JURNAL DE FRONT III – Consiliul Legislativ al României şi drepturile de proprietate ale românilor

În episodul trecut, am văzut care este poziţia lui Emil Boc faţă de LEGEA COJOCARU, adică faţă de drepturile de proprietate ale poporului român.

Iată, astăzi, poziţia faţă de aceiaşi problemă a Consiliului Legislativ al României, organism ai cărui funcţionari sunt plătiţi cu multe milioane pe lună ca să vegheze ca legile ţării să fie drepte, să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor României. Iată punctul de vedere al Consiliului Legislativ al României referitor la proiectul de lege privind despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului, prescurtat, LEGEA COJOCARU (Vezi Anexa).

Doctorul (cu siguranţă, doctor în drept, în domeniul legilor) Dragoş Iliescu, preşedintele Consiliului legislativ, mai întâi, ca şi Emil Boc, alt doctor în drept, NEAGĂ dreptul de proprietate al cetăţenilor României asupra capitalurilor ( mijloace de producţie – maşini, utilaje, fabrici, combinate, spaţii comerciale, bănci etc ) acumulate în timpul regimului comunist. Asta, deoarece, ne spune doctorul în drept, respectivele mijloace de producţie s-ar fi aflat în proprietatea statului şi nu a cetăţenilor. Altfel spus, acele capitaluri ar fi fost făcute din banii statului, din banii lui Ceauşescu, ai ministrilor săi, ai membrilor Marii Adunări Naţionale, ai securiştilor şi nomenclaturiştilor statului communist. Asta în ciuda faptului că, în Constituţia României din anul 1965, bine cunoscută studenţilor în drept, respectivele capitaluri s-au aflat în proprietatea comună, a întregului popor roman. Statul communist nu a avut tupeul să se declare proprietar asupra unor bunuri făcute cu banii cetăţenilor ţării. Statul communist este făcut proprietar de către doctoral în dreăt Dragoş Iliescu.

Realizând că bate câmpii, doctorul Dragoş Iliescu, admite, mai apoi, că acele capitaluri s-au acumulat, totuşi, din banii cetăţenilor, dar că LEGEA COJOCARU nu poate fi acceptată pe motivul că “ar fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, de cuantificat” valoarea activelor preluate de la unităţile de stat de către regiile autonome şi societăţile comerciale constituite potrivit Legii 15/1990. Aici, îl invităm pe doctorul Dragoş Iliescu să studieze modul în care au fost evaluate activele confiscate de statul comunist de la capitalistul Malaxa şi cum a fost acesta despăgubit pentru capitalurile de care a fost deposedat. Pentru Malaxa s-a putut face “evaluarea activelor”, pentru poporul roman, nu. De ce doctore Dragoş Iliescu?

Ultimul argument al doctorului Dragoş Iliescu împotriva LEGII COJOCARU este de-a-dreptul comic. Doctorul în drept ne spune că LEGEA COJOCARU, instituind obligativitatea investirii de către cetăţeni a sumelor băneşti primite prin aplicarea acestei legi, “echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate a acestora.” Extraordinar! De 20 de ani, de când acordă gratuit cetăţenilor Europei sume băneşti de ordinul miilor de miliarde, cu obligaţia ca aceste sume să fie investite, Uniunea Europeană încalcă drepturile de proprietate ale acestor cetăţeni! Un motiv foarte serios pentru care doctoral Dragoş Iliescu trebuie să meargă să-şi ridice Premiul Nobel. Sau, mai de grabă, un motiv foarte serios pentru ca acest doctor de paie să fie, imediat, destituit din funcţia publică pe ca o deţine şi pe care o face de râs.

Dr. Constantin Cojocaru

  • Distribuie pe retele de socializare