Articolele etichetate cu «functionari publici»

Universalitatea

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 15

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că cetăţenii României „beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”, dar am adăugat un nou alineat, 1.1, care precizează că „legalitatea este subordonată binelui individual şi naţional”.

Am păstrat neschimbat şi alineatul (2) al acestui articol, care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau convenţionale mai favorabile”.

Având în vedere caracterul totalitar, nedemocratic, al statului român creat în urma loviturii de stat din 23 august 1944, sub oblăduirea căruia au fost săvârşite multe crime împotriva poporului român, rămase nepedepsite, am introdus 3 noi alineate, la acest articol, care să facă imposibilă prescrierea acestor crime şi să permită noului stat român să cerceteze şi să-i condamne pe toţi cei vinovaţi de aceste fapte.

În plus, am introdus şi alineatul (6), care obligă statul să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi, sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Degeaba înscriem aceste drepturi şi libertăţi în Constituţie, dacă nu obligăm statul să adopte legi prin care să sancţioneze funcţionarii care se fac vinovaţi de încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.

Iată conţinutul celor 4 noi alineate”

“(3) Este înlăturată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 august 1944 de persoanele care au împiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor.

(4) Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, faptele care au condus la subminarea economiei naţionale, a patrimoniului spiritual şi a puterii de stat, care au produs distrugerea şi înstrăinarea capitalului naţional, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.

(5) Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României în timpul regimului comunist, sau ulterior, ca şi protejarea responsabililor de aceste abuzuri, care ar fi trebuit judecaţi, sunt delicte imprescriptibile.

(6) Statul este obligat să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate prin Constituţie.”

Dreptul de petiţionare

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 51

În actuala Constituţie, alineatul (1) al acestui articol are următorul cuprins:

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.”

Aşa cum este formulată, partea a doua a tezei alineatului restrânge puternic exercitarea dreptului conferit de prima parte a tezei. Sunt numeroase situaţiile în care mulţi cetăţeni, aflaţi în posturi similare, sunt loviţi de măsuri abuzive luate de funcţionarii publici. Este firesc ca, în astfel de situaţii, dacă se constată justeţea unei plângeri făcută de o persoană împotriva unui abuz, de remediul de care beneficiază persoana respectivă să beneficieze şi celelalte persoane afectate de acelaşi abuz, chiar dacă nu au semnat petiţia.

Pornind de la această constatare, am reformulat cuprinsul acestui alineat, astfel:

„(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii. Dacă se constată justeţea plângerii, ea trebuie să profite tuturor celor aflaţi în situaţie similară, indiferent dacă se află sau nu printre semnatarii petiţiei.

Am păstrat neschimbat alineatul (2), care prevede că „organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă”, precum şi alineatul (3), care prevede că „exercitarea dreptului de petiționare este scutita de taxă”.

A rămas neschimbat şi alineatul (4), care prevede că „autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii”, la care am adăugat, însă, o a doua teză, cu următorul text:

„Nerespectarea acestei obligaţii atrage demiterea imediată din funcţia publică a celui vinovat, potrivit legii.”

Atribuții

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 60

Avocatul Poporului este obligat să prezinte Parlamentului, Preşedintelui României şi Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti un raport anual care va conţine constatările sale referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la modul în care organele Procuraturii au rezolvat sesizările formulate de el referitoare la abuzurile funcţionarilor publici împotriva cetăţenilor, precum şi recomandările sale privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Raportul anual va include şi analiza modului în care cei aleşi în funcţii publice şi-au respectat contractul electoral. Raportul anual va publicat, până cel mai târziu pe data de 31 martie a anului următor celui la care se referă, pe site-ul Avocatului Poporului şi în Monitorul Oficial al României.