Despre noi

Dr. Constantin Cojocaru

EDUCAŢIA:

1949/1956 – Elev la şcoala generală din satul natal, Beciu, Teleorman;

1956/1960 – Elev la Colegiul Naţional “SFÂNTUL SAVA” din Bucureşti (pe atunci Liceul “Nicolae Bălcescu”);

1960/1965 – Student la A.S.E. – Academia de Studii Economice – în Bucureşti (pe atunci Institutul de Studii Economice şi Planificare);

1972/1976 – Doctorand, la A.S.E. În 1976 obţine titlul de doctor în economie, la Universitatea din Galaţi.

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ ŞI PUBLICĂ:

1965/1967 – Economist la Întreprinderea de Construcţii Hidroenergetice – Vidraru, Argeş;

1967/1976 – Redactor şi şef de secţie la “VIAŢA ECONOMICĂ” şi “REVISTA ECONOMICĂ”; cadru didactic asociat la Catedra de “Conducere şi Organizare a Unităţilor Economice” din A.S.E. – Bucureşti. Este preocupat, în mod deosebit, de rolul inovaţiei în economie. Pe această temă îşi pregăteşte şi teza de doctorat (1972/1976) a cărei sinteză este publicată de către Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti, sub titlul “CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE”. În 1972, intră în conflict cu regimul comunist. Procesul politic durează până în 1976. I se interzice să lucreze în presă, în învăţământul superior şi în cercetare;

1976/1984 – Economist şi şef de birou la întreprinderile ROMCONSULT, ROMSIT, ARCOM – toate cu profil de comerţ exterior;

1984/1985 – Refugiat politic, Cairo, Egipt;

1985/1990 – Refugiat politic, Chicago, S.U.A.: Analist şi director financiar la companiile IB DIFFUSION, OMT CORPORATION şi ABACO INTERNATIONAL. În ianuarie 1990, scrie studiul “Restructurarea economiei româneşti”, publicat în ziarul ADEVĂRUL din 13-14 februarie, 1990, actul de naştere a ceea ce mai târziu se va structura în programul de reformă economică, cunoscut sub numele de “VARIANTA COJOCARU”, program care preconiza formarea rapidă a clasei mijlocii în România, prin împroprietărirea cetăţenilor cu capitalul naţional acumulat până în 1989, clasă mijlocie care să constituie, apoi, scheletul unei economii performante şi a unei societăţi democratice;

1990/1992 – Consilier economic al Cartelului Sindical “ALFA”. Publică un număr mare de studii şi articole pe probleme economice şi financiare, precum şi cartea “PRIVATIZAREA. DE CE? CUM? PENTRU CINE?”. Înfiinţează Partidul Solidarităţii Naţional – Democrate, cu care participă la alegerile parlamentare din 1992. Încearcă să candideze la funcţia de Preşedinte al României, dar nu reuşeşte să strângă numărul de semnături necesare.

1992/1996 – Şef al Departamentului Economic al Primăriei Municipiului Bucureşti. Iniţiază şi aplică mai multe hotărâri (legi municipale) menite să asigure utilizarea mai eficientă a patrimoniul Municipiului Bucureşti; 1993/1996 – Membru în Consiliul de Administraţie al R.A.T.B. (Regia Autonomă de Transport Bucureşti); 1994/1996 – Membru în Consiliul de Administraţie al S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L.

1996/1997 – Preşedinte – Director General al S.C. ROMFIN S.A. – societate de valori mobiliare.Societatea şi-a început activitatea în septembrie 1996, cu un capital social de 100.000.000 lei, având doi salariaţi – preşedintele şi un operator PC. În septembrie 1997, societatea efectua 15% din volumul tranzacţiilor la BURSA DE VALORI BUCUREŞTI şi la RASDAQ, dispunea de 40 de sucursale judeţene şi 280 agenţii orăşeneşti şi municipale, de un capital propriu cu o valoare de 6,2 miliarde lei, reuşind să realizeze lunar, în medie, un profit net de peste 100.000 US$ şi asigurând locuri de muncă la peste 1000 de persoane. Prin Hotărârea nr. 19/1997 a CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) i se interzice să lucreze în piaţa de capital din România. Dă în judecată CNVM-ul şi obţine anularea Hotărârii nr. 19/1997, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie, rămasă definitivă. Procesul a durat 2 ani. Între timp, S.C. ROMFIN S.A., sub o altă conducere, a dat faliment;

1998/1999 – Consilier financiar la S.C. ZAGEROS S.R.L. – societate comercială cu profil agricol. În 1999, publică lucrarea “IEŞIREA DIN PRĂPASTIE”. Cartea analizază procesul de prăbuşire a economiei româneşti după 1990 şi propune soluţii pentru construirea, în România, a unei economii democratice, productive şi performante;

1999/2002 – Preşedinte al Băncii Populare IZVORUL (B.P.I.). B.P.I. a fost înfiinţată în luna iulie 1999, cu un capital social iniţial de 243 milioane lei şi 166 de membri cooperatori. În aprilie 2000, avea 1200 de membri cooperatori, 30 de sucursale şi agenţii teritoriale, un capital social de 1,7 miliarde lei şi active bancare (credite acordate) în valoare de peste 6 miliarde lei. Ca urmare a adoptării şi aplicării O.U.G. nr. 97/2000 şi 272/2000, B.P.I. a intrat în lichidare, prin efectul legii, deşi, la data intrării în lichidare, avea activul net pozitiv şi funcţiona cu profit. Candidează la funcţia de Primar General al Capitalei.

2002/2003 – Economist la I.C.P.S.P. (Institutul de Cercetări şi Proiectări Sisteme de Producţie), din cadrul Companiei Naţionale ROMARM S.A.;

2005/2007 – Consilier economic la S.C. STUDIOUL CINEMATOGRAFIC SAHIA-FILM S.A.;

2007/2008 – Administrator la S.C. GRUP FINANCIAR EUROŞANSA S.R.L., firmă de consultanţă tehnică, financiară şi juridică, specializată în managementul proiectelor finanţate din Fonduri UE.

21.08.2010 – Preşedinte al Partidului Poporului.


  • Distribuie pe retele de socializare