Articolele etichetate cu «Guvernul»

Rolul şi structura

luni, 14 iulie, 2014

SECŢIUNEA a 2-a. Guvernul.

Articolul 102.

1. În concepţia Constituţiei Cetăţenilor, Guvernul este cabinetul, aparatul de lucru, al Preşedintelui României.

Membrii Guvernului sunt numiţi şi revocaţi de Preşedinte.

Guvernul, alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri, stabiliţi prin lege, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, în conformitate cu mandatul încredinţat de Preşedintele României.

Mandatul încredinţat Guvernului de Preşedintele României are la bază Programul Naţional de Dezvoltare a României, pe care candidatul la funcţia de Preşedinte al României l-a prezentat poporului, în campania electorală, program care a fost aprobat de popor, prin alegerea candidatului respectiv în funcţia de Preşedinte al României.

Aici, este o deosebire fundamentală între Constituţia actuală a României şi Constituţia Cetăţenilor.

Conform alineatului (1) al articolului 102 din Constituţia actuală, Parlamentul este cel care aprobă programul de guvernare, programul de politică internă şi externă ce trebuie pus în practică de către Guvern. După ce au obţinut votul poporului, de regulă, prin manipularea electoratului, cu ajutorul banilor şi al informaţiei, al televiziunilor, parlamentarii se combină între ei cum vor, formează “majorităţi” parlamentare, care nu mai reflectă voturile electoratului şi aprobă programe de guvernare care nu mai au nici o legătură cu promisiunile făcute în campania electorală.

În contrast, conform Constituţiei Cetăţenilor, poporul este cel care aprobă programul de guvernare, prin aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare a României.

În campania electorală, candidaţii la funcţia de Preşedinte al României, prezintă spre aprobarea poporului nu numai Programul de Dezvoltare a României, ci şi lista membrilor Guvernului, lista celor care vor pune în practică prevederile Programului Naţional de dezvoltare a României, în cei patru ani în care vor îndeplini funcţia de ministru.

Mai mult, în campania electorală, viitorii membri ai Guvernului, care îl vor însoţi pe viitorul Preşedinte, trebuie să prezinte electoratului o declaraţie prin care se angajează să acţioneze pentru realizarea Programului Legislativ şi a Programului Naţional de Dezvoltare a României, asumate de candidatul la funcţia de Preşedinte al României şi de Guvernul din care vor face parte.

Numirea membrilor Guvernului

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 103.

Articolul 103 din actuala Constituţie a României, care se referă la “Investitura” Guvernului, nu impune nici un fel de condiţii, nici un fel de cerinţe pentru cei care vor forma Guvernul României. Parlamentarii fac miniştri pe cine vor ei, fără să dea socoteală nimănui. Aşa au ajuns în Guvernul României tot felul de analfabeţi şi interlopi, impostori, oameni certaţi cu legea, mulţi dintre ei terminându-şi mandatul în puşcării, printre aceştia şi un prim-ministru.

Noi am propus înlocuirea acestui articol cu unul complet nou, cu denumirea “Numirea membrilor Guvernului”, cu următorul cuprins:

„(1) Membrii Guvernului sunt numiţi, pe funcţii, de către Preşedintele României, pe criterii de merit, de competenţă profesională şi de moralitate.

(2) Candidaţii la funcţia de membru al Guvernului trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

A) să prezinte electoratului documente care să ateste numele şi prenumele părinţilor şi bunicilor, precum şi declaraţia sa pe proprie răspundere din care să rezulte dacă are cunoştinţă despre funcţiile şi demnităţile deţinute în statul român, sau în alt stat, de către părinţii şi bunicii săi.

B) să aibă pregătire superioară;

C) să se fi remarcat ca un bun profesionist şi ca un cetăţean de moralitate desăvârşită;

D) să se fi remarcat ca un luptător activ pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

E) să prezinte electoratului activitatea sa profesională, politică şi civică desfăşurată până la data depunerii candidaturii pentru funcţia de membru al Guvernului;

F) să prezinte electoratului o declaraţie prin care se angajează să acţioneze pentru realizarea Programului Legislativ şi a Programului Naţional de Dezvoltare a României, asumate de către candidatul la funcţia de Preşedinte al României şi de Guvernul din care urmează să facă parte.”

Jurământul de credinţă

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 104.

Am păstrat, neschimbat textul din actuala Constituţie, care prevede obligaţia membrilor Guvernului de a depune jurământul prevăzut de Constituţie, în faţa Preşedintelui României şi care precizează că mandatul membrilor Guvernului începe de la data depunerii jurământului.

Incompatibilităţi

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 105.

La articolul 105, actuala Constituţie prevede că un ministru poate fi, în acelaşi timp, şi senator, sau deputat. Se încalcă, din nou, principiul separaţiei puterilor în stat, astfel că noi propunem ca funcţia de membru al Guvernului să fie incompatibilă cu exercitarea ORICĂREI alte funcţii publice sau private.

Încetarea funcţiei de membru

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 106

Am păstrat textul din actuala Constituţie, care prevede că funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării Guvernului, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Primul-ministru

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 107

Am propus modificarea completă a prevederilor acestui articol, ca urmare a reorganizării Autorităţii Executive, prin scoaterea Guvernului de sub controlul Parlamentului şi trecerea acestuia în subordinea Preşedintelui României.

Primul-ministru nu mai prezintă rapoarte Senatului şi Camerei Deputaţilor, cum prevede actuala Constituţie, ci prezintă rapoarte Preşedintelui României.

Conform Constituţiei Cetăţenilor, primul-ministru poate fi revocat de Preşedintele României, ca şi ceilalţi membri ai Guvernului.

Preşedintele nu mai desemnează, ci numeşte un prim-ministru interimar, în situaţiile prevăzute în Constituţie.

Actele Guvernului

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 108

Conform Constituţiei Cetăţenilor, Guvernul nu mai poate adopta ordonanţe, de nici un fel. El adoptă numai hotărâri pentru organizarea executării legilor şi a Programului Naţional de Dezvoltare a României, aprobat de popor. Numai Preşedintele României poate adopta ordonanţe, în condiţiile stabilite prin Constituţie.

Hotărârile adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii, care au obligaţia punerii lor în aplicare, se aprobă de Preşedintele României şi se publică în Monitorul Oficial al României.

Răspunderea membrilor Guvernului

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 109

În actuala Constituţie, articolul 109, are următorul cuprins

„(1) Guvernul raspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaților, Senatul şi Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Daca s-a cerut urmărirea penală, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din funcție. Trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație şi Justiție.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.”

Iată şi textul acestui articol propus de noi:

„(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Preşedintelui României pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Răspunderea penală a membrilor Guvernului se stabileşte prin lege. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Membrii Guvernului nu pot interveni în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului şi nici în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat.

(4) Membrii Guvernului condamnaţi pentru trafic de influență ori alte acte de corupţie sunt pedepsiţi cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii.”

Conform actualei Constituţii, miniştrii, ca şi parlamentarii, sunt deasupra legii. Articolul 16 din Constituţie, care prevede că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi că numeni nu este mai presus de lege, nu se aplică şi miniştrilor, cum nu se aplică nici parlamentarilor. Lor nu li se aplică prevederile Codului Penal, aşa cum li se aplică celorlalţi cetăţeni ai ţării. Ei pot fi urmăriţi penal numai dacă vor cei care i-au numit în funcţie, adică parlamentarii.

Consiliul Legislativ şi Curtea Constituţională nu sunt de acord nici cu propunerea noastră ca membrii Guvernului să răspundă penal, potrivit legii. Cele două instituţii interpretează Constituţia după bunul lor plac, astfel încât miniştrilor, ca şi parlamentarilor, să nu li se aplice prevederile articolului 16 din Constituţie.

Iată reacţia Consiliului Legislativ la propunerea noastră:

„6.12. Referitor la norma propusă la art. I pct.115, pentru art.109 alin. (2), potrivit căreia răspunderea penală a membrilor Guvernului urmează a fi stabilită prin lege, precizăm că, soluţia legislativă similară, propusă într-un alt proiect de revizuire, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr.799/2011 a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că actuala consacrare constituţională a dreptului Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art.109 alin. (2) din Constituţie instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului său la apărare. Or, prin abrogarea dispoziţiilor menţionate, garanţia constituţională este suprimată, împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art. I 52 alin. (l) din Constituţie.”

Deci, „reprezentanţii” poporului român nu pot să-şi exercite mandatul încredinţat de popor decât dacă pot să încalce legea penală fără să fie sancţionaţi, aşa cum sunt sancţionaţi ceilalţi cetăţeni. Nu trebuie să ne mire o astfel de „interpretare” a prevederilor constituţionale, făcute de jurişti care au interpretat că sunt „constituţionale” legile prin care poporul român a fost deposedat de capitalul naţional, de resursele naturale ale ţării, de veniturile pe care le realizează zi de zi şi an de an.

Iată şi motivul pentru care am introdus, la acest articol, 109, alineatele (3) şi (4), prin care, pe de o parte, li se interzice miniştrilor orice amestec în treburile altor autorităţi şi instituţii ale statului, ca şi în treburile altor persoane juridice, de drept public sau privat, iar pe de altă parte, se dispune, prin Constituţie, ca miniştrii condamnaţi pentru trafic de influenţă sau alte acte de corupţie să fie pedepsiţi cu închisoare pe viaţă şi confiscarea averii. Parlamentarii nu vor mai putea să se joace de-a Codul Penal, să stabilească ei sancţiunile ce pot fi aplicate demnitarilor statului român pentru fapte de corupţie, cum au făcut, recent. Pedeapsa este, deja, stabilită, prin Constituţie. Rămâne ca Justiţia să stabilească numai vinovăţia. Odată şi odată trebuie să scăpăm, de corupţie, de acest flagel adus pe capul nostru de cei care s-au instalat la conducerea statului român prin lovitura de stat din decembrie 1989.

Încetarea mandatului

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 110
Conform Constituţiei actuale, Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare. Potrivit Constituţiei Cetăţenilor, mandatul Guvernului durează până la validarea alegerilor prezidenţiale. Guvernul este demis, de Preşedintele României dacă primul ministru demisionează, este revocat, îşi pierde drepturile electorale, se află în stare de incompatibilitate, a decedat, sau în alte situaţii prevăzute de lege. Spre deosebire de actuala Constituţie care prevede demiterea Guvernului la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate.

Informarea Parlamentului

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 111

Am menţinut obligaţia Guvernului de a prezenta informaţiile şi documentele cerute de Parlament, dar ni şi obligaţia membrilor Guvernului de a se prezenta la cererea parlamentarilor.

Întrebări, interpelări şi moţiuni simple

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 112

Am păstrat obligaţia Guvernului şi a membrilor săi de a răspunde la întrebările sau la interpelările formulate de parlamentari, în condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor, aprobat prin lege.

Am menţinut şi dreptul Camerei Reprezentanţilor de a adopta moţiuni simple cu privire la probleme de politică internă sau externă ori, după caz, la probleme care au făcut obiectul unor interpelări.

Angajarea răspunderii Guvernului.

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 114

Ca urmare a scoaterii Guvernului de sub controlul Parlamentului, nu mai are obiect nici acest articol, care urmează să fie şi el abrogat.

Delegarea legislativă

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 115.

Prin acest articol, Parlamentul este împuternicit să abiliteze Guvernul pentru a adopta ordonanţe simple în toate domeniile care, potrivit Constituţiei, nu fac obiectul legilor organice, ca şi ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţelor de urgenţă.

În baza prevederilor acestui articol, în condiţiile în care guvernele sunt numite de majorităţi parlamentare constitute de partide corupte, Guvernele primesc mână liberă să conducă ţara, practic, prin ordonanţe, practică devenită obişnuinţă în România postdecembristă.

Constituţia Cetăţenilor păstrează prevederile articolului 115, dar prevede că Parlamentul va avea puterea de al abilita pe Preşedintele României să emită ordonanţe, inclusiv ordonanţe de urgenţă. Cum Preşedintele este ales de popor şi nu de către Parlament, abilitarea lui să emită ordonanţe va fi mult mai restricţionată decât în prezent.

Moţiunea de cenzură

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 113

Moţiunea de cenzură este instituţia prin care Parlamentul îşi retrage încrederea acordată Guvernului. Deoarece, conform Constituţiei Cetăţenilor, Guvernul nu mai este investit, numit, prin votul de încredere al Parlamentului, ci este numit de Preşedintele României, acest articol nu mai are obiect şi urmează a fi abrogat.