Dreptul la învăţătură

Articolul 32

Am reformulat patru din cele 7 alineate ale acestui articol şi am adăugat alte nouă alineate.

La alineatul (1), am înlocuit “perfecţionarea”, ca modalitate de asigurare a dreptului la învăţătură, cu “formarea profesională şi formarea continuă”, pentru mai multă precizie, astfel că acest alineat capătă următorul text:

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie, de formare profesională şi de formare continuă.”

Având în vedere starea de degradare generală a sistemului de învăţământ al ţării, care a ajuns, cum recunoaşte însuşi Preşedintele României, “să producă tâmpiţi”, stare generată, în primul rând, de lipsa unor obiective constituţionale clare ale sistemului, ceea ce a permis intervenţii legislative voluntariste, arbitrare, degenerative, din partea unor guvernanţi incompetenţi şi iresponsabili, am introdus în acest articol un nou alineat, (1.1), care stabileşte obiectivele pe termen lung ale sistemului naţional de învăţământ, astfel:

” (1.1) Învăţământul de toate gradele trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane, maximizarea potenţialului individual, formarea de profesionişti de înaltă calificare, dezvoltarea creativităţii, a gândirii analitice, a capacităţilor inovative, întărirea respectului faţă de munca bine făcută, a respectului faţă de semeni, faţă de natură, faţă de istoria, tradiţiile şi valorile civilizaţiei poporului român.”

În actuala Constituţie, alineatul (2) al acestui articol are următorul cuprins:

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfășura şi într-o limba de circulație internaţională.

Practic, a doua teză a normei o anulează pe prima. Deci, prin lege, adoptată de nişte politicieni incompetenţi, iresponsabili şi trădători, de care avem parte, din belşug, în ultimul sfert de veac, se poate stabili că, începând cu data stabilită de ÎNALTA POARTĂ, întregul învăţământ românesc se desfăşoară într-o limbă de circulaţie internaţională. Constituţional. Sesizând această aberaţie, constituţională, am eliminat teza în cauză, astfel că, în Constituţia Cetăţenilor, alineatul 2 al articolului 32 are următorul cuprins:

„(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română.”

Ceea ce este logic pentru noi, nu este şi pentru juriştii Consiliului Legislativ. Iată reacţia lor la propunerea noastră:

„18. La art. 32 alin. (2), astfel cum este propus la art. 1 pct. 32, semnalăm că eliminarea posibilităţii desfăşurării învăţământului într-o limbă de circulaţie internaţională şi în cadrul unităţilor de învăţământ de stat constituie o restrângere a dreptului la învăţătură, generatoare de discriminare pentru persoanele care nu dispun de posibilităţile materiale de a urma cursurile unor “şcoli private”.

Unde dai şi unde crapă. Domnilor jurişti, noi spunem, verde, pe româneşte, că, în România, ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE TOATE GRADELE SE DESFĂŞOARĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ. Întregul învăţământ. Şi cel din “şcolile de stat” şi cel din “şcolile private”. În toate şcolile din România. În România, se învaţă ÎN limba română. În România, se pot învăţa ŞI limbi străine. Şi în “şcolile de stat” şi în “şcolile private”, conform standardelor stabilite de statul român, aceleaşi pentru “şcolile de stat” şi pentru “şcolile private”.

Propunerea noastră nu restrânge dreptul la învăţătură pentru nimeni. Dimpotrivă, asigură exercitarea dreptului la învăţătură pentru toţi copii cetăţenilor români, fără nici o discriminare.

Nu propunerea noastră generează discriminare, ci legile care permit funcţionarea de şcoli private cu predare în alte limbi decât limba română şi cu alte standarde decât cele stabilite pentru şcolile de stat.

La alineatul (3), am eliminat referirea la… minorităţile naţionale, aşa cum am făcut peste tot în Constituţia Cetăţenilor, astfel încât noul text al acestui alineat este:

„(3) Dreptul persoanelor de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.”

A rămas nemodificat şi textul alineatului (4), cu următorul cuprins:

„(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniți din familii defavorizate şi celor instituționalizați, în condiţiile legii.”

Pentru a împiedica orice încercări ale instituţiilor statului de subordonare a procesului de învăţământ unor ideologii sau altele, fie ele politice, filozofice, sau religioase, am propus introducerea unui alineat nou, cu următorul text:

„(4.1) Învăţământul de stat este ideologic neutru, potrivit legii.”

La alineatul (5), care prevede că „învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii”, am adăugat o a doua teză, cu următorul text: „Statul stabileşte standarde de calitate în educaţie pentru fiecare nivel şi formă de învăţământ şi monitorizează respectarea acestora.” Am pus, astfel, de acord acest alineat cu alineatul 1.1, care stabileşte obiectivele generale ale sistemului naţional de învăţământ, valabile şi pentru unităţile şcolare de stat, şi pentru cele particulare şi pentru cele confesionale, obiective care urmează a fi operaţionalizate prin standardele de calitate stabilite de statul român.

Am păstrat neschimbat alineatul 6, care prevede că autonomia universitară este garantată, şi am propus introducerea a două noi alineate, după alineatul 6, cu următorul cuprins:

„(6.1) Libertatea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice sunt garantate.

(6.2) Statul asigură educaţia juridică, economică, tehnică, ecologică, muzicală, morală şi sportivă, pe tot parcursul procesului de învăţământ, începând cu învăţământul general obligatoriu, continuând cu învăţământul liceal şi cel profesional, până la terminarea învăţământului superior.”

Prin alineatul (6), actuala Constituţie a României garantează numai autonomia învăţământului universitar. Noi propunem ca noua Constituţie să garanteze, prin alineatul (6.1), şi libertatea întregului sistem de învăţământ, ca şi a sistemului de cercetare ştiinţifică, aşa cum prevede, de exemplu, şi articolul 20 din Constituţia Confederaţiei Elveţiene.

Am propus introducerea alineatului (6.2) având în vedere realităţile actuale şi viitoare ale societăţii româneşti, care solicită sistemului de învăţământ să înarmeze tânăra generaţie cu cunoştinţe practice, utile pentru toată viaţa, să nu încarce procesul de învăţare cu lucruri lipsite de utilitate în viitoarele profesiuni, să pregătească profesionişti, capabili să se integreze rapid în activitatea productivă, să se adapteze, apoi, cu uşurinţă, la schimbările generate de progresul tehnic.

A rămas neschimbat alineatul (7), cu următorul text:

„(7) Statul asigura libertatea învăţământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.”

După alineatul 7, am introdus cinci noi alineate, cu următorul cuprins:

„(8) Statul acordă ajutor social şi alte subvenţii de la bugetul public naţional numai persoanelor care au absolvit cel puţin gimnaziul şi au obţinut o calificare profesională încheiată cu diplomă de absolvire.

(9) Statul asigură şcolarizarea şi calificarea profesională în locurile de detenţie pentru persoanele condamnate în urma unor infracţiuni. Pentru aceste persoane, finalizarea calificării profesionale începută în timpul detenţiei este obligatorie.

(10) Pentru învăţământul general obligatoriu, statul asigură existenţa şcolii în fiecare localitate, unde exista un număr minim de elevi, stabilit prin lege.”

(11) Statul este obligat să recupereze cheltuielile pe care le-a făcut cu şcolarizarea persoanelor care părăsesc ţara înainte de a profesa cel puţin cinci ani în domeniile pentru care au fost educate.

(12) Statul ia măsuri ca şi în învățământ performanţa să fie stimulată, prin retribuirea personalului didactic în funcţie de rezultate muncii prestate.

  • Distribuie pe retele de socializare

Etichete:

Comentarii
  • Vasile Nicola

    De acord. Ma gandesc insa la persoanele din administratia statului care printre altele au obligatia asigurarii unui invatamant de calitate dar care isi trimit copii sa invete in strainatate sau in scoli particulare. Nu le contest acest drept, dar contest dreptul lor de a se ocupa de invatamant.Asa poate invatamantul ar avea de castigat.Un lucru asemanator se intampla si in sanatate. Este vorba de alesi la nivel de decizie, guvernanti etc.

Lăsaţi un Comentariu