mai e de multa vreme un instrument al societatii civile, o societate civila fata de care sa aiba obligatii in a-i asigura un minim de conditii materiale si spirituale. Nu. El exista ca ceva diferit, ca ceva distinct de societatea civila; el exista pentru el insusi si in el insusi. Statul roman isi e suficient sie insusi. Ce inseamna sintagma “a exista pentru tine insuti” daca nu apogeul egoismului ? Ca dovada mai graitoare, cum e si acest exemplu, de natura financiaro-bancara, ca statul nu numai ca nu are oarece obligatii fata de o societatea civila, pe care la modul iprocrit pretinde ca o reprezinta, obligatii fata de oamenii care intra in componenta ei, dar mai mult decat atat el, statul, intelege sa faca afaceri tocmai spoliindu-si cetatenii, la modul indirect, prin intermediul bancilor comerciale, si cu care statul a intrat in cardasie, un stat care intelege sa se imbogateasca pe seama si pe sudoarea celor pe care trebuie sa-i apere de acesti spoliatori bancari. Iata, statul roman face front comun, o gasca mafiota as zice, cu bacile pentru a mulge societatea civila romaneasca de bruma ei de venituri (neliberalizate, caci de liberalizat s-au liberalizat doar preturile marfurilor si serviciile importate pe valuta). Rusine sa-ti fie, dle Stat! Nu esti in stare sa faci nimic ca sa ajuti acesti oameni care alcatuiesc societatea civila, de care la modul teoretic si ipocrit te-ai “separat”, in schimb te pricepi al dracului de bine sa faci parteneriat cu cei mai feroce si mai paraziti exploatatori: bancherii.

    Nu plang eu pe umerii imprumutatilor la banci, fiindca, la urma urmei, nu i-a pus nimeni sa faca imprumuturi, si mai ales in valuta. Sa-si duca crucea suferintei pana la capat daca n-au avut destula minte sa se fereasca din calea haitelor de bancheri. Oricine alege sa consume azi, imprumutand bani de la bancheri, pentru ceea ce va muncii maine, ipotecandu-si veniturile viitoare tot mai putin certe, isi merita soarta de a deveni sclavi ai bancilor. Problema asta are insa si alte consecinte, care-s mult mai dramatice, si care nu se vad prin lentilele fumurii ale individualismului burghez modern; acest soi de individualism modern cu care vrea sa ne fericeasca (si pe noi) globalizarea. Eu incerc sa vad si ce-i dincolo de perdeaua de fum a individualismului globalizant, cel care lichefiaza totul in calea lui ca un acid, sa vad ce e si dincolo de valatucii de fum ai egoismului personal al fiecaruia, si inteleg pericolul pe care-l reprezinta, pentru viitorul nostru national, cel comun, aceasta politica monetara: aceea de a permite imprumuturi in alte monede decat moneda nationala. Nici chiar intrarea in asa-numita “zona euro” nu prevesteste ceva bun pentru o Romania ce abia de se taraste, ca melcul, din punct de vedere economic, pe terenul denivelat si ostil al unei piete de desfacere planetare. Ce inseamna, in esenta, sa intri in “zona euro” ? Inseamna sa renunti la dreptul tau, ca natiune de sine statatoare, tot mai putin suverana si tot mai putin autonoma pe masura ce procesul de integrare este mai aproape de finalizare, la o parghie de putere pe care ti-o confera propria ta moneda. Vom ajunge la Grecia, o tara falita, o tara datoare vanduta. Viitorul tarii noastre este puternic compromis si de aceasta conditionare, creeata intr-un mod artificial de viziunea ingusta a acestor finantisti.

    Sa explic mai pe indelete la ce ma refer. Dupa cum se stie – si asta nu am descoperit-o eu acum; adevarul asta se cunoaste inca din vremea fiziocratilor francezi, din vremea mercantilistilor mai bine zis – cursul valutar este un fel de supapa monetara care inchide sau deschide, dupa caz si la nevoie, fluxul importurilor si cel al exporturilor. Cand importurile depasesc exporturile, moneda e bine sa fie lasata sa se deprecieze, care-i o depreciere naturala dictata de legea economica a necesitatii echilibrului importurilor si exporturilor, si, in acest fel, aceasta supata (cursul valutar) inchide robinetul importurilor si-l deschide pe cel al exporturilor; si invers e valabila teoria; atunci cand exporturile sunt prea mari in raport cu importurile (cum a fost, recent, cazul Elvetiei), moneda se apreciaza tocmai pentru a impulsiona importurile (ceea ce nu e cazul la noi). Supapa cursului valutar este un panaceu monetar al comertului dintre state. Sa revin la idée. Ce face Banca Nationala, impreuna cu statul roman (egoist, separat teoretic si la modul ipocrit de societatea civila), atunci cand decide sa acorde imprumuturi in valuta persoanelor fizice si juridice? Banca Nationala, cu viziunea-i ingusta de specialist, limitata strict in perimetrul teoriilor finaciare si bancare, impreuna cu un stat orb si surd la durerea si nevoile tarii, creeaza in acest fel un segment al populatiei (asa-numitii creditaci) al carui unic scop e ca moneda nationala sa fie continuu si cat mai mult supra-apreciata. Este excat ceea ce nu e in interesul tarii, cel al nevoii unui echilibru balantier dintre importuri si exporturi de bunuri si servicii. Si acest segment al populatiei, creditacii, creat artificial de interventia neavenita a Bancii Nationale, ce au, acum, ca numitor comun si interes comun imprumuturi in valuta, e bine sa nu uitam ca si voteaza, dat fiind ambivalenta lor de a indivizi cu interese particulare si cetateani cu drept de vot politic. Am creat astfel, voluntar si artificial, o monstruozitate sociala si politica (electorala). Votand, clasa politica este interesata sa-i dea satisfactie acestui segment de populatie (de imprumutati in valuta). A-i da satisfactie insa, inseamna tocmai a mentine un curs valutar al leului, prin magia lui Mugur Isarescu, ridicat, inseamna o supra-apreciere monetara absolut artificiala si daunatoare si care dezechilibreaza si mai mult importul si exportul. Cum readuce, pentru a drege busuiocul, statul roman balanta comerciala a importurilor si exporturilor in echilibru ? Simplu (si nociv): imprumuta bani de la banci si-i arunca apoi pe talerul exportului firav al balantei; si asta pentru a acoperi deficitul de export; un deficit de export cauzat si agravat tocmai de politica monetara a Bancii Nationale, pe de o parte, si de liberalizarile (a se intelege majorari) de preturi precum si majorarile salariale ale minimului pe economie. Daca la acest segment al populatiei, cel al creditacilor, mai adaugam tot ce inseamna acel segment de populatie cu mentalitate de consumator, in care categorie intra si grosul populatiei votante (pensionarii in corpore), unde intra de fapt intreaga populatie – caci cine nu este la randul lui si consumator ? – intelegem mai usor la ce presiune uriasa este supusa moneda nationala, in scopul de a fi pompata si umflata cu aer pentru a arata mai mare decat este si pentru a raspunde intereselor strict individuale ale acestor categorii sociale tarate de egoisme. Sper ca sunt bine inteles: orice imprumutat (debitor) la banci in valuta, are interesul ca moneda nationala sa fie supra-apreciata in raport cu monedele altor tari sau altor sisteme (sau“zone” monetare); cum ar fi si “zona europeana.” Luand-o logic, si incercand sa introducem parametrul monetar intr-o ecuatia politica – fiindca, repet, sa nu uitam ca cel care acceseaza un imprumut in valuta este si cetatean roman cu drept de vot – , lesne deducem ca aceasta politica dusa de Banca Nationala este o politica antinationala, falimentara pentru prezentul dar mai ales pentru viitorul tarii.

    Suntem o tara care consuma mai mult decat produce, iar aici o contributie esentiala si substantiala o are, alaturi de clasa politica, si acest Mugur Isarescu. Suntem o tara a carei generatie prezenta, contingenta, isi mentine un trai material relativ acceptabil – mai bine zis suportabil -, dar o face pe spezele viitoarelor generatii; cele ce vor trebui sa achite nota de plata pentru importurile noastre desfranate, pentru consumul nostru de azi nemeritat. As putea spune ca noi, cei de azi, contemporanii, suntem o generatie depravata daca ne judecam prin ochii generatiilor ce vor veni. Suntem o generatie care pune, constient sau inconstient, bazele dezastrului de maine al tari pentru a-i fi ei o leaca mai bine acum. Binele nostru de azi va fi platit in multiplul amplificat de dobanzi de catre generatiile viitoare. Iar la treaba asta pune umarul atat Banca Nationala, responsabila de politica monetara, dar si statul roman; un stat devenit ceva imposibil de definit in conditiile in care nici macar el, si cu atat mai putin noi, indivizii, cetatenii romani – corciti de influentele globalizante ale circuitului international de marfuri, servicii si mai ales de bani -, nu mai intelege care-i adevaratul lui rost. Avem un stat (separat, prea separat de o societate civila care striga disperat dupa un ajutor paternalist) ancorat prea mult in prezent, cautand doar solutii improvizate si de moment, si prea egoist ca sa-i pese de proprii cetateni; pe care i-a abondonat, lasandu-i in voia sortii in numele politici liberale globale a lui “fiecare e pe cont propriu”, substituind, cu surogatul numit “politica de viata” a fiecarui individ, politica adevarata, politica nationala. Iata deci doua conditii devastatoare pentru destinul unei tari si al unui popor aflat intr-o continua disolutie.

    Ca sa conchid acest comentariu, extragand, in cateva cuvinte, esenta comentariului meu de acum, dar si pentru a ramane in acelasi perimetru de gandire cu propunerile dlui Cojocaru, ceea vreau sa scot in evidenta e ca prin politica monetara a Bancii Nationale, patronata de Mugur Isarescu in cei de 25 de ani de aventura de globalizare a poporului roman, si care si-a propus sa faca afaceri pe baza “rezervei minime obligatorii” depusa de bancile comerciale – care e o conditie sine qua non ca aparatorul monedei nationale sa permita bancilor comerciale sa faca imprumuturi in valuta pe teritorul Romaniei, sub jurisdictia roamneasca – s-a creat un segment de populatie extrem de interesat si de indarjit astfel ca moneda nationala sa fie supra-apreciata artificial; iar supra-aprecierea ei este, asa cum incercam de demonstrez, in detrimental unui maine al generatiilor viitoare, unui viitor pe cale de a fi definitiv si iremediabli compromis. Banca Nationala, cumparand bonduri si facand “afaceri”, este asemeni betivului sau drogatului care, condus de instinctul cel mai feroce si mai distrugator, desi stie ca-si face rau, bea in continuare din licoarea lui Bachus, inhaleaza mahoarca de la fumul de tigara sau trage praful extaziant pe nas.

    Nu stiu daca noi vom mai avea vreodata o clasa politica care sa inteleaga strigatul de durere si disperare a al poporului roamn, si care sa aiba si suficienta vointa politica de a sluji cu devotament si dragoste neamul romanesc, interesele lui. Poporul roman, inteles nu ca populatia care consuma azi ca sa plateasca cei de maine, nu ca generatia depravata de acum careia nici ca-i pasa de copiii carora trebuie sa le lase o mostenire si un viitor, ci poporul roman inteles ca o curba evolutiva si istorica pe abscisa timpului, arata, azi, privita oarecum detasat de viata cotidiana, ca un corp decapitat, ce are miscari haotice, spasmodice. Poporul roman arata ca o pasare careia i s-a sectionat gatul pentru sacrificare. Si poporul roman chiar a fost destinat sacrificiului pe altarul globalismului integrator. Poporul roman nu mai are “cap”, nu mai are conducator si nu-si mai apartine. Poporul roman merge inspre un nicaieri, merge in deriva si visare. Poporul roman e asemeni unei epave naufragiata. El merge fara tinta, fara directie; are miscari nesigure si anarhice, merge in virtutea unei inertii pe care i-a imprimat-o istoria, dar pe care i-a deviat-o, intrata fiind in raza ei de atractie, politica globalista a marilor imperii coloniale. E asemeni unui meteorit care haladuieste aiurea prin spatiu, pana intra in raza de atractie magnetica a unei planete ordonata si inscrisa pe o orbita. Asa vad eu poporul roman acum. Vad in poporul roman un mers istoric fara directie si fara rost, o miscare de dragul miscarii, o miscare fara un sens vectorial valoric; vad in poporul roman o corabie ce merge fara carmaci si fara destinatie. El merge ca sa mearga, nu ca sa ajunga undeva; se misca ca sa se miste. Miscarea lui pe axa timpului nu mai e un mijloc de a ajunge din punctual istoric A in punctual istoric B. El merge acum intr-o directia imprimata de vointa si interesul altor popoare. Interesul poporului roman este unul subsumat altor interese care-i transcend, aflate in afara lui. Concret, interesul poporului roman este aservit intereselor altor popoare. El nu-si mai apartine de mult lui insusi, interesul lui e derivat din interesul altora; el apartine altuia, altora. E asemeni sclavului. Sclavul nu-si apartine lui. Trupul si spiritul lui sunt in proprietatea stapanului. Sclavul e ca boul injugat, el trebuie sa traga la jug pentru binele stapanului; asta-i scopul, asta-i menirea lui. Sclavul nu e stapan pe el insusi, stapanul ii stapaneste fiinta lui in intregime. Tot cam asa e si poporul roman de azi. El se misca totusi, dar se misca teleghidat fiind de interesele straine ale Apusului. Mugur Isarescu a fost poate cea mai importanta si mai docila unealta a Occidentului, cea mai mare iscoada. Cu coada de topor numita Isarescu, Apusul ne-a defrisat padurea nationala, ne-a culcat la pamant industria si agricultura; ne-a facut niste copii ai ploii. Si, desi ne face rau ca nimeni altul, punand mereau sare pe rana, continua totusi sa ramana acolo unde e si (paradoxal, nu ?) sa se bucure de increderea celor carora le face mai mult rau decat bine. E o curiozitate ca acest tradator, acest magician pervers al finantelor si al banilor, acest alogen care nu face aderenta la romanitate, nu a fost inca demascat ca tradator. De ce ? Pentru ca ne e teama. Ne e teama de reactia celor care-l sprijina ca el sa ramana acolo unde e si sa ne faca rau in continuare. Stim al cui “caine” e si de-aia ne si e teama.

    • Cobzaru

      Din Wikipedia,

      “Constantin Mugurel Isărescu s-a născut la data de 1 august 1949 în orașul Drăgășani (județul Vâlcea). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

      După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”

      SUA este modelul minunat de prevedere si planificare.

      A “prevazut” evenimentele din decembrie 89 si ne-a pregatit si “specialistii” care urmau sa ne duca in Rai.

      • Cobzaru

        SUA sunt specializate in FASONAREA COZILOR DE TOPOR.

        Ele sunt furnizorul PRINCIPAL, pentru intreaga lume, de astfel de unelte.

        Lucreaza numai cu materialul clientului – lemnul trebuie, musai, sa provina din tara “beneficiara” (a cozilor de topor).

        Cand cozile de topor nu sunt eficiente pentru a indruma un popor catre Rai, exista o gama foarte larga de solutii alternative:

        -lovituri de stat;
        -ocuparea cu blinate;
        -rachete de toate tipurile si generatiile;
        -explozivi diversi, inclusiv cei nucleari.

        • Cobzaru

          Si totusi exista natiuni care refuza sa primeasa pasaportul pentru Rai.

          Niste caposi care recurg chiar la terorism pentru a-si pastra locul aici, pe Pamant.

          De multe decenii ei se incapataneaza sa nu apuce mana intinsa, care nu vrea altceva decat sa-i ajute sa sara direct in Rai.

          Ce va face unchiul Sam?

          Cine va trai, va vedea.

      • Constantin Chitu

        Ca si pe Pacepa pe care era, cat pe ce, sa-l mai facem si erou pentru ca a tradat tara; iar asta a facut-o (nu-i asa?) in numele idealurilor inalte ale tarilor civilizate: cel de …libertate (fara continut), de democratie (care-i o contradictie in adjectiv), de prosperitate materiala (insa iluzorie) si alte asemenea baliverne occidentale. Paradoxul e ca, in ciuda faptului evident ca ele sunt infirmate de realitatea propriu-zisa, lumea crede in astfel de dogme si acum. Lumea crede ca nu sistemul care ne-a inghitit ca un vulcan e de vina, ci clasa politica care nu se pricepe. Nici daca aduci, pentru o vreme, echipa guvernamentala a Germaniei sa conduca Romania, tot nu va reusi sa ne scoata din saracie.

  • Constantin Cojocaru

    IDEI PENTRU UN POSIBIL PROGRAM DE GUVERNARE.
    13. Restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării.
    13.2. Escrocheria financiară numită „creditare în valută”.

    Continui publicarea propunerilor mele privind un posibil Program de Guvernare a României pentru următoarele două decenii, prin care am putea elimina decalajele care ne despart de ţările dezvoltate ale Europei. Aştept critici şi propuneri, pe care le vom lua în considerare la definitivarea textului Programului. Vom supune acest text aprobării Congresului Partidului Poporului şi, apoi, aprobării poporului român, în campania pentru alegerile parlamentare din anul 2016.
    Iată partea a doua a propunerilor mele privind restabilirea suveranităţii naţionale asupra sistemului financiar al ţării, o prezentare a modului în care Banca Naţională a României a folosit banii ţării pentru distrugerea şi înstrăinarea avuţiei naţionale a românilor.

    „Încălcând Constituţia, conducătorii Băncii Naţionale a României au permis băncilor comerciale să acorde persoanelor fizice şi juridice române credite în valută, în monede străine.
    Băncile comerciale au obţinut, astfel, dreptul de a acorda românilor credite în valută, dar cu dobânzi şi comisioane de 4-5 ori mai mari decât cele practicate în ţările de unde venea valuta.
    În schimbul permisiunii date băncilor să-i jefuiască pe români, Banca Naţională a obligat aceste banci să-şi constituie aşa-zise „rezerve minime obligatorii”, de fapt să-i acorde ei împrumuturi, cu dobânzi minuscule, bani pe care ea i-a folosit ca să împrumute pe alţii, în principal guvernul SUA, prin cumpărarea de valori mobiliare – obligaţiuni, bonuri de tezaur etc – emise de aceştia, cu dobândă superioară celei plătite de ea pentru „rezervele minime obligatorii”. Aşa s-a ajuns ca pentru fiecare 100 de euro acordaţi credite românilor, băncile să împrumute BNR cu 40 de euro.
    Prin această uriaşă escrocherie financiară, BNR a pus zeci de miliarde de euro la dispoziţia unor guverne străine şi instituţii internaţionale, a încasat dobânzi de milioane de euro, pe care le-a folosit pentru a plăti salarii de zeci de mii de euro pe lună propriilor săi salariaţi. În plus, hârtiile, adică obligaţiunile şi bonurile de tezaur cumpărate de BNR cu banii împrumutaţi de la bănci au fost prezentate românilor ca reprezentând „rezerva valutară” a României, „stâlp al stabilităţii financiare” a ţării, argumentul suprem pentru menţinerea la cârma Băncii Naţionale a României a lui Mugur Isărescu, pentru mai bine de un sfert de veac. Mai pult, prin intrarea în genunchi a României în Uniunea Europeană, această rezervă „valutară”, de hârtie, în valoare de peste 30 miliarde de euro, a fost scoasă de sub jurisdicţia statului român şi trecută sub controlul aşa-numitului Sistem European al Băncilor Centrale (SEBC), condus de un Consiliu al Guvernatorilor, în care statul român nu are nici un reprezentant.
    Când a venit criza financiară din anul 2008, de fapt o altă uriaşă escrocherie financiară, de data asta pusă la cale de băncile de pe Wall Street, din New York, băncile comerciale au somat BNR, conform contractelor, să le restituie „rezervele minime obligatorii”. Aşa s-a ajuns la cunoscutul împrumut de 20 miliarde de euro, de la FMI şi alte instituţii financiare.
    Preşedintele României, Traian Băsescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, şi Primul-ministru al Guvernului României, Emil Boc, au minţit poporul român că este nevoie de acest împrumut pentru plata salariilor şi pensiilor românilor. În realitate, nici un cent din aceste 20 miliarde de euro nu a fost folosit pentru plata salariilor şi pensiilor. Din aceste 20 de miliarde, 13 miliarde s-au dus la BNR, pentru restituirea „rezervelor obligatorii”, restul de 7 miliarde au ajuns la Guvern, care le-a folosit pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, adică pentru umflarea conturilor firmelor guvernanţilor, pentru mită şi şpagă, pentru corupţie, pentru degradarea materială şi morală a societăţii româneşti.”

    Constantin Cojocaru
    7 mai 2015.

    • Nu am cunoștință dacă, față de România – mai există în această lume un stat cârmuit de mai mulți alogenetici. Islandezii au reacționat corespunzător față de băncile comerciale din Anglia, argentinienii s-au debarasat de *ajutorul* oferit de către FMI, etc.
      Pe posturile de televiziune tot este aclamată obsesiv transparența, însă *MINCIUNA stă la masă cu* conducătorii total corupți. Din acest motiv activez contra actualului sistem. Cu stimă.

      • Cobzaru

        Domnule Boboc,

        Iertati-mi ignoranta si luminati-ma. Amm cautat si in DEX si n-am gasit.

        Ce sunt aceia “alogenetici”?

        • Stimate domnule Cobzaru,
          Nu-i nici o problemă: urmăriți mai atent pe DEX online și veți găsi că alogenetic este sinonim cu alogen = de origine străină.

  • Facem pe noi ca de obicei….”Popor ingrat nu meriti jertfa mea” acestea au fost ultimele cuvinte ale Maresalului ION ANTONESCU iar MARELE GANDITOR Roman PETRE TUTEA a spus “Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!”
    Nu doresc sa induc un sentiment de dezamagire dar trebuie sa recunoastem ca poporul roman este ca o turma ratacita intr-o padure plina cu lupi iar lupii cei mai periculosi sunt guvernantii tradatori de neam si tara.

    • VOX POPULI

      Bate pastorul si se va risipi turma!

      In primul rand sunt vinovati cei care au dus poporul PE CAI GRESITE!
      AU MINTIT POPORUL, CU TELEVIZORUL!
      Pentru a face REFORME POLITICE PROFUNDE, prima urgenta este
      OPRITI MANIPULAREA!

      • Cobzaru

        Mihaita,

        Ce bine-mi pare ca ai revenit!

        Cand scrii fara simbrie (pentru manipulare), chiar poti spune adevarul!

        Bravo!

    • Cobzaru

      Antonescu, ca tanar locotenent fanarizat, pus pe capatuiala, pentru a intra in gratiile regelui sau venetic, a omorat 12 tarani ROMANI in 1907.
      Apoi a pus petrolul Romaniei la picioarele lui Hitler, unul dintre cei doi care ne ciuntisera tara luand “halca” cea mai mare. Petrolul asta i-a facut pe nemti sa reziste atatia ani de razboi si a adus moartea inutila a peste un milion de tarani romani.
      Tutea, inainte de a muri, a retras tot ce spusese si a spus TEXTUAL – “Poporul roman are intotdeauna dreotate. Cine sunt eu sa judec poporul roman?”.

      Buba ne este la popor. Buba este la feciorasii lui parveniti prin fanarizare si gata sa-si vanda si parintii pentru a se ajunge ei.

      • Domnule Cobzaru,
        Vă respect opinia și ar fi bine de reținut că tinerețea omului este încărcată de tentative ale multor *păcate*. Cu stimă.

        • Cobzaru

          Sa inteleg, d-le Boboc, ca si domnia ta ai omorat niscai concetateni in tinerete?

          • Ați înțeles ridicol domnule Cobzaru cu acest răspuns, probabil fiind supărat de completarea pe care am făcut-o foarte scurt. Cinstit ar fi fost să mă întrebați asupra argumentelor mele. Dar, e mai comod de aruncat cu…
            Cu stimă.

    • Domnule Dan Ungureanu sunr de acord că afirmați un adevăr aparent despre poporul român. Preluând expresii din gândirea marilor personalități a poporului român, cugetăm și asupra contextului istoric real.
      Poporul român, în majoritate, nu știe care este adevărul istoric pentru că nu a fost îndrumat unde se află. După cum am constatat, informațiile istorice le găsim astfel:
      1. ISTORIA ADEVĂRATĂ, bazată pe izvoarele regăsite în arhive, vestigii arheologice, scrieri, tradiții, etc;
      2. Istoria comentată de către diverși titulari *academici* alogenetici, total falsificată, la comandă politică. EX: Istoria poporului român (…) Lucian Boia și remarcați cine-i patronul *Humanitas*;
      3. Istoria redată de către persoane care au trăit direct evenimente importante. Ex: Scrisoare deschisă adresată Regelui Mihai în 1986 de către Ioana Aioanei;

      Pentru amănunte, recomand să citiți de pe site-ul CERTITUDINEA cele două articole – exemple – scrise recent de domnul Miron Manega.

  • DOMNULE CONSTANTIN COJOCARU,

    VA DORESC LA MULTI ANI!

    Va cer scuze pentru ca am inbatranit si am uitat data exacta a nasterii DUMNEAVOASTRA, ori cum stiu ca este in aceasta perioada.

    VA DORESC DIN INIMA NUMAI BUCURII SI INPLINIRI , VIATA LUNGA.

    Cu respect.

1 ... 35 36 37
Lăsaţi un Comentariu