Legea controlului averilor

LEGE
privind controlul averilor dobândite în mod ilicit (Proiect)

CAP. 1

ART. 1
Poate fi supusă controlului, in condiţiile prezentei legi, provenienţa averii, a bunurilor şi valorilor,  oricărei persoane fizice, sau juridice, dacă sunt date sau indicii că există o vădită disproporţie între valoarea averii acesteia şi veniturile sale şi nu se justifică dobândirea licită a averii.
Controlul priveşte averea dobândită după data de 22 decembrie 1989, atât cea existentă în patrimoniul persoanei în cauză, cât si cea  înstrăinată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

ART. 2
Averea a carei provenienţă nu se justifică  este supusă unui impozit de 80%.
Prin justificarea provenienţei averii se înţelege obligaţia persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea averii sale.

CAP. 2

ART. 3
Controlul provenienţei averii prevăzută la capitolul 1 se face:
a) în temeiul sesizărilor, dacă sunt scrise şi semnate, ale oricarei persoane fizice, sau juridice, cu domiciliul, respectiv, cu sediul în România;
b) la cererea persoanei căreia i s-au adus imputări publice in legătură cu provenienţa averii sale;
c) la sesizarea organelor financiare, a celor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, când acestea deţin date, rezultând din activitatea lor, cu privire la disproporţia vădită dintre valoarea averii şi veniturile unei persoane.

CAP. 3

ART. 4
Verificarea sesizărilor şi a cererilor arătate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcţionează pe lânga fiecare tribunal şi este alcătuită din:
- doi judecatori desemnaţi de preşedintele tribunalului, dintre care unul în calitate de preşedinte;
- un procuror desemnat de  primul procuror al parchetului de pe lânga tribunalul în cauză.

Membrii comisiei de cercetare sunt desemnaţi pentru o perioadă de trei ani. Pe aceeasi perioadă şi de către aceleaşi persoane, vor fi desemnaţi şi trei supleanţi, care vor înlocui pe titulari în cazul în care aceştia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările comisiei de cercetare.

Comisia are un secretar desemnat de preşedintele tribunalului dintre grefierii acestei instanţe.

ART. 5
În cazul în care sesizarea este făcută potrivit art. 3 lit. a, comisia nu va începe cercetarea înainte de a fi chemat pe cel care a semnat sesizarea pentru a-i cere relaţiile necesare cauzei.
Dacă rezultă date sau indicii că între valoarea averii persoanei în cauza şi veniturile acesteia există vădită disproporţie, comisia o citează şi îi acordă un termen de cel mult 10 zile pentru a depune o declaraţie cu privire la toată averea sa şi la justificarea provenienţei acesteia.
Provenienţa averii persoanei care refuză să dea declaraţia arătată la alineatul precedent, precum şi a bunurilor şi valorilor care au fost omise din această declaraţie, este considerată nejustificată, până la proba contrară.

ART. 6
Comisia citează orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei averii celui in cauză.
Cei care, după data de 22 decembrie 1989, au dobândit bunuri sau valori de la persoana în cauză vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
Dacă persoana în cauză este căsătorită, comisia va cita şi pe celălalt soţ pentru a da relaţii cu privire la bunurile si valorile comune.
Actele şi lucrările comisiei nu sunt publice.
Persoana în cauză poate să ia cunoştinţa de  toate actele şi lucrările dosarului.

ART. 7
Dacă socoteşte necesar, comisia, prin încheiere, poate lua măsura indisponibilizării bunurilor si valorilor persoanei în cauză şi ale persoanelor cu care locuieşte împreună şi gospodăreşte în comun.
De asemenea, vor putea fi indisponibilizate bunurile si valorile pe care persoana în cauză le-a înstrăinat cu titlu gratuit după intrarea în vigoare a prezentei legi.

ART. 8
Comisia hotărăşte, în termen de cel mult 3 luni de la data sesizării,  prin încheiere motivată, cu majoritate de voturi:
- clasarea cauzei, când constată că provenienţa intregii averi este justificată;
- trimiterea cauzei spre soluţionare judecătoriei in raza căreia se află domiciliul persoanei în cauză, dacă constată că provenienţa întregii averi sau a unei părţi din avere nu este justificată;
- trimiterea cauzei la unitatea competentă de procuratură, dacă în legătură cu averea a carei provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.
Prin încheierea de clasare se dispune şi ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor.
Încheierea de clasare se comunică persoanei în cauză, celei care a făcut sesizarea, primului procuror al parchetului de pe lângă tribunalul competent şi Ministerului Finantelor Publice, în termen de 15 zile de la pronunţare.

CAP. 4

ART. 9
Preşedintele judecatoriei, primind dosarul, fixează termen de judecată, la cel mult 30 de zile de la primirea dosarului, şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va fi întotdeauna citat. Prezenţa procurorului este obligatorie.
Judecatorul şi procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecată.

ART. 10
Judecatoria, dacă constataă că provenienţa averii este justificată, hotărăşte închiderea dosarului.
Dacă constată că provenienţa averii sau a unei parti a acesteia nu este justificată, dispune impozitarea  cu 80%  a valorii averii a carei provenienţă nu se justifică, valoare stabilită de instanţă pe bază de expertiză. Instanţa va stabili şi termenul de plată, care poate să fie de cel mult 60 de zile de la data hotărârii instanţei.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi bunurilor comune ale soţilor.
Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, judecătoria trimite dosarul la parchetul competent spre a analiza dacă este cazul să pună în mişcare acţiunea penală.

ART. 11

Dispozitivul hotărârii judecătoreşti, rămasă irevocabilă, prin care se constată provenienţa ilicită a averii, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a cărei avere a fost cercetată, în vedrea executării.

Bunurile confiscate se vor valorifica prin vânzare la licitaţie, sumele obtinute fiind virate la Fondul National pentru Despăgubiri si Investiţii. Preţul de pornire al licitaţiei nu poaste fi mai mic decât valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză.

Vânzarea bunurilor şi încasarea debitelor stabilite in condiţiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale, în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la executarea silită pentru neachitarea creanţelor băneşti datorate statului.

Cheltuielile făcute pentru depozitarea, conservarea şi valorificartea bunurilor confiscate se scad din sumele obţinute din vânzarea acestora.

CAP. 5

ART. 12
Împotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, primul procuror al parchetului competent, Ministerul Finanţelor Publice şi persoana care a făcut sesizarea.
Recursul se soluţionează de tribunalul competent.

ART. 13
Împotriva hotăririlor judecătoriei, cei arătaţi la art. 11, precum şi persoana ale cărei avere a fost supusă controlului, pot face recurs, in termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul competent.

CAP. 6

ART. 14
Procedura de cercetare şi judecare a provenienţei averii începută împotriva unei persoane continuă împotriva moştenitorilor.
Cercetarea poate fi pornită şi direct împotriva moştenitorilor.
Moştenitorii răspund numai în limita valorii bunurilor şi valorilor dobândite prin succesiune.

ART. 15
Dacă cu ocazia urmăririi pornite pentru realizarea impozitului prevăzut de art. 10,  alin. 2, se constată insolvabilitatea persoanei in cauză, Ministerul Finantelor Publice, în vederea realizării impozitului, poate cere în justiţie să se constate că actele prin care aceasta a înstrăinat bunuri cu titlu oneros sunt simulate.
De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice va putea cere desfiinţarea actelor prin care persoana în cauză a înstrăinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgând din această lege.

ART. 16
Dispozitiile prezentei legi se întregesc cu prevederile codului de procedură civilă şi cele privind executarea creanţelor bugetare.

ART. 17

Toate acetele de procedură în această materie sunt scutite de orice taxă de timbru.

ART. 18
Încheierea de clasare a comisiei de cercetare sau, dupa caz, hotărârea instanţei de judecată prin care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, ramasă definitivă, va fi publicată într-un ziar, în extras, la cererea şi pe cheltuiala persoanei în cauză.

ART. 189
Fapta aceluia care, în sesizarea prevăzută de art. 3, face afirmaţii mincinoase cu privire la provenienţa nejustificată a bunurilor unei persoane fizice, constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în codul penal pentru denunţare calomnioasă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la sesizarea comisiei de cercetare ori a instanţei de judecată.

ART. 20
Ori de cite ori, în cuprinsul prezentei legi, se face referire la judeţe sau la organe care funcţionează pe teritoriul judeţelor, aceste referiri se înteleg a fi făcute şi la municipiul Bucureşti sau, în mod corespunzător, la organele care funcţionează pe teritoriul acestui municipiu.

  • Distribuie pe retele de socializare