Arhiva categoriei «AUTORITATEA ELECTORALĂ»

AUTORITATEA ELECTORALĂ

luni, 14 iulie, 2014

Articolul 134.5

Cu excepţia articolului 62, în care se face precizarea că membrii Parlamentului sunt aleşi „prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale”, şi a articolului 81, în care se face aceiaşi precizare, de data aceasta cu referire la alegerea Preşedintelui României, actuala Constituţie a României nu mai cuprinde nici un fel de norme privind organizarea procesului electoral, astfel încât poporul să-şi poată exercita liber şi nestingherit suveranitatea în desemnarea celor cărora le încredinţează puterea de a adopta şi a pune în aplicare legile ţării, normele prin care sunt reglementate relaţiile dintre cetăţeni, dintre cetăţeni şi statul lor.

În lipsa unor norme constituţionale adecvate, politicienii au creat, adoptat şi pus în practică o legislaţie electorală care le permite să controleze, total, procesul electoral, să câştige mereu alegerile, în special pe cele parlamentare, să manipuleze voinţa electoratului, cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor, să mituiască electoratul, cu bani, cu kilogramele de ulei şi de zahăr, cu mici şi bere, cu ajutoare sociale, cu participarea la vot a morţilor, cu campanii electorale în care sunt cheltuite miliarde de euro.

Întregul regim politic, instalat în România prin lovitura de stat din decembrie 1989 şi permanentizat prin Constituţia adoptată în anul 1991, revizuită în anul 2003, este construit pe ideea deposedării poporului de suveranitate prin înşelăciune. Prima etapă a înşelăciunii este Constituţia însăşi. Ea este astfel concepută, aşa cum am arătat, încât poporului i se spune, la articolul 2, că suveranitatea aparţine poporului, iar la articolul 61, aceiaşi Constituţie încredinţează toată suveranitatea Parlamentului, mai exact celor ALEŞI de popor în funcţia de parlamentar. A doua fază a marii înşelătorii politice o reprezintă ALEGERILE, adică procesul prin care poporul, prin vot, îi desemnează pe cei care vor exercita suveranitatea, puterea de a aproba legi şi de a impune respectarea lor.

Câştigând alegerile parlamentare, politicienii câştigă puterea de a adopta legile electorale, cele prin care se stabileşte cum se desfăşoară alegerile, dar şi puterea de a numi Guvernul, cel care APLICĂ legile electorale, şi care, evident, va aplica legile electorale în aşa fel încât alegerile să fie, mereu, câştigate de aceiaşi politicieni, rămaşi în vechile culori politice, sau revopsiţi, în culori vechi, sau noi.

Un exemplu recent. Conform prevederilor legii privind alegerile europarlamentare, prevederi care se regăsesc şi în celelalte legi electorale, referitoare la alegerile locale, parlamentare, prezidenţiale, Guvernul poate modifica formularistica referitoare la alegeri liste electorale – liste electorale, liste de semnături de susţinere, buletine de vot etc – oricând vrea, dar nu mai târziu de 90 zile până la data alegerilor. Pe data de 24 februarie 2014, exact cu 91 zile înainte de data alegerilor europarlamentare din data de 25. Mai 2014, Victor Ponta şi-a exercitat puterea dată de lege şi a modificat formularul listei de semnături de susţinere a candidaţilor pentru alegerile europarlamentare, schimbând două coloane între ele. În felul acesta, toate semnăturile strânse de partidele politice „neprietene” până la data de 24 februarie au fost anulate. Nu şi ale partidelor „aliate” care au cunoscut „modificarea” cu mult timp înainte ca ea să fi fost publicată în Monitorul Oficial. Iată un exemplu care ne arată cum mafia politică împiedică intrarea în cursa electorală a partidelor care nu fac parte din mafie. La aceasta se adaugă multe alte astfel de piedici, impuse prin legislaţia electorală: praguri electorale, sute de mii de semnături de susţinere, garanţii băneşti de zeci de milioane de lei etc, piedici care fac imposibilă câştigarea alegerilor de alte partide politice în afara celor din „arcul” mafiot.

Prin Legea nr. 38/2008, a fost înfiinţată Autoritatea Electorală Permanentă, ca „instituţie administrativă independentă”, care are ca obiect de activitate “aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale, a dispoziţiilor legale privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor sau a altor consultări cu caracter naţional sau local.” În realitate, Autoritatea Electorală Permanentă nu este, de loc, independentă şi nici nu are puterea de a aplica legile referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, această putere fiind exercitată de Guvern, aşa cum am văzut din exemplul prezentat mai sus.

Autoritatea Electorală Permanentă este condusă de un Preşedinte, numit de Parlament şi de doi vicepreşedinţi, unul numit de Preşedintele României şi unul numit de prim-ministrul Guvernului României, deci, de politicieni.

Constatând rolul crucial pe care îl au alegerile în funcţionarea statului democratic, în exercitarea suveranităţii, a puterii publice, Constituţia Cetăţenilor propune ridicarea Autorităţii Electorale la rangul de componentă a statului, separată şi total independentă faţă de celelalte autorităţi ale statului.

Conform Constituţiei Cetăţenilor, Autoritatea Electorală devine garantul exercitării suveranităţii poporului în alegerile pentru desemnarea reprezentanţilor săi în autorităţile statului şi în autorităţile locale, precum şi în referendumurile prin care poporul participă direct la adoptarea legilor şi hotărârilor sau îşi exprimă voinţa în probleme de interes naţional, sau local.

Preşedintele Autorităţii Electorale va fi ales de popor, prin vot universal, ca şi Preşedintele României şi preşedinţii celorlalte autorităţi ale statului. El va răspunde numai în faţa poporului, care l-a ales şi care va putea să-l destituie din funcţie, dacă va constata că a încălcat prevederile Constituţiei, ale legii, sau ale contractului electoral.

Şi Preşedintele Autorităţii Electorale va fi supravegheat de un Consiliu Naţional Electoral, format din experţi în probleme electorale şi în organizarea referendumurilor, Consiliu care va aviza toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Electorale, deciziile şi avizele fiind aduse la cunoştinţa poporului, prin publicarea lor pe site-ul Autorităţii şi în Monitorul Oficial al României.

În Constituţia Cetăţenilor au fost incluse mai multe norme menite, pe de o parte, să permită accesul la funcţiile elective în conducerea autorităţilor statului şi a celor locale a celor mai buni cetăţeni ai ţării, merituoşi, a profesionişti, cinstiţi, pe de altă parte, să împiedice controlul procesului electoral de către politicieni.

Constituţia Cetăţenilor desfiinţează orice fel de prag electoral, desfiinţează orice fel de semnături de susţinere a candidaţilor în alegeri, desfiinţează orice fel de garanţii băneşti din partea candidaţilor, desfiinţează orice fel de privilegii acordate minorităţilor de orice fel în ocuparea funcţiilor elective.

Constituţia Cetăţenilor interzice orice formă de reclamă electorală, cu excepţia broşurilor şi pliantelor în care sunt tipărite contractele electorale ale candidaţilor, interzice orice formă de mită electorală, ca şi orice formă de manipulare ca voinţei electoratului cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor.

Constituţia Cetăţenilor pune capăt marii înşelătorii prin care un grup minuscul de oameni, lacomi şi fără scrupule, acaparează puterea politică, prin manipularea alegerilor, şi o folosesc, apoi, pentru jaf, pentru propria îmbogăţire, prin însuşirea avuţiei create de cei mulţi, muncitori şi cinstiţi.